Numele elevului:................................................................ Data:......................................

TEST DE EVALUARE – ESEUL NESTRUCTURAT

CLASA A IX-A
• Timpul efectiv de lucru este de două ore.
• Toate cerințele specificate sunt obligatorii.
• Din oficiu se acordă 1 punct.

Scrie un eseu nestructurat, de 400-600 de cuvinte, în care să dezbați, la alegere, una dintre
următoarele teme:
• Identitate culturală în spațiul indic. Exemple din paginile romanului „Maitreyi” de Mircea
Eliade;
• Ilustrarea principiilor realismului pe baza romanului „Maitreyi” de Mircea Eliade;
• Relația dintre „Șantier” și „Maitreyi” studiată din punctul de vedere al consemnării;
În elaborarea eseului, vei avea o introducere, cuprinsul și încheierea. Cuprinsul trebuie
obligatoriu să detalieze două episoade din roman relevante pentru tema aleasă. Pentru conținutul
eseului vei primi 6 puncte, iar pentru redactare vei primi 3 puncte.

NOTĂ: Notați titlul eseului pe care dorești să-l elaborezi în spațiul punctat de mai jos!

Identitate culturală în spațiul indic.

Exemple din paginile romanului „Maitreyi” de Mircea Eliade

(a) Privită unitar, întreaga creație a lui Mircea Eliade, un estet al spațiului oriental-indic și al
credințelor brahmanice și hinduiste, se particularizează într-un exotism debordant, care pune accentul
pe observarea comuniunii dintre credință, om și spirit, o observație a naturii categoriale.
Romanul „Maitreyi” (1933) este considerat (de către Șerban Cioculescu) operă cu destin de
miracol în viața lui Mircea Eliade (și chiar a umanității), iar asocierea acestuia cu romanul-indirect
„Șantier”, formă despotică (absolută) a autenticității, creează unitatea perfectă între biografia
autorului concret și narațiunea/ficțiunea estetizată. Din ansamblul celor două reiese și acest studiu,
identitatea culturală a spațiului indic, pe care am ales-o și am exemplificat-o pe baza episoadelor din
„Maitreyi”.
(b) O primă distincție de care trebuie să o avem în vedere se bazează pe caracterul exotic al
romanului, încadrare propusă de G. Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în
prezent”. Aici, criticul literar dezbate modul în care trebuie să privim exotism, drept calitatea operelor
literare ilustrative ale unor spații diferite, atât din punct de vedere cultural, cât și estetic. Trecând de
semnificația de bază, romanul exotic „Maitreyi” dezbate identitatea culturală prin referința la spațiul
oriental-indic, o apologie asupra discursului care insistă pe reliefarea diferențelor între individul
european și fata bengaleză.
(c) Unul dintre ritualurile cu care Allan se aculturalizează rapid și care delimitează cultural
spațiul indic este legat de atingerea picioarelor. Acest ritual, descris amănunțit de către personajul-
narator, presupune o mulțime de alte practici. De pildă, dacă două persoane își lovesc picioarele,
niciodată intenționat, responsabilul de acest „accident” trebuie să se aplece și să atingă cu mâna
dreaptă piciorul celeilalte persoane. Într-o seară, în care Allan se afla în compania Maitreyiei, lui
Khokha și a lui Lilu, chiar ezită să-și reazeme picioarele: „Nu trebuie să schițez, nici în glumă, gestul
lovirii cu piciorul în cineva (...). De aceea ezitam înainte de a mă rezema comod de parapet”. În
aceeași secvență, Maitreyi observă aspectul pielii lui Allan, „un picior alb, de alabastru”, iar acesta
este încântat și surprins de „invidia” pe care o citește în ochii Maitreyiei. Privirea ei continuă să
admire picioarele albe ale europeanului. Allan îi contracarează indirect fascinația, prin discursul
„stupid și banal”. În continuare, se conturează identitatea spațiului indic și diferența aproape
disruptivă cu spațiul european. Aici, picioarele nu au vreo însemnătatea, pe când, în spațiul indic,
atingerea picioarelor este semn de prietenie. Maitreyi declară că le atingerea picioarele prietenelor
