Redactor:

Corector:
Gianina Floricel

Tehnoredactor:
Lavinia Goran

Desene:
Irina Toncu

Referenţi:
Anca Ioana Ciobanu

educatoarea Gabriela Dumitra T ănase

profesoara Gabriela-Laura Lifu

© 2011, Editura ,,viaţă şi Sănătate", Bucureşti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

/ Bianca T imşa-Stoicescu -
TlMŞA-STOICESCU, BIANCA
Cangur la minut Ed. a II-a.
- Bucureşti: Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, 2011

ISBN 978-973-101-487-6

821.135.1-1-93-32
087.5
 CUPRINS

1 Un dar neobişnuit .6
. .
..............................................

2 Când stai de vorbă cu tata . 10

.
. .................. .. .... . ..

3 Teroristul Îmblânzit.. ....... . .......................... ..... llf

lf Ce e mai bine pentru mine/tine ........................ 18
5 Sport extrem ................................................... 22
6 Despre rude şi prieteni .................................... 27
7 Jocuri de viaţă ................................................. 31
8 Prietenul la secrete se cunoaşte ....................... 36
9 Jocuri combinate ................................. . ........... lf2
10 La ce e bun un frate? . lf7
O zi specială
................................. .....

11 ...... . ................................... . ....... . . 52

U Cum trece timpul pentru copii ......................... 56
13 Detectivul 61
llf
........................................................

Marea alegere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 66
15 Cum îţi poţi face un prieten . . . . . . . . . ..... . .. . .... . ... . .. 72
16 Cangur la minuL.............................................. 76
17 Tot felul de temeri ........................................... 80
18 Micul terorist ................................................... 8lf
19 Momeală dulce ...... .......................................... 88
20 Fel de fel de şoareci ......................................... 92
21 A fi sau a nu fi cămilă ...................................... 96
22 Tu eşti copil sau plantă? 100
23
........ ........... . ... . .......

Sărbătoarea .................................. . ..... ........ .... 10lf

2lf Cum se rezolvă o problemă? 110
25
..........................

Reglare de conturi ................................ ......... l1lf

26 Cine şi cum te vindecă 119
.............. 123
........ ...........................

27 Tratamente aplicate celor dragi ...... . .

28 Tratative ........................................................ U8
29 Ce ţie îţi place... ajută-I şi pe altul să aleagă! 13lf
30 Iubirea ........................................................... llfO
 Celor doi băieţi minunaţi
care îmi înveselesc zilele:
Bogdan Stoicescu
şi Preston Alexander Zoder
 1

UN DAR NEOBISNUIT ,

Laurei Bănicioiu

Laura era o fetiţă de 6 ani căreia îi plăcea să stea în braţele

mamei ei de dimineaţa până seara. O mămică este foarte bucu­
roasă dacă vede că fiul sau fiica ei o iubeşte şi preferă să stea
lângă ea, să-i mângâie faţa sau părul, în loc să fugă repede în
faţa televizorului. Mămica Laurei era fericită pentru că primea
multă dragoste din partea fetiţei ei. Laura era însă puţin tristă
în inimioara ei.
Pentru că părinţii o duceau săptămânal la grădina zoologică,
îi plăcea natura, îi plăceau animalele. Pentru ea, " frumos " în­
semna un copac înflorit, o pasăre care cântă, iar mama ei nu
se potrivea deloc naturii pe care ea o îndrăgea atât de mult. De
ce? Pentru că, deşi o lăsa pe Laura să se joace printre copaci,
ea nu se juca, ci stătea pe un scaun pliant şi ... fuma. Laura era
mică, dar ştia că ţigările nu-i fac bine organismului. Nu că ar
fi putut să citească pe pachete literele mari : " Fumatul poate
CANGUR LA MIN_ 7

o
8 BlANCA TIMŞA.-STOICESCU ---�- ---

ucide." Pur şi simplu, o auzea pe mama ei tuşind şi nici nu-i

plăcea mirosu l aceste ia după ce fuma.
Fetiţa gândea astfel : " Dacă ar fi ceva bun să fumezi, ar
mirosi fru mos, a floare ! De vreme ce mirosul este urât . . . Nu,
nu, nu ! Fumatul nu e bun ! "
Tare mult ar fi vrut fata să poată rosti cu voce tare gându­
riIe ei. Cum nu reuşea să aibă curaj pentru a-i spune mamei
ce gândeşte, Laura prefera să facă un singur lucru : să stea în
braţele mamei şi să-i spună în gând : "Te rog, nu mai fuma! "
Se apropia ziua de naştere a Laurei . Mama se întreba pen­
tru câte persoane să facă pregătirile. Ce anume va pune pe •

masă nu era o problemă: sandviciurile preferate ale copiilor, în

formă de ursuleţi, apoi alune, covrigi . . . Desigur, prăj ituri şi . . .
tort! Mama a scris numele tuturor celor p e care voia Laura să-i
invite, pentru a face invitaţii, şi a ajuns la concluzia că vor fi
12 invitaţi .
- Am terminat cu subiectul acesta, a rostit mama satisfăcută.
Acum, hai să-I discutăm şi pe celălalt, la fel de important, dar
mai simplu : Ce cadou ţi-ai dori de ziua ta?
- Orice-mi dai, zâmbi Laura, ştiind că mama ei e generoasă
şi niciodată nu i-a dat un cadou care să nu-i placă!
- Anul acesta m-am gândit să te întreb pe tine ce vrei ca
să-ţi ofer exact ce-mi ceri. N-am procedat aşa până acum, dar
ai crescut şi tu ! Poate e vreo j ucărie pe care ai văzut-o şi de
care eu nu ştiu, vreun film pe DVD. . .
- Nu ştiu ce-aş putea cere, a rostit fata, clătinându-şi
cârlionţii.
- O păpuşă, cărţi de colorat?
- Nu, nu, nu . . .
 CANGUR IA MINCYr 9

Mama îi mângâia faţa şi-o încuraja să se gândească ce-ar

dori cel mai mult şi mai mult şi mai mult, pentru că ea, sigur, îi
va îndeplini dorinţa. În acel moment, fata a tresărit. C uvintele
"
" spune ce-ţi doreşti cel mai mult au impresionat-o. Poate că
acum era momentul să-i explice mamei ei ce dorea ea cel mai
mult :
- A r fi ceva . . .
- Orice, ştii c ă pentru tine fac orice ! o asigură mama.
- Bine, zise fata cu hotărâre. Dacă faci pentru mine orice,
atunci îmi doresc un pachet de ţigări cadou.
- Poftim? încremeni femeia.
- Da, un pachet de ţigări : pe-al tău ! Să iau eu ţigările şi să
le rup, iar tu să nu mai fumezi niciodată! Acesta ar fi cel mai
frumos cadou pentru mine.
- Laura, de unde ti-a venit ideea asta? a întrebat mama,
,

uimită de cererea fetei .

Laura a început să povestească. Î şi găsea greu cuvintele, iar
ochii ei în lacrimi o implorau pe mamă să nu dea înapoi : să-şi
respecte promisiunea, să facă " orice " pentru ziua ei . . .
Această poveste a m aflat-o d e l a mama Laurei, când fata a
împlinit 1 6 ani, iar ea, mama, ani versa 9 ani de când nu mai
fuma. Ştii ce a mai adăugat mama Laurei?
- N-a fost un cadou doar pentru ea, ci şi pentru mine. Prin
curaj ul ei din acele clipe, m-a ajutat să pun capăt unui obicei
care-mi aducea doar necazuri !
Aşa că, dragul meu, nu ezita când vrei ceva de la părinţii
tăi, ci spune-le ! ... Nu se ştie dacă nu cumva le vei face un bine
si lor, nu doar tie !
, ,
 2

CÂND STAI DE vo"RBĂ

CU TATA

- De ce nu te mai duci la tenis? l-a întrebat tata pe Sergiu.

, , ,
- N-am timp, a răspuns acesta scurt.
- Fă-ti timp ! Stai mult în casă, înveti, nu iesi deloc pe-
afară . . . Ar fi bine să te duci să mai joci o partidă cu prieteni i !
- N-am prieteni !
- Dar îţi poţi face !
- Tată, toţi băieţii d i n club învaţă sportul ăsta pentru per-
formanţă; eu - doar pentru a face mişcare. Nu prea-şi pierde
nimeni timpul cu mine: nu prezi nt i nteres, de vreme ce nu mă
duc la concursuri !
- Ei, asta-i acum! Atunci nu te mai duce la club să joci, ci
ia un coleg de clasă şi mergeţi pe teren, în parc.
CANGUR IA MINUf 11
 - Pe cine crezi că mai interesează tenisul azi, tată?
- Pe tine, de exemplu. Sunt trei categorii de oameni, după
câte înţeleg eu : unii vor să trăiască din sport. Le doresc succes
tuturor! Unii practică acest sport pentru relaxare. Ca tine,
adică. Unii n-au habar să dea cu racheta în minge. Hm, păcat
de ei! Tu poţi afla care sunt colegii care ştiu să joace, dar nu
au cu cine . . . sau care ar vrea să înveţe tenis de câmp şi până
acum nu au avut de la cine. Tu ai putea să-ţi găseşti astfel'un
partener pe cinste; şi un prieten ! - pentru că, cine îţi este
alături în momente de bucurie, de relaxare, îţi devine prieten.
- Î ntotdeauna ai fost optimist, tată, dar tu nu-i cunoşti pe •

colegii mei. În afară de filme . . .

- Hai, lasă, doar n-oi fi t u ultimul copil bun d e p e planetă!
Decât să încerci să mă convingi că nu poţi avea experienţe
frumoase, mai bine te străduiesti să le construiesti !
, ,

- Bine, bine, oftă Sergiu.

- Vezi, să nu te străduieşti să te porţi în aşa fel încât să
iasă pe-a ta! îl avertiză tatăl. Găseşte soluţia pentru a-ţi face
prieteni !
Deşi Sergiu era un copil timid, îi plăcea modul în care tatăl
lui îi cerea să actioneze. Î ncrederea lui că există lucruri fru-
,

moase peste tot, chiar dacă nu se văd cu ochiul liber, îl încuraja

pe băiat. Aşa că a pornit la . . . atac !
- Ce faci duminică?
Pe toţi cei care nu aveau un plan anume i-a întrebat dacă
n-ar vrea să joace tenis de câmp cu el. Ce fel de rezultate a
avut? Tu ce crezi : niciun doritor? Păi, cine crezi că are mai
multe cunoştinţe despre viaţă: tatăl sau fiul? Ei bine, cinci
băieti au fost încântati să-I însotească. Doi dintre ei aveau
, "
 CANGUR LA MINUT 13

rachete, chiar dacă nu ştiau să le folosească. Li se părea un

sport interesant, ar fi vrut să-I joace, dar nu au făcut nimic în
sensul acesta. Î ntrebarea lui Sergiu a venit în întâmpinarea ne­
voii lor. Au fost toţi în parc, s-au simţit tare bine şi, la sfârşitul
zilei, Sergiu i-a mulţumit tatălui pentru că fusese " insistent " .
- Cu plăcere, i-a răspuns acesta. Crezi că eu n-am fost copil
şi nu ştiu că, uneori, e cazul să te împingă cineva de la spate
pentru a face un lucru bun? Oricum, în acest domeniu, cel
puţin, nu mai consider necesar să insist.
- Ai dreptate! Acesta e încheiat. Să vedem cum va fi cu
altele !

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 3

TERDT<lSTUL ÎMBLÂNZIT

- Nu-l mai suport pe " Zmeu " , se plânse Traian, plin de

nervI.
- Ce-a mai făcut, se interesă mama lui.
- Azi era în faţa mea şi l-am rugat să mă lase să trec. M-a
înjurat şi m-a împins, că mă cred mare deştept.
- Copilul ăsta ştie că voi, colegii , îi ziceţi " Zmeu " ?
- Păi, da! Că doar e rău !
- Sunt de acord că e rău, ce-ar fi bun în faptul că împarte
pumni şi picioare în stânga şi-n dreapta? Dar şi voi îl stimulaţi
să fie astfel prin teama şi prin ironiile voastre. Ori vă ascundeţi
de el - şi asta-l încurajează, ori râdeţi de el - şi asta-l enervează
şi-l determină să vă arate " marea lui putere " , căreia trebuie să
vă supuneţi. Când eram la şcoală, am avut un coleg exact ca
 �- CANGUR LA MIN UT
--
�--�--�--

15
---
Zmeu . Dar cum îl c heamă pe el, ca să ne obişnuim să-i folosim
numele, nu porecla.
- FIIp.
'l' ,
- 0, foarte frumos. Pe colegul meu, care-i semăna lui Filip,
îl chema Sorin. Noi ne comportam cu el ca voi cu Filip. Până
când profesorul de biologie, care era dirigintele nostru, ne-a
luat deoparte şi ne-a spus despre şopârla bărboasă " cap de
broască " . El îl asemăna pe Sorin cu acea mică şopârlă; care
avea capacitatea de a-ţi da impresia, iluzia, că este mult mai
mare decât era în realitate. Culorile şi formele îi dădeau capu­
lui şopârlei o înfăţişare agresivă, ca de balaur. Urechile ei..
de obicei lipite de corp, deveneau deodată lungi şi fioroase,
mărginite de nişte spini albi, ce păreau dinţi ascuţiţi. Şopârla
părea de câteva ori mai puternică. Era în-fri-co-şă-toa-re ! Era
groaz-ni-că!
- Î nţeleg ideea profesorului . Voi aţi reuşit să-I învingeţi pe
Sorin?
- De învins, nu l-am învins! Î n schimb, " l-am domesticit " .
Cred că e mai i mportant să câştigi un prieten, decât să ai un
sclav, nu? În fiecare zi, unul dintre noi se oferea să-I aj ute la
teme. Fiecare era programat să-i aducă un sandvici. Îl invitam
în familiile noastre.
- Interesant, i nteresant, a scâncit copilul, dar voi eraţi uniţi !
Noi nici nu ne vorbim, nici n-avem un profesor de biologie
ori un diriginte care să ne înveţe să îmblânzim . . . şopârlele
umane!
- Ei, nu ! Tu eşti acolo? Acum că ştii ce e de făcut, pui mâna
pe treabă, îi mobilizezi pe copii, luaţi hotărâri împreună, chiar
dacă nu eşti diriginte şi nici măcar profesor! . . .
 ------
CANGUR
-=---
LA MINCTr 17

- Va fi greu ! scânci copilul.

- Ei, da, sunt de acord cu tine: va fi dificil. Poate chiar
îngrozitor de dificil. Dar ce lucru important se face uşor? N-ai
vrea ca băiatul acesta să devină Filip şi să vă mulţumească
pentru că l-aţi scos din starea de Zmeu?
- Ba da!
- Sunt convinsă că şi alţii vor, aşa că . . . la treabă! Măcar
ca să nu vă mai terorizeze, dacă nu de dragul de a-i face un
bine !
N u cred c ă t e vei mira, dacă-ţi spun că, într-adevăr, numele
de Zmeu a rămas undeva, în urmă, iar băiatul bătăus a fost dat
,

uitării. Filip a devenit un băiat de încredere, la care puteai

apela oricând ca să te ajute cu multele lucruri la care se pri­
cepea.
Dacă si tu ai cunostinte care sunt. . . zmei, îmblânzeste-le
, , , ,

prin iubire. N-o să-ţi pară rău deloc !

 q.

