Managementul excursiilor între educaţie

şi agrement

,,Drumeţia te învaţă mai mult decât zece biblioteci la un loc”

Nicolae Iorga.

Turismul şcolar este un act de cultură în sensul cel mai larg al cuvântului. El se adaugă
celorlalte forme şi modalităţi de care dispune şcoala, grădiniţa pentru a transmite sau consolida
informaţii de geografie, istorie, artă, etnografie, limbă, credinţă, transformând o simplă călătorie
în remarcabile posibilităţi de instruire şi educare, desfătare estetică, argument, fortificare a
sănătăţii şi de formare a unui comportament civilizat şi ecologic.
Indiferent ce formă îmbracă, călătoria se constituie într-un eveniment atractiv în
ansamblul formelor de instrucţie şi educaţie şi un prilej de destindere şi de renataţie a relaţiei
dascăl-elev.
Activitatea turistică este un excelent mijloc de realizare a unor obiective didactice de
cunoaştere a frumuseţilor naturii, a unor obiective istorice, culturale, religioase sau
arhitectonice. Pe lângă acestea copiilor li se fortifică organismul, devin mai rezistenţi, agili,
îndemânatici, contribuind la lărgirea orizontului de cunoştinţe, la consolidarea celor acumulate,
dar şi la aflarea altora noi atât de importante la îmbogăţirea experienţei de viaţă a copiilor.
Formele turismului şcolar sunt: plimbările, drumeţiile, vizitele, excursiile, călătoriile
turistice, cicloturismul, expediţia şcolară, taberele.
 Plimbările – se pot efectua oricând pe jos: în parc, în cartier, pe stradă, la pădure; sunt de
fapt o ieşire din cotidian.
 Drumeţiile – se adresează mai ales şcolarilor fiind necesară o zi sau mai multe. Se
efectuează pe jos, cu rucsacul în spate.
 Vizita – este o deplasare de câteva ore sau cel mult o zi: Ex. la o altă grădiniţă, la muzeu,
la Casa de Cultură, teatru, instituţii sanitare, fabrici, etc.
 Excursiile – sunt cele mai agreate activităţi extracurriculare, se desfăşoară în afara
unităţii de învăţământ şi necesită o atentă pregătire.
 Călătoriile turistice – se pot organiza împreună cu părinţii pe mai multe zile cu diverse
mijloace de transport.
 Cicloturismul – deplasarea se face pe biciclete şi se adresează şcolarului mare.
 Expediţia şcolară – este o călătorie în scopul cercetării unor obiective istorice, geologice,
geografice, arheologice, etnologice, folclorice sub îndrumarea unor specialişti în
domeniu. Pot participa elevi mari, studenţi.

1
  Tabăra şcolară – prin multiplele sale valenţe instructiv-educative, recreative şi
reconfortabile constituie o activitate firească a procesului instructiv-educativ.

Excursia şcolară (lat. Excursio = plimbare) este o formă de activitate instructiv-educativă

pentru observarea directă şi studierea obiectelor şi fenomenelor în condiţii naturale (natură,
întreprindere, locuri istorice, etc.) sau la locurile unde se păstrează anumite colecţii (muzee,
expoziţii, case memoriale, etc.). excursia şcolară poate fi unitematică (geografică, istorică,
literară,...) sau complexă pluritematică.
Excursiile au cea mai mare însemnătate în sistemul şcolar, asigurând într-un timp scurt,
cu efort fizic, material şi financiar minim, un maximum de cunoaştere. Din acest punct de
vedere excursia şcolară poate fi parte integrantă a procesului de învăţământ fiind considerată
activitate extracurriculară, metodă de învăţământ sau activitate complementară.
Efectul instructiv-educativ al excursiei şcolare depinde în mare măsură de organizarea ei
şi de valorificarea materialului colectat, a documentării în general, de pregătirea acesteia.
Prin observarea vie a naturii, copiii realizează o legătură trainică între bazele ştiinţifice
ale cunoştinţelor acumulate în şcoală, grădiniţă şi viaţă, între teorie şi practică, înlăturând
formalismul în însuşirea cunoştinţelor, înviorând activitatea didactică, sporind curiozitatea şi
interesul de cunoaştere al copiilor.
Contactul direct cu natura, cu diferite monumente, cu fenomene naturale, întărit de
explicaţiile competente ale specialiştilor în domeniu sau ale conducătorului de grup, lasă o
puternică impresie în sufletele copiilor, contribuind din plin la formarea trăsăturilor pozitve de
caracter.
Organizarea periodică de excursii, mai întâi în orizontul local, apoi judeţean,
interjudeţean şi în final naţional, oferă pe lângă momente distractive de neuitat şi
comportamente sociale ca: ataşament, prietenie, întrajutorare, grijă faţă de sine şi faţă de cei
apropiaţi, spiritul colectiv ş.a.
Pregătirea excursiei.
Realizarea unei cât mai atractive acţiuni turistice porneşte de la modul în care aceasta
este pregătită. Această sarcină comportă anumite responsabilităţi de eficienţă instructiv-
educativă, siguranţa şi securitatea copiilor şi nu în ultimul rând preferinţele acestora şi ale
părinţilor.
Elaborarea planului excursiei.
Directorul grădiniţei împreună cu educatoarele vor stabili data plecării, durata acţiunii,
scopul şi tema excursiei, numărul şi particularităţile participanţilor, principalele obiective
turistice de vizitat, itinerar, mijloc de transport, asigurarea meselor şi a cazării (dacă este cazul),
echipament necesar, însoţitori, cadre didactice, costul excursiei pe copil, sponsorizări, etc.
Directorul se va îngriji de obţinerea aprobării I.S.J. dacă activitatea se organizează în
timpul programului şcolar sau în străinătate, a aprobării deplasării cu preţ redus a autobuzului
achiziţionat de la o societate comercială autorizată.
Stabilirea grupului de participanţi
Grupul trebuie să fie omogen ca vârstă şi preocupări. La fiecare zece preşcolari
participanţi în excursie trebuie să fie un cadru didactic şi o îngrijitoare care are tangenţă cu
preşcolarii. Este preferabil să fie însoţit grupul şi de către un cadru medical care să acorde
primul ajutor în caz de necesitate. Se va căuta să se rezolve problema hranei: legume, fructe,

