Prof. Înv.

Preșcolar,
Romanos Oana Roxana
C.M.: ”Rolul educației timpurii
în dezvoltarea personalității
copilului preşcolar”

ROLUL EDUCAȚIEI TIMPURII ÎN DEZVOLTARE PERSONALITĂȚII COPILULUI

PREŞCOLAR

“Educația este înaintarea din întuneric către lumină”. Allan Bloom Copiii sunt bucuria familiei,
prezentul şi viitorul societăţii. Ambele sunt responsabile de creşterea şi dezvoltarea lor, cu respectarea
tuturor drepturilor care li se cuvin: la viaţă şi dezvoltare, identitate, nediscriminare, participare în
interesul lor superior.
În primii ani de viaţă, copilul are un potenţial uriaş de receptare a informaţiilor şi cunoştinţelor şi
de formare a deprinderilor care-i vor folosi în viitor. Alături de asigurarea sănătăţii şi îngrijirea cu
dragoste părintească, educaţia are un rol primordial pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Conceptul de „educaţie timpurie” are o abordare integrată a copilului, aceasta facilitând concomitent
accesul copilului la serviciile de sănătate, nutriţie, educaţie şi protecţia copilului, din perioada postnatală
până la începerea şcolii.
Conceptul de educaţie timpurie este strâns legat de conceptul de parentalitate deoarece părintele
şi în general familia nu pot lipsi din acest cerc educaţional. Familia este partenerul cheie în educaţia
copilului, iar relaţia familie – instituţii de învăţământ specializate (creşa/grădiniţa) şi comunitate este
hotărâtoare pentru traseul educaţional al copilului.
Realizarea obiectivelor educaţiei timpurii depinde în mare măsură de calităţile şi competenţele
educatorului/educatoarei, care, prin acţiunile sale, prin personalitatea sa, reprezintă un model pentru
copil, unsprijin pentru familie, un factor de cultură în comunitate. Educatorul/educatoarea îndeplineşte o
misiune de o importanţă deosebită – aceea de a asigura formarea şi pregătirea copilului către viaţă. Este
dificil a descrie în cîteva fraze trăsăturile ce disting un bun educator. Dacă întrebăm copiii cum ar vrea
să fie educatoarea lor, ei ne vor răspunde, desigur, „frumoasă şi bună”. Chiar dacă nu seamănă cu "zîna
cea bună", ea îi poate fermeca printr-un zîmbet sau printr-o privire încărcată de dragoste, prin calităţi
deosebite, prin vocea-i blîndă şi copiii o vor considera drept cea mai frumoasă şi cea mai bună
educatoare din lume.
Educaţia timpurie pentru valori reprezintă un tip de educaţie care îşi asumă misiunea şi
responsabilitatea de a promova valori în mod explicit şi eficient prin finalităţi clare. În pedagogia
românească educaţia timpurie reprezintă un concept nou. În mod tradiţional, problematica pedagogică a
copilului de 0-6/7 ani a fost considerată ca educaţie preşcolară. Actuala politică educaţională nu include
o secţiune specifică privind educaţia timpurie a copilului în perioada 0-3 ani. Focalizarea în domeniul

1
 Prof. Înv. Preșcolar,
Romanos Oana Roxana
C.M.: ”Rolul educației timpurii
în dezvoltarea personalității
copilului preşcolar”
educaţiei timpurii din cadrul actualei politici educaţionale se face pe educaţia preşcolară. Atât priorităţile
pe plan naţional, cât şi cele pe plan internaţional impun cu stringenţă stabilirea unei politici şi a unui
sistem de educaţie timpurie în interiorul cadrului mare al programului de Dezvoltare Timpurie a
Copilului. De asemenea, este important ca sistemul naţional de educaţie timpurie să se dezvolte în
contextul dat de Convenţia pentru Drepturile Copilului, de Ţintele Mileniului pentru Dezvoltare, care
trebuie atinse până în 2015 şi de precondiţiie pentru integrare europeană a României, ca membru cu
drepturi depline. Scopul Strategiei în domeniul educaţiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecărui
copil dreptul la educaţie şi la dezvoltare deplină pentru a-i da posibilitatea să-şi atingă potenţialul maxim
şi pentru a atinge standardele europene şi internaţionale.
Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică,
emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului. Focalizarea pe
educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se
dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai
costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Este bine cunoscut şi evident faptul că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi şi
de societate în copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra progresului individual
al copilului şi asupra progresului naţiunilor în sens larg. Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această
perioadă sunt cheile care înlătură moartea, boala, întârzierea în creştere, trauma, proasta alimentaţie,
întârzierile de dezvoltare atâta timp cât ele asigură o creştere sănătoasă, stima de sine şi abilitatea de a
învăţa, lucruri care, în schimb, sunt cruciale pentru pregătirea pentru şcoală, învăţarea continuă,
eficacitatea programelor şcolare şi abilitatea viitoare a copiilor de a contribui ca părinţi, actori economici
şi cetăţeni. Astfel, investiţia în copii cât mai de timpuriu ne conduce, pe termen lung, la dezvoltare
socială şi la realizarea susţinută a drepturilor copilului.
Pe plan internaţional, perioada de timp pentru educaţie timpurie este definită ca o perioadă a
vieţii copilului de la concepţie până la vârsta de 8 ani; şi asta pentru că, în primul rând, acum are loc cea
mai rapidă dezvoltare a creierului. Cei mai importanţi sunt primii doi ani din viaţă, când apar cele mai
semnificative schimbări din punct de vedere intelectual, emoţional, pshihologic şi social. Un program
eficient educativ este un program care îşi propune să ia în seamă copilul de la primele momente ale
existenţei sale şi care implică toţi agenţii educaţionali care contribuie la creşterea şi dezvoltarea lui.
Conceptul de educaţie timpurie se referă aşadar la două dimensiuni: · începerea preocupărilor
educaţionale de la vârstele mici; · implicarea familiei şi comunităţii în educarea copilului mic şi
preşcolar. Instituţiile de educaţie nu se pot substitui familiei, ci o sprijină şi contribuie la dezvoltarea
relaţiilor intra şi extra familiale. Nici o instituţie, oricât de bună ar fi ea, nu poate înlocui familia.

