însem nări în actualitate
OMAGIU LUI cu toată acribia şi cu toate
VICTOR BUESCU
Dispariţia prematură a în­
văţatului filolog român Victor
Buescu, profesor de mulţi ani
la Facultatea de litere din
Lisabona, prin insistenţele că­
ruia în ultimii ani s-a înfiin­
ţat Catedra de limbă şi cul­
tură română în cadrul ace-
leeaşi înalte instituţii, la ex­
tremitatea vestică a romani­
tăţii, ca un simbol al unităţii
fondului de cultură latină, a
îndoliat nu numai cercurile
ştiinţifice portugheze, care l-au
cunoscut de aproape, dar şi
pe filologii români care au
preţuit în eruditul latinist şi
romanist ştiinţa lui adîncă şi
conştiinţa patriotică ce l-a le­
gat totdeauna de tradiţiile is­
torice şi de originalitatea cul­
turii şi a limbii naţionale, pe
care le-a propagat în mod
constant şi cu aleasă stăruin­
ţă în lumea romanică.
Recent, la Paris, Jósé V. de
Pina Martins a publicat în
volumul IV al revistei Ar-
quivos do Centro cultura por-
tuqués, 1972, Homenagem a
Victor Buescu, trimis şi nouă
ca extras, în care pune în
lumină meritele ştiinţifice ale
fostului profesor Buescu, por­
nit acum trei decenii din Ro­
mânia Ca să-şi afirme măsura
erudiţiei şi a forţei sale crea­
toare în Lusitania îndepărta­
tă punînd o punte între ex­
tremităţile romanităţii. Auto­
rul omagiului analizează cele
două opere capitale ale dis­
părutului său coleg de facul­
tate, Les Aratea, volum re­
tipărit în 1966 la Paris, cu
o prefaţă de celebrul latinist
A. Ernout, după ce volumul
apăruse la noi, în timpul ul­
timului război, şi nu a putut
fi difuzat, şi recentul volum
Introdugao ă cultura clăssica
fLisboa, 1970), care sperăm să
apară şi la noi, în limba ma­
ternă a autorului. Sínt amin­
tite şi alte studii importante
ale lui V. Buescu, publicate
în multe reviste cu profil ro­
manic: la toate am adăuga
şirul impresionant al studiilor
consacrate limbii române, mai
ales că, aşa cum spune auto­
rul Omagiului, în încheiere,
Buescu dorea să facă tot mai
mult pentru difuzarea limbii
şi culturii noastre în occident,
pregătise un Dicţionar român-
portughez şi ne-a lăsat mai
multe studii esenţiale, care
vor fi, poate, tipărite, prin
grija devotată a soţiei sale,
atît de ataşată, ca discipolă,
de investigaţiile originale ale
lui V. Buescu.
In acelaşi timp, a apărut
la Lisabona studiul Măriei
Leonor Carvalhâo Buescu, so­
ţia dispărutului, asupra unui
text de importanţă istorică
pentru filologia portugheză:
Rudimentele Gramaticii lui De
Joăo de Barros, contribuţie
de prestigiu la cunoaşterea
difuzării limbii latine în acea
ţară, în secolul al XVI-lea,
textul autentic fiind publicat
intervenţie care emană fie de
explicaţiile necesare înţelege­
rii acestui document cultural
unic. Cu osebire mişcătoare
este evocarea, la exact 2 ani,
a momentului deschiderii
cursului de limbă şi cultură
română în Facultatea de li­
tere a Universităţii din Lisa­
bona, la 13 noiembrie 1969,
evocare care încheie, cu o pi­
oasă dedicaţie, introducerea
cărţii recente a Doamnei Ma­
ria Buescu, datată însă 13
noiembrie 1971 cînd ilustrul
său soţ nu mai era. Două mo­
mente, două cărţi de acum,
un singur omagiu (Victor
Buescu, optima viro — d .d -
Lui V. B. bărbat eminent-
omagiu!).
Ne asociem cu pietate aces­
tui act mişcător de laudă adu­
să unui învăţat român care
a făcut cinste bunelor tradi­
ţii ale umanismului nostru.
Gh. BULGĂR
„O ISTORIE POSIBILA A
LITERATURII ROMANE“
După ce în 1971 publicase
în revista „Argeş“ un „Pream­
bul“ asupra istoriei sale, Paul
Anghel începe în acest an, din
numărul doi al revistei „Fa­
milia“, publicarea unor frag­
mente din proiectata operă
monumentală. După cum ne
avertizează şi revista orădea-
nă, e vorba despre o încer­
care de depăşire a istoriei li­
terare propriu-zise şi circum­
scrierea ei unei filozofii a cul­
turii. Perspectiva de cercetare
va fi una sincronică, autorul
ambiţionînd un studiu al
structurilor artistice, al „mo­
delelor temporale“ cu care
lucrează o cultură. Iniţiativa
e îndrăzneaţă, dar încă nu
putem prevedea în ce măsură
aceste modele vor fi operante
în toate epocile de cultură ro­
mâneşti. Primul capitol publi­
cat, acum, „Modelul magic“,
este, în orice caz, destul de
relevant. Paul Anghel propune
o soluţie radicală pentru li­
teratura populară, conside-
rînd-o întîia operă omogenă
a spiritualităţii româneşti, vă­
zută în coordonatele primului
model uman de timp. Foarte
bine scris, acest eseu de filo­
zofie a culturii este favorizat
şi de cercetările recente asu­
pra etnografiei şi culturilor
primitive în general. Aşa că,
în ultimă instanţă, caracterul
lui _ rămîne oarecum neutru,
fără o specificitate absolută
în spaţiul literaturii noastre:
„Modelul magic este primul
model uman de timp. In ca­
drul său fenomenele sínt vii,
particulare, concrete, decalc
de proporţii cosmice al exis­
tenţei umane, de unde, ca un
prim rezultat, animismul şi
antroporfismul artei magice.