sale și este un gest de iubire, prietenie și apreciere. În acel moment, când fetele își ating picioarele,
Allan simte că ia parte la o scenă intimă aproape ancestrală, în care degetele fetelor alunecă „leneș”
pe pulpele „fierbinți”, până la călcâie și înapoi. De asemenea, personajul masculin resimte invidie,
„gelozie (...) și revoltă”, trupul lui cerând să experimenteze ceea ce fetele, atât de natural, transformă
într-un ritual. Focusul din finalul secvenței rămâne pe modul în care Allan percepe ritualul drept un
„viol” al spiritului.
(d) O altă distincție legată de identitatea culturală a spațiului indic se poate identifica prin
raportarea la experiența autodiegetică. Narator – personaj – autor concret, triada naratologică la care
se recurge în „Maitreyi”, se bazează pe consemnarea experienței. În sensul experienței de viață
autosupravegheate cu maximum luciditate, romanul s-a impus prin aspectul lui de jurnal-erotic/
roman-indirect. Inspirat din experiența indiană, „Maitreyi” este povestea emoționantei întâlniri dintre
Allan și fata bengaleză eponimă. Opera este un roman al experienței pentru că valorifică trăirea cât
mai intensă, de către personaje, a unor experiențe definitorii, iar impresia de autenticitate provine din
utilizarea unor elemente care țin de realitate (jurnalul din India al scriitorului – „Șantier”). Mircea
Eliade petrece mai mulți ani în orașul Calcutta, dedicându-se studiilor de orientalistică la universitate
sub conducerea celebrului istoric al filosofiei indiene Surendranath Dasgupta. Notele din jurnalul
acestei perioade vor sta la baza creației epice, care aparține ficțiunii (indirecte), fiind modificate
aspecte ce țin de biografia participanților.
(e) O altă secvență încadrată temei de analiză a acestui eseu este cea în care sunt
intertextualizate fragmente din „Șantier” în romanul „Maitreyi” păstrate în forma lor nealterată. Prin
secvența „Din jurnalul acelei luni” înțelegem că autorul a avut drept scop autentificarea operei prin
trimiterea la „Șantier” și invers. Mi-a atras atenția primul fragment. Aici, femeia bengaleză este
descrisă în termenii dulci ai unui admirator, sfios și încă bănuitor. Spune că nu este o frumusețe
„regulată” și este fascinat de magia din jurul ei, un efect aș mirajului exotismului, am putea adăuga.
Portul specific, sariul, îi atrage atenția, dar și părul, pe care-l compară cu niște șerpi. Într-un alt
paragraf, tot din „Șantier”, naratorul ține să ne dezvălui ceva din portretul tatălui fetei: „trăsături
murdare”, „plin de el însuși”, „superior” sunt secvențele evidențiate. În sens invers, există un miraj
al occidentului, căci tatăl Maitreyiei pare fascinat de voluptatea „cocotelor din Paris”, fapt consemnat
de jurnal.
(f) În concluzie, menționez că opera lui Mircea Eliade poate juca un rol important în
identificarea spațiului cultural indic, dar și în educarea unui spirit de acceptare și aculturalizarea prin
substratul exotic și prin consemnarea experienței reale în cadrul jurnalului. Între spațiile culturale
analizate nu există ideea de superioritate-inferioritate, ci există tangenţe, conexiuni, interferențe,
decalaje și determinări culturale.

Notă:
(a) Introducere
(b) O primă idee relevantă/un prim argument în favoarea temei alese
(c) O primă secvență (CAPITOLUL VIII)
(d) A doua idee relevantă/ al doilea argument în favoarea temei alese
(e) A doua secvență (CAPITOLUL VI)
(f) Concluzia

BAREM
Conținut – 6 puncte
• Introducere: 0,50p/0p
• O primă idee: 1p/0,50p/0p
• A doua idee: 1p/0,50p/0p
• Prima secvență: 1,5p/1p/0,50p/0p
• A doua secvență: 1,5p/1p/0,50p/0p
• Concluzia: 0,50p/0p
Redactare – 3 puncte; 1 punct din oficiu
• Abilități de analiză: 1p/0,50p/0p
• Utilizarea limbii literare: 0,50p/0p
• Așezarea în pagină, aspectul paginii și
lizibilitate: 0,50p/0p
• Ortografie: 0,50p/0p
• Punctuație: 0,50p/0p