Camere de echilibru 63

CAPITOLUL 3
CAMERE DE ECHILIBRU

3.1 CONSIDERAŢII GENERALE

În sistemele hidroenergetice, în funcţie de modul de alegere a tipului aducţiunii

(canal cu nivel liber sau galerie sub presiune), se deosebesc două mari categorii de
construcţii /11/:
• camere de încărcare, amplasate la aducţiunile cu nivel liber, în zona de
racord cu galeria forţată sau conductele forţate;
• castele de echilibru, amplasate de obicei în zona de racord cu galeria sau
conductele forţate, la derivaţiile sub presiune.
Scopul acestor construcţii în schema de amenajare este:
-de amortizare a oscilaţiilor de
nivel sau presiune în sistemul de
aducţiune, oscilaţii datorate dispozi-
tivelor de reglare ale presiunii şi
puterii la uzina hidroelectrică;
-de transformare a energiei cine-
tice a apei de pe aducţiune la închi-
derea turbinelor, în energie poten-
ţială şi reducerea suprapresiunilor în
Fig. 3.1 Camere de încărcare; a-subterane; b-aeriene sistemele forţate (galerii sau con-
îndepărtate de conductele forţate; c- aeriene apropiate ducte forţate);
de conductele forţate. -să alimenteze cu apă suficientă
galeria forţată sau conductele forţate la pornirea turbinelor până la stabilirea regimului
de funcţionare în sistemul de aducţiune.
După poziţia construcţiei, camerele de încărcare se clasifică în:
64 Camere de echilibru

Fig. 3.2 Cameră de încărcare fără Fig. 3.3 Cameră de încărcare cu descărcător; 1-canal;
descărcător; 1-canal; 2-bazin; 3-conductă 2-bazin; 3-canal evacuare; 4-deversor; 5-sifon; 6-platfor-
forţată; 4-grătar; 5-stavilă şi batardou; 6-dig mă; 7-conductă forţată; 8-casă de vane; 9-grătar

• camere de încărcare subterane, atunci când se execută în interiorul masivului

muntos din cauza versantului abrupt sau instabil (fig. 3.1a), iar sistemul forţat este un
puţ sau o galerie forţată;
• camere de încărcare aeriene, atunci când sunt amplasate la suprafaţă şi distanţate
(fig. 3.1b), sau apropiate (fig. 3.1c) de panta de amplasare a conductelor forţate.
Din punct de vedere al instalaţiilor suplimentare de reglaj a debitului maxim
admis pe sistemul de conducte forţate, se clasifică astfel:
• camere de încărcare fără descărcători, atunci când sunt utilizate la uzinele
hidroelectrice de derivaţie care au regularizare proprie (fig. 3.2);
• camere de încărcare cu descărcători (fig. 3.3) care pot fi prevăzute cu deversor
pentru evacuarea surplusului de debit.
După poziţia faţă de teren, castelele de echilibru se clasifică în:

Fig. 3.4 Castel de echilibru aerian; Fig. 3.5 Castel de echilibru subteran;
a- conductă pozată pe versant; b-rezervor turn; 1-cameră inferioară; 2-puţ sau coloană; 3-cameră
1-aducţiune; 2-coloană; 3-cameră superioară; superioară 4-conductă forţată; 5-casa vanelor;
4-conductă forţată; 6- galerie de aducţiune;
5-conductă metalică
• castele de echilibru aeriene, sub formă de conducte înclinate aşezate pe versant sau
rezervoare tip turnuri, construite la suprafaţă (fig. 3.4 a,b);
 Camere de echilibru 65

