lapka - Personaj secundar din Padurea spanzuratilor - Caracterizare referat

Roman de analiza psihologica.

Personaj secundar, static, multidimensional.

Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje;
autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care
traieste; prin comentariul naratorial.

Drama lui Klapka este esential diferita de cea a lui Bologa. Ea este o drama a
lasitatii, a depersonalizarii prin obedienta si teama. Personajul isi indeplineste
datoria in speranta ca se va salva si se va intoarce langa ai sai. Ceea ce guverneaza
demersurile sale este principiul minimei rezistente.

Capitanul ceh joaca un rol fundamental in sensibilizarea constiintei

lui Bologa si in ilustrarea unui aspect intristator al dramei
"datoriei". Criticul Al. Protopopescu, in studiul sau Romanul
psihologic romanesc, observa faptul ca Otto Klapka, Gross si
Cervenco au rolul de a defini, ca niste "voci" ale eroului, pe
Bologa.

Otto Klapka, in viata civila avocat, este un om insurat, are patru copii, doi baieti si
doua fete ("al cincilea de-abia acum e pe drum") si e un parinte iubitor si duios. il
apropie de Bologa omenia si / sau poate mai ales faptul ca apar/in deopotriva unor
nationalitati asuprite, ca au fost aruncati prada aceluiasi destin: "Mi-esti drag,
Bologa, si daca n-ai fi fost tu aici, n-as fi avut atata incredere in mine
insumi () noi, care ne-am apropiat sufletele prin suferinte comune,noi
trebuie sa ne impartasim zbuciumarile intr-o limba straina!".

Desi este convins ca razboiul nu e generator, ci dimpotriva ucigator de energii, el

justifica deliberat continuarea luptei in armata austro-ungara prin dragostea de
familie: "- Din pricina lor si de dragul lor sunt cum sunt, Bologa! Sunt capabil de
orice lasitate, numai sa nu mor inainte de a-i imbratisa () Ce vrei! Sunt un
nenorocit"

Drama lui Klapka este esential diferita de cea a lui Bologa. Ea este, cum adesea s-a
remarcat, o drama a lasitatii, a depersonalizarii prin obedienta si teama. isi
indeplineste datoria in speranta ca se va salva si se va intoarce langa ai sai. Ceea
ce guverneaza demersurile sale este principiul de minima rezistenta potrivit caruia
"viata nu merge fara compromisuri". in acest spirit ii povesteste lui Bologa cum trei
ofiteri cehi, compatrioti din regimentul lui, au fost prinsi, in incercarea lor de a
dezerta, intre linii. EI, Klapka, trebuia sa fie al patrulea, dar in ziua plecarii a primit
o scrisoare de acasa si s-a ascuns ca un hot. Trimis, totusi, in fata Curtii Martiale,
este acuzat de complicitate. Acolo, insa, s-a lepadat de ai sai: "si am tagaduit,
agafandu-ma cu desperare de viata asta rusinoasa!". Cand celor condamnati li s-a
citit sentinta si acestia, intr-un gest de suprema demnitate, au strigat "Traiasca
Boe-mia!", Klapka tremura, de mila. Si ca sa dovedeasca tuturor ca este nevinovat
s-a dus si Ia executia celor trei camarazi. O clipa doar, Klapka se zbate intre
lasitate si dorinta de a muri alaturi de ai sai, slabiciunea si vointa de a su-pravietui
oricum fiind insa mai puternice:

"M-am simtit mandru ca sunt frate cu cei stralucitori de sub streang si am

dorit moartea cu o insetare uriasa! Dar numai o clipa, o singura clipa! Pe
urma am privit zvarcolirile trupurilor, am auzit paraitul crengilor si numai
inima imi tremura incet, fricoasa, hoteste, ca nu cumva s-o auda vreun
vecin". Dupa aceea a fost mutat ca suspect.

In discutiile-confruntari cu Bologa, Klapka are mereu o atitudine retractila: "eu nu

pot propune nimic, fiindca sunt stigmatizat: ceh, adica tradator", ii spune lui
Apostol cand acesta il roaga sa-l ajute pentru a nu lupta pe frontul din Ardeal,
impotriva conationalilor lui.

Desi il admira pe Bologa, capitanul nu-si poate invinge lasitatea de a trai cu orice
pret: "Ma inabusa lasitatea, Bologa! Nu mai pot!". Face eforturi disperate de a-l
impiedica pe Bologa sa-si puna planul in aplicare: ,11 nebun! A innebunit! Ce sa fac
eu cu nebunul? Doamne, Doamne, ce sa fac?", dupa ce alta data il evitase ("nici
Klapka nu mai veni, parca i-arfifost frica sa dea ochi cu Bologa"). in fine, cu
prudenta lasului, Klapka il indeamna pe Apostol sa faca "ce vom face toti", sa-si
inchida "ermetic toate portile sufletului pana ce va sosi pacea sau se va prabusi
lumea".

Atitudinea capitanului il contrariaza pe Bologa pana la furie: "Klapka e un fricos

(conchide Apostol) care vede pretutindeni calai si spanzurator?'. Sfaturile l-au
plictisit intotdeauna, dar ale lui Klapka, acum il infuriau: ,Jiesemnarea i s-a parut o
atitudine animalica, nevrednica de omul liber". Istoria Iui Klapka si, in general,
intalnirea cu el constituie un prag peste care, pasind, Bologa trece intr-o etapa
hotaratoare. "Vocea" a actionat asupra destinului lui Bologa in sensul contrar al
sensibilizarii constiintei nationale si al deciziei de a nu-si intina onoarea si
demnitatea.

Lipsit de orgoliul individualitatii si gasind repede acordul conjunctural cu

instantele supraindividuale (starul, neamul, iubirea), pe calea obedientei si nu a
constiintei lucide, fraza ordonatoare, caracterizanta, a capitanului Otto Klapka este
cea potrivit careia "Trebuie sa tacem! Mereu sa tacem! Altfel-" Ceea ce, totusi, il
salveaza in plan moral este dragostea pentru Bologa si mereu subinteleasa
admiratie a celui ce asista la executia lui Apostol, "cu ochii plansi, ingroziti"

Analiza psihologică a romanului este urmarită , în principal de fră mântarea interioară și

descoperirea propriei individualită ți , în diferite ipostaze. În ipostaza pe care o analiză m și anume de
român , tră să turile dominante ale lui Bologa sunt loialitate , dragoste și datorie față de patrie și stat.
Refuzul generalului Karg de a-i trimite divizia pe alt front decât cel românesc , generează în sufletul lui
Bologa un conflict interior ce îl pune să aleagă una din cele două . Gândul că ar trebui să își omoare
compatrioții îl determină pe locotenent să nu mai gă sească nici un element comun între percepția lui
inițială asupra ră zboiului și realitatea cu care acesta se confruntă . Astfel lipsa unui scop bine definit îl
atrage pe Apostol Bologa cu gândul la propriul neam , la țara sa , România. Toată viața sa a crescut cu
patria în sânge cu o iubire pentru țară nemaivă zută . În urma acestor tulbură ri sentimentale Bologa
decide să dezerteze. Acesta este prins , iar la interogatoriu dorește să explice că i s-a : „ zbuciumat
echilibrul sufletesc” ,însă este condamnat la moarte prin spânzurare.
Apostol Bologa moare ca erou al neamului să u , din dragoste pentru țara sa , pentru libertate
și pentru triumful valorilor mor