În lumea dreptății

de I. Al. Brătescu-Voinești
-caracterizarea personajului Elena Murgu-

Personajul este instanța narativă prin intermediul căreia autorul își exprimă, în
mod indirect, propria viziune, propriile idei și sentimente, într-o opera epică.
Fragmentul selectat din opera literară „În lumea dreptății” de I. Al. Brătescu-
Voinești înfățișează o întâmplare la care iau parte patru personaje: Elena Murgu, Andrei
Rizescu, doamna Vineanu și directorul Antonescu. Elena Murgu este personajul central
al textului, întrucât se află în centrul întâmplărilor, fiind caracterizată atât direct, cât și
indirect, prin mijloace specifice.
Elena Murgu este o tânără de condiție medie, statutul său social fiind redat
indirect, prin vestimentație: „o fată îmbrăcată într-o rochie modestă, cenușie”. Ea
aparține unei familii educate, căci este sora soției directorului gimnaziului și este o
pianistă talentată.
Caracterizarea directă este realizată de către narator, dar și de către alte
personaje ale operei. Astfel, cu ajutorul descrierii, naratorul o prezintă pe Elena Murgu
drept o tânără pe care o definește o frumusețe aparte, care „nu sta numai în frăgezimea
tinereții, dar, mai ales, în distincțiune”, reliefând eleganța caracteristică acestui
personaj. Apelând la epitete, vocea narativă surprinde elemente de portret fizic „o frunte
bombată sub care străluceau ochi negri, sclipitori de inteligență, iar, în părul negru,
pieptănat în sus, o viță de păr alb, ca un buchet de iasomie!”, ce îi dezvăluie șarmul, dar
și spiritul intuitiv. Fata se dovedește agreabilă și cuceritoare prin fascinația pe care o
exercită asupra celorlalți și mai ales asupra tânărului Andrei Rizescu: „Îi suna vocea mai
dulce decât pianul de care sta rezemată, și privirea ei zâmbitoare ucidea orice putere
de împotrivire.” Din intervenția acestuia reiese aprecierea de care se bucură fata: „Ce
bine cântă la pian domnișoara Murgu”.
Cele mai multe trăsături morale ale Elenei sunt puse în lumină indirect, prin
comportament și prin limbaj. Tânăra demonstrează intuiție și agerime, căci sesizează
prezența lui Andrei în timp ce cântă la pian: „cu însușirea pe care o au femeile de a
vedea fără să privească”. În plus, limbajul său dezvăluie forța de a le atrage atenția
celor din jur și puterea sa de convingere („Sunt aici, vă pot acompania la pian.”), dar și
tactul care o ajută să se adapteze cu ușurință la micile provocări din jur: „Mă însoțesc și
eu la rugăciunea doamnei Vineanu”.
În fragmentul citat din opera literară „În lumea dreptății” autorul recurge la o
întâmplare sugestivă, având în centru un personaj precum Elena Murgu, cu scopul de a
transmite, în mod indirect, un mesaj legat de importanța jovialității și a eleganței.