• castele de echilibru subterane, atunci când

sunt amplasate integral în masivul muntos sub
formă de puţuri şi galerii orizontale sau înclinate
(fig. 3.5);
• castele de echilibru mixte, atunci când o parte
din construcţie se găseşte înglobată în masivul
muntos şi o parte este aeriană (fig. 3.6).
În funcţie de amplasarea castelului de echilibru
pe traseul sistemului hidroenergetic, se disting:
• sistem cu castel unic pe aducţiune (fig. 3.7a);
• sistem cu castel unic pe galeria de fugă
(fig. 3.7b);
• sistem cu castele mixte, plasate pe galeria de
aducţiune şi pe galeria de fugă (fig. 3.7c);
Fig. 3.6 Castel mixt; 1-puţ; 2-coloană
interioară; 3-fereastră; 4-planşeu; 5-galerie • sistem cu castele în serie (fig. 3.7d), utilizat
racord; 6-galerie sub presiune. în situaţia de alimentare din aducţiunile secun-
dare;
• sistem cu castele în paralel (fig. 3.7e), utilizat în situaţia alimentării ramificate a
diferitelor grupuri ale centralei hidroelectrice prevăzute fiecare cu castel de echilibru.

Fig. 3.7 Amplasarea castelelor de echilibru; a-unic pe aducţiune; b-unic pe forţată; c-mixt;
d-în serie; e-în paralel.

3.2. CAMERE DE ÎNCĂRCARE

Camera de încărcare face legătura între aducţiunea cu nivel liber şi conductele

forţate şi împiedică propagarea pe derivaţie (aducţiune) a undelor provocate din
lovitura de berbec. În acelaşi timp camerele de încărcare asigură:
repartizarea debitului turbinat din derivaţie pe conductele forţate;
66 Camere de echilibru

elimină plutitorii introduşi în derivaţie sau antrenaţi din canalul de derivaţie;

protejarea prizelor conductelor forţate de blocajul cu gheaţă.
Camera de încărcare se
compune din (fig. 3.8):
bazinul propriu-zis, care
asigură volumul de apă
necesar la pornirea uzinei
hidroelectrice până la sta-
bilizarea regimului de
funcţionare pe derivaţie şi
realizează racordul dintre
derivaţie şi casa vanelor;
casa vanelor, cu rolul de
control la intrările în con-
ductele forţate;
descărcătorul sau regu-
latorul debitului maxim
Fig. 3.8 Secţiuni prin camera de încărcare; 1-nişă batardou; 2-vană uzinat.
plană; 3-grindă; 4-galerie de spălare; 5-galerie de drenaj; 6-perete de
palplanşe; 7-grătar Casa vanelor este o con-
strucţie din beton împăr-
ţită în compartimente, unul pentru fiecare conductă forţată.

3.3. CASTELUL DE ECHILIBRU

3.3.1 Consideraţii generale

În sistemul hidroenergetic al uzinelor hidroelectrice în care aducţiunea este sub

presiune şi are o lungime mare, intervin o serie de fenomene importante provocate de
inerţia masei de apă.
Aceste fenomene cresc în intensitate odată cu lungimea sistemului hidro-
energetic şi sunt dependente de operaţiile de închidere sau deschidere rapidă a
mecanismului de reglare a sarcinii şi puterii la uzina hidroelectrică.
Scopul castelului de echilibru este acela de a transforma energia cinetică a
coloanei de apă în mişcare în energie potenţială, astfel încât suprasarcina dinamică h
să nu depăşească cca. 15 ... 20 din căderea totală. Expresia suprasarcinii maxime
provocată de inerţia masei de apă la lovitura directă este /11/:
h 1 2
4 (3. 1)
H 0
2

Lv
cu notaţia: (3. 2)
gTH 0

unde: H0 - căderea la centrală, respectiv presiunea de funcţionare la regim constant;

