Sunteți pe pagina 1din 5

Padurea Spanzuratilor "Padurea spanzuratilor" de Liviu Rebreanu are in centrul sau pe Apostol Bologa- personajul principal al romanului.

Publicata in anul 1922, opera lui Rebreanu apartine genului epic, este ca specie un roman modern, psihologic, iar tema acesteia o constituie conditia tragica a unui tanar intelectual, in timpul Primului Razboi Mondial. Apostol Bologa intruchipeaza un tip uman- al intelectualului: student al Facultatii de Filosofie de la Budapesta, iar apoi, inrolandu-se in razboi, devine ofiter in armata austro-ungara. Autorul foloseste o gama diversa de mijloace de caracterizare pentru a-si construi personajul. Din randul mijloacelor traditionale, caracterizarea indirecta prin relatia cu celelalte personaje ocupa un loc important in conturarea portretului moral al eroului. Astfel, prin relatia cu tatal sau, precum si cu Klapka, Constantin Boteanu, Gross, Varga si Cervenco, Apostol Bologa este cunoscut din exterior. In primul rand, personaj cu convingeri ferme, dobandite prin invatatura morala primita de la tatal sau, Iosif Bologa, Apostol are ca deviza cuvintele parintelui: "Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman", devenirea fiindu-i calauzita de idea datoriei. Desi initial, relatia dintre tata si fiu era tensionata, micul Apostol, neintelegand rostul tatalui si simtind prezenta lui in casa precum o tulburare a echilibrului dintre mama si fiu, odata cu maturizarea lui, vine si respectul cuvenit parintelui. Devenind intelegator, Apostol nu pune la indoiala cuvintele tatalui si nu se opune sentimentului de patriotism insuflat de acesta. Asadar, cunoscutul luptator memorandist, Iosif Bologa, devine modelul etic pentru insusi fiul sau. Apoi, relatia dintre Apostol Bologa si Klapka evidentiaza caracteristicile prieteniei: sinceritatea, increderea in celalalt, ajutorul in cea mai dificila situatie. Desi, de cele mai multe ori, Apostol il combate pe Klapka, atitudinea si vorbele locotenentului duc la conversiunea eroului. Pe urma, avand in vedere relatia dintre protagonist si preotul Constantin Boteanu, aceasta se dovedeste a fi mai mult decat o relatie de tip enorias- duhovnic. Astfel, Apostol nu merge la preotul Boteanu doar pentru a se spovedi, ci pentru a-i dezvalui tainele sale precum unui prieten. Din aceasta relatie reiese dragostea eroului pentru semeni, precum si increderea in convingerile sale. In continuare, in ceea ce il priveste pe locotenentul Gross, este evidenta asemanarea acestuia cu Apostol. Personajul oglinda- Gross- nutreste aceleasi sentimente de patriotism precum protagonistul, si amandoi au certitudinea ca armata austro- ungara nu mai are nimic omenesc. Mai apoi, protagonistul se afla intr-o relatie tensionata cu locotenentul Varga. Apostol, avand "un suflet deschis si leal", s-a imprietenit cu locotenentul de husari, desi i s-a parut "gol si fudul". Insa contradictiile dintre ei si-au lasat amprentele, cei doi devenind adversari. Mai mult de atat, Varga, stiind de intentiile lui Apostol de a dezerta , va fi cel care il va prinde si il va preda Curtii Martiale. Nu in ultimul rand, in ceea ce il priveste pe capitanul Cervenco, acesta este o voce a constiintei lui Apostol, o treapta necesara devenirii lui. Cervenco predica necesitatea suferintei si comunitatea iubirii. Precum un erou umanitar, Cervenco, "extrem de constiincios in serviciu", dar fara a se atinge de vreo arma, va fi cel care va trezi in Apostol dispretul fata de moarte.

In concluzie, Apostol Bologa, personaj viu, complex, cu slabiciuni omenesti, este strivit in cele din urma, de macanismul bine pus la punct al unei realitati necrutatoare. In relatie cu tatal saumodelul etic-, Klapka- prietenul confident-, preotul Constantin Boteanu- duhovnicul si prietenul-, Gross- personajul oglinda-, Varga- personajul adversar-, precum si cu Cervenco- eroul umanitar-, protagonistul oscileaza intre diferite concepte de viata, toate aceste personaje avand o influenta asupra lui.

