Mumiile

egiptene
“Egiptul este un dar al
Nilului.”
—Herodot
Scrierile lui Herodot, considerat parintele istoriei,
sunt o importantă sursă de informații privitor la
cultura egiptenilor antici.
Acesta scrie în detaliu despre procesul de
mumificare, omitand sa vorbească despre
motivele religioase din spatele acestuia.
Egiptenii antici erau politeisti, crezand în
nemurire cu condiția conservării trupului. Aceștia
erau îngropați alături de bunurile materiale pe
care le-au dobândit de-a lungul vieții, crezand ca
le vor lua cu ei în viața de apoi.
 Herodot a descris trei tipuri diferite de
mumificare , în funcție de clasa socială a
decedatului.
Celor bogați le erau scoase organele interne
și mumificate la randul lor. Doar inima mai
ramanea la locul ei, deoarece era considerată
relevantă vieții de apoi. Corpul era lasat într-un
fel de sare, numita natron, ce absorbea toata
umezeala, pentru 70 de zile. Apoi, în locul
organelor era pusă o umplutura de rumegus sau
in. Corpul era înfășurat, iar apoi îmbălsămat în
diferite uleiuri speciale ce ajutau la conservare.
Mumia era apoi plasata in sarcofag.
 Faraonii aveau un sarcofag
special, pictat după înfățișarea lor și
împodobit cu aur. Înăuntrul
acestuia erau plasate mai multe (Piramida lui Djoser)
pietre prețioase și amulete. In
onoarea acestora, erau construite
piramide, obicei început cu
piramida lui Djoser, ce era in scari.
Astfel putem vedea trecerea de la
mastabele suprapuse la piramidele
cunoscute de noi toți.
(Marea Piramida din
Giza/ Piramida Lui
Keops)
 Oamenilor de rand le erau dizolvate
organele interne cu ajutorul diferitor
substanțe, ca mai apoi sa fie tratați în natron
pentru 70 de zile, fiind returnati familiei
neinfasurati.
Un proces asemanator avea loc și
pentru cei săraci.

Totusi, au fost descoperite mumii ale

oamenilor bogați cărora nu le-au fost scoase
organele interne, fapt ce a ridicat semne de
întrebare privitor la credibilitatea scrierilor
lui Herodot.
 Mumia Faraonului Ramses al II-lea
La cateva decenii după moartea
sa, mormantul Faraonului Ramses al
II-lea a fost jefuit. Preoții egipteni au
mutat trupul la alte morminte, cum ar
fi cel al tatălui sau și cel al reginei
Inhapy.
În jurul anului 1000 i.Hr, mumia
sa, alaturi de altele, au fost mutate
intr-o grota din apropierea templului
lui Hatshepsut.
Acolo a și fost descoperită în
anul 1881 de către un jefuitor de
morminte care a fost prins și a
dezvăluit locația acestora.
In 1974, mumia a inceput sa se
degradeze si a fost dusa la Paris, la Muzeul
Luvru, pentru depistarea cauzei și i s-a
întocmit pașaport.
La aeroport, a fost intampinat de
președintele Franței și de ministrul francez al
educației și cercetării.
A fost constatat ca degradarea avea loc
din cauza unei ciuperci, care a fost indepartata.
Bibliografie
- Mumiile egiptene și etapele de mumificare - Enigmatica.ro
- The Mummification Process: How Ancient Egyptians Preserved Bodies for the
Afterlife | Discover Magazine
- Herodotus on Burial in Egypt - World History Encyclopedia