CARACTERISTICI GENERALE ALE RELIEFULUI. UNITĂȚI MAJORE.

Pe continentul Europa se întâlnesc toate unitățile majore de relief (câmpii, dealuri,

podișuri și munți). Acestea prezintă o repartiție neuniformă la nivel continental: câmpiile
ocupă aproximativ 57%, dealurile și podișurile – 37%, iar munții – 6%.
Altitudinea maximă (5642 m) din Europa este înregistrată în Vârful Elbrus din Munții
Caucaz, iar altitudinea minimă (–28 m) este întâlnită în Câmpia Precaspică. Altitudinea medie
atinge valoarea de 320 m.
În funcție de vârsta reliefului, cele mai vechi suprafețe de uscat se întâlnesc în partea
estică (Platforma Est-Europeană) și nordică (Scutul Baltic) a continentului.
În orogeneza caledoniană s-au format cei mai vechi munți (Munții Scandinaviei,
Munții Scoției și Munții Penini). A urmat apoi orogeneza hercinică, dezvoltată în centrul și în
extremitatea estică a continentului, care a contribuit la formarea unor munți ce s-au erodat în
timp, ajungând la stadiul de podiș sau masive izolate (Meseta Spaniolă, Masivul Central
Francez, Munții Pădurea Neagră, Podișul Renaniei, Munții Măcin, Munții Ural etc.). Cele mai
noi unități montane, formate în orogeneza alpină, sunt localizate în sudul continentului
(Munții Alpi, Pirinei, Apenini, Dinarici, Carpați, Balcani, Caucaz etc.).
Podișurile s-au format prin eroziunea unor unități montane hercinice (Podișul Central
Rus, Podișul Donețk, Podișul Valdai) sau prin sedimentare, la baza unor unități montane
alpine (Podișul Bavariei, Podișul Getic).
Câmpiile se diferențiază, în funcție de modul de formare, în câmpii de eroziune
(Câmpia Europei de Est), rezultate în urma eroziunii unor podișuri mai vechi, câmpii fluvio-
glaciare (Câmpia Finlandei, Câmpia Europei de Nord/Germano-Polonă), formate prin
depunerea de sedimente transportate de ghețari, câmpii fluvio-lacustre (Câmpia Padului,
Câmpia Panonică, Câmpia Română), care au luat naștere prin colmatarea unor foste lacuri, și
câmpii fluvio-litorale (Câmpia Mării Negre, Câmpia Precaspică), create la contactul dintre
mări sau oceane și apele curgătoare.

Vreau să știu mai mult

În Europa, la sfârșitul orogenezei alpine, relieful a cunoscut o modificare importantă în

urma erupțiilor vulcanice. Astfel, au luat naștere munți vulcanici (lanțul Vihorlat – Oaș –
Harghita), vulcani în zona mediteraneeană (Etna, Stromboli, Vezuviu) și vulcani în Islanda
(Hekla).
Fluviul Volga a format cea mai întinsă deltă din Europa la vărsarea în Marea Caspică.
Aceasta are o suprafață de peste 27 000 km² și este formată din mai multe brațe.