Romanul Padurea spanzuratilor a aparut in 1922 si este un roman realist, psihologic. Continuatorii acestui gen de roman sunt Camil Petrescu si Hortensia Papadat-Bengescu. Impreuna cu Liviu Rebreanu, ei sunt de acord cu literatura trebuie sa exprime adevarul. b7f20fh In intampinarea romanului se situeaza nuvelele Catastrofa, Itic, Strul dezertor si Hora mortii. Nuvela Catastrofa prezinta eroul, pe David Pop, care-l prefigureaza pe Apostol Bologa. Tema romanului este in general cea a razboiului, dar la modul concret este conditia tragica a intelectualului ardelean pus in situatia de a lupta, sub steagul austro-ungar, impotriva poporului sau. Romanul Padurea spanzuratilor s-a nascut, dupa marturisirea autorului insusi, ca o eliberare de sub povara amintirii fratelui sau Emil, ofiter in armata austro-ungara, condamnat la moarte pentru dezertare si spanzurat. Un alt element care sta la baza romanului este fotografia unei paduri de spanzurati, in dosul frontului austriac dinspre Italia. Romanul este alcatuit din patru carti, fiecare carte avand 11 capitole, cu exceptia cartii a patra care are doar 8 capitole. Aici simbolul simetriei este spanzuratoarea, a carei imagine deschide si inchide romanul (la inceput este spanzurat cehul Svoboda, iar la sfarsit Bologa). Si in acest roman exista doua planuri distincte care evolueaza paralel. Astfel, autorul surprinde in prim plan universul de taina si lumina al lui Apostol Bologa pe care-l proiecteaza pe fundalul razboiului specific spatiului si timpului in care se petrece actiunea cartii. Subiectul romanului Primele pagini ale romanului ne introduc in atmosfera cenusie a unei toamne din timpul primului razboi mondial. Imaginea spanzuratorii stapaneste intregul spatiu. In acest moment cunoastem pe Apostol Bologa -; protagonistul romanului. Ca membru al Curtii Martiale, el a facut parte din completul de judecata care a condamnat la moarte prin spanzuratoare pe sublocotenentul ceh Svoboda, pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Bologa supravegheaza cu severitate executia. Dar in curand intunericul care s-a lasat peste sat si peste sufletul sau se intindea ca o mustrare. Apostol Bologa incepe sa-si dea seaman ca a fost martorul implicat al executarii unui om. Momentul crucial in desfasurarea conflictului este prezenta obsedanta a privirii, a ochilor lui Svoboda care-i sfasie treptat constiinta si-i ravaseste sufletul. Eroul intra de acum intr-o criza de constiiinta. Paginile urmatoare care prezinta viata lui Bologa pana la inrolarea in armata constituie un popas eliberator. Sunt prezentate date despre familie ce pot constitui argumente in devenirea eroului. Tatal sau, Iosif Bologa, avocat, a fost cel mai tanar condamnat in procesul Memorandumului. Apostol a

