Prize de apă 7

CAPITOLUL 1
PRIZE DE APĂ

1.1 CONSIDERAŢII GENERALE

Un sistem hidroenergetic al unei amenajări hidrotehnice reprezintă totalitatea

construcţiilor terane şi subterane împreună cu echipamentele mecanice şi electrice
necesare la transportul apei, respectiv la conversia energiei cinetice a apei în energie
electrică.
În fig. 1.1 este prezentată o secţiune longitudinală prin amenajarea hidroener-
getică a Râului Alb – Feneş, care este compusă din: priză, aducţiune, castel de echili-
bru, casa vanelor, galerie forţată, centrală hidroelectrică şi galerie de fugă.

Fig. 1.1 Sistemul hidroenergetic Râul Alb - Feneş

• Construcţia pentru captarea apei denumită priză (P), are rolul de a capta apa
dintr-un lac de acumulare natural sau artificial (realizat cu ajutorul unui baraj) şi de a o
conduce spre un sistem de
dirijare, denumit sistem de
aducţiune.
În elevaţie, poziţia prizei
de apă se stabileşte în
funcţie de nivelul minim
de exploatare (NME) şi
nivelul maxim al depune-
rilor aluvionare (NMD)
estimate în lacul de acu-
mulare.
Cota superioară a prizei de
apă trebuie să fie cu cel
puţin 1.0 m sub cota nive-
lului minim de exploatare
(NME), iar cota inferioară
Fig. 1.2 Priză de apă hidroenergetică de adâncime - racord lateral
8 Prize de apă

cu cel puţin 2.0 m peste cota nivelului maxim al depunerilor aluvionare estimate în
lacul de acumulare /2/, /22/.
Poziţionarea în plan a prizei de apă se face alegând amplasamentul cel mai
favorabil execuţiei. În amplasament, versanţii trebuie să fie stabili, iar roca de bază să
fie în apropierea suprafeţei terenului.
• Construcţia de aducţiune poate fi: canal de aducţiune (CAA), conductă de
aducţiune (COA) – atunci când aducţiunea este la suprafaţă, sau galerie de aducţiune
(GA) – atunci când aducţiunea este subterană şi străbate un versant muntos.
Rolul aducţiunii este acela de a transporta apa captată de la priză spre o cameră
de echilibru sau un castel de echilibru.
În elevaţie, galeria de aducţiune are o pantă constructivă de cca. 1.5 ... 2.0 ‰,
pantă tehnologică necesară golirii gravitaţionle a galeriei în situaţii deosebite în
exploatare.
Traseul aducţiunii se stabileşte după poziţionarea prizei de apă şi a castelului
de echilibru.
• Construcţia care realizează legătura între galeria de aducţiune şi galeria
forţată sau conductele forţate este denumită cameră de echilibru (CAE) - atunci când
pe aducţiune curgerea
este cu nivel liber sau
castel de echilibru (CE)
– atunci când pe aduc-
ţiune în toate punctele
de pe traseu, curgerea
este sub presiune (linia
piezometrică este peste
cheia bolţii aducţiunii în
toate punctele de pe tra-
seul aducţiunii).
Aceste construcţii au
rolul de a limita sar-
cinilor dinamice maxi-
me provocate de varia-
ţia debitului la centrala
hidroelectrică, respectiv
de a echilibra sarcinile
hidraulice în aducţiune
la închiderea sau des-
chiderea vanelor în tim-
pul reglajelor de sarcină
şi putere la centrala
hidroelectrică.
Castelul de echilibru se
Fig. 1.3 Castel de echilibru cu două camere alege cât mai aproape
de centrala hidroelectri-
 Prize de apă 9

că (CHE) pentru reducerea zonei de influenţă a presiunilor dinamice maxime rezultate