2
 Prof. Înv. Preșcolar,
Romanos Oana Roxana
C.M.: ”Rolul educației timpurii
în dezvoltarea personalității
copilului preşcolar”
Educaţia timpurie se preocupă de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi în
familie. Aceasta prevede parteneriate active cu părinţii copiilor, în aşa fel încât aceştia să continue acasă
ceea ce se realizează la creşă sau la grădiniţă şi chiar să-şi îmbunătăţească practicile parentale. Familia şi
comunitatea trebuie să participle activ şi eficient încă din primul an de viaţă a copilului la creşterea,
îngrijirea, sănătatea şi educaţia copilului şi până la intrarea lui la şcoală. Beneficiarii primari ai educaţiei
timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt părinţii, educatorii şi toţi agenţii educaţionali din
comunitate.
Premisele educaţiei timpurii sunt următoare: · vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă
pentru dezvoltarea personalităţii copilului; · perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere
stimulare; · pentru dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional în familie, între
familii, în comunitate, între instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educaţia copilului; · şi părinţii
şi educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor. Educaţia timpurie presupune: · un început bun; ·
un parteneriat educaţional (Copii – famile – grădiniţă – comunitate ); · învăţarea şi dezvoltarea conform
nevoilor individuale.
Educaţia timpurie în grădiniţă se referă la: ü învăţarea prin joc; ü participarea copiilor la alegerea
activităţilor, jocurilor, jucăriilor; ü organizarea adecvată a mediului ambient; ü parteneriatul educaţional
(grădiniţă-famile-comunitate) ü flexibilitatea strategiilor de predare-învăţare-evaluare. Educaţia timpurie
oferă şanse egale de creştere, dezvoltare, îngrijire, educaţie, fără discriminare pentru copiii care provin
din familii instabile, fără părinţi, cu sănătate precară, cu deficienţe sau cu posibilităţi materiale
financiare scăzute.
Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie găsite în: · documentele
internaţionale referitoare la importanţa educaţiei la aceste vârste; · documentele naţionale care se referă
la reforma şi restructurarea sistemului educativ; · cercetările interdisciplinare asupra copilului de la 0 la
7 ani; · tradiţia şi practicile pozitive din educaţia preşcolară românească; · cercetare-acţiune asupra
efectelor acestui program. Principiile cele mai importante ale educaţiei timpurii sunt: · fiecare copil este
unic, cu nevoile, trebuinţele, particularităţile sale specifice.
Educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale ale fiecărui copil; · educaţia timpurie
se referă la fiecare copil în parte, şi nu la educaţia “copiilor”; · este imperativă respectarea nevoilor
copiilor: a) de bază: îngrijire, cunoaştere, hrană; b) afective: dragoste, securitate afectivă, întărire
pozitivă a acţiunilor; c) de acţiune: joc liber ales. · educaţia este continuă, ea începe din primele
momente ale vieţii şi durează cât aceasta; · în centrul actului educativ trebuie să stea copilul cu cerinţele
sale individuale; · se impune cunoaşterea, observarea copilului; · să existe un echilibru permanent între
activităţile intelectuale-activ-sociale şi afective şi activităţile de dezvoltare psiho-motorie şi a limbajului;

