Galerii hidrotehnice 33

CAPITOLUL 2
GALERII HIDROTEHNICE

2.l. CONSIDERAŢII GENERALE

Galeriile hidrotehnice sunt construcţii din beton realizate pentru transportul

apei, executate prin operaţii de excavare (cu ajutorul explozivilor sau cu utilaje
specializate prin fărămiţarea rocii, tehnologie de excavare denumită la secţiune plină)
fără îndepărtarea materialului de deasupra şi apoi prin realizarea unui inel de beton
denumit cămăşuială sau căptuşeală.
Galeriile hidrotehnice, din punctul de vedere al curgerii, sunt de două categorii:
galerii cu nivel liber, în care apa curge cu nivel liber pe toată lungimea, iar galeria se
comportă ca un canal cu suprafaţă liberă;
galerii sub presiune, în care galeria este plină cu apă pe toată lungimea şi funcţio-
nează ca o conductă sub presiune.
Din punct de vedere constructiv şi funcţional, galeriile hidrotehnice se clasifică
în două categorii distincte:
galerii hidrotehnice orizontale - când axa lor de simetrie este orizontală sau înclinată
cu o pantă de maximum 10 ;
galerii hidrotehnice forţate
sau chiar puţuri - când axa lor
de simetrie este mai mare de
10 sau chiar verticală.
Se numeşte galerie de aducţi-
une atunci când este destinată
transportului apei de la priza de
apă spre castelul de echilibru.
Este denumită galerie forţată
atunci când este destinată tran-
sportului apei de la castelul de
echilibru la uzina hidroelec-
trică.
Dacă are rolul de transportare a
apei de la uzina hidroelectrică
Fig. 2.1 Sistemul hidroenergetic Lotru: a-profil în lung; spre punctul de restituţie,
b-plan de situaţie poartă denumirea de galerie de
fugă. În fig. 2.1 este prezentată modalitatea de amplasare a acestor galerii, cu lungimile
reale în planul de situaţie şi forma geometrică a secţiunii în profilul longitudinal, la
amenajarea hidroenergetică Lotru-Ciunget /11/. Se poate constata că galeria forţată este
alcătuită din virole de oţel fixate cu ajutorul unui inel de beton simplu.
În timpul realizării barajului de retenţie, cursul natural al râului este deviat de
la traseul natural, iar apa este transportată printr-o galerie denumită galerie de deviere a
apelor (fig. 2.2) şi care ulterior este amenajată şi transformată în galerie golire de fund
(1- batardou amonte; 2- platformă; 3- galerie de deviere; 4- racord la galeria de deviere
pentru golirea de fund; 5- galerie de injecţii şi drenaj; 6- galerie de evacuare ape).
34 Galerii hidrotehnice

Traseul galeriei de aducţiune se alege din condiţii naturale (morfologice,

geologice şi hidrogeologice), din condiţii tehnico-economice (un traseu amenajat cât
mai scurt posibil) şi din condiţii de concentrare a unui important potenţial hidro-
energetic natural al cursului de apă.

Fig. 2.2 Galerie deviere la barajul Vidra-Lotru Fig. 2.3 Planul de situaţie la UHE Bicaz

Acestă modalitate de alegere a traseului cât mai scurt şi concentrarea unui potenţial
hidroenergetic important se poate observa la sistemul hidroenergetic de la centrala
hidroelectrică V.I.Lenin - Bicaz (fig. 2.3).
Forma geometrică a galeriei se alege din: considerente hidraulice, condiţii de
preluare a solicitărilor de către secţiunea de rezistenţă (căptuşeală sau cămăşuială) şi
din condiţii de alegere a tehnologiei de execuţie.

Fig. 2.4.a Secţiuni uzuale ale galeriilor hidrotehnice

În mod frecvent, din condiţii hidraulice, forma optimă la galeriile cu nivel liber
este arcul de cerc. Din punct de vedere al preluării raţionale a împingerii verticale a
muntelui, arcul de coincidenţă reprezintă forma optimă sau o formă apropiată de
acesta. Ţinîndu-se seama de aceste considerente, în fig. 2.4a şi b sunt prezentate câteva
tipuri uzuale de secţiuni pentru galeriile cu nivel liber şi sub presiune /11/.
Tipul I de secţiune dreptunghiulară, cu boltă pleoştită sau dreapă, este utilizată
la galerii de dimensiuni mici, executate în roci foarte rezistente.
 Galerii hidrotehnice 35