L - lungimea de propagare a loviturii de berbec;
 Camere de echilibru 67

T - timpul de manevră la mecanismul de reglare;

v - viteza apei pe sistemul forţat.
Dacă se admite pentru timpul de închidere al aparaturului director valoarea limită
inferioară de 5...10 s, se obţine criteriul de funcţionare în condiţii optime de reglaj ale
sarcinii şi puterii centralei hidroelectrice /2/: Lv ( 7 . 50 ... 20 ) H 0 (3. 3)
Dacă acest criteriu nu este îndeplinit, se impune realizarea castelului de
echilibru.
Oscilaţiile nivelului apei în castelul de echilibru reprezintă un fenomen
complex, care depinde de lungimea şi aria aducţiunii, modalitatea de reglaj a debitului
uzinat la uzina hidroelectrică, caracteristicile geometrice ale castelului de echilibru.
La o reducere bruscă a sarcinii uzinei hidroelectrice, regulatorul de sarcină
hidraulică provoacă o închidere rapidă a vanelor de admisie pentru menţinerea sincronă
a turaţiei turbinei.
Închiderea vanelor provoacă o reducere a debitului turbinat, ceea ce induce o
creştere a suprasarcinii dinamice, care se propagă sub formă de undă de presiune -
undă directă spre castelul de echilibru şi undă reflectată - de la castelul de echilibru
spre uzina hidroelectrică (undă inversă).
În sistemul de aducţiune-castel de echilibru debitul rămâne în prima fază de
regim, iar excedentul de apă se acumulează şi ridică nivelul în castel peste valoarea de
regim apărând o contrapresiune în castel care frânează, opreşte şi apoi inversează
curgerea apei pe galeria de aducţiune spre lacul de acumulare. Această curgere se
păstrează până când nivelul din castel coboară sub nivelul din lacul de acumulare
apărând o contrapresiune dată de nivelul apei din lac, care opreşte mişcarea şi o
inversează. La o intrare bruscă în funcţiune a uzinei hidroelectrice, nivelul din castelul
de echilibru scade brusc şi un volum de apă alimentează conductele forţate până la
stabilizarea regimului de funcţionare pe galeria de aducţiune.
Nivelul apei în castelul de echilibru scade rapid provocând o diferenţă de nivel
mult mai mare dintre nivelul din lacul de acumulare şi nivelul din castelul de echilibru
faţă de pierderile de regim. Debitul pe aducţiune creşte şi atinge o valoare mai mare
decât debitul uzinat, iar debitul suplimentar se acumulează în castel şi ridică nivelul

Fig. 3.9 Oscilaţiile nivelului apei în castelul de echilibru; a-reducerea sarcinii; b-creşterea
sarcinii; 1-aducţiune; 2-conductă forţată
68 Camere de echilibru

apei peste nivelul peste cel din lacul de acumulare. Apare din nou o diferenţă de nivel
între castelul de echilibru şi nivelul din lacul de acumulare care acţionează ca o
contrapresiune ce frânează curgea, o opreşte şi apoi o inversează.
Fenomenul se repetă ciclic până la amortizarea completă a oscilaţiilor de nivel,
datorate frecărilor acumulate din sistem.
Oscilaţiile de nivel ale apei în castelul de echilibru în cele două situaţii sunt
prezentate în fig. 3.9. Deci, se poate evidenţia, că funcţiile castelului de echilibru sunt:
de micşorare a valorii presiunii dinamice pe traseul galeriilor sau conductelor
forţate prin scurtarea traseului (ruperea presiunii în dreptul castelului de echilibru);
de micşorare a presiunii dinamice pe galeria de aducţiune;
de asigurare a debitului uzinat fără pătrunderea aerului în sistem, până la
stabilizarea regimului de funcţionare;
de acumulare a excesului de apă la o scădere a sarcinii la centrală;
de amortizare a oscilaţiilor de nivel, datorită variaţiei sarcinii la centrală.
3.3.2. Castelul de echilibru cilindric simplu