3
 Prof. Înv. Preșcolar,
Romanos Oana Roxana
C.M.: ”Rolul educației timpurii
în dezvoltarea personalității
copilului preşcolar”
· dezvoltarea copilului începe din momentul concepţiei în dependenţă cu mediul şi se află în strânsă
legătură cu mediul înconjurător şi cu sine însuşi; · dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe
care le oferă jocul; . copiii se nasc cu potenţialităţi virtuale de dezvoltare, învăţare, comunicare, pe care
numai stimularea şi orientarea pozitivă le vor transforma în capacităţi; ·învăţarea este fundamentală în
dezvoltarea socială, fizică, intelectuală, emoţională, spirituală etc; · cerinţele copilului faţă de educaţie
pot fi satisfăcute dacă activitatea educativă începe cu cunoaşterea lor; · în educaţia timpurie forma
specifică de activitate a copilului este jocul, de aceea învăţarea depinde la această vârstă de joc; · jocul
care asigură dezvoltarea este jocul liber ales, în concordanţă cu nevoile şi cerinţele educative ale
copilului; · oferind copiilor ocazii de joc şi dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucăriile, se
deschide motivaţia intrinsecă pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilităţilor; ·amenajarea
mediului educaţional prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o formă optimă de realizare a
alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare; · ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum
creativ; o nouă manieră de organizare a spaţiului educativ în care se petrece jocul şi deci învăţarea. Ele
nu se confundă cu activităţile liber alese, organizate în momentele de “pauză” a procesului educativ
·grădiniţa este mediul ideal de conducere indirectă a dezvoltării personalităţii copiilor prin oferirea
ocaziilor de explorare şi relaţionare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalităţii ca parte componentă a
educaţiei timpurii.
În termeni de strategie didactică, programele de educaţie timpurie din perspectiva educaţiei
pentru toţi, au la bază: · reconsiderarea jocului, ca instrument principal personal de învăţare şi devenire
la copiii mici; · libertatea de alegere a jocului corespunzător cerinţelor de învăţare şi dezvoltare, prin
orientare indirectă din partea adultului-educator; ·cunoaşterea şi evaluarea continuă a nivelului de
dezvoltare a copilului, ca şi a abaterilor în dezvoltare; ·organizarea mediului de învăţare/joc în cele mai
adecvate şi eficiente modalităţi, pe principiul învăţării active şi participative, ca bază a motivaţiei
ulterioare;· stimularea vieţii de relaţie a copilului, ca formă a comunicării sale cu lumea (relaţia cu
ceilalţi copii şi cu adulţii, cu obiectele, cu sine, cu activităţile sale de joc) şi ca nucleu al formării
personalităţii sale; ·individualizarea şi tratarea adecvată a copilului în actul educaţional se completează
prin învăţarea în cooperare şi prin metode de antrenare a grupului în activităţile de învăţare.
Se oferă astfel posibilitatea sprijinirii unor momente cheie în dezvoltarea şi integrarea socială,
prin formarea conduitelor de cooperare şi colaborare necesare; ·implicarea familiei (părinţii ca parteneri
în educaţie) şi a comunităţii (ca resursă şi sprijin permanent) în dezvoltarea şi educarea copiilor. Părinţii
sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi derularea programelor educative pentru copiii de vârste mici,
ceea ce incumbă o responsabilizare şi o eficienţă sporită. Copilul vine în grădiniţă cu o experienţă
importantă.

4
 Prof. Înv. Preșcolar,
Romanos Oana Roxana
C.M.: ”Rolul educației timpurii
în dezvoltarea personalității
copilului preşcolar”
Studiile demonstrează că există posibilitatea influenţării educative chiar din perioada intrauterină
(experimentele efectuate cu audiţie muzicală). Pe de altă parte, influenţele educative din grădiniţă
trebuie să fie în consens cu toate celelalte influenţe educative permanente sau temporare care acţionează
asupra copilului.
Copilul nu este o materie de modelat, ci o personalitate în devenire care se poate constitui ca
partener a propriei sale formări. Depinde de educatoare să ofere ocazii de dezvoltare şi să construiască
împreună cu familia condiţiile experimentării acţionale şi motivate şi condiţiile socializării copilului.

Bibliografie:
Bunescu, Ghe., Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
Ezechil, Liliana, Păişi Lăzărescu, Mihaela, Laborator preşcolar, Ed. V&I INTEGRAL, Bucureşti, 2002;
Niculescu, Rodica, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999;
Tomşa, Ghe., Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005;
Vrăşmaş, Ecaterina Adina, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Ed. Pro Humanitate, 1999;
Vrăşmaş, Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002;
www.unicef.org/romania/ro/children
www.edu.ro
www.see-educoop.net
www.scoalaparintilor.ro/interviuri/interviu/educatie-timpurie