Model de caracterizare personaj pe baza unui fragment din „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu

Fetița în vârstă de zece ani, Monica apare în fragmentul extras ca un personaj central, întrucât se
face referire la experiențele ei în mod frecvent. Rămasă singură pe lume, este luată de doamna Deleanu
sub protecția ei, fragmentul sugerând cum ea devine un copil adoptat și iubit de familia Deleanu.
Portretul fizic este realizat atât direct, cât și indirect de către narator. Naratorul precizează în mod
direct faptul că Monica are părul auriu și ochii mari, „de miere brună”. În mod indirect, prin
vestimentație, se conturează chipul unei fetițe elegante și frumoase: „Pălăria de pai, cu boruri rotunde și
panglică neagră … îi alunecă pe spate”. Delicatețea, frăgezimea vârstei vădesc necesitatea de a fi ocrotită:
„Picioarele Monicăi nu ajungeau până la podeaua trăsurii; atârnau”.
În ceea ce privește portretul moral, acesta apare ilustrat indirect, reieșind din modul în care
Monica se exprimă față de celelalte personaje. În prima parte a textului prin replica „Pfuuuu” își
dovedește prietenia față de Olguța, încuviințând ceea ce aceasta îi spune în taină. Monica este
respectuoasă, dar și afectuoasă față de doamna Deleanu, oferindu-se să urce în trăsură cu ea, și nu cu
copiii Deleanu. De asemenea, este conștientă că trebuie să-și controleze emoțiile chiar și atunci când
acestea par copleșitoare. În acest sens, ea răspunde întrebării doamnei Deleanu, spunându-i că îi place
culoarea albastru, pentru a putea uita de durerea doliului după bunica.
Prin trăsăturile sale, Monica amintește de Remi, eroul cărții „Singur pe lume” de Hector Malot.
Consider că Monica este un personaj reprezentativ pentru tipul copilului orfan, dar demn, dând
dovadă de o educație aleasă și de maniere exemplare.

Model de caracterizare personaj pe baza unui fragment din „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu
Fetița în vârstă de zece ani, Monica apare în fragmentul extras ca un personaj central, întrucât se
face referire la experiențele ei în mod frecvent. Rămasă singură pe lume, este luată de doamna Deleanu
sub protecția ei, fragmentul sugerând cum ea devine un copil adoptat și iubit de familia Deleanu.
Portretul fizic este realizat atât direct, cât și indirect de către narator. Naratorul precizează în mod
direct faptul că Monica are părul auriu și ochii mari, „de miere brună”. În mod indirect, prin
vestimentație, se conturează chipul unei fetițe elegante și frumoase: „Pălăria de pai, cu boruri rotunde și
panglică neagră … îi alunecă pe spate”. Delicatețea, frăgezimea vârstei vădesc necesitatea de a fi ocrotită:
„Picioarele Monicăi nu ajungeau până la podeaua trăsurii; atârnau”.
În ceea ce privește portretul moral, acesta apare ilustrat indirect, reieșind din modul în care
Monica se exprimă față de celelalte personaje. În prima parte a textului prin replica „Pfuuuu” își
dovedește prietenia față de Olguța, încuviințând ceea ce aceasta îi spune în taină. Monica este
respectuoasă, dar și afectuoasă față de doamna Deleanu, oferindu-se să urce în trăsură cu ea, și nu cu
copiii Deleanu. De asemenea, este conștientă că trebuie să-și controleze emoțiile chiar și atunci când
acestea par copleșitoare. În acest sens, ea răspunde întrebării doamnei Deleanu, spunându-i că îi place
culoarea albastru, pentru a putea uita de durerea doliului după bunica.
Prin trăsăturile sale, Monica amintește de Remi, eroul cărții „Singur pe lume” de Hector Malot.
Consider că Monica este un personaj reprezentativ pentru tipul copilului orfan, dar demn, dând
dovadă de o educație aleasă și de maniere exemplare.