Tipul II denumit mâner de coş , la care bolta superioară este un semicerc sau
arc de cerc (unghiul la centru mai mic de 90°), este utilizată la galerii de dimensiuni
medii, fără împingeri orizontale şi împingeri verticale medii.
Tipul III denumit ovoid sau alungit cu pereţii laterali curbaţi şi bolta cu rază
de arc mică, se utilizează în situaţia împingerilor verticale mari şi împingerilor
orizontale medii.
Tipul IV denumit potcoavă, cu radierul şi pereţii curbaţi, se foloseşte în
situaţia rocilor slabe şi a împingerilor importante ale muntelui pe orizontală şi
verticală.
Tipul V - circular, se utilizează în situaţia rocilor moi în care la execuţie se
înaintează cu scutul pentru preluarea presiunii exercitată de masiv.
La galeriile hidrotehnice sub presiune, la
care încărcarea dominantă este presiunea
interioară a apei, se foloseşte tipul V a-
circular.
Forma tip V b - alungită se foloseşte în
situaţia împingerilor verticale foarte mari
ale muntelui.
Modalitatea de alegere a aducţiunii se
Fig. 2.4.b Secţiuni tip circulare
poate face cu o galerie cu nivel liber pre-
văzută cu o cameră de încărcare, sau cu o
galerie sub presiune şi un castel de echilibru.
În fig. 2.5 sunt prezentate aceste două variante posibile la un sistem hidro-
energetic şi formele uzuale ale secţiunii (1- galerie cu nivel liber; 2- galerie sub pre-
siune; 3- castel de apă; 4- cameră de încărcare; 5- conductă forţată; 6- centrală; 7- canal
de fugă).
Pentru stabilirea caracteristici-
lor morfologice ale rocilor in-
tersectate de traseul în studiu al
galeriei hidrotehnice, se utili-
zează mai multe procedee de
analiză: prospecţiuni geologi-
ce, prospecţiuni geofizice, pros-
pecţiuni geochimice şi lucrări
de exploatare preliminară.
Prospecţiunile geologice se
efectuează prin observarea şi
studierea directă în scopul de-
Fig. 2.5 Variante de galerii spre uzina hidroelectrică terminării caracteristicilor roci-
lor de suprafaţă pe zona traseu-
lui, în vederea interpretării şi extrapolării cu aproximaţie a datelor obţinute în zona
axului galeriei.
Prospecţiunile geofizice sunt măsurători efectuate de la suprafaţa terenului în
vederea determinării caracteristicilor fizice ale rocilor din masivul muntos, pe baza
proprietăţilor magnetice, electrice, radioactive sau acustice ale rocilor.
36 Galerii hidrotehnice

Lucrările de exploatare preli-

minare sunt observaţii şi mă-
surători efectuate cu ajutorul
forajelor, puţurilor de prospecţi-
uni şi galeriilor, în vederea
completării datelor obţinute prin
operaţiile prezentate anterior.
Rocile dintr-un masiv muntos
de-a lungul unui traseu au stra-
tificaţia aşezată într-o anumită
ordine (exemplu un profil geo-
Fig. 2.6 Secţiune longitudinală cu amplasarea forajelor logic pe traseul unei galerii de
aducţiune arătă ca în fig. 2.6
1- şist argilos; 2- micaşist; 3- calcare; 4- gresii; 5- conglomerate; 6- depuneri de
suprafaţă; 7- falie), determinarea lor se face cu ajutorul unor foraje de prospecţiuni
geologice.