din lovitura de berbec.
La centralele hidroelectrice (CHE) pentru căderi mari şi mijlocii, se adoptă în mod
frecvent castele de echilibru cu două camere (fig. 1.3), compuse dintr-o cameră
inferioară şi o cameră superioară, conectate între ele cu o coloană verticală (puţ forţat).
Camera superioară este de obicei aeriană şi are cota radierului la cca. 2.0 ... 5.0 m
deasupra nivelului apei din lacul de acumulare, denumit nivel normal de retenţie
(NNR) /1/, /2/.
• Construcţia subterană
denumită casa vanelor
(CV) (fig. 1.4) /11/, este
dispusă în aval de caste-
lul de echilibru cu scopul
de a închide sau deschide
accesul apei spre centrala
hidroelectrică în diferite
situaţii deosebite de ex-
ploatare.
Această construcţie mai
cuprinde şi instalaţiile de
aerisire şi control la gale-
ria forţată sau conductele
forţate.
• Construcţia denumită
galerie forţată (GFO) –
realizată în versantul
Fig. 1.4 Secţiune prin casa vanelor; 1- vană plană; 2- vană batardou; muntos sau conducta
3-dispozitiv de manevră; 4-acţionare mecanică; 5- rezervor; 6- beton de
înglobare; 7- by-pass; 8- ventil de aerisire; 9- pod rulant forţată (CFO) – realizată
pe versantul muntos,
conduce apa de la castelul de echilibru la centrala hidroelectrică pe o diferenţă de nivel
mare şi un traseu cât mai scurt în plan şi elevaţie (un traseu cât mai scurt reduce
solicitările statice şi dinamice foarte mari; uzual în România, unghiul axului galeriei
faţă de orizontală este cuprins între 30°... 35°).
Conducta forţată se dispune în elevaţie după linia de cea mai mare pantă a
versantului, pe un traseu de obicei rectiliniu în plan. Panta conductei forţate diferă de la
un tronson la altul, fiind apropiată de panta versantului muntos.
Schimbarile în plan sau elevaţie ale traseului conductei forţate sunt prevăzute
cu masive de ancoraj realizate din beton, care au rolul de preluare a sarcinilor statice,
dinamice şi de dilataţie termică.
• Construcţia în care se produce conversia energiei hidraulice în energie
electrică este denumită centrală hidroelectrică (CHE). În această construcţie sunt
instalate vanele de admisie, turbinele hidraulice, generatoarele electrice, mecanismele
de reglare ale sarcinii şi puterii, camerele de comandă, alte anexe, etc. (fig. 1.5) /11/.
• Construcţia denumită canal de fugă (CFU) - dacă este la suprafaţa terenului
sau galerie de fugă (GFU) – dacă este în versant, are scopul de dirijare a apei de la
10 Prize de apă

centrala hidroelectrică spre punctul de restituţie, situat pe cursul natural de apă. Prin
această structură curgerea este cu nivel liber.

Fig. 1.5 Centrală hidroelectrică a- boltă betonată şi pereţi necăptuşiţi; b- căptuşeală de beton pe tot conturul
excavat; 1- boltă de beton; 2- boltă falsă; 3- căptuşeală din beton; 4- spaţiu de ventilaţie; 5- galerie forţată;
6- vană de admisie; 7- turbină; 8- generator; 9- aspirator; 10- galerie de cabluri; 11- galerie de fugă; 12- batardou
Cota de amplasare în elevaţie a axului turbinelor la centrala hidroelectrică (CHE) se
stabileşte, în funcţie de nivelul aval de la restituţie (NAR) şi panta galeriei de fugă sau
a canalului de fugă.

Fig. 1.6 Schema complexă de amenajare hidroenergetică a râului Lotru

În schema unei amenajări hidroenergetice a unui curs de apă pot exista toate aceste
elemente sau unele din ele pot să lipsească.
 Prize de apă 11

În schema din fig. 1.6 este prezentată amenajarea complexă a râului Lotru /19/,
din care se observă că sistemul hidroenergetic cuprinde:
• sistemele de captări şi aducţiuni secundare, care suplimentează debitul captat
la 11 m3/s faţă de 4.5 m3/s al cursului principal şi asigură 73 % din cantitatea de apă
necesară producţiei de energie;
• sistemele hidroenergetice cu cele 3 trepte de cădere: treapta 1 - UHE Lotru
cu o putere instalată de Pi = 510 MW şi debit instalat Qi = 80 m3/s; treapta 2 - UHE
Malaia cu o putere instalată de Pi = 18 MW şi treapta 3 - UHE Brădişor cu o putere
instalată de Pi = 115 MW.
În schema din fig. 1.7 este prezentată amenajarea complexă Bistra-Poiana
Mărului- Ruieni /19/, care cuprinde următoarele elemente importante:
• sistemele de captări şi aducţiuni secundare (lungime totală de 22.8 km) ce
transportă debitele captate ale Râului Rece, Râului Lung şi Râul Alb în amenajarea
hidroenergetică;
• priza de apă şi aducţiunea principală Ruieni (lungimea L = 9842 m,
diametrul excavat Dexc = 5.50 m, diametrul betonat Di = 4.90 m), care transportă debitul
de 55.4 m3/s din acumularea Poiana Mărului spre Uzina HidroElectrică (UHE) Ruieni;
• galerii de acces pentru execuţia lucrărilor de excavaţii subterane (ferestre de
atac), puţuri umede la priză şi casa vanelor, puţuri de racord sau aeraj;
• castelul de echilibru diferenţial, prevăzut cu: cameră inferioară tip galerie

Fig. 1.7 Schema complexă de amenajare hidroenergetică Bistra-Poiana Mărului-Ruieni

(L = 83 m, Dexc = 7.20 m, Di = 6.00 m); puţul central (coloană cu lungimea L = 108

m); camera superioară cilindrică cu diametrul interior Dint = 18.0 m şi înălţimea
camerei Hcs = 22 m;
• casa vanelor, dispusă într-o cavernă cu dimensiunile de L= 12.0 m, B= 7.0 m,
H = 10 m, cu boltă betonată şi pereţi cu cămăşuială definitivă executată din ancore,
plasă şi şpriţ beton;
• galerie forţată blindată cu lungimea L = 437 m, înclinarea de 30° şi diametrul
interior Dint = 4.00 m;
12 Prize de apă

• centrală hidroelectrică la Turnu - Ruieni, cu acces auto în lungime de 370 m

şi caverna centralei cu dimensiunile L = 40 m, B = 17 m, H = 32 m, puterea instalată
de 140 MW;
• galerie de fugă (Ruieni), cu o lungime de 2652 m, secţiunea transversală tip
potcoavă cu dimensiunile: B = 6 m, H = 5.5 m şi grosimea cămăşuielii δ = 0.40 m.
Schema de amenajare se alege în urma unor calcule tehnico-economice,
aplicate mai multor variante de trasee posibile în stabilirea amplasamentelor.

1.2. CLASIFICAREA PRIZELOR DE APĂ

Prin priză de apă se înţelege totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor care se

folosesc la introducerea într-un sistem amenajat al unui debit captat dintr-un curs de
apă sau lac de acumulare. Apa trebuie să fie lipsită de debit solid, de impurităţi
(plutitori, frunze etc.), de zai şi gheaţă. Priza de apă este prevăzută cu elemente
structurale de reţinere a elementelor în suspensie denumite grătare – uzual bare
metalice dreptunghiulare.
Frunzele şi plutitorii înfundă grătarele prizei şi reduc debitul captat (Qp) sau
chiar pot scoate temporar din funcţiune sistemul amenajat. Zaiul şi gheaţa pot şi ele
obstrucţiona accesul apei în aducţiune prin reducerea secţiunii la intrare.
Din aceste considerente, prizele de apă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: să reţină gheaţa şi plutitorii; să împiedice intrarea în aducţiune a debitului
solid; să asigure spălarea depunerilor din faţa prizei; să permită reglarea debitului
captat.
Dacă aluviunile în suspensie trebuie să fie eliminate, priza va fi prevăzută cu o
construcţie de depunere a aluviunilor în suspensie. Acestă structură asociată în care are
loc depunerea debitului solid sau a debitului în suspensie, poartă denumirea de
desnisipator.
Caracteristicile principale ale unei prize de apă sunt determinate de: modul de
utilizare a apei captate – natura folosinţelor, de natura curgerii debitului captat, de
valoarea presiunii apei la intrarea în priză.
După natura folosinţelor, există: prize hidroenergetice, prize pentru
alimentări cu apă, prize pentru irigaţii, prize pentru folosinţe complexe.
Prizele hidroenergetice trebuie să asigure cantităţi importante de apă pentru
producerea de energie electrică şi cât mai mici cantităţi de aluviuni, pentru a evita
eroziunea paletelor turbinelor de la centrala hidroelectrică.
Prizele pentru alimentări cu apă trebuie să asigure debitul necesar de apă
pentru cerinţele unei localităţi, indiferent de oscilaţiile de nivel ale sursei de apă.
Prizele pentru irigaţii trebuie să asigure cantitatea de apă necesară pentru
cerinţele din agricultură, cu o cantitate redusă de aluviuni, pentru a se evita colmatarea
canalelor de alimentare.
După natura curgerii debitului captat există: prize gravitaţionale şi prize prin
pompaj. Prizele gravitaţionale sunt acelea care captează apa la o cotă de nivel mai
mare faţă de cota de nivel din zona de racord cu sistemul de aducţiune al apei. Prizele
prin pompaj au cota de captare inferioară faţă de nivelul apei din zona de captare,