crescut in armosfera severa a supunerii fata de dogmele religioase, asa cum i s-a impus de catre mama sa, ramasa multi ani singura si cu raspundere pentru educatia copilului. Sosirea din inchisoare a tatalui sau si desele controverse avute cu el au determinat schimbari de atitudini in viata lui Apostol Bologa. Clasele primare le-a facut acasa, apoi cursurile secundare la Nasaud. A refuzat sa urmeze carierea preoteasca fiind hotarat sa imbratiseze filosofia. A urmat apoi Universitatea din Budapesta, invatand in cateva luni ungureste si nemteste. Intors in vacanta la Parva, a cunoscut-o pe Marta, fiica avocatului Domsa. Se logodeste cu Marta, dar in curand se va inrola in armata, mai mult din dorinta de a-i demonstra logodnicei sale ca este capabil de fapte vitejesti, asemenea locotenentului ungur cu care Marta incepuse sa cocheteze. Imaginea spanzuratorii si ochii condamnatului Svoboda, precum si cuvintele tatalui sau: Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!, au generat criza de constiinta a lui Apostol Bologa. Cand afla ca regimentul sau trece in Ardeal incearca sa obtina incuviintarea de a nu participa la aceasta misiune. Discutia cu Klapka dezvaluie dorinta nestramutata a lui Bologa de a dezerta in cazul in care nu i se accepta rugamintea de a nu lupta pe frontul romanesc. Dupa atacul in care Apostol a distrus reflectorul rusesc, se ivi speranta ca i se va accepta dorinta de a nu lupta impotriva fratilor romani. Refuzat de generalul Karg, Bologa se hotaraste sa dezerteze la muscali. In noaptea aceea, insa, tunurile rusesti s-au napustit asupra artileriei si incercarea de a dezerta pe frontul rusesc esueaza. Ranit in aceasta confruntare, Bologa va fi spitalizat o perioada indelungata. Se intoarce acasa si rupe logodna cu Marta. Revenit pe front, lucreaza un timp in biroul coloanei de munitii, gazduit in casa groparului Vidor. Acum Bologa va cunoaste revelatia iubirii pentru Ilona, fiica groparului Vidor, si se va logodi cu ea. In momentul in care este numit in juriul Curtii Matiale pentru a judeca tarani romani invinuiti de fraternizare cu inamicul, Bologa dezerteaza fara a-si lua masuri de aparare. Este prins de Varga si predat Tribunalului Militar. Acest moment reprezinta punctul culminant al evolutiei conflictului in roman. Deznodamantul romanului cade ca o lovitura de teatru. Apostol Bologa refuza apararea capitanului Klapka si este condamnat la moarte prin spanzuratoare. El moare ca un erou, intruchipand puterea de sacrificiu pentru cauza nobila a neamului sau. Apostol Bologa -; caracterizare Apostol Bologa reprezinta o intreaga clasa de intelectuali care sunt siliti sa lupte impotriva fratilor de sange. Eroul romanului este omul care gandeste si vrea sa ia deciziile singur, asa cum ii dicteaza constiinta. Un rol important in caracterizarea lui il detine monologul prin intermediul caruia aflam gandurile, framantarile, chinurile personajului. Apostol Bologa este fiul avocatului memorandist Iosif Bologa (condamnat la doi ani de inchisoare) din oraselul transilvanean Parva. Crescut intr-o atmosfera excesiv de religioasa de mama sa, la sase ani are viziunea divinitatii in biserica. Fire sensibila, aflat la cursurile liceului din Nasaud, se simte parasit si strain. Isi gaseste echilibrul interior vazand pe peretele odaitei o icoana cu Isus Hristos rastignit pe

cruce. Moartea neasteptata a tatalui sau declanseaza prima criza de constiinta si atunci crede ca s-a pierdut rostul in lume si totdata a inceput sa nu mai creada in Dumnezeu. Refuzand sa urmeze carierea preoteasca, dupa indrumarile mamei sale, el se inscrie la Facultatea de Filosofie din Budapesta unde incearca sa-si construiasa primele conceptii despre viata si lume: omul singur nu e cu nimic mai mult decat un vierme Numai colectivitatera organizata devine o forta constructiva Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile.. In toate cazurile nu era inclus si razboiul, dar in discutiile cu Alexandru Palagiesu credea ca si razboiul are rostul lui, il face pe om sa cunoasca pretul vietii. Din orgoliu, ambitie si gelozie se va inrola voluntar pe front pentru a dovedi Martei (tanara cu care se logodise) ca este capabil de fapte vitejesti asemeni locotenentului ungur cu care Marta incepuse se cocheteze. Exista in roman si un portret fizic al lui Apostol Bologa: la 20 de ani era inaltut, foarte zvelt, cu o frunte alba foarte framantata, cu parul castaniu lung, si dat pe spate. In doi ani de front a fost ranit de doua ori, decorat de trei ori, inaintat la gradul de locotenent. Traieste o noua experienta, razboiul, si descopera un nou crez moral: numai razboiul a adevaratul generator de energii. Ajunge la Curtea Martiala unde este de acord cu spanzurarea sublocotenentului Svoboda. Dupa executarea condamnatului apar remuscarile si isi da seama ca actionase conform legilor si nu conform constiintei sale. Aceasta reprezinta cel de-al doilea moment de criza, criza care ii va trezi constiinta nationala. Vestea adusa de Klapka ca vor trece pe frontul romanesc, in Transilvania, il tulbura enorm. Doborarea reflectorului rusesc nu-l salveaza de trimiterea pe frontul romanesc. Dorind sa evadeze la muscali, el este ranit si dupa ce-si revine pleaca impreuna cu regimentul in Transilvania. Aflandu-se in concediu la Parva, el trece si printr-o criza de misticism cand il regaseste pe Dumnezeu. Iubirea pentru Marta este inlocuita cu iubirea pentru Ilona, fiica groparului Paul Vidor. Dar, pe langa trecerea pe frontul romanesc, un alt eveniment hotarator pentru destinul personajului este numirea pentru a doua oara ca judecator la Curtea Martiala, cand trebuia sa participe la condamndarea unor civili romani. Incercarea de dezertare il duce la un destin similar cu cel al lui Svoboda: condamnarea prin spanzuratoare. Conflictul sau interior se rezolva prin sentimentul iubirii universale. In numele iubirii de oameni, Apostol isi va gasi fericirea in ispasirea prin suferinta. El se simte inaltat, de aceea refuza sprijinul lui Klapka, camaradul sau. Bologa este un personaj complex, cu o viata interioara bogata, deformata de intrebari, indoieli, elanuri, caderi. Dialogul si monologul personajului arata o constiinta treaza, un intelectual avand explicatii logice despre bine si adevar, mereu in cautare de certitudini, dar si o capacitate de autoiluzionare si de traire aproape hipnotica, de somnambul a perioadei finale.

Apostol Bologa este un inadaptat superior. El cauta, staruitor, echilibrul sau individual. Prin destinul sau tragic sugereaza absurditatea razboiului, iar caderea sa in momentul in care luceafarul vestea rasaritul soarelui devine expresia simbolica a proiectiei in eternitate a idealului pentru care s-a jertfit. Elemente de arta literara Romanul Padurea spanzuratilor este alcatuit din patru parti, aceasta fiind o cifra simbolica. Actiunile personajelor sunt motivate. Apostol Bologa este un personaj viabil care se afla intr-o situatie limita, dar comportamentul sau e justificat. Povestirea romanului urmeaza o linie ascendenta. Simbolistica romanului e bogata, unele elemente-simbol devenind latimotive: spanzuratoarea, privirea, lumina si altele precum timpul, vantul, ceata. Tehnica simbolului asigura unitatea actiunii si a evolutiei in spirala a constiintei lui Bologa. Exista o adevarata obsesie a luminii si a albului. In ceea ce prinveste lumina, ea semnifica credinta. Speranta, viata, cunoastere, adevar, luciditate, dar in roman semnifica lumina din ochii spanzuratilor (din ochii lui Bologa privind catre rasaritul luceafarului), lumina reflectorului pe care Bologa l-a doborat pentru a obtine o mutare pe un alt front (moment in care incepe intunecarea personajului), cat priveste albul, acesta reprezinta lucirea ochilor lui Svoboda, lumina reflectorului, a luceafarului, culaorea hartiei de scris a lui Bologa inainte de spanzuratoare, fruntea lui Bologa. Emotiile, framantarile, epuizarile provoaca culoarea alba a obrajilor. Stilul e anticalofil, lipsit de podoabe stilistice. Autorul opteaza pentru scrisul cu notatii aproape de realitate, iar cuvintele sunt folosite cu sens propriu. Comparatia este des utilizata in roman. Termenii cu care se face comparatie sunt obiecte de impungere (cutit), obiecte de lovire (bolovan), obiecte de detentie (pusca, lant), obiecte de taiere (fierastrau), fenomeme torturante. Citite izolat frazele sunt comparate cu apa marii, iar citite in ansamblu sunt tulburi, au urletul marii. Prin romanul Padurea spanzuratilor Rebreanu deschide drumul romanului realist de analiza psihologica, creand prototipul intelectualului menit sa sintetizeze idealurile unei generatii