2.2. ALCĂTUIREA CĂPTUŞELILOR

Cămăşuiala sau căptuşeala unei galerii hidrotehice este o structură de

rezistenţă cu pereţii curbaţi de grosime , executată din: un strat simplu sau multiplu de
torcret, beton, beton armat, beton cu cintre metalice înglobate, conductă metalică
înglobată în beton.
Execuţia căptuşelii sau cămăşuielii unei galerii hidrotehnice are următoarele scopuri:
reducerea rugozităţii pereţilor galeriei, în cazul rocilor tari şi stabile;
asigurarea impermeabilităţii galeriei, în cazul rocilor fisurate şi rezistente;
asigurarea rezistenţei şi stabilităţii secţiunii, în cazul rocilor moi în care exis-
tă pericolul de surpare.
Alegerea tipului de cămăşuială se
face în funcţie de presiunea apei
din interior, de calităţile de rezis-
tenţă ale masivului muntos şi de
asigurarea impermeabilităţii.
În fig. 2.7 se prezintă două tipuri
de căptuşeli din beton executate
la galeriile hidrotehnice în care
curgerea apei este cu nivel liber.
În funcţie de caracteristicile me-
Fig. 2.7 Căptuşeli executate la galerii cu nivel liber;
canice şi calitatea rocii intercep-
1-beton simplu; 2-zidărie de piatră; 3-rost de lucru; tată din masivul muntos, în
4-tuburi de drenaj fig. 2.8 se prezintă patru tipuri
de secţiuni transversale posibile
 Galerii hidrotehnice 37

ce se pot aplica la o galerie cu nivel liber. Pentru asigurarea conlucrării cămăşuială-

masiv muntos, mai ales în zona bolţii galeriei, se execută injecţii de umplere cu mortar

Fig. 2.8 Secţiuni galerie Topolog-Cumpăna; stânga-rocă tare; dreapta-rocă slabă;1-stâncă bine
copturită; 2-radier betonat,; 3-rigolă; 4-plasă cu torcret; 5-beton simplu; 6-beton armat
de ciment fluid.
În mod uzual, pentru secţiunile galeriilor de aducţiune sub presiune se alege
secţiunea circulară. În fig. 2.9 se prezintă modalităţile de alegere a cămăşuielilor
realizate din beton, beton armat cât şi dispunerea ariei de armătură /11/.
La execuţia unei galerii hidrotehnice,
din cauza tehnologiei alese, căptuşelile
betonate nu permit obţinerea unei
conlucrări beton-masiv muntos cores-
punzătoare. În mod frecvent, betonul
turnat în cheia bolţii se introduce prin
ferestre de turnare lăsate în panourile
de cofrare.
Din această cauză există posibilitatea
rămânerii de goluri în zona betonată
care înrăutăţesc conlucrarea masivului
muntos cu cămăşuiala galeriei.
Îndepărtarea acestui neajuns se face de
obicei prin realizarea de foraje în bolta
de beton şi injectarea la o presiune
mică (maxim 2 atmosfere) a unui
mortar de ciment fluid.
Aceste injecţii efectuate la o presiune
mică se numesc injecţii de umplere.
Schema de dispunere a forajelor pe
traseul galeriei şi în secţiune este
prezentată în fig 2. 10a.
La galeriile de aducţiune care în mod
Fig. 2.9 Căptuşeli aplicate la galerii sub presiune frecvent în timpul exploatării sunt sub
38 Galerii hidrotehnice

presiune, iar valoarea presiunii interioare a apei este foarte ridicată, se execută o
precomprimare a cămăşuielii galeriei la exterior, prin efectuarea de injecţii de
precomprimare sau injecţii de consolidare.

Fig. 2.10 Scheme de amplasare a forajelor de injectare; a - umplere; b - consolidare; 1- cămăşuială;

2- piatră; 3- ştuţ; 4- rost; 5- foraj
Aceste injecţii de precomprimare au rolul de a echilibra presiunea interioară a apei.
Schema de amplasare a forajelor de precomprimare prin care se va injecta mortar de
ciment fluid la presiuni mari de cca. (1.8...2.0)* p int H O este prezentată în fig. 2.10 b.
2

Pe traseul foarte lung

al unei galerii de a-
ducţiune (frecvent lun-
gimea de 5…10 Km),
pot să existe zone în
care aducţiunea trebuie
să traverseze văi.
Traversarea aceasta se
poate face printr-o con-
ductă îngropată sau o
conductă rezemată pe o
construcţie specială de
susţinere.
În fig. 2.11 este pre-
Fig. 2.11 Modalităţi de traversare a galeriei de aducţiune; 1- captare; zentat un sistem hidro-
2 - galerie cu nivel liber; 3 - cameră de încărcare; 4 - traversare cu conductă energetic şi două mo-
îngropată; 5 - galerie sub presiune; 6 - traversare aeriană; 7 - castel de echilibru;
8 - casa vanelor; 9 - conductă forţată; 10 - centrală; 11- canal de fugă; dalităţi de traversare a
12 - virolă metalică; 13 - masiv de ancoraj; 14- reazem intermediar galeriei de aducţiune.