Acest tip de castel este cel mai simplu şi este alcătuit dintr-un puţ cilindric sau
un turn cilindric, racordat la partea inferioară cu galeria de aducţiune printr-o conductă,
galerie sau un orificiu.
Diametrul puţului castelului de echi-
libru se alege din condiţia de limitare a
salturilor maxime sau minime şi din
condiţia de stabilitate a micilor osci-
laţii.
În fig. 3.10 este prezentat castelul
cilindric semiîngropat de la uzina
U.H.E. Dobreşti /11/, castel în care
debuşează aducţiunea Ialomiţa şi aduc-
ţiunea Brătei.
Pe o înălţime de cca. 19 m castelul
este subteran, având un inel de beton
exterior de 30 ... 35 cm şi un inel
interior de beton armat de aceeaşi
grosime, iar pe ultimii 11 m castelul
este suprateran şi acoperit la partea
Fig. 3.10 Castel de echilibru U.H.Dobreşti;
1-aducţiunea Ialomiţa; 2-aducţiunea Brătei; 3-spaţiu de superioară cu o cupolă din beton
sedimentare; 4-turn; 5-cremalieră; 6-cupolă. armat. Nivelul maxim al saltului
ajunge la cca. 3 m sub cota cupolei.

3.3.3. Castelul de echilibru cu camere

 Camere de echilibru 69

Pentru reducerea oscilaţiilor maxime sau minime şi creşterea stabilităţii la micile

oscilaţii de nivel, se alege castelul
cu camere (fig. 3.11).
Castelul de echilibru cu camere
este alcătuit dintr-un puţ central
denumit coloana castelului, dispus
vertical sau înclinat şi două lărgiri
la capete denumite camere, situate
în zona saltului maxim (camera
superioară) şi zona saltului minim
(camera inferioară).
Acest tip de castel este utilizat
numai în variantă subterană. În mod
Fig.3.11 Scheme de castel cu camere; a-cu cameră superi- frecvent, camera inferioară este
oară; b-cu cameră inferioară; c-cu cameră superioară şi dever-
sor; d-cu cameră inferioară şi deversor; e-cu două camere;
realizată dintr-o galerie sau mai
f-cu două camere şi puţ înclinat; g-cu două camere şi deversor multe galerii dispuse radial faţă de
coloana castelului, iar camera
superioară este realizată uneori sub
forma unei galerii, sau a unui rezervor cilindric ori tronconic atunci când realizarea lui
este mai favorabilă.
În funcţionarea de regim, în situaţia nivelului normal de retenţie sau nivelului
minim de exploatare, nivelul de apă în castel se află în zona coloanei. La o scădere
bruscă a sarcinii centralei, nivelul apei creşte rapid în coloană şi umple camera
superioară a castelului într-o mişcare de nivel, încetinită.
70 Camere de echilibru

La o creştere a sarcinii centralei, nivelul apei din coloană coboară rapid şi

ajunge în camera inferioară, în care mişcarea de nivel se încetineşte datorită volumului
mare de apă faţă de coloana castelului. În situaţia practică de concentrare a volumului
de apă al castelului în zona camerei superioare în apropierea saltului maxim, iar în
situaţia deschiderii bruşte în zona camerei inferioare în apropierea saltului minim, se
realizează o economie de volum de 50 faţă de varianta unui castel cilindric simplu.

Fig. 3.12 Castelul de echilibru UHE Someş; a-dispoziţie verticală; 1-aducţiune; 2-galerie racord; 3-galerie
forţată; 4-casa vanelor; 5-cameră inferioară stânga; 6-cameră inferioară dreapta; 7-puţ; 8-cameră superioară;
9-galerie de acces la casa vanelor; b-salt maxim; c-salt minim.
În fig. 3.12 este prezentată o secţiune verticală de ansamblu, planul de situaţie cu
amplasarea subansamblelor în teren şi oscilaţiile de nivel maxime şi minime ale apei în
castelul de echilibru de la U.H.E. Someş /11/.
 Camere de echilibru 71

Fig. 3.13 Castelul de echilibru UHE Sadu V; Fig. 3.14 Castelul de echilibru UHE Lotru;
1-galerie de aducţiune; 2-galerie forţată; 3-cameră 1-aducţiune; 2-coloană; 3-cameră inferioară;
inferioară; 4-puţ; 5- cameră superioară; 6-cupolă; 4-diafragmă; 5-cameră superioară
7-fundaţie cameră superioară

În fig. 3.13 este prezentat castelul de echilibru cu camera superioară aeriană de la

U.H.E. Sadu V /19/, iar în fig. 3.14 castelul de echilibru de la U.H.E. Lotru /11/, la care
camera superioară este semiîngropată.

3.3.4. Castelul de echilibru cu diafragmă

Castelul de echilibru cu diafragmă este un castel cilindric sau tronconic cu

secţiune variabilă la care orificiul sau galeria de racord cu aducţiunea are o secţiune
redusă, în care pierderile de sarcină sunt importante şi creează efectul de diafragmă.
Modalităţi posibile de racordare
ale castelului de echilibru cu gale-
ria de aducţiune sunt prezentate în
fig. 3.15.
În situaţia creşterii sarcinii la cen-
trala hidroelectrică, nivelul de apă
din castel scade, iar pierderile de
sarcină din diafragmă creează o
Fig. 3.15 Castele cu diafragme; a-la joncţiunea cu aducţiu- diferenţă importantă între presiu-
nea; b-la intrarea în camera superioară; c-sub formă de grătar nea apei din galerie şi presiunea
din castelul de echilibru, din
această cauză se produce o accelerare a masei de apă pe aducţiune. În situaţia reducerii
72 Camere de echilibru

sarcinii la centrală, apa pătrunde în castel, dar creşterea de nivel este redusă datorită
pierderilor de sarcină importante la diafragmă, provocând astfel o frânare importantă a
masei de apă pe galeria de aducţiune.
Criteriul de alegere a ariei diafragmei este acela că, în situaţia pornirii centralei
hidroelectrice, pierderea de sarcină nu trebuie să fie mai mare decât nivelul de apă din

Fig. 3.16 Castel de echilibru la UHE Şugag

coloană în situaţia cea mai defavorabilă, adică atingerea nivelului minim de exploatare.
Dezavantajul castelului de echilibru cu diafragme este acela că la variaţii
rapide ale presiunii apei în avalul castelului de echilibru se produc dificultăţi de reglaj
ale sarcinii şi puterii la centrala hidroelectrică.
În fig. 3.16 este prezentat castelul de echilibru de la UHE Şugag /19/, castel de
echilibru tip cilindric cu cameră superioară şi inferioară şi diafragmă la racordul cu
galeria de aducţiune cu dimensiunea de 1.00x6.00 m.

3.3.5. Castelul de echilibru diferenţial (tip Johnson)

 Camere de echilibru 73

Castelul de echilibru diferenţial este format dintr-un cilindru cu diametrul

redus, plasat în interiorul camerei unui castel cilindric, legat la partea inferioară cu
galeria de aducţiune /11/. Modalităţile de racordare la galeria de aducţiune sunt prezen-
tate în fig. 3.17. La creşterea sarci-
nii la centrală are loc o coborâre
rapidă a nivelului în coloana cen-
trală a castelului realizându-se o
diferenţă importantă de presiune,
care va conduce la accelerarea
masei de apă pe aducţiune. Nivelul
apei din cameră coboară mai lent,
alimentând diferenţa de debit
absorbit de centrală.
La reducerea sarcinii centralei apa
se ridică rapid în coloana interioră
a castelului realizând o contrapre-
Fig. 3.17 Castele diferenţiale; a-cilindric cu coloană inde-
pendentă; b-cilindric; c-cu efect diferenţial la camera superi- siune, care va produce frânarea
oară; d-cu efect diferenţial la camera superioară şi cameră masei de apă pe aducţiune şi
inferioară simplă; e-cu efect diferenţial la ambele camere
pătrunderea apei prin orificiul
inelar în camera propriu-zisă.

Fig. 3.18 Castel de echilibru la UHE Ruieni