Fenomenele nu cunosc înlăn­
ţuirile cauzale, obiective, ele
nu devin, nu se transformă,
nu se convertesc în altceva
decît prin intervenţie magică,
tiz, evidenţiat de semnatarii
la ele însele, fie de la om.
După animism, transformismul
este cel de al doilea aspect
al artei magice“. Intr-adevăr,
la acest nivel, modelele tem­
porale pot aproxima cu des­
tulă uşurinţă vîrstele interi­
oare ale devenirii omului în
cosmos, relaţia sa cu creaţia,
pentru că toate aceste aspecte
sínt relativ simple şi deja des­
coperite. Dificultăţile se vor
ivi, pentru Paul Anghel, abia
atunci cînd va trebui să de­
ducă modele temporale din
materia investigată şi nu să
le aplice o dată ce le are la
îndemînă.
Oricum, realizarea acestui
proiect ameţitor îl vom ur­
mări cu un mare interes.
MIHAI NEAGU
BATIZ
monografia manufacturii
de faianţă fină
Semnalăm cu satisfacţie a-
pariţia unei lucrări intitulată
„Batiz — monografia manu­
facturii de faianţă fină“, ela­
borată de M. Bunta şi P.
Gyulai, cercetători ai Muzeu­
lui de istorie a Transilvaniei.
Manufactura de faianţă a
fost la timpul său una din
cele mai importante, nu nu­
mai din Transilvania, dar se
pare şi din ţările împrejmui­
toare, ceea ce explică pe de­
plin preţuirea şi căutarea
produselor ei. în cele 6 de­
cenii de existenţă (1805—
1865) sub îndrumarea price­
pută a lui Georg şi Franz
D’André, originari din Triest,
manufactura de faianţă din
acest modest sat de pe me­
leagurile hunedorene şi-a con­
curat cu succes semenele de
la Cluj, Braşov, Sibiu, fie că
este vorba de ceramica gal­
benă sau roşie, frumos emai­
lată, din prima perioadă, fie
de ceramica gălbuie şi albă
din a doua perioadă, dar mai
ales ceramica neagră, cu smalţ
strălucitor, zis şi „porţelanul
negru“, din perioada de înflo­
rire a manufacturii (1835—
1848).
Unul din meritele principa­
le ale manufacturii de la Ba­
monografiei, îl constituie for­
ma şi stilul specific, datorită
cărora Batizul s-a remarcat nu
numai printre manufacturile
din Transilvania, ci şi peste
hotare. Produsele sale şi-au
cucerit faimă şi apreciere,
fiind distinse cu premii la di­
verse expoziţii de artă deco­
rativă din Viena şi Pesta. Ele
erau căutate nu numai în o-
raşele Transilvaniei, ci şi în
celelalte ţări române, în Un­
garia ca şi în Banatul sîrbesc.
Un alt merit al acestei manu­
facturi îl constituie şi faptul
că ea a contribuit în măsură
însemnată la introducerea u-
nei producţii continue în una
din primele manufacturi de
faianţă fină din Ţara Româ­
nească, cea de la Tg. Jiu, un­
de lucrătorii, instruiţi la Ba­
tiz, au aplicat tehnologia ela­
borată acolo. Nu este lipsit
de interes să subliniem că a-
telierul de la Batiz a între­
prins o muncă de pionierat nu
numai pe tărîmul producţiei
artistice de faianţă fină, al
creşterii de specialişti, ci şi
pe cel al confecţionării por­
ţelanului în România. Expe-
rinţele în acest domeniu au
fost începute de Franz D’An­
dré în anii 1832—1833. Aptitu­
dinile sale deosebite pentru
chimia practică îl situează în
rîndul celor mai de seamă ce-
ramişti ai vremii din ţara
noastră.
Varietatea produselor con­
fecţionate la Batiz (farfurii,
platouri, ceşti, căni cu sau
fără capac, zaharniţe, servicii
pentru condimente, amfore,
potire, vase farmaceutice, gar­
nituri de scris etc.) se deose­
beau prin tehnică, ornamenta­
ţie, email, formă, culoare. Dar
nu pot fi omise din enumera­
rea produselor cele cu desti­
naţie industrială: vasele fău­
rite pentru manufacturile de
zahăr, tiparele de turnare,
creuzetele pentru monetării,
cărămizile şi căptuşelile spe­
ciale termorezistente pentru
topitoriile de fier, pînă atunci
procurate din străinătate, cu
a căror producere pe plan lo­
cal Batizul a contribuit —
într-o oarecare măsură — la
progresul industrializării în
Transilvania.
Studiul monografic asupra
manufacturii de la Batiz con­
tribuie la o mai bună cunoaş­
tere a tradiţiilor progresiste
în domeniul tehnicii din ţara
noastră. Prin tematica şi sti­
lul atractiv, se citeşte cu plă­
cere şi viu interes.
VINTILÄ VULPESCU
NEGOIŢĂ LÄPTOIU:
PROFILURI GRAFICE
CONTEMPORANE
Carte de debut a tînărului
cercetător clujean Negoiţă
Lăptoiu, „Profiluri grafice
contemporane“ propune citi- , .
torului o imagine — nu ex- 3b