2
 conserve, apă minerală şi alte alimente neperisabile, a trusei de prim ajutor şi a echipamentului
necesar în caz de intemperii naturale.
Alegerea traseului
Se va face în funcţie de scopul instructiv-educativ, gradul de dificultate, pregătirea fizică,
cazare şi popasuri. Itinerarul unei excursii se alege în funcţie de sezon, mijlocul de transport şi
trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- atractivitate prin varietatea obiectivelor ce stârnesc interesul copiilor;
- lungimea traseului -50 km/oră şi într-o zi pot fi parcurşi 400 de km;
- stabilirea programului –are în vedere scopul excursiei, asigurând flexibilitate. Plecarea în
excursie pe timp de vară se va face mai de dimineaţă în aşa fel încât grupul să nu
călătorească prin soarele torid timp îndelungat.
- documentarea –reuşita excursiei depinde în mare parte de informarea conducătorului de
grup şi a cadrelor didactice atât asupra traseului, cât şi a obiectivelor de vizitat. Este
preferabil ca una dintre educatoare să cunoască traseul. În acest scop se studiază hărţile
turistice, ghidurile şi se întocmeşte schema itinerariului cu obiective turistice şi puncte
de popas. Schema excursiei se va distribui tuturor educatoarelor care vor participa.
Valorile formative ale excursiilor
În cadrul excursiilor obiectivele didactice şi cele pedagogice, interferează spre acelaşi
scop, formarea şi dezvoltarea copilului prin participarea lui directă, activă şi nemijlocită la
acţiuni care să-l solicite şi să-i dezvolte intens şi complex principalele caracteristici ale vieţii
sale psihice, atenţia, memoria, curajul, gândirea creatoare, voinţa, îndemânarea, rapiditatea şi,
nu în ultimul rând spiritul de prietenie.
Excursia este nu numai o ocazie de aplica în practica vieţii de fiecare zi cunoştinţele
acumulate, dar şi de a dezvolta unele trăsături ale personalităţii copilului, care cu greu s-ar putea
face numai în activitatea didactică.
Excursia şcolară, ca metodă de învăţământ, contribuie la educarea copiilor. Din punct de
vedere al educaţiei intelectuale, contribuie la lărgirea orizontului cultural-ştiinţific, la pregătirea
pentru înţelegerea unor teme, fixarea, concretizarea şi sistematizarea cunoştinţelor, la formarea
noţiunilor ştiinţifice, a deprinderilor practice, la dezvoltarea spiritului de observaţie, atenţiei,
gândirii, etc. Copilul învaţă cum să lupte cu forţele naturii, cum să le învingă, cum poate
transforma natura în folosul său.
Prin studiul concret al naturii şi vieţii sociale, copilul îşi dă seama de interdependenţa
fenomenelor, de legătura dintre cauză şi efect.
Prin excursii copilul cunoaşte locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii săi.
Prin explicaţiile date de cadrul didactic asupra trecutului istoric al locului respectiv, prin
vizitarea locurilor istorice şi a împrejurimilor, copilul, învaţă să-şi iubească tot mai mult ţara cu
trecutul şi cu prezentul ei.
În excursie copilul cunoaşte frumuseţile patriei şi realizările oamenilor. El cunoaşte şi
localităţile, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitorii şi artiştii.
Excursia şcolară contribuie într-o largă măsură şi la educarea estetică a copiilor. Aceştia
îşi desfată privirea şi se emoţionează în faţa frumuseţilor naturii, în faţa realizărilor oamenilor
din toate timpurile. Crestele munţilor, pădurile de conifere şi foioase, satele risipite pe culmi şi
văi, palate de cultură, monumente istorice şi de cult, s.a. - toate sunt prilejuri de profunde
emoţii pentru copiii noştri plecaţi în excursie.

3
 Prin excursie se realizează şi unele sarcini ale educaţiei-fizice: călirea fizică, întărirea
sănătăţii, dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor
motorii. Excursia trezeşte dragostea de viaţă şi echilibrul sufletesc prin practicarea în cadrul ei a
tot felul de exerciţii fizice – înot, gimnastică, jocuri cu mingea, mersul pe jos, etc.
Cadrele didactice cu multă răbdare, dăruire, pasiune şi entuziasm şi-au asumat rolul de
manager prin modul în care au organizat cu discernământ timpul copiilor petrecut în acţiuni
turistice ( excursii), neuitând că beneficiar este copilul şi valorifică prin procesul instructiv-
educativ lărgirea orizontului de cunoştinţe.

Bibliografie:
- Franţ Ancuţa Ioana – Turismul şcolar, Ed. Mirton Timişoara, 2003
- Almaş D. – Popasuri la vetrele istorice româneşti, E.D.P. Bucureşti, 1981
- Silvestru P. – Sportul şi turismul, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1983
- Rev. Învăţământul preşcolar Nr.3-4/2004
- Rev. Învăţământul preşcolar Nr.1-2/2005

Ed. Lorinţ Florica

Grăd.P.P. Nr.5 Lugoj