CE E MAI BINE
PENTRD MINE/TINE?
Când Sorana a Împlinit 9 ani, a primit darul mult visat: o
surioară. Pentru că Îi plăceau copiii, tot timpul şi-l petrecea
lângă pătuţul Zinei, În parc şi la locul de joacă pentru cei mici,
atunci când Zina a mai crescut ! N-o scăpa din ochi pe piticuţă
şi-i era drag să vorbească despre ea. Zina era tare Încântată
de atenţia pe care i-o acorda sora ei şi se supunea tuturor
indicaţiilor pe care le primea de la ea.
Relaţiile erau armonioase, până Într-o zi când, Întorcân­
du-se de la grădiniţă, avea acum 6 ani, Zina a solicitat atenţia
mamei pentru că Îşi dorea o bicicletă. Fetele locuiau la bloc,
Într-un cartier Înghesuit, cu trotuare ocupate de maşini, aşa că
n-ar fi avut unde s-o folosească. Mama a Încercat să-i explice
asta, dar Sorana i-a luat-o Înainte:
 CANGUR IA MINUT
._-�
19

\ I
�
\

i b
f:t
2�BIANCA TIMŞA-STOICESCU

- Nici să nu te gândesti ! De pe bicicletă poti cădea si-ti poti

, ' " ,

rupe o mână, un pICIOr...

- N-o să cad, a sigurat-o Zina.
- Stiu eu că o să cazi. Dacă nu te-as cunoaste, as zice că ai
, , , ,

dreptate, dar ştiu că eşti cu capul în nori ! Nu te uiţi pe unde

mergi şi-ţi intră o piatră la roată: te-aruncă bicicleta cât colo!
Ca un cal nărăvaş te aruncă!
- Mă faci să şi râd, se strădui micuţa să râdă, deşi era mai
degrabă jignită, decât amuzată.
- 0, sigur, râzi, dar dacă dă o maşină peste tine?
- Ce caută maşinile pe trotuar, pe unde voi merge e\.t?
întrebă agasată Zina, pentru care discuţia aceasta nu mai avea
nimic plăcut.
- Se mai întâmplă.
- Nu pot să cred !
- Crede ! îi ordonă Sorana, cam supărată că-i e cuvântul pus
la îndoială.
- Mami, vreau bicicletă, a strigat disperată Zina.
- În niciun caz, a intervenit din nou Sorana. Mai ţii minte,
mamă, când mi-ai luat bicicleta şi-am căzut de pe ea? Dacă o
să cadă si ea . . .
,

- N-o să caaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaad, ţipă Zina, pentru a fi

convingătoare.
- S-ar putea să nu cazi, a intervenit mama. Ai destulă
siguranţă în braţe ca să ţii ghidonul, ai picioare puternice - ca
să struneşti pedalele ... Pentru alt motiv, însă, aş vrea să te mai
gândeşti asupra acestei dorinţe. Dacă vrei altceva, sunt gata să
te susţin.
 CANGUR LA MINCJr 21

(Şi mama i-a explicat cât de dificil este când nu ai spaţiu

pentru a folosi bicicleta!)
Zina s-a cuibărit în braţele mamei :
- Să ştii că m-ai convins !
- Ţi-am spus eu că nu e bună o bicicletă! a comentat So-
rana.
- Mi-ai spus, dar nu te-am luat în seamă! Ce-a zis mama
m-a convins : ea are dreptate, nu tu ! Dacă tu ai căzut, nu în­
seamnă că şi eu o să cad; dacă tu te-ai împiedicat, nu înseamnă
că şi eu o să mă împiedic !
- Lasă, Sorana, interveni mama, observând c ă fata cea
mare vrea să se certe cu Zina. Amândouă aveţi dreptate: tu
eşti precaută pentru că vrei să o protej ezi, iar ea are nevoie
să acumuleze experienţe proprii - se prea poate ca sora ta,
când va primi o bicicletă, să nu aibă niciodată probleme cu ea.
Fiecare are calităţi diferite şi nu poţi să opreşti pe cineva de la
ceva care i se pare interesant şi sănătos. Oricum, deocamdată,
nu vom afla ce s-ar întâmpla cu bicicleta Zinei, dacă ar fi
cal nărăvaş sau îmblânzit, pentru simplul motiv că nu o poate
folosi . . .
 5

SPORT EXTREM

Tunde avea 8 ani şi îşi dorea foarte mult role. Părinţii nu

i-au cumpărat; nu pentru că nu aveau bani, ci pentru că se
temeau pentru ea. Pur şi simplu, tata ameţea la gândul că fata
lui ar putea " să dea ochii cu asfaltul " - aşa numea el căzăturile
dureroase. Degeaba plângea copila şi promitea că va fi atentă:
nimeni nu o lua în seamă!
- Mai bine să zici că sunt rău şi să fii întreagă, decât să fiu
bun şi să te culeg fărâmiţe de pe jos, rostea liniştit tatăl ei.
Tunde nu s-a descuraj at : când avea timp liber mergea la
prietena ei şi învăţa de la aceasta tot ce trebuia să ştie despre
mersul pe role.
- Dacă-i fac o demonstraţie, o să-I impresionez! Când va
descoperi că mă descurc, n-o să-mi mai spună " Nu" .
CANGUR LA MINUT 2.3
211 BlANCA TIMŞA-STOlCESCU___ ____ - ----.- -----

Într-o jumătate de an, TUnde a devenit expertă în dome­

niu, in vidiată de mulţi dintre roleri pentru capacitatea ei de-a
stăpâni năstruşnicele rotiţe. Venise clipa cea mare. L-a rugat
pe tatăl ei să meargă în parc împreună şi acolo a început o
demonstraţie de zile mari, care l-a impresionat. Dacă la în­
ceput stătea cu sufletul la gură, insistând în gura mare ca fetiţa
lui dragă să coboare de pe role, la sfârşit a aplaudat şi-a de­
cretat:
- Asta vrei, asta vei avea! Mi-ai demonstrat că ai talent pen­
tru aşa ceva şi nu mă mai tem pentru tine.
De atunci au trecut 6 ani . TUnde n-a renuntat la role în fa-
.

voarea bicicletei. Rolele erau prietenele ei nedespărţite. Nici

.

măcar o singură dată n-a căzut, să-şi j ulească piciorul sau

cotul; de mână în gips nici nu putea fi vorba!
Dar, din nefericire, uneori, ajunge o singură clipă pentru
ca toată experienţa anterioară să nu mai conteze ! Î n prima zi a
vacanţei de vară, pe când era în parc şi se întrecea cu prietena
ei, un buldog fără lesă şi botniţă s-a prins în joaca lor. Ele s-au
speriat; de strigătul lor s-a speriat şi câinele, devenind agresiv !
Ildiko, prietena lui TUnde, s-a retras într-un tufiş, gândind că
retragerea nu-i frumoasă, dar e sănătoasă. TUnde nu a avut
prezenţă de spirit. A încercat să scape de câine, dar. . . fugind
din ce în ce mai repede. O clipă de neatenţie a făcut-o să se
dezechilibreze ! N-a căzut artistic - asa cum învătase să cadă,
. .

pentru a evita rănirile grave; a căzut lovindu-şi bărbia de asfalt

şi, din momentul acela, nu-şi mai aminteşte nimic. 48 de ore
a fost în comă, apoi 40 de zile a avut nevoie de recuperare.
Vânâtăile de pe faţă i-au dispărut cât timp a stat în spital. O
singură consecinţă negativă a rămas: toţi dinţii îi erau ciobiţi
 ----
CANGUR IA MINUf 25

sau sparţi aşa că a fost nevoie de drumuri dese la stomatolog

p entru refacerea danturii.
Fata a pierdut două luni din vacanţă din cauza acelui ac­
cident, dar nu asta o speria prea tare. Ea plângea zilnic din
cauză că i-a fost afectată dantura. Sigur, drumurile la dentist,
durerile pe care le suporta în timpul intervenţiilor o deranjau.
Dar cel mai tare şi mai tare suferea pentru că, deşi avea doar
14 ani, semăna cu bunica ei de 80 de ani : purta dinţi falşi .
Plângea, din zori ş i până-n seară, pentru lucrul acesta. D e câte
ori o auzea plângând, inima tatălui era plină de tristeţe. Într-o
zi, n-a mai răbdat şi a provocat o discuţie :
- D e c e eşti supărată?
- Parcă nu-ţi dai seama . . .
- Eu îmi pot d a seama, dar e mai bine s ă ştiu d e l a tine, c ă
poate m ă înşel!
- Faptul că mi-am pierdut dinţii mă înnebuneşte, suspină
fata.
- Sunt de acord că e ceva ce nu se întâlneşte de obicei la
vârsta ta, TUnde, dar hai să ne gândim puţin. Când eu n-am
vrut role pentru tine, tu ai insistat: asta ţi-a plăcut, asta ai vrut,
asta ai avut! M-ai convins că eşti " stăpâna rolelor" şi chiar
eşti, draga mea, aşa că era normal să nu stau în calea bucuriei
tale ! Şase ani ai avut prieteni de nădej de în rolele tale aşa
că nimeni nu s-ar fi gândit că tocmai ţie ţi se poate întâmpla
asa ceva. Dacă totusi acest accident a avut loc, trebuie să te
, ,

linişteşti şi să accepţi consecinţele. Sunt de acord că e ceva

nefiresc să ai al treilea rând de dinţi în doar 14 ani , după ce
nici nu l-ai folosit bine pe-al doilea, dar. . . eşti sănătoasă, poţi
merge şi nu eşti desfigurată! După accident, am crezut că s-a
26 BIANCA TIMŞA-STOI CESCU

sfârsit lumea, asa era de afectată fata ta, dar acum nu se mai
văd urme de răni! Gândeşte-te : nu ai cicatrice pe 90% din
" ,

corp, aşa cum trebuie să îndure victimele unui incendiu. Î l mai

ţii minte pe Laci? La 3 ani, a fost victima unui incendiu şi de
la mijloc în sus nu era centimetru neatins. Era un copilaş mic,
nevinovat. Nu s-a plâns că alţi copii de vârsta lui sunt teferi .
A îndurat chinurile, operaţiile nenumărate şi se străduieşte să
trăiască aşa cum poate, dar cât mai frumos. Tu nu ai avut parte
de o astfel de nenorocire - e dificil, dar nu catastrofal! De
aceea, te rog să nu mai plângi! De-o lună şi jumătate te aud
plângând . . . Când începi şcoala, colegii nu vor şti că ai dinţi.
falşi aşa de bun specialist este doctorul nostru! Cu noii dinţi te
vei obisnuit imediat, vor fi ca ai tăi o să si uiti că-s " pusi " . Te
, ' "

rog să mergi mai departe fără să te mai gândeşti la ce-ar trebui

să fie sau ce-ar fi putut să fie! E grea situaţia ta, dar nu e cea
mai grea din univers!
TUnde s-a gândit mult la cuvintele tatălui ei şi, în câteva
zile, izvorul lacrimilor ei a secat. Nu-şi mai plângea de milă,
ci Îi era recunoscătoare lui Dumnezeu că este teafără şi că a
existat remediu pentru întâmplarea prin care-a trecut. La role
n-a renunţat, în schimb şi-a descoperit o nouă vocaţie : pen­
tru că a suferit din cauza acelui câine, a început alături de o
organizaţie să-i conştientizeze pe oameni de importanţa lesei şi
a botniţei pentru câinii mai mari.
 6

DESPRE RUDE SI PRIETENI ,

Întâmplarea despre care vreau să-ţi povestesc acum s-a pe­

trecut într-o duminică, în cadrul unei nunţi . Ştii ce e aceea o
nuntă, nu? Când un bărbat şi o femeie se cunosc şi hotărăsc să
rămână împreună, primul pas pe care-l fac este să ceară bine­
cuvântarea lui Dumnezeu.
Îmi i maginez că ai participaat şi tu la o sumedenie de nunţi . . .
sau m ă înşel?
Într-un astfel de moment, copilaşii roiesc în jurul. . . cui ?
Desigur, în jurul miresei . Ştiu, ştiu! Băieţii vor vrea să mă pună
la punct: " fetele roiesc în jurul miresei, noi , nu " . Ei bine, dra­
gii mei , poate aveţi dreptate, aşa că voi rectifica: în cadrul unei
nunţi , cele mai încântate de mireasă sunt fetiţele!
Î n ceea ce priveşte nunta la care mă refer eu, participau
doar două fetiţe: una de 5 ani, cealaltă de 6. Cea de 6 ani
28 BIANCA TIMŞA-STOICESCU

era verişoara (dacă-ţi vine să crezi! ) miresei , pe când cea de

5 era nepoata uneia dintre prietenele miresei . Ei, tu ce zici,
care dintre cele două era mai apropiată de mireasă? Î n mod
normal, şi subliniez lucrul acesta, în mod normal, rudele sunt
mai aproape de inima ta decât ceilalţi , fie ei şi foarte buni pri­
eteni, dar aici nu era un caz obişnuit. În timp ce pe fetiţa de
5 ani mireasa o văzuse crescând, pentru că se întâlnea mereu
cu prietena ei , pe verişoara ei era a treia oară când o vedea; şi
nu pentru că ar fi locuit în ţări diferite! Nici chiar în oraşe dife­
rite nu locuiau . Dar mătuşa miresei , mama fetiţei, considera că
nepoata ei nu prea merită atenţie, pentru că nu-i aduce niciun
beneficiu. Aşa sunt unii oameni : gândesc bine despre ceilalţi
doar în măsura în care primesc ceva bun de la ei!
Acum, la nuntă, fetiţa de 6 ani avea pretenţiile ei, de verişoa­
ră, asupra miresei! Fetiţa de 5 ani era obişnuită să primească
toată atenţia! Fără să-şi dea seama că e părtinitoare, obişnuită
să o îmbrăţişeze pe nepoata prietenei ei, mireasa îşi vărsa toată
iubirea asupra celei mici. Nu, n-a fost ceva intenţionat! A fost
doar. . . repet! . .. ceva obişnuit. Ceea ce se întâmpla zi de zi pen­
tru ea: în preajma celei de 5 ani , departe de cea de 6 ani .
Când a plecat d e l a acea nuntă, fetiţa d e 6 ani era foarte
supărată. O boscorodea pe cea de 5 ani pentru că stătea
ghemuită în braţele miresei, loc pe care considera că-I merită
ea. Dar mămica ei sti a ce stia si-a considerat că e timpul să-i
, "

dea fetei ei o lectie de viată:

, ,

- Nu-i vinovată nici fetiţa aceea, nici mireasa. Vinovata

principală sunt eu, să ştii. De-a lungul timpului, nu prea am
băgat-o în seamă pe această nepoată a mea şi ea şi-a găsit
prieteni mai buni decât membrii familiei . Ea n-a făcut acum
 _---"0>.- "N.,GUR LA �INUT 29

cu
O
\:J)

�
�-
/'
"----
30 BlANCA TIMŞA-STOICE�CU __________
------�-

decât ceea ce eu am învăţat-o, ceea ce am determinat-o să facă

prin nepăsarea mea: ea era prietenă cu fetiţa aceea, se vedea! ,
pe când pe tine nu te cunoaşte! Şi repet: nu din vina ei, ci
aceasta este învăţătură de minte pentru mine şi sper să fie o
idee şi pentru tine! Un proverb spune : După faptă şi răsplată.
Dacă faptele sunt bune, roadele sunt dulci; dacă faptele sunt
rele, roadele-s amare! Din ce ai trăit azi , să ţii minte un lucru :
poartă-te frumos c u rudele, dacă vrei s ă ai o familie unită! Alt­
fel, prietenii lor le vor deveni mai apropiaţi decât familia şi
te vei trezi singură în fata vieti i ; si nimeni nu va fi vinovat, în
, "

afară de tine! Dacă te implici în viaţa oamenilor, ei se bucurij

să te numere printre prietenii lor; dacă nu-ţi pasă de ei, doar
faptul că purtaţi acelaşi nume, că faceţi parte din aceeaşi fami­
lie, nu va duce la o înţelegere extraordinară!

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 7

JocURl DE VIATĂ ,

Mama Corinei şi a Iuliei era plecată pentru trei luni din

tară. Fetele locuiau cu mătusa lor, Ana. Aceasta le iubea ne-
, ,

spus, dar, pentru că nu avea copii , nu ştia întotdeauna cum să

se poarte cu ele. De asemenea, nu ştia cum să le vorbească
pentru a le determina să facă lucrurile care lor nu le plăceau.
Ana era foarte uimită, în mod deosebit, când le chema la masă.
Fiecare dintre ele zicea:
- În farfuri a ei e mai mult!
Sau :
- Pot sta eu acolo, că am impresia că ei i-ai pus mai mult!
Ea încerca să le explice:
- Mâncaţi tot şi vă pun încă 2-3 porţii .
Sau :
- Este suficient, ne ajunge şi pentru foame, şi pentru poftă;
pentru orice!
32 BIANCA TIMŞA-STOlCE j;CO
---- ------ ------

Dar nu avea cu cine să se înţeleagă. Niciuna dintre fete nu

ceda, aşa că, de multe ori, pentru a evita scandalul, proceda
într-un fel care te va face să râzi : folosea o cana gradată şi
punea pentru una exact cât a pus pentru cealaltă. După ce
terminau masa, altă nenorocire :
- Felia mea de prăj itură e mai mică.
- Budinca ei e mai colorată.
- Ea are gri sine mai lungi decât ale mele.
- Acesta este egoism, încerca Ana să le liniştească pe fete.
Când ai o soră, trebuie să-ţi pese de ea, nu de cât are în farfu­
rie : mai degrabă să aibă sora ta mai mult şi să te înţelegi cu ea"
decât să fii invidioasă pe ea şi să nu puteţi fi prietene!
Aceste cuvinte frumoase erau rostite în zadar. Fetele nu
simţeau nicio tresărire, nu aveau mustrări de conştiinţă pen­
tru situaţia pe care-o provocau. Văzând asta, Ana a luat o
hotărâre :
- De acum înainte, vom j uca un joc pe care-l vom intitula:
"
" cearta . De azi , ne vom certa, da, ne vom certa, dar ne vom
certa rău de tot pentru . . .
- Pentru . . . ? a u zis amândouă fetele, făcând ochii mari .
- Pentru bucata mai mică!
Iulia şi Corina au izbucnit în râs : li s-a părut interesantă
propunerea, aşa că au acceptat-o. Doar că şi-au luat rolul atât
de în serios, încât s-a aj uns tot la supărare :
- De ce-mi dai mie bucata mai mare? Dă-i-o ei!
- Ba n-o primesc! S-o mănânce ea.
- Tu n-ai auzit că eu o vreau pe cea mică?
- Şi eu!
- Las' că-ti arăt eu tie bucată mică, ameninta Corina.
" ,
CANGUR LA MINUT 33
 Şi-atunci intervenea Ana:
- Fetelor, fetelor, nu luaţi prea în serios jocul cu cearta. Vă
rog, nici nu mai ştiu cum să mă port cu voi, murmura ea, recu­
noscându-se învinsă.
Zilele treceau şi nicio schimbare nu se petrecea pe frontul
egoismului, unde luptau cele două surori . Ana avea o singură
prietenă care era mamă. I-a povestit acesteia prin ce trece şi
i-a cerut părerea.
- Eu zic să aplici cel mai simplu şi mai folositor principiu
în cazuri de felul acesta. Este un principiu pe care eu nu l-am
învăţat de la psihologi sau pediatri, ci de la biserică. Î n Bibli �
scrie: "Ce vreti să vă facă vouă oamenii, faceti -le voi lor. " Pro-
pune jocul acesta, " reciprocitatea" sau cum vrei tu să-i zici,
, ,

ori lasă-le pe ele să-i găsească un nume. Important este să-I

ia în serios (ca pe celălalt, cu cearta! ) şi, gata! , ai scăpat de
egoismul lor.
Când Ana a sosit acasă cu acel principiu, scris pe şase coli
AS colorate, fetele s-au oferit s-o ajute să lipească afişele în
fiecare cameră. După ce au pus patru în cele două camere, în
baie si în bucătărie, Corina a anuntat:
, ,

- Sunt două în plus.

- Ba deloc, a asigurat-o Ana. Unul merge în cămară, Iar
al doilea pe uşa de la intrare, că nici holul nu-i prea strâmt
pentru luptele voastre. Şi-acum, noul joc pe care-l j ucăm în
orice cotlon din casă are o singură regulă: cea lipită de pereţi.
Gândiţi-vă cum s-o puneţi în practică şi găsiţi un nume pentru
noul joc.
Deşi la început n-au fost deloc entuziasmate pentru ceea ce
trebuia să facă, Iulia şi Corina au ajuns să îndrăgească jocul
 CANGUR IA MINUT 35

"de-a bunătatea" . Când mama lor s-a întors acasă, a găsit două
fete care se înţelegeau şi se ajutau, fără să le treacă prin cap să
se supere una pe alta.
- Cum ai reuşit? a întrebat-o ea pe Ana. Eu n-am avut cura­
jul să-ţi spun ce greu e să stai cu egoismul lor sub acelaşi
acoperiş, pentru că mi-a fost teamă că nu vei mai vrea să te
ocupi de ele !
- Ei, e o poveste palpitantă . . . Am pus în practică principiul
"Ce vreţi să vă facă vouă oamenii , faceţi-le voi mai Întâi " . Con­
form acestui principiu şi având în vedere ceea ce mi-ai făcut
tu, ascunzându-mi adevărul despre fetele tale, cum ar trebui
să mă port eu cu tine? glumi Ana. Să te las să dormi cu pisica
mea şi să nu-ţi spun că . . . zgârie?

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 8

PRIETENUL IA SECRETE
SE CUNOASTE! •

Ghena era o fată tare dulce. De cum o vedeau, copiii îşi

doreau să fie prieteni cu ea. Avea un zâmbet cald, cuceritor.
Ce să mai : era ca o prăjitură pe care oricine îşi doreşte s-o
mănânce; ce, parcă tu nu ţi-ai dori să fii o astfel de persoană,
să fie toţi încântaţi de prezenţa ta! Niciunul dintre cei pe care
i-a întâlnit n-a zis: " Dă-te mai încolo! " , ci întotdeauna fiecare a
chemat-o: ,,vino-ncoace. " Iar ea nu refuza prietenia nimănui !
Ei, dar tu ce-ai face, dacă ai avea atâta dragoste din partea
oamenilor? I-ai ajuta de câte ori au nevoie, ai merge pe la ei să
vă bucuraţi împreună, nu? Ghena proceda la fel, doar că, după
ce venea de la cineva care avea încredere în ea, mergea la
altcineva . . . şi începea să discute cu această a doua persoană . . .
CANGUR IA MINUT 37

o
38 BlANCA TIMŞA-STOICESCU

despre pri ma ! Dar nu de bine, ci de rău ! Nu-ţi vine să crezi,

nu? Tu cum ai proceda?
Sigur, eu mă mai întreb cum de copiii nu au aflat de la în­
ceput despre lucrul acesta, cum de nu şi-au dat seama? Oare
chiar aşa de bine să fi ascuns ea plăcerea de bârfă, încât să-i
ameţească pe toţi?
În ceea ce priveşte întrebarea ta: " De ce proceda Ghena
aşa? " , să ştii că nu am o explicaţie. În schimb, vreau să le -î nvăţ
să nu-ţi mai alegi astfel de prieteni , chiar dacă ar fi să rămâi
singur pe pământ. Ştii de ce? Pentru că un prieten fals este mai
rău decât un dusman., .
Ce este un dusman?, Cineva care . . . îti, vrea răul ! Nu-i asa
, că,
dacă ştii că cineva îţi este duşman, te fereşti de el? Desigur.
Nu-ţi poate face rău, pentru că-I eviţi, îl ocoleşti.
Dar ce înseamnă prieten? O fiinţă dragă, în care ai încre­
dere. Cum se demonstrează încrederea într-un prieten? Î i
încredinţezi toate secretele. Cum ar fi să te cunoască cineva
foarte bine şi să se ducă la cei care nu te suportă, să le spună
despre tine tot ce n-ai vrea să se afle? De exemplu, că nu poţi
adormi decât cu lumina aprinsă . . .
- Ha, ha, ha, fricoasa, ar râde cei din j ur.
Sau că nu-ţi place să mănânci un anumit fel de mâncare.
- O, ce mof-tu-ros . . . Ce mof-tu-ros !
Ori că şi la vârsta asta te spală mama pe cap :
- Ce papă-lapte, hai să-I ocolim!
E bine să n-ai un astfel de prieten, dar e bine să nici nu
fii un astfel de prieten ! Dacă s-a întâmplat până acum să afli
vreun secret despre cineva, că se sperie de o anumită pasăre,
că are o anumită boală . . . , păstrează secretul pentru tine, de
 CANGUR LA MINar 39

p arcă ai avea lacăt la gură, de parcă ai fi o uşă care se încuie

automat, ori care are două chei pentru a fi încuiată cu yala de
sus şi cu yala de jos.
Ce să mai : secretele prietenilor sunt de păstrat, nu de dat în
vileag! Ei ţi le-au încredinţat pentru că te iubesc şi vor să ştii
mai multe despre ei, aşa că nu-i dezamăgi !
Şi-acum, să ne întoarcem la povestirea noastră. Janeta era
una dintre persoanele care o simpatizau pe Ghena şi mult o
mai rugase pe mama ei să o accepte pe Ghena în casă.
- Nu, fata mea, un copil străin în casa noastră? Nu-i
cunoastem părintii , nu stim nimic despre ea . . .
, "

- Mamă, dar e colega mea de clasă. Ştiu destule despre ea:

e veselă, se joacă frumos cu mine, are o sumedenie de cereri
d e . . . "vmo pe 1 a mIne
' " '" b a pe 1 a mme " ' " b a pe 1 a mIne
". nre
. . .

mine nu se ceartă colegii care să mă invite pe la ei . . . Cât de­

spre mine, eu nici nu-mi doresc să mă duc pe la cineva; dar să
vină ea la mine, da!
- Bine, dacă aşa vrei tu ! Dar ea acceptă să meargă pe la
toţi ?
- Da, vrea să ne multumească pe toti. E drăgută; o să vezi !
, , ,

Ghena a venit o dată pe la Janeta şi mama acesteia a fost

tare încântată.
- Ştii că-mi pare bine că te-am ascultat? E chiar simpatică
această fată. Oricând poate să te viziteze din nou.
- Să vii pe la mine, o invita Janeta pe Ghena, din două în
două zile.
Mâncau împreună, îşi făceau temele, apoi se j ucau. E bine
să ai pe cineva care să te ajute şi pentru care să conteze pri­
etenia ta.
 _ Vin, vin, a răspuns Ghena când a fost invitată, şi mie mi-a
plăcut la voi.
Uite-aşa, fetele au petrecut două săptămâni mai mult
împreună; Ghena le refuza pe celelalte colege pentru a merge
la Janeta. Ce bine se simţea Janeta că ea e preferată!
Dar, într-o zi, mama trecea pe lângă camera fetei ei şi-a
auzit-o pe Ghena povestindu-i Janetei :
- Nina mi-a spus un secret, iar eu ţi-l spun ţie, pentru că eşti
prietena mea. Vezi şi tu să nu-l spui mai departe, să-I păstrezi
pentru tine şi să nu te arăţi în faţa Ninei că-I ştii . . .
După câteva instrucţiuni care-o învăţau pe Janeta cum s ă s�
prefacă mai bine, Ghena era gata să dea în vileag secretul pen­
tru care o pregătise pe gazda ei. Tocmai atunci mama a intrat
în cameră şi le-a amintit fetelor că e momentul să se despartă.
Cu greu, cele două şi-au spus " la revedere " şi tatăl Janetei a
dus-o cu maşina acasă pe musafiră. Mama a suportat reproşul
fetei ei :
- Ne-ai întrerupt tu, chiar când să aflu şi eu un secret . . .
- Despre Ghena? a întrebat mămica.
- Nu, despre Nina.
- Păi . . . cum se pot afla secrete despre o persoană dacă ea
nu e de faţă? Î nţeleg să afli secretele Ghenei, dar pe-ale Ninei ?
De ce Ghena nu-ţi spune secretele ei ? De ce le afli de la ea
pe-ale altora?

- Tu i-ai încredinţat vreun secret Ghenei?

- Da.
- Dacă ea s-ar duce la Nina şi i l-ar spune? Te-ai simţi
bine? Ai fi încântată? Cum de poţi avea încredere în cineva
 CANGUR LA MINUT lfl

care trădează secretele altcuiva? Dacă aşa se poartă cu secre­

tele Ninei, la fel se va purta şi cu ale tale . . .
- A i dreptate, mami, recunoscu fără entuziasm Janeta. Ce
pot face?
- Ori renunţi la prietenia ei, ori o aj uţi să nu mai ducă vor­
ba de colo-colo! Eu cred că ar fi frumos din partea ta să-i fii
prietenă până la capăt, deci să o înveţi că trebuie să respecte
oamenii şi tainele lor. Poţi să-i vorbeşti simplu, arătându-i unde
a greşit! Dacă va insista şi va vrea să-ţi mai povestească despre
alţii , cel mai bine este să-i explici că ai urechea încuiată pen­
tru lucrurile altora sau pentru orice lucru rău. Ai curaj ?
- Am, suspină Janeta. Am, pentru că ţin la ea şi îmi doresc
să rămânem prietene, iar ea să fie tot mereu o fată cumse­
cade.
- Are atâtea calităţi, încât este bine să fie ajutată de cineva
care-o iubeşte. Dacă o laşi aşa, nici nu va înţelege de ce-o res ­
pingi, nici n u s e v a schimba. Dar, dacă-i explici, va îndrepta
acest defect şi vei câştiga o prietenă pentru totdeauna.
Janeta a ascultat-o pe mama ei, iar Ghena, pentru că a văzut
dragostea prietenei ei, a promis să se gândească de fiecare
dată când deschide gura, pentru ca, nu cumva, ceea ce va rosti
să fie nefolositor pentru cel care o ascultă.
Cred că şi ţie ţi-ar plăcea să ai o prietena ca Janeta, care să
fie gata să te ajute cu bucurie, dacă descoperă că faci greşeli !
 9

JocURI COMBINATE

Silviu şi Sandu erau prieteni . Casele lor erau despărţite de o

singură curte, a lui Ion Olteanu. Acesta locuia singur; din când
în când veneau pe la el nepoatele, Codruţa şi Elvira. Cele două
fete, de 7 şi 9 ani, ieşeau la joacă, sperând că se vor înţelege
bine cu Silviu şi cu Sandu . Aceştia le propuneau :
- Haideţi să ne jucăm de-a boxul !
Fetele se uitau una la alta, îngrozite :
- Noi nu ne j ucăm cu lovituri , zicea Codruţa.
- Noi nu ne jucăm cu . . . bru-ta-li-ta-te, adăuga Elvira.
- Atunci nu vă mai jucaţi ! le ironiza Sandu .
- Sau poate să ne jucăm de-a Lupişor şi Vulpişor, propunea
plin de tact Silviu, făcându-i cu ochiul lui Sandu. (El ştia că
fetelor le plac mult animalele.)
- Da, da, aplauda fericită Elvira.
- Să ne jucăm, să ne jucăm ! ţopăi a Codruţa.
CANGUR LA MINUT lf3

u
l.fIf BlANCA TIMiA-STOICEf;CU _ _ _____ _
____________

- Dar cum se joacă? s-a interesat Elvira.

- Tu eşti Lupişor, a informat-o Sandu.
- Iar tu eşti Vulpişor, a preluat prezentările Silviu.
- Ce bine, ce bine, îşi frecau fetele mânuţele, teribil de
bucuroase.
- Voi cine sunteti? a întrebat Codruta.
, ,

- Noi ? bâigui Sandu. Păi . . . , noi suntem impresarii voştri !

- Impresari? Ce-s ăia " impresari " ? ceru lămuriri Elvira.
- Nişte angajaţi de-ai voştri, o lămuri Silviu. Noi vrem ca
voi să fiti celebre.
- Ce înseamnă " celebre " ? se dădu Codruta un pas înapoi,
,

de uimirea acestui cuvânt.

.

- Adică să vă cunoască toată lumea, le-a explicat Silviu.

- Cum se îmbracă Lupişor şi Vulpişor? a vrut să ştie Adina.
- Păi, unul cu o blană gri închis şi altul cu o blană roşcată,
făcu haz pe seama lor Sandu.
- Nu asta am vrut să spun ! Ce haine îmbracă ei ? Astea sunt
culorile normale ale blănurilor de animal, dar ce haine poartă
cei doi? ceru Elvira explicaţii .
- Lupişor - smoking, Vulpişor - frac, le ironiză Sandu.
- Ce-s alea? se arătă nemulţumită Codruţa.
- Eu mă gândeam că poate o rochie este mai potri vită, a
rostit cu preţiozitate Elvira.
- Ascultă, Lupişor şi Vulpişor pot purta cel mult tricouri şi
pantaloni scurţi, îi tăie elanul Sandu. Dacă-ţi convine; dacă
nu . . .
- N e convine, n e convine, îl imploră s ă n u continue Codruţa.
Şi-aşa, şopti ea spre sora ei, nu-ţi dă nimeni rochie! Doar ţi-ai
fi imaginat că eşti îmbrăcată în rochie!
 -----
CANGUR LA MINUT '15

Şi , aplecându-se la urechea ei, îi şopti :

- Zi-le că porţi tricou şi şort, iar tu i maginează-ţi că ai ro­
chie ! Ce e aşa de greu?
- Bine, rosti Elvira, împăcată cu situaţia. (Bună idee avea
sora ei ! De unde să ştie băieţii că ea se crede îmbrăcată în
rochie?)
- Şi ce trebuie să facem? dori Codruţa să treacă la acţiune.
- Vă urcaţi în ring! Uite, sunt de urcat 7 trepte . . .
- Oau, c e frumos, c e frumos, s e extazie Codruţa, prefăcân-
du-se că-şi ridică trena rochiei . Pe ringul de dans?
- Da'de unde, o expedie Sandu la colţ. Pe ringul de box . . .
De ce crezi că purtaţi tricou şi pantaloni scurţi?
- Of, tot la box ajungem? se sperie Elvira. Eu îţi zic să ne
ducem mai bine acasă, Codruţa! Cum să ne boxăm noi două?
Nu vezi ce rochii frumoase avem?
Băieţii o ascultau uimiţi : Ce rochii? Amândouă fetele purtau
nişte pantaloni jerpeliţi , speciali pentru a sta prin curte, unde
se j ucau în nisip sau cu pământ, nişte pantaloni buni pentru a
se putea căţăra în copaci . . .
- Rochii? zise Sandu indignat. Voi nu mai ştiţi cum se
numesc hainele de pe voi? Dacă ce aveţi voi sunt rochii, ei
bine ... si noi suntem îmbrăcati tot în rochi i !
, ,

Sătulă de modul dur în care le trataseră cei doi, Codruţa

clătină din cap, afectată:
- Băieţi, ne pare rău pentru voi, dar Lupişor şi Vulpişor tre­
buie să se retragă . . . (Auzise ea acest cuvânt când vorbeau bu­
nicii si părintii . . . cum că bunicii se vor retrage la tară . . . Acum
, , ,

ea chiar simţea nevoia să se retragă de lângă aceşti băieţi

neînţelegători. )
il6 BlANCA TIMŞA-STOICESC U ---�- ---

_Să se retragă, să se retragă, o maimuţări Silviu. Bagă-ţi

minţile în cap şi apucă-te de box !
- Hai, Codruţa, rosti cu preţiozitate Elvira. Ridică-ţi rochiţa
să nu ţi-o murdăreşti prin noroaiele astea, că a plouat atât de
mult aseară . . . Şi hai să mergem acasă, pentru că eu nu voi
învăta niciodată să mă bat. Mai ales cu tine, care esti surioara
, ,

mea!
- Ai dreptate, Elvira! îi aruncă un zâmbet cuceritor Codruţa.
Fiţi voi doi Lupişor şi Vulpişor, pentru că vouă vă place să vă
loviţi .
- Deşi, adăugă înţeleaptă Elvira, mai bine v-aţi cuminţi şi .
voi , că pumnii nu sunt pentru a-i lovi pe ceilalţi, ci pentru ca
să ascundă tot felul de surprize mici.
Cele două fete se îndepărtau, chicotind ca nişte veveriţe
fericite, în timp ce băieţii se priveau nemulţumiţi.
- Ce-a fost asta? se enervă Silviu, pentru că nu puteau să se
distreze pe seama fetelor, iar morala din cuvintele lor le tăiase
tot cheful de bătaie.
- Cred că o lecţie de bunătate. Ar trebui să luaţi aminte,
băieţi, şi să vă purtaţi ca atare, îi îndemnă de la gard mama
lui Silviu, care asistase la întreaga discuţie. Până una-alta,
haideţi în casă, să mai şi citiţi , căutăm ceva despre . . . exact. . .
bu-nă-ta-te ! Văzând fapte bune şi citind despre ele, poate vă
mai îmblânzi ti si voi , că doar la războaie si scandaluri vă stă
, , ,

capul!

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 10

IA CE E BUN UN fRATE?

Mară se aşternuse o zăpadă cum nu mai fusese de mult prin

locurile acelea. Sorin însă nu ieşea din casă să se bucure de ea;
mai mult : nici măcar nu o privea de la fereastră! Cu năsucul
lipit de geam însă, fratele lui, Bitu, chicotea văzând întinsul
nesfârşit de alb.
- Imaginează-ţi cum ar fi să faci un om de zăpadă . . . 0, mai
ţii minte ce ne-au povestit tinerii de la clubul de turism, că
există un loc unde fiecare turist ridică omul lui de zăpadă.
Ei . . , 1 0 oameni de zăpadă la un loc. Ba nu, 15; hm, sunt prea
puţini : 30 de oameni diferiţi, modelaţi de mâini diferite. Ce
.

zici : Construim un om de zăpadă?

- Nici să nu te gândeşti, i-o reteză scurt Sorin .
- Uite, c ă e u m ă gândesc, oftă Bitu. D e ce-ar fi zăpada
asta frumoasă şi pufoasă dacă nu pentru noi ? A . . . . . . . . . . Chiar
aşa, este atât de pufoasă, încât ar merge o trântă; şi, după ce
/fa
---
BlANCA TIMŞA-STOIC ESCU

obosim, facem urme de îngeraşi prin locurile unde n-am atins

zăpada_
- Nici să nu te gândeşti, repetă fără chef Sorin.
- Eu, recunoscu zâmbind naiv Bitu, mă cam gândesc ! Ar
merge vremea asta şi de-o bulgăreală . . . , şi de-o sanie . . . , dar
să ai cu cine !
Sorin îl imita în şoaptă, maimuţărindu-i entuziasmul : " Ar­
mer-ge-vre-mea-as-ta . . . . " Apoi, i s-a adresat direct şi dur:·
- Revino-ti, esti băiat mare, ai 10 ani mâine, poimâine. În
, ,

plus, sora noastră mai mică este în spital. Cum ar fi ca noi să

ne J·ucăm si ea să stea în pat?
,

- Eu cred că ea s-ar bucura de iarnă şi că nu s-ar supăra

.

pe noi, dacă aude că am profitat de dulceaţa asta de zăpadă!

Am putea merge la ea în vizită şi i-am povesti cât de bine
ne-am distrat, ceea ce ar încuraja-o şi pe ea să se facă bine să
se Joace cu noI.
- Ar trebui să plângi cu ea, pentru durerea ei, nu s-o întărâţi
. .

cu distractia ta.
,

- Păi, am şi plâns cu ea şi lângă ea şi singur, de când am

aflat vestea, oftă Bitu. Dar am văzut că asta n-a ajutat-o cu
nimic ! Eu zic să încercăm şi cu râsul, nu doar cu plânsul. Azi ,
măcar. . . Şi, dacă n-o să fie bine, îmi recunosc greşeala şi ne
întoarcem la plâns, propuse băiatul, foarte serios.
- Nu prea am chef, dar hai, zise Sorin, îndreptându-se spre
cuierul cu haine. Dacă nu iese cum trebuie, tu esti de vină! îl
,

ameninţă el, deocamdată, doar cu degetul.

- Sigur, sigur! Dar stai puţin să iau şi aparatul de fotogra­
fiat! Nişte imagini cu noi în zăpadă ar convinge-o şi mai mult
pe Mina să lupte cu boala, să se însănătoşească. Ce-ai zice,
 _ SANGUR LA MINUT '19

o o

o o
o
o
o

o
o

r;" -" O
r:-:::::::��
el
O
 dacă am lua costumul ei de schi şi l-am fotografia în zăpadă,
ca să-i fie şi mai poftă de sănătate?
- Nici să nu te gândeşti, reveni la vechiul lui repertoriu
Sorin.
- În regulă, acceptă Bitu, speriat că ideile lui îl pot deter­
mina pe Sorin să renunţe la puţinul cu care a fost de acord. (,,0
să fac eu asta, dar când sunt singur! " se consolă el cu ideea şi
ieşi din casă valvârtej . )
După o joacă d e 4 5 d e minute î n zăpadă, băieţii aveau un
trofeu excelent: vreo 20 de poze reuşite care, exact cum se gân­
dise Bitu, au entuziasmat-o pe sora lor mai mică, Mina. •

- O să mă trântiţi şi pe mine în zăpadă? O să mă plimbaţi cu

sania? O să mă ajutaţi să fac un om de zăpadă? O să mă lăsaţi
să dau cu bulgări de zăpadă în voi?
Bitu era dispus să răspundă DA la fiecare întrebare. Sorin,
de asemenea, rostea DA, chiar dacă o făcea doar cu j umătate
de gură. Ochii fetei erau înflăcăraţi :
- Şi un îngeraş o să fac. Dar va fi mai frumos decât al vostru
pentru că la costumul meu de schi am şi o pelerină de rezervă
si o să fac un halou cu ea. Si sigur va fi mai mare ! Cei mai
, ,

frumoşi îngeri sunt cei mari ! decretă ea.

- N-am văzut-o niciodată atât de fericită, de când s-a
îmbolnăvit, recunoscu Sorin seara, la culcare. Dacă n-ai fi avut
tu ideea aceea, poate că iar ar fi plâns şi iar ne-ar fi rupt inima.
Aşa, a fost vioaie!
- Şi, oricum, o să se facă bine, îl asigură Bitu, folosind o
j umătate de gură pentru că cealaltă j umătate deja adormise.
 CANGUR LA MINUT 51

Era foarte obosit după atâta distracţie.

- Să ştii, mai adăugă Sorin, pentru a fi auzit înainte ca Bitu
să adoarmă de tot, că-mi cer iertare pentru că nu am acceptat
de la început să ne jucăm.
- Nu-i nimic. Data viitoare n-ai să mai faci , da? rosti Bitu
celebra frază a mamei sale, pentru că nu mai putea găsi nimic
inteligent de zis, cu aşa o minte somnoroasă.
Apoi a adormit instantaneu.
Lui Sorin îi era greu să înveţe lecţia veseliei, dar se străduia,
pentru că avea în Bitu un profesor de nădejde. De fapt, la ce
sunt buni fraţii : nu ca să înveţe unii de la alţii cum ar trebui
să fie în viaţă?

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 11

o ZI SPECIALĂ

- Ştii ce zi e azi? întrebă Grig.

- Duminică.
- Bine, bine, duminică, dar ce duminică?
- Duminică, punct, rosti fermă Binca, după ce se gândi ra-
pid dacă nu cumva azi era ziua mamei, a tatălui, a bunicilor
sau a fratelui, ei care n-o lăsa deloc în pace.
- Te înşeli : azi e o duminică specială, o tachină băiatul.
- Nu, respinse categorică Binca. E o duminică oarecare; cu
ceva mai multă joacă decât în fiecare zi, dar cu exact acelaşi
program ca-n fiecare duminică, îl puse fata la punct, sigură
pe sme.
Diferenţa de vârstă dintre ea şi Grig era de 6 ani , în favoarea
băiatului. Nu o singură dată, el o păcălise în multe privinţe, pe
temeiul faptului că e mai mare. De la o vreme, Binca nu-l mai
 CANGUR LA MINUT 53

c..

c::

�/'
SCf BlANCA TIMŞA-STOICESC� _____ _ __ __ _ ______ _

credea deloc : pentru că el râsese prea mult de ea, dar şi pentru

că ea mai crescuse. Avea dej a 6 ani .
- Nu ştie, n u ştie, s e amuză Grig, ridicând din sprâncene, ca
s-o îndârjească. Fata asta mică nu ştie . . .
- Râzi iar d e mine? îl luă la rost copila. Dacă tot ştii tu,
haide, spune : De ce e aşa de deosebită duminica asta?
- Pentru că tata şi mama pleacă, iar noi o să stăm si nguri
acasă. Vorba vine, " o să stăm" . Mai potrivit este " o să �tai " ,
pentru că eu i-am invitat pe Luci şi Sile să ne j ucăm împreună.
Ei, ce zici de ziua asta specială?
Ilinca se îmbufnă şi nu mai adăugă nimic. Până la urmă, ea
avea dreptate : pentru ea, urma să fie o zi oarecare, căci aşa s�
întâmpla de fiecare dată. Desigur, şi el avea dreptate : pentru
el, urma să fie o zi deosebită.
- Măcar îmi pui si mie niste desene? îl întrebă ea, timidă.
, ,

- Alege C D-ul, îi zise el. Dar repede ! , că parcă se aud vocile

băieţilor. Ce te-ai face tu fără mine, care sunt un băiat minunat
şi mă pricep la orice, pe când tu eşti complet nepricepută!
Ilinca era o fetiţă mică-mică, faţă de fratele ei, dar învăţase
de la el o sumedenie de şmecheri i . De unde să bănuiască Grig
ce avea să urmeze? Când fata i-a întins C D-ul, nu s-a uitat ce
scrie pe el, era preocupat să nu-l prindă colegii ocupându-se
de sora lui, să nu-i zică " Dădaca" . A butonat de zor şi a alergat
să le deschidă usa celor doi musafiri . Când acestia au trecut
, ,

pe lângă Ilinca şi au privit spre televizor, să vadă la ce se uită

fetiţa, au încremenit: pe ecran era Grig, dar un Grig micuţ,
îmbrăcat în costum şi purtând papion, un Grig rotunjor, care se
împleticea în cuvinte şi se ţinea cu mâinile de haina costumu­
lui, ca de fusta mamei.
- Ce-i asta? se interesă Sile.
 CANGUR LA MINUT 55

- La ce te referi? se burzului Grig, care ar fi vrut să se

repeadă la televizor să-I stingă.
- Serbarea asta! Ia să ne uităm si noi , că si asa nu ne stim
, " ,

de la grădi . Tu ai fost în altă parte.

- Ia uite la el, ce bebeluş era, se hlizi Luci.
În următoarele două ore, cei doi băieţi au stat cu Binca
şi aceasta le-a povestit pe marginea scenelor filmate, dar şi
alte întâmplări despre fratele ei, întâmplări pe care le ştia de
la mama lor. Desigur, Grig nu ar fi vrut să le împărtăsească
băieţilor aceste întâmplări nici în ruptul capului ! Î mbuf� at, el
a stat pe-un fotoliu şi tot zicea în răstimp: " N-ar fi mai bine
să mergem în camera mea? " Când Luci şi Sile aflaseră cum
mânca perete colegul lor, cum încăleca ieduţii, zicând că-s cai,
c um confunda gâştele cu raţele, cei doi au decretat:
- E timpul să mergem să spunem şi celorlalţi toate chestiile
astea. Dar noi nu avem aşa haz la povestit. . . Grig, hai cu Ilinca
pe afară, să-i distreze şi pe ceilalţi cu boacănele tale!
- Tu nu ne-ai zis că ai fost aşa aiurit în copilărie, îi reproşă
Luci.
- Şi nici că Binca este aşa de amuzantă, continuă pe acelaşi
ton Sile.
Seara, Binca s-a apropiat de Grig cu teamă.
- Te-ai supărat pe mine azi ? Eu n-am vrut să te fac de râs,
dar n-am vrut nici să stau singură. Dacă m-ai fi chemat şi pe
mIne cu VOI . . .
. .

- Lasă, î i reteză Grig explicaţiile. Am înţeles, am fost egoist

şi-am primit o lecţie. De ce m-aş supăra? De mâine, când nu
sunt tata şi mama acasă, îţi găsesc şi ţie ceva frumos de făcut.
Dar, adăugă el rânj ind cu poftă, abia aştept să ai colegi în clasa
a cincea. O să le arăt DVD-ul cu prima ta băiţă, glumi băiatul,
făcându-i cu ochiul.
 12

CUM TRECE TIMPUL

PENTRU COPII
Nenea Mihai era vecinul Ralucăi . Fetiţa de 7 ani nu înţelegea
de ce, dar, de câte ori ieşea din casă, nenea Mihai se afla pe
banca din curtea blocului în care locuiau. Când Raluca mergea
la scoală, el era acolo; când Raluca se întorcea de la scoală, el
, ,

încă nu plecase. Dacă ieşea cu mama la cumpărături, tot acolo

îl găsea. Când se întorceau cu plasele pline, el le petrecea cu
privirea: ele intrau în scara blocului, el, nu !
- Nu cumva nenea Mihai este statuie? o întrebă fetiţa pe
mama el.
- Cum adică, o privi nelămurită femeia, pentru că nu
înţelegea ce e în mintea copilei.
- Statuie: ca cele din parc ! Ştii , acelea pe care stau porum­
beii - pe cap, pe umeri , pe spadă. . .
 CANGUR LA MINUT 57

~l
...
58 BIANCA TIMŞA-STOICESCQ _ _ _ _ �� __ --- -- - - �

- Dar. . . pe nenea Mihai ai văzut vreun porumbel?

- Nu, dar sunt şi statui pe care n-am văzut porumbei,
completă fetiţa repede.
- De fapt, ce te frământă? o invită mama să spună deschis
problema ei.
- Nenea Mihai ... De ce stă mereu afară?
Mama începea să priceapă dilema fetei .
- De când l-ai văzut tu pe nenea Mihai mereu afară?
- Din-tot-dea-u-na! se chinui micuţa să silabisească acest
cuvânt pe care-l auzise de multe ori la cei mari .
- Vezi, pentru tine este " dintotdeauna" , dar adevărul est�
că nenea Mihai stă pe bancă doar de 2 săptămâni încoace.
Răspunsul e simplu : vremea e frumoasă, el nu are ce face în
casă, iar afară se simte foarte bine.
- Dar eu de când îl ştiu stă afară, insistă fetiţa.
Mama o strânse cu prietenie de mânuţă.
- Ţi se pare ! Voi, copiii, aveţi un alt mod de-a măsura tim­
pul. Dacă vedeţi ceva de câteva ori, vă obişnuiţi atât de mult
cu lucrul acela, încât credeţi că aşa a fost de la început.
- Totuşi . . . , se în căpăţână Raluca.
- Stai, nu mai continua, o opri mama. Să-ţi explic altfel:
era odată un iepuraş care se uita la ciuperca de lângă culcuşul
lui, de cum se trezea, până la culcare. El credea că ciupercuţa
este extrem de bătrână, că a fost lângă casa lui de pe vremea
bunicilor lui. Ciupercuţa Însă avea exact vârsta lui. Apăruseră
deodată pe lume, dar, pentru că iepuraşul nu întreba, nu avea
de unde să ştie. Când, în cele din urmă, i-a mărturisit mamei
că-I impresionează bătrâneţe a ciupercii, mama a râs de el: Tre­
buie să te hotărăşti - ori eşti şi tu " bătrânel " , pentru că sunteţi
 .--- - - - -- - � - -- - - ----
CANGUR IA MINUT 59

de-o seamă, ori ea este mică, pentru că şi tu eşti mic-pitic .

Iepuraşul a aflat astfel c ă n u tot ceea c e e sub ochii lui are, ob­
ligatoriu, o vechime impresionantă. El privea lumea prin ochi i
lui, d e puişor abia intrat î n ea; n-avea d e unde s ă ştie ce-a fost
mai înainte de el sau ce n-a fost.
Raluca se uită în ochii mamei.
- Adică vrei să spui că şi mie unele lucruri pot să-mi pară
vechi, dar ele sunt noi ! ?
- Î ntocmai . Voi, copilaşii, credeţi că o z i e foarte lungă, pe
când noi, adultii, o vedem scurtă. Voi de multe ori nu aveti ce
, ,

face, vă plictisiţi şi de aceea ziceţi că nu mai trece ziua. Noi

nu reuşim să facem tot ce ne-am dori într-o zi . . . şi spunem că
" zilele sunt prea scurte " . Tu te-ai obişnuit cu nenea Mihai pe
bancă, dar el abia de câteva zile iese la soare. Eu ştiu mai bine
pentru că am vorbit cu el, când a luat hotărârea să iasă prima
dată din casă, după iarna grea! Şi-apoi , hai să facem o altă
încercare de-a şti de când e el aşa plimbăreţ: adu-ţi aminte,
când frunzele cădeau din copaci , el era acolo, să-I. .. " ningă "
pe cap sau pe umeri , cu frunze?
- Nu, nu !
- Dar când au fost gerul şi gheaţa, l-ai văzut acolo, tremurând
de frig?
- A, nu! . . . Acum văd că ai dreptate ! exclamă surprinsă
fetiţa.
- Dacă stătea o singură oră în ger, se făcea sloi, comentă
mama el.
- Vrei să spui " statuie " , reveni Raluca la prima ei i mpresie.
El nu e statuie, pentru că abia acum, când a venit primăvara,
a început să iasă din casă. A, e ca un urs care iese din hiber­
nare !
60 BlANCA TIMŞA-STO ICESCQ _

- Exact: vede că se încălzeşte vremea şi pleacă după ceva

hrană. Ursul! preciză mama. Nenea Mihai pleacă din casă
pentru a se bucura de soare.
- Atunci Înseamnă că el era statuie în casa lui SI acum a ,

redevenit om, concluzionă Raluca.

- Ei, e şi acesta un fel de-a înţelege situaţia, o complimentă
mama.
Fetiţa a dormit liniştită în seara aceea: şi-a dat seama că
totul e în regulă cu nenea Mihai şi nu avea de ce să-i poarte
de grijă.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 13

DETECTIVUL
De câte ori o vedea pe doamna Nelia, Călin era încântat.
Oricât de supărat era, oricât de rău se simţea, oricât de mult
se plictisise până atunci, faţa lui se lumina. Şi toate astea
pentru că doamna N elia . . . îi zâmbea. Lui Călin îi plăcea faţa
strălucitoare a doamnei Nelia mai mult decât oricare chip din­
tre cele pe care le întâlnea.
Î ntr-o zi, doamna Nelia i-a invitat pe Călin şi pe mama
lui să-i facă o vizită. Mama a acceptat. După ce a pregătit o
prăj itură cu smochine, specialitatea ei, a pus câteva bucăţele
pe o farfurie. Luându-l pe Călin de mânuţă, a pornit spre apar­
tamentul vecinei lor. Bineînţeles, Călin a insistat să sune el
la sonerie şi mama s-a chinuit puţin pentru a-l ridica până la
buton. Î ntr-o mână ţinea farfuria, în cealaltă pe Călin, care se
zbătea: ba de fericire că suna, ba pentru că i se părea că-I ţine
prea strâns mămica.
62 BIANCA TIMŞA-STOlCESCU _ _ __ _ _ _ __ _ _ n _ ___• •_

_ Am făcut ech ilibristic ă, îi explică mama doamnei Nelia,

dându -i toate amănuntele despre mica lor peripeţie.
Gazda râdea când asculta povestea mamei . Călin se minuna
cum de are atâtea hohote de râs : doar pe colegii lui îi mai
auzea râzând astfel, luuuuuuuuuuuuuuuung; şi, oricum, nici
ei nu râdeau toţi astfel. Cel puţin dintre oamenii mari, nu mai
ştia niciunul care să considere interesantă povestea mamei . . .
ş i a lui, desigur!
Doamna Nelia i -a mulţumit mamei pentru plăcinta cu smo­
chine. Şi-a servit musafirii cu sirop de brad şi bucăţele de
pizza în formă de ursuleţ. Lui Călin, după ce a mâncat, i-a ofe;
rit o maşinuţă cu telecomandă. Entuziasmat, Călin a început
s-o alerge prin toată camera. Dar adevărul este că maşinuţa
nu-l interesa prea tare; altceva urmărea el ! Faptul că avea
maşinuţa îi dădea voie să se plimbe printre scaune, pe lângă
pat, spre bibliotecă. Peste tot pe unde trecea, privea atent,
scrutător. Mama şi doamna Nelia nu-l luau în seamă, discutau
de-ale lor, lucru care, de asemenea, l-a bucurat pe copil.
" Sunt atât de preocupate că n-or să-şi dea seama că am
dispărut " , se gândi Călin şi apăsă c u p u tere pe maneta teleco­
menzi i . Maşina zvâcni şi, cu forţe nebănuite, luă cu asalt pra­
gul uşii spre care-o îndreptase copilul. Acum se afla pe hol .
"
" Excelent , se bucură copilul, " nu-mi rămâne decât să mă
duc după ea. "
Cu coada ochiului, le urmărea pe cele două femei, dacă au
ceva împotrivă ca el să iasă din cameră. Cel mai rău ar fi fost
ca una dintre ele să fie atât de drăguţă, încât să se grăbească
să-i aducă maşinuţa. Dar nu, niciuna dintre ele nu se sinchisea
de traiectoria maşinuţei . Aşa că, băiatul era liber. Cum trecu
CANGUR LA MINUT 63
6'1 BIANCA TIMŞA-STOICESCU ---- ----- - - - - - -- -

pragul, se ascunse după uşă şi începu să caute cu privirea lui

preocupată.
- Unde-o fi? Unde-o fi?
Se străduia să deschidă încet, fără zgomot, sertarele de la
dulăpiorul pentru pantofi, apoi cele două uşi ale dulapului cu
haine. Ei bine, nu, pe hol nu era nici unnă de ceea ce căuta
Călin, şi asta-l indispunea. Unde să mai caute? Doamna Nelia
locuia într-o garsonieră. Poate doar la baie. Apăsă de două­
trei ori pe manetă, îndreptă maşinuţa în acea direcţie, ca să
aibă motiv să ajungă acolo. Cu graba celui nerăbdător, exploră
şi dulăpioarele din acea încăpere. Dezamăgirea îi era foarte
mare. Se întoarse trist în cameră, unde mama şi doamna Nelia­
conversau cu însufletire. El nu mai avea stare. Voia acasă. Voia
,

să se arunce în pat şi să se gândească serios : Unde-ar putea fi

ceea ce căuta el Ia doamna Nelia? Era imposibil să nu aibă aşa
ceva . . . şi totuşi n-a găsit pe nicăieri !
S-a pus pe pat, cu braţele încrucişate, fixând-o pe mama cu
ochi mari şi rugători.
- Nu te mai joci? îl întrebă aceasta, când sesiză atitudinea
fiului ei.
- Am obosit.
- Of, aşa-s copii i , se zbenguie şi apoi au nevoie de odihnă,
îl încurajă doamna Nelia. Poţi să iei maşinuţa când pleci, ţi-am
cumpărat-o special, nu o aveam în casă.
- Mulţumesc, rosti copilul, pentru că mama-l strânsese cu
putere de mânuţă, ca şi când l-ar fi întrebat: " De ce-ai uitat
să mulţumeşti? " (Nu că el nu i-ar fi fost recunoscător pentru
cadou, dar era taaaaaare mâhnit!)
Înainte să adoannă, băiatul i-a împărtăşit mamei nedumeri­
rea lui. Nu putea ascunde de ea acea problemă:
 CANGUR LA MINUT 65

- Mami, eu am căutat peste tot, m-am uitat şi sub cadă . . .

Nicăieri n-am dat d e cutia aceea . . . E u eram sigur că e a se află
acolo, dar m-am înşelat. Atunci unde-ar putea să fie, mami,
unde-ar fi putut ascunde doamna Nelia cutia ... ? Cum care
cutie? Cutia cu zâmbete, din care scoate în fiecare zi unul şi
pentru mine? Aş fi vrut să văd câte mai are acolo, dacă o să-i
aj ungă până mă fac mare sau o să i se termine curând. Dacă
n-am găsit cutia, înseamnă că . . . deja nu mai sunt zâmbete şi-a
aruncat-o?
Mama l-a mângâiat şi l-a asigurat că poate dormi liniştit.
- Cutia cu zâmbete, dragul meu, este în inima doamnei
Nelia, şi este atât de plină, de dă peste . . . Fiecare zâmbet dăruit
dă naştere altui zâmbet, aşa că ... n-o să ajungă la capătul cutiei
niciodată.
Încântat de acest răspuns, Călin a adormit. Îşi dorea ca şi-n
inima lui să se afle o cutie cu zâmbete.
 MA"REA ALEGERE

Era deja a zecea oară, în cursul a trei zile, când Alex se

plângea de Andrei. Prima dată când venise în casă, tunând şi
fulgerând că s-a supărat pe prietenul lui, mama l-a îndemnat :
- Termină cu prostiile : împacă-te rapid cu el, doar ştii că
a fost o vreme când nu aţi vorbit luni în şir şi ai suferit! Abia
aţi reuşit să vă apropiaţi din nou şi tu faci mofturi . Du-te la
joacă!
A doua oară, mama i-a cerut cu voce fermă:
- Lasă copilări ile! Orice-ar fi, treci peste !
Când a treia oară a apărut Alex cu o falcă-n cer şi alta în
pământ, plângându-se de Andrei, mama l-a mustrat:
- Vina ta n-o vezi niciodată? De ce tot timpul este vinovat
el, doar el?
 67

� ......
 A patra oară, mama s-a dus la bucătărie şi-a venit cu
făcăleţul, pe care-l agita ameninţător în aer. Desigur, era o
glumă, pentru a-l destinde pe Alex :
- Ştii ce-i ăsta? Acum te confund cu aluatul de plăcintă şi
te masez pe spate cu el. . .
A cincea oară când Alex a avut să-i reproşeze ceva lui An­
drei , mama a ridicat din umeri :
- Sunt problemele voastre, aşa că trebuie să le rezolvaţi sin­
guri !
A şasea oară, i-a arătat telefonul şi l-a încuraj at :
- Dacă n u puteţi vorbi fără s ă v ă enervaţi când sunteţi
aproape, staţi de vorbă de la distanţă, dar spune-i tot ce t�
deranjează. Cere-ţi şi tu iertare, că doar nu eşti un îngeraş !
Sigur ai făcut şi tu o boroboaţă, chiar dacă el a început !
Când a şaptea oară s-a arătat Alex în pragul uşii , cu faţa
roşie ca racul, mama l-a oprit:
- Nu-mi spune nimic : deja îmi dau seama despre ce este
vorba. Iar n-ai ajuns la nicio înţelegere cu Andrei ! Mai stai şi
tu în casă si citeste ceva. Sigur vă trece si o să vă căutati după
câteva ore . . . sau zile, a adăugat ea repede.
, , "

Dar a venit şi-a opta ocazie în care Alex a plâns că Andrei

are ceva cu el, că-l nedreptăţeşte. Mama, după ce l-a asigurat
de iubirea ei, singura de care mai era sigură acum, când iubi­
rea lui Andrei pentru Alex părea că s-a sfârşit, i-a spus:
- Îţi dau o temă de gândire : ceea ce e între tine şi An­
drei este oare o prietenie? Din partea mea, Andrei e un copil
simpatic. Dacă tu îl cunoşti şi altfel, renunţă la prietenia lui !
Dar încetează cu nemulţumirea asta . . . Parcă sunteţi de pe . . .
Planeta certăreţilor! O prietenie n u e o hărţuire continuă, ca
 CANGUR IA MINUT 69

între şoarece şi pisică . . . sau pisică şi câine. O prietenie este

o legătură care-ţi leagă rănile, nu ţi le provoacă. E cazul să
meditezi la asta!
A noua oară, mama nu l-a lăsat pe Alex să-şi mărturisească
păsul : i-a întors spatele şi-a plecat în camera ei.
Acum, a zecea oară, era dej a prea mult pentru sărmana
mamă.
- Tu îl mai ţii minte pe Ţuluş? l-a întrebat pe Alex.
- Nu: ştiu despre el de la tine şi de la tata; a, şi din foto-
grafii ! Era un căţel mic de tot, drăgălaş, pufos.
- Şi alb, preciză mama, căutându-şi în gând cuvintele potri­
vite pentru ceea ce voia să-i explice copilului ei . I-am spus
aşa pentru că tu nu puteai zice " căţeluş " , ci doar "Ţuluş " . De
câte ori îl vedeai, îi ziceai : "Tulus, tulus " ... Ei bine, noi am
, " ,

renunţat la el pentru că avea un obicei ciudat: te lăsa să te joci

cu el o vreme, apoi, deodată, fără vreun motiv anume, se întor­
cea la tine şi te lătra; dacă nu te depărtai de el, te muşca. Sigur,
ai putea comenta că dinţişorii lui erau prea mici pentru a face
rău cuiva, dar nu-i adevărat. Doar dacă te muşcă jucăriile nu
te doare, glumi mama, şi o j ucărie, nu-i aşa? , nu are cum să te
muşte ! Chiar şi-un câine pitic, dacă e furios, îţi poate face răni .
E i bine, te-a muşcat d e vreo două ori şi l-am iertat. A treia
oară, l-am scos din casă. Nu ştiu cine era vinovat, poate şi tu îl
întărâtai peste puterea lui de a suporta, dar noi am avut de ales
între el si tine, între a-ti fi tie bine si a-i fi lui. Îti dai seama că
, ' " ,

noi te-am ales pe tine. Astăzi, tu eşti pus în aceeaşi situaţie :

păstrezi prietenia lui Andrei sau renunţi l a ea? Dacă o păstrezi ,
s-ar putea să mai fii muşcat, dar va trebui să te abţii de la a
te plânge: singur ai decis să te supui acestui tratament. Dacă
renunţi , să nu te aud că murmuri cu jind după zilele voastre de
glorie, când vă j ucaţi minunat! Dacă e ceva frumos, atunci să
ai doar amintiri plăcute ! Dacă nu, nu vă mai complicaţi, doar
pentru a avea ce reproşa. Acum mergi în camera ta, roagă-te
şi ia cea mai bună decizie. Dar e pentru ultima dată! reveni cu
precIzarea mama.
Alex s-a întors după 15 minute.
- A fost bună ideea să mă rog, mami : acum chiar ştiu c e tre­
buie să fac. Am să merg la Andrei să-i vorbesc deschis. O să-i
spun ce nu-mi place şi să-mi cer iertare pentru ce-am făcut şi
lui nu-i place. Dacă el crede că putem să ne ajutăm, nu să ne.
enervăm, rămânem prieteni.
Adevărul este că, de la Andrei, Alex s-a întors ... cum altfel,
decât trist? Acesta râsese de el şi de propunerea lui :
- Mie chiar îmi place să mă cert cu tine, îmi place să te
văd cum te enervezi ! Tu pe mine nu reuşeşti să mă enervezi,
dar eu te pot scoate din sărite destul de uşor. E amuzant, de-a
dreptul !
Mamei îi era milă de Alex. Acesta suferea cumplit.
- E greu acum, puiule, dar imaginează-ţi cum ar fi să ai
tot timpul un câine care, în loc să te apere de duşmani, să se
repeadă la tine ! Tu măcar ştii că ai făcut tot ce trebuia! Dacă el
a respins iubirea ta, nu-l poţi acuza. Dragostea se acceptă cu
bucurie sau se respinge. Ca cineva să fie prieten, trebuie să te
preţuiască: dacă nu te preţuieşte, e mai bine să stai departe de
el ! Nu-l judeca aspru pe Andrei, dar nici nu-i mai încredinţa
secretele tale ! Mai sunt si astfel de momente în viată, dar vom
, ,

trece noi peste ele, nu?

 CANGUR LA MINCYr 71

Alex nu suferea atât de mult pe cât îşi imaginase. Poate

faptul că se străduise pentru prietenia aceea, faptul că mama
îi deschisese ochii asupra adevărului despre prietenie . . . sau
poate amândouă acestea, la un loc, l-au ajutat să-şi vindece
rana produsă de dezamgire. Gândul lui de-atunci a fost acesta:
"
" Să nu fiu niciodată un al doilea Andrei !

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 15

CUM ÎTI POTI fACE, ,

UN PRIETEN

Alin şi Gelu erau prieteni nedespărţiţi . Cornel îi privea de

la fereastra camerei lui cum se întâlnesc şi se joacă împreună:
fiecare aducea câte o jucărie. La început, se ocupau puţin de
jucării, apoi le aruncau cât colo şi cotrobăiau după gândaci ,
fluturi şi râme. S e murdăreau şi s e distrau grozav pentru acest
lucru, după care îşi strângeau mâna şi plecau : mâine urma o
nouă zi de J·oacă . . . Cornel si-ar fi dorit să fie si el cu cei doi
, ,

băieţi. Erau cam de-o seamă, dar nu se cunoşteau, pentru că

el, Cornel, se mutase de curând în acel bloc. Cei doi nici nu
ştiau de existenţa lui .
- Mamă, aş putea ieşi să-i cunosc pe cei doi ? a îndrăznit
copilul să ceară voie.
 CANGUR LA MINCTr 73

l r-:. ::
a
i
:
,
""
-.-

i\
1
nl o _--f

o
O

� O
O o

o
O
O
 - Deocamdată, nu ! Ai destule jucării, stai aici şi ocupă-te
de ele. Cine ştie ce derbedei sunt!
- Nu cred că-s derbedei, pentru că nu s-au bătut niciodată
şi, când mai e geamul deschis, nu aud niciun cuvânt urât de
la niciunul.
- Ce ştii tu? l-a repezit mama. Joacă-te cuminte, altfel te
duci la culcare.
Dimineaţa, frumos îmbrăcat, Cornel era pregătit să plece la
grădiniţă.
- Azi , când mă întorc, pot să mă duc să-i văd de aproape pe
cei doi?
- Î n niciun caz ! Ai destui colegi la grădiniţă! Te joci cu ei
- acolo; acasă - singur!
Cornel era tare bosumflat când a ajuns la grădiniţă. Şi-a
luat rămas-bun de la mama şi a salutat-o pe educatoare. S-a
aşezat pe un scăunel şi nu s-a mişcat de acolo. Indiferent cât
l-au rugat colegii, nu s-a jucat cu niciunul. Când a venit mama
să-I ia de la grădiniţă, el i-a spus :
- Uite, eu am stat singur toată ziua, în loc să stau singur
seara, acasă. Nu-i aşa că pot schimba: să nu mă joc la grădiniţă,
ci acasă cu cei doi copii?
- Eu ţi-am spus clar că nu vei ieşi afară, cu cei doi ! a repli­
cat mămica, fără să se gândească la sacrificiul pe care-l făcuse
băiatul, la grădiniţă.
Cornel a mai petrecut o după-amiază pândind joaca băieţilor,
în loc să se joace cu ei. A fost ultima seară când doar a privit:
a doua zi, când s-a întors de la grădiniţă, i-a spus mamei ceva
care-a impresionat-o atât de mult, încât i-a dat voie să iasă
alături de noii lui vecini.
 CANGUR LA MINUT 75

- Despre ce-aţi învăţat azi ? a întrebat mama.

- Despre flori, a răspuns fără chef copilul.
- Şi ţie ce floare ţi-a plăcut cel mai mult?
- Floarea-soarelui, a rostit Cornel, cu entuziasm.
- De ce? s-a arătat surprinsă mama, care se aştepta ca
băiatul să spună gura-leului ori ciuboţica-cucului, adică să in­
dice o floare cu nume ciudat.
- Pentru că seamănă cu mine.
Mama s-a oprit din drum, uimită.
- Cum se poate asemăna floarea-soarelui cu un băieţel ca
tine?
- Ne-a spus doamna educatoare că floarea-soarelui îşi
roteşte pălăria ei neagră cu pe tale galbene după mersul soare­
lui . Aşa îmi rotesc şi eu gâtuI, după cum sar cei doi băieţi din
curte: la stânga - la dreapta, la dreapta - la stânga.
Mama a râs cu poftă şi, când au ajuns acasă, i-a ordonat
copilulu i :
- Te schimbi d e hăinuţe, t e îmbraci cu treningul ş i t e duci
la cei doi . Decât să-ţi suceşti gâtuI după tumbele lor, mai bine
faci tumbe şi tu.
 16

CANGUR IA MINUT

- Ce-ai făcut, Nicuşor? a strigat mama, impacientată.

Băiatul a apărut spăsit din camera lui, unde se ascunse­
se toată dimineaţa. Era convins că, în cele din urmă, va fi
descoperită fapta sa, dar voi a să amâne momentul dificil . Acum
însă, momentul venise: nu mai putea fi amânat.
- Mi-a fost poftă, a explicat el.
- Poftă? Poftă zici? Şi , diseară, ce desert le dăm musafirilor
tăi ? Poftă! Dar cum ai putut să te atingi de tort, ştiind că ai 20
de invitaţi pentru ziua ta?
- Asta este, rosti el, ridicând din umeri .
- Da, asta este, repetă mama. Nu vei mai avea cu ce să-i
serveşti pe copii , şi-ţi vor cânta " la mulţi ani " în faţa paharelor
cu suc şi a farfuriilor goale.
CANGUR IA MINUT 71
78 13IANCA TIMŞA-STOICESCU

- Mamă, dar era aşa de arătos ! a început să plângă copilul,

care până atunci era convins că procedase cum era normal, dar
acum nu mai ştia cum să rezolve problema ivită.
- Arătos, da, dar era atât de sus, pe ultimul etaj al frigideru­
lui . Faptul că nu era la îndemâna ta ar fi trebuit să-ţi dea de
gândit. Cum ai ajuns la el?
- Am pus un scaun de bucătărie şi scaunul meu de pescar
peste el.
- Până te-ai cocoţat, din scaun în scaun, nu ţi-a trecut prin
minte că, dacă era ceva pentru tine, îl puneam pe masă sau pe
primul etaj al frigiderului? Nu ţi-am spus eu ţie de mic . . . tot c�
e la înălţimea ta e pentru tine? Am avut eu grijă ca niciun lucru
nepotrivit să nu stea la înălţimea ta?
- Da, recunoscu ruşinat copilul. Povestea cu cangurul !
De mititel, mama îi povesti se despre o plantă, Driandra,
care avea un miros puternic de nectar şi-i atrăgea pe . . . can­
guri . Australienii, oamenii care locuiesc pe continentul unde
trăiesc domnii canguri, o numesc " adăpătoarea-cangurului " .
Animalele vin pofticioase şi sorb nectarul pentru a se sătura,
trec pe la 20 de tufe şi la fiecare-şi murdăresc nasul cu polenul
respectiv. Pentru că Driandra vrea să fie vizi tată de cangur,
îşi aşază florile la înălţimea cea mai potrivită pentru el, iar
dimensiunile florilor sunt ideale pentru ca botul cangurului să
încapă în ele. Lecţia din această întâmplare era că părinţii se
vor îngrij i ca tot ce-i e necesar micuţului să-i fie la-ndemână.
Lucrurile care nu erau în dreptul lui nu erau pentru el. Tot
timpul i s-a repetat acest principiu şi, până acum, l-a înţeles şi
l-a pus în practică. Da, dar era important ca şi acum să fi pus în
practică ce ştia pentru că, uite ! , la aniversare nu va avea tort.
 CANGUR IA MINUT 79

- Capul face, capul trage, a murmurat el, cu ciudă, expresia

pe care-o folosea îngrij itoarea de la grădiniţă.
Plină de milă, mama a suspinat:
- Dau telefon la cofetărie să văd dacă, din întâmplare,
mai au vreun tort. Dar promiţi să fii iar cangurul care-şi vâră
boticul doar acolo unde aj unge şi nu-l interesează ce e mai sus
de înălţimea lui ?
Copilul a răsuflat uşurat şi-a promis să redevină cuminte.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 17

TOT FELUL DE TEMERI

- Mie nu-mi place să lucrez în grădină, a recunoscut oftând

Viorel.
- De ce? s-a interesat bunicul, ridicând ochii din pământ,
unde privea cu atenţie, căci săpa de zor printre plante.
- Nu-mi place, a repetat trist băiatul.
- Ei, trebuie să fie un motiv! Tu esti din familia mea si nouă
, ,

ne-a plăcut întotdeauna să grădinărim. Dacă ţie nu-ţi place

este pentru că ţi s-a întâmplat ceva . . . Mai ţii minte ce?
- Tu, bunicule, ai dreptate! a exclamat Viorel. Dar mie mi-e
cam ruşine să-ţi spun despre ce este vorba!
- Cum să-ţi fie ruşine de bunicul tău? Păi, eu îţi sunt pri­
eten, chiar dacă ne vedem rar. De-un prieten nu ascunzi nimic !
Mai degrabă îi spui tot, pentru ca să te ajute să treci mai uşor
pnn necazun .
. .
_ CANGUR LA_MINUT 81
 - Aşa e, ai dreptate. Î ntotdeauna ai dreptate ! Dar n-o să râzi
de mine, nu?
- Spune odată, nepoate, ce-ai de spus, pentru că prietenii
nu râd niciodată de tine; cel mult, pot râde cu tine !
- Iar ai dreptate, bunicule ! Uite, mie . . . mi-e . . . fri . . . că . . .
d e . . . o . . . mizi . . . , silabisi copilul.
- De omizi? zâmbi bunicul.
- Ai promis că nu râzi, îl mustră copilul.
- Nu râdeam, zâmbeam doar. Asta pentru că semeni cu tatăl
tău. Şi lui i-a fost teamă de ele.
- Şi ?
- A venit o zi când . . .
- Când?
- Profesorul de botanică i-a povestit că şi omizile pot fi im-
portante. Cel puţin una dintre ele chiar a fost atât de importantă,
încât oamenii au vrut să-şi arate respectul pentru ea într-un fel
aparte. Ştii ce e acela un monument?
- O statuie?
- Cam aşa ceva. Tu ai un monument?
- Nu, cine să-mi facă? Şi de ce?
- Ei bine, omida are. Şi e singura insectă din lume căreia i
s-a ridicat un monument.
- Omida? De ce nu gărgăriţa, libelula, albina? Ele sunt mai
frumoase şi mai de folos . . .
- Pentru c ă omida a făcut c e nimeni, nici animal, m C I
insectă, nici om, n-a reuşit, într-un moment foarte greu.
- Păi cum?
- Să-ţi explic : în Australia nu existau cactuşi şi s-a adus din
America un neam de cactus numit " limba-soacrei " (Opuntia) .
 CANGUR LA MINCTr 83

Oamenii şi-au imaginat că pot face din el gard natural împotriva

cangurilor şi a iepurilor. De gard nu a fost bun, dar s-a înmulţit
atât de mult cactusul, încât s-a întins şi peste grădinile fermi­
erilor. Cum invazia cactusului nu mai putea fi oprită, cineva
s-a gândit să aducă tocmai din ţări îndepărtate, Uruguay sau
Argentina, un fluture a cărui omidă mănâncă tulpinile plante-
101: Chiar aşa s-a şi întâmplat: mica omidă a săpat galerii prin
cactus şi, în urma ei, au pătruns acolo bacteriile şi ciupercile.
În sfârşit, cactusul a dispărut, la fel de repede ca atunci când
începuse să ocupe spaţiul culturilor agricole. Pentru această
faptă deosebită, omida a fost onorată cu un monument.
- Asta chiar că e ceva bun ! a exclamat băieţelul entuzias­
mat.
- Acum eu nu zic să te apuci să mângâi omizile, să le răsfeţi .
Doar să-ţi dai seama că ele pot fi şi de folos şi-atunci nu le mai
priveşti ca pe duşmani .
- Mi-ai spus o istorisire interesantă, bunicule. Cu ea m-ai
convins. Cred că n-o să-mi mai fie frică. Pot să te ajut şi eu cu
ceva în grădină'? a întrebat, gata de muncă, băiatul.
 18

MICUL TERDruST

Mama lui Crinu iubeşte florile şi are nenumărate ghivece

în care se răsfaţă tot felul de plante. Pentru că niciuna nu
seamănă cu alta şi toate au forme interesante, când rămâne
singur acasă, Crinu îşi face de lucrul printre " prietenele " ma­
mei lui. Spre deosebire de ea, care le cântă, le pune apă, când
cu stropitoarea, când cu pulverizatorul special, le şterge fiecare
frunză de praf, Crinu se apropie de ele cu gânduri rele. Acum,
eu sunt convinsă că el nu-şi dă seama prea bine ce face, dar un
rău pe care l-ai făcut, chiar fără voie, tot lasă răni sau tristeţe
în urmă. Asa că, dacă l-ati urmări pe Crinu - da, ati ghicit,
" ,

are numele acesta tocmai pentru că mama lui iubeşte cel mai
mult crinii ! - l-aţi vedea rupând o frunză, molfăind un boboc
de floare, împungând cu un ac de siguranţă sau cu un cui în
rădăcina plantelor. . . Ce-i trece prin cap, aceea face. Sigur, el
CANGUR IA MINUT 85
se " ocupă " de fiecare 10catară a ghivecelor, nu-i scapă niciuna
din vedere şi de la "jumulire " , dar cel mai tare îl Întărâtă o
floare căreia mămica îi spune " mimoza" . Pe ea o terorizează
pentru că ea reacţionează cel mai repede : cum îi atinge frunza,
cum se strânge numaidecât. Mimoza! Când i se pare că peri­
colul s-a depărtat, sărmana mimoză îşi desface floarea, pen­
tru ca băiatul să sară dintr-un colt, de unde o urmăreste, si
, , ,

să o atingă din nou . . . Iar ea, speriată, se închide iar. Această

gimnastică a florii i se pare teribil de amuzantă lui Crinu, aşa
că o provoacă tot timpul la mişcare. Pentru că floarea a fost
în repetate rânduri supusă acestor exerciţii, a început să �e
usuce. Mama, care vedea că e ceva în neregulă cu floarea ei,
a început să se îngrijoreze : " Nu cumva cineva o tratează rău
pe mimoza mea? " Cine ar putea fi teroristul? Soţul ei , chiar
dacă nu îngrijea florile, măcar nu le voia răul, papagali nu
aveau - ca să zici că ar fi ciuguluit ei din ea! , pisici nu intrau
în apropi erea lor. . . Cine mai rămânea? Exact, prietenul nostru,
Crinu. Aşa că, într-o zi, s-a prefăcut că pleacă din casă şi s-a
ascuns, pentru a vedea ce se întâmplă. Cu tristeţe a văzut că
dragul ei băiat îi chinuie sensibila floare, dar nu oricum, ci cu
zâmbetul pe buze şi mult entuziasm !
- Ce faci, Crinu? a întrebat ea, aproape cu ochii în lacrimi.
Surprins în toiul activităţii sale, îngrozit, pentru că ştia că e
singur acasă, copilul n-a îndrăznit să mai scoată un cuvânt.
- E bine ca tăcerea ta să însemne că ţi-ai dat seama de
greşeala pe care o faci ! Eşti un copil deştept, Crinu, dar trebuie
să fii şi delicat, să porţi de grijă celor ce au nevoie de ajutor, nu
să le faci rău. E drept că o floare nu are suflet, dar are reacţii . . .
c a u n om. Mimoza n u s e sperie doar când o atingi : e a e mult
 CANGUR LA MINUT 87

mai sensibilă. I-ar fi de-ajuns să audă un foşnet de frunze sau,

dacă ar fi în pădure, un pas de om care se apropie . . . zvâcnirea
unei raze de soare, umbra unui nor. . . îi produc frământare. Nu
ţi-e milă de ea? Nu-ţi pare rău să te considere . . . duşman? Sau
măcar de dragul meu ai putea să te opreşti cu acest comporta­
ment : ştii că aş vrea s-o am şi de acum încolo!
Crinu a lăsat capul în jos, ruşinat. Era plin de supărare pe
el însuşi. Credea că e doar o joacă şi aproape a omorât mimoza.
Şi ce-i mai rău : pe mama lui a dezamăgit-o!
- De acum înainte o să mă abţin de la asta! . .. Ai vrea tu,
îndrăzni el s-o roage pe mămica, să mă înveţi să fiu delicat?
Eu nu prea ştiu ce înseamnă asta!
Mămica l-a luat în brate si i-a promis să-I aJ" ute si în privinta
, , "

aceasta.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 19

M OMEALĂ DULCE

Doina şi Vera erau prietene. Doina avea un frate mai mic, pe

care ar fi vrut să-I vadă mereu că face si treaba ei, dar nu sti a
, ,

cum să procedeze.
- Spune-i mamei tale să-I pună doar pe el ia treburile casei,
o sfătui Vera. Tu eşti ocupată cu şcoala!
- Nu-i o idee bună. Ea nu va fi de acord cu asta: va zice că
e normal să mă implic şi eu pentru că sunt mai mare şi mai
pricepută! Decât să-i ia lui două ore ceva, mai bine-mi ia mie
1 0 minute !
- Şi are dreptate, oftă Vera. Poţi apela la tatăl tău, să
intervină el pentru tine?
- În niciun caz ! Ei iau hotărâri împreună. Nu m-ar favoriza
pe mine tata ca să fie Ticu pe locul 2.
 CANGUR LA MINUT 89

] DDDDDD[
D O
I �;::::==;r==;-;:==::::;r:=�::,

D
�:::jt:jt:��
90 BIANCA TIM ŞA-�TO����� _ _ ____ _ _ __ __ _ _ _ ___

- Ha, am găsit, strigă bucuroasă Vera. De curând, am citit

într-o enciclopedie despre modul cum toporaşii, brebeneii şi
rostopasca se folosesc de furnici.
- Ei, ce să-ţi spun : şi ce legătură are problema mea cu
brebeneii, topoarele, pasca şi furnicile . . .
- To-po-ra-şii, ros-to-pas-ca, o corectă c u îngăduinţă Vera.
Florile astea, începu ea să explice cu multă seriozitate, sunt cre­
ate foarte inteligent: pentru a-şi trimite seminţele cât mai de­
parte, (ştii tu, ca să se înmulţească!) au o şmecherie! Seminţele
nu sunt ca ale celorlalte, ci la un colţ au o crestătură. Îţi dai
seama că e mică-mică-mititică! Dar e cărnoasă şi gustoasă. Nu
mai ştiu cum se numeşte partea aceasta (caruncuIă, parcă!',
dar tocmai pentru ea înşfacă furnicile seminţele şi se-apucă să
tragă de ele, să le poarte spre muşuroi. În drumul lor, sămânţa
se desprinde de partea dulce, care le interesează pe furnici, şi
mititelele ajung la casa lor doar cu prada importantă. Cât de­
spre florile care au astfel de seminţe, sunt foarte mulţumite.
- Tot nu înţeleg cum are legătură cu mine povestea asta, se
plânse Doina.
- Dar ce, tu nu poţi prinde din zbor ideea? Hai să zicem
că tu eşti un toporaş şi fratele tău o furnică. Sămânţa ta este
lucrul pe care-l ai de făcut, iar partea dulce care-l interesează
pe fratele tău, furnică, tu ştii ce poate fi ! Combini lucrul tău cu
o răsplată care-i place lui şi ieşi la liman.
- De exemplu?
- Haide, Doina, n-ai pic de imaginaţie? Ce-i place lui cel
mai mult? Î i spu i : dacă faci asta, tararararara, primeşti asta . . .
tarararara!
- Bună strategie, suspină Doina, dar dacă o spuneai de la
început, nu mai trebuia să-ţi baţi atât gura de pomană: îmi este
 CANGUR LA MINUT 91

interzis prin " legea părintească " să-i dau lui Ticu ceea ce vrea
el. Doar mama şi tata au dreptul de a-i da.
- Ha, te pomeneşti că ai tăi s-au gândit că vei deveni
toporaş, ca să scapi de treburile casei, şi-au vrut din timp să
te oprească.
- Exact.
- Atunci n-ai ce face : treci la treabă!
- Am o propunere, n-ar fi mai bine să fiu eu un toporaş, tu
o furnică şi să te rog să duci cu mine poverile gospodăriei ca
să termin mai repede şi să avem timp de joacă? Aşa, câştigăm
amândouă!
- Şi Ticu, glumi Vera. Fiindcă nu munceşte în locul tău, nici
nu se îngraşă: tu nu-i dai dulciuri ca plată, ai tăi îi dau doar
uneori . . . Suntem toţi mulţumiţi , aşa că . . . la treabă, brebenel !

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 20

fEL DE FEL DE SOA1<ECI ,

Ticu l-a invitat la el pe Telu : aceasta a fost condiţia ca să stea

în casă, în timp ce mama şi Doina au plecat la cumpărături .
Singur nu voia să rămână, iar mama ştia că, în magazin, ar fi
obosit dacă l-ar fi plimbat după ele. După ce s-au jucat cu
maşinuţele, cei doi prieteni , trudiţi de atâţia km la care au
fost supuşi ca piloţi, au dat iarna în bucătărie şi au luat nişte
grisine si câte două mere si-au început să rontăie. Cum stăteau
ei aşa pe scaune, aproape sătui de felul 1 şi 2 , li s-a născut o
, , ,

întrebare: "Ce mâncăm la desert? "

Telu i-a şoptit lui Ticu :
- Ai tăi nu au provizii de desert? La mine în cămară există
o cutie cu bomboane, ciocolată, napolitane . . . (Sigur că Telu a
omis să spună că acea cutie nu era destinată pentru consumul
CANGUR. LA MINCYr�
91+ BIANCA TIMŞA-STOlCESCU

lui , ci pentru când veneau musafiri neanunţaţi, ca să fie serviţi

cu ceva bun ! )
- A i mei n u a u aşa ceva, s e plânse nemulţumit Ticu.
- Nici sora ta? Am auzit la o emisiune de copii că există nişte
şoareci numiţi hârciogi care-şi adună pentru iarnă tot felul de
bunătăţi . . . Poate sora ta este un fel de hârciog, glumi Telu.
- Am putea să mergem în camera ei să căutăm, propuse cu
jumătate de gură Ticu.
Luaţi de val, cei doi s-au avântat spre camera Doinei .
- Ce ordine e aic i ! nu-şi putea abţine admiraţia Telu. Bine
că nu e sora mea. Ştii, eu umblu mereu în camera surorii mele
şi, pentru că e mereu dezordine, ea nu-şi dă seama.
- Ei, în cazul ăsta, cred că e mai bine să ieşim de-aici : un
singur lucru dacă am mişca, Doina s-ar prinde şi sigur n-ar fi
de acord cu vizita noastră.
- Bine, dar proviziile?
- Nu ştiu dacă are ! ! ! Nu cred că are ! ! ! Hai să ieşim! ! ! ! repetă
Ticu, deja impacientat.
- Mie tot nu-mi vine să cred că sora ta n-are bunătăţi .
Am auzit la o emisiune pentru copiii că într-o ţară, Mongo­
lia de Nord, pe unde-o fi asta că habar n-am ! , oamenii caută
ascunzătorile unui şoarece pentru că el are provizii de hrişcă
sălbatică. Cică o cămară de şoarece îţi dă posibilitatea să te
hrăneşti vreo 7 zile.
- Aşa o fi, dar şoarecii aceia nu sunt ordonaţi ca Doina şi
nici nu pot să-i pârască părinţilor lor pe cei care le-au furat
frisca.
,

- Nu frişcă, ci hrişcă.
- Cum zici tu; mie-mi pare bine că, deşi n-am mâncat dul-
ciuri , măcar n-am supărat-o pe Doina.
 ----- ----- -- - - - - - -
CANGUR LA MINUT- - 95

- Dar ştiu că ţi-e frică de ea, râse Telu.

- Frică? Nu mi-e frică, dar nu vreau s-o supăr. Nici pe ea,
nici pe ai mei ! Aşa că vreau să stau departe de necazuri !
Exemplul lui Ticu a fost important pentru Telu: din ZIUa
aceea şi el a trecut mai puţin prin camera surorii lui . . . până
când n-a mai intrat deloc şi a alungat gândul de-a cotrobăi prin
lucrurile ei !

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • .. • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 21

A FI SAU A NU FI CAMlIĂ .
Lui lngrid Kadar, o prietenă minunată

Ingrid făcea mofturi la masă. Orice i-ai fi pus să mănânce,

. "
ea ZIcea " nu .
- Nu vreau pilaf că are prea multe legume . . . Nu-mi place
ciorba pentru că e prea deasă . . . Nu-i bună tocăniţa că nu are
bucăţele de soia în ea . . . Cum să mănânc ciorba asta fără nimic
în ea?
Nimic nu o mulţumea, deşi vă garantez că mama ei este
una dintre cele mai bune bucătărese din câte cunosc eu.
Într-un timp, părinţii au cedat şi i-au dat doar ceea ce cerea
ea: dimineaţa, pâine cu margarină şi brânză, şi lapte; la prânz,
cartofi prăj iţi cu chiftele; seara, budincă de vanilie. Î nsă au
început să treacă zilele, săptămânile şi lunile şi ea nu voia
altceva, aşa că părinţii au decis : copilul trebuie să mănânce
di versificat.
 _ _____
CAN GU1U.� MINUT 97

/
/
98 BlANCA TIMŞA-STOICESCO

- Uite ce e, mâncarea este pentru orice om, aşa că e bună

şi pentru tine. De azi, vei mânca pateuri din legume, ciorbe şi
felul doi ; nu se mai poate altfel !
- Ba se poate, a ripostat fata.
- Ba nu, a pus-o tatăl la punct.
- Ba da! Ba da! Ba da!
Fetiţa era cu ochii în lacrimi.
- Ce mă supăraţi voi ! a exclamat nemulţumită. Cum mai pot
fi eu cămilă dacă voi îmi cereţi să mănânc orice?
- Poftim? au zis în cor mama şi tata, oprind discursurile pe
care voiau să le ţină în minutele următoare.
Fata a dispărut din bucătărie şi-a revenit cu cartea ei prefe"'­
rată. A deschis-o cu hotărâre şi le-a pus în faţă imaginea unei
cămile; părintii o cunosteau, doar ei îi citeau explicatiile din
" ,

dreptul fiecărui animal. Normal că şi-au amintit că animalul

preferat al fetiţei era cămila, dar ce legătură era între carte,
cămilă şi dorinţa ei de-a mânca doar trei sortimente?
- Citeşte, l-a îndemnat Ingrid pe tatăl ei.
- Dar ţi-am citi de o sută de ori, ştii despre ce e vorba.
- Citeşte, îi ceru din nou fata.
- Cămila nu e pretenţioasă când e vorba de hrană. Ea se
mulţumeşte cu plantele care au spini. Ea nu face mofturi nici
când rămâne nemâncată, de aceea se şi zice " rabdă de foame
ca o cămilă " .
- Ei? întrebă fata.
- Ei, ce? răspunseră în cor părinţi i .
- Of, n u înţelegeţi . M i e îmi sunt simpatice cămilele şi . . .
vreau să fiu ca ele !
Cei doi adulţi s-au privit unul pe altul şi, pentru că nu s-au
mai putut abţine, au izbucnit în râs.
 ----- -----
CANGUR LA MINUT 99

- Dacă-ţi place cămila, nu trebuie neapărat să procedezi ca

ea. Dacă ea ar fi copil, cu siguranţă că nu s-ar mai hrăni cu
spini, ci cu toate bunătăţile pe care mama ei i le-ar pune pe
masă.
- Crezi? se arătă fata neÎncrezătoare faţă de explicaţiile
părinţilor.
- Desigur, cămila mănâncă puţin pentru că nu are ce şi pen­
tru că a fost creată de Dumnezeu În asa fel Încât să reziste la
,

sărăcia deşertului . Ia dă-i tu salată boeuf, ciuperci sau legume

şi fructe. O să vezi că le ronţăie pe toate !
- Lăsati-mă să mă mai gândesc putin, să văd dacă aveti
, , ,

dreptate, Îi rugă Ingrid, dornică să nu-şi dezamăgească ani-

malul preferat.
Peste 10 minute, s-a Întors cu cartea sub braţ şi cu o cămilă
de pluş. Le-a aşezat pe masă, lângă ea, şi a cerut politicoasă:
- Pot mânca şi eu ca un om?
 22

Tu ESTI COPIL
,

SAU PIANTA?

Vasile era un băieţel micuţ, cam de vârsta ta, care-i supăra

pe cei din jur la fiecare pas. Pe bunica, pentru că nu mânca.
Pe bunicul, pentru că-i murdărea colecţia de timbre cu acua­
rele. Pe mămica, pentru că făcea dezordine peste tot pe unde
trecea. Pe tăticul lui, pentru că nu se ducea la culcare la o oră
normală, ci stătea treaz până noaptea târziu. De obicei , copi lul
îi nemulţumea pe rând pe cei patru adulţi, dar într-o zi a reuşit
penormanţa de a-i indispune pe toţi odată. Aşa că a rămas
singur: tocmai lucrul acesta nu-l dorea Vasi lică. A rezistat el
singur în camera lui, apoi a fugit la bunica:
- Te rog, vreau să stau cu tine !
�I\J� LA MINUT 101
102 BIANCA TIMŞA-STOICESC U_� __ �_ _ _ _ _ � _ � _____ �

- Dacă te porţi cum te-ai purtat adineauri, înseamnă că

alungi oamenii, nu că vrei să-i ai lângă tine.
- Ba vreau să stau cu tine !
- Atunci, trebuie să înveţi să te porţi, altfel ţi se va întâmpla
şi ţie ce i s-a întâmplat lui Nitri .
- Cine-i Nitri?
- Un fel de copăcel. Ştii cu cine seamănă? Cu gardul viu de
la grădiniţa ta.
- Si ce-a pătit Nitri ?
, ,

- O să-ţi spun povestea lui, ca să-ţi dai seama de ce a rămas

singur. Era înconjurat de copăcei şi floricele. Dis-de-dimineaţ�,
începeau să discute ca între prieteni . Floarea-soarelui era
timidă, abia-şi deschidea petalele, zambilele zâmbeau în
soare, lămâita înmiresma aerul, ciresul cânta încetisor, visinul
, " ,

spunea poveşti interesante. Era o atmosferă tare plăcută. Toţi

erau mulţumiţi cu ceea ce se întâmpla, doar Nitraria, căci aşa
îl chema pe copăcelul nostru, nu. El bodogănea mereu : " De
ce floarea soarelui e atât de înceată? Nu cumva zambilele
zâmbesc pentru a se pune bine cu soarele şi acesta le dă lor
mai multă căldură? De ce lămâi ta are asa parfum : se dă mare,
, ,

nu? Iar cireşul. . . cine se crede el'? O fi vreun mare solist de

operă! Hm, şi vişinul nu se lasă mai prejos : are impresia că
e actor! " Uite-aşa le găsea copăcelul Nitraria la toţi câte-un
defect. Politicoşi, prietenii lui au rezistat o vreme la răutăţile
lui, apoi l-au rugat să se abţină, să nu mai arunce cu vorbe
grele în ei, pentru că sunt nevinovaţi. Cum el nu voia, toţi au
luat o hotărâre : ori te porţi frumos şi rămâi între noi, ori pleci
de la noi şi te duci unde-ţi place şi unde te simţi bine. Crezi că
aveau sau nu dreptate florile?
 ----
CANGUR LA MINUT 103

- Aveau, sigur că aveau, de ce era rău cu ele?

- Ei bine, lui i s-a părut că nu aveau dreptate şi a refuzat
să plece. Dar tocmai atunci trecea pe acolo o căruţă. Plantele
au pus mână de la mână, au plătit biletul fostului lor prieten şi
l-au urcat lângă stăpânul căruţei.
- E spre binele tău, scapi de nişte nesuferiţi ca noi, i-au
explicat copăcelului.
- Să-I duceţi într-un loc unde să stea singur, pentru că el
este nemaipomenit, i ar noi, ceilalţi, suntem răi . Să nu cumva
să-I murdărim cu răutatea noastră.
Omul avea drum spre Buzău; pe lângă comuna Berca, a
găsit un loc unde nu era nicio plantă care să-I mai agaseze
pe copăcel şi l-a plantat acolo. Pământul era plin de vulcani
noroiosi, asa că avea multă sare. Ei, asta-i plăcea lui Nitri :
, ,

sare; ce atâta miere pe care o pri mise între foştii lui prieteni ?
Aşa că Nitraria al nostru şi-a găsit în sfârşit locul. Asta îţi
doresti si tu?
, ,

- Nu, bunico, eu nu vreau să plec de la voi ; vreau să fiu cu

voi !
- Atunci trebuie să te porţi şi tu cu noi cu miere, nu cu sare.
De-atunci , Vasilică îşi controla fiecare cuvânt sau faptă: are
sare? Renunţ la el sau ea. Are miere? Î l sau o păstrez. Şi uite­
aşa, de-atunci înainte a fost armonie în familia lor, ca-ntr-o
grădină înflorită, primăvara.
 23
•

Ideea s-a născut în căpşorul unUIa dintre copiii clasei a

doua. A spus-o cu glas tare şi colegii au fremătat de bucurie.
Li s-a părut atât de măreaţă, încât au acceptat-o pe loc. Nu era
nimeni care să le împartă sarcinile, dar nici nu era nevoie: se
ofereau singuri să facă un anumit lucru !
- Eu aduc sucul.
- Şi eu, prăj ituri.
- Şi mama face prăjituri bune ! s-a repezit o fetiţă, supărată
că i-a luat-o altcineva înai nte.
- Eu zic să nu ne certăm, că este loc destul în burticile
noastre pentru prăjituri de la toţi, murmură un băieţel căruia îi
plăcea să mănânce, dar şi să fie pace.
- Bine, atunci aducem cât mai multe, zise certăreaţa.
- Eu aduc flori pentru " Domnişoara" !
 _T=-I_M-,-Ş--
--, I=-A_N--,-CA
1�O--=6,---B=-: ---,= T_O_I_C_E-,-S_
A-S=- C-,,-U-
__ ____ _ _ ____ _ __

- Şi eu cumpăr felicitarea pentru ea.

- Eu o să decorez clasa, se oferi Bogdan.
- Asta ce mai înseamnă?
- Adică o împodobesc, o înfrumuseţez, explică băiatul, fo-
losind exact cuvintele tatălui său, ca răspuns la aceeaşi între­
bare pe care o pusese şi el cu câteva zile înainte.
- De unde ştii tu să decorezi ? îl întrebă cu admiraţie o
fetită. ,

- Nu stiu, dar am citit într-o carte că un ursulet si-a decorat

, , ,

singur camera. Nici el nu se pricepea. Aşa că, dacă el a reuşit,

SI eu VOI reusI.
. . .

, ,

Copiii l-au privit cu respect. Da, li se părea că aceasta este

.

munca cea mai dificilă, mai ales că Bogdan a adăugat:

- Pentru decorare este nevoie de mai mult timp. Voi veni mai
devreme. Poate cineva să aj ungă mai înainte, ca să mă ajute?
Vreo trei se oferiră voluntari .
- Perfect ! Vom fi o echipă nemaipomenită, se entuziasmă
Bogdan. Eu aduc baloane şi fundiţe. Cine aduce scotch?
- Eu am tot timpul scotch la mine, îl informă Cristi, unul
dintre aj utoarele lui .
- Cred că eu am confetti pe-acasă, îl anunţă o fată, al doilea
ajutor al său.
- Ai cumva nişte globuleţe, nişte ghirlande? îl chestionă
Bogdan, pe-al treilea aj utOl:
- Daaaaaaaaaaa . . . Eu tăceam pentru că mi-era teamă că nu
am ceva cu care să pot ajuta. La astea nici nu mă gândisem.
Da, sigur că am !
- De aceea e bine să aveti un decorator-sef, concluzionă cea , ,

mai micuţă fetiţă din clasă, ca să vă înveţe.

 CANGUR LA MINCYr 107

- Hai că ne vedem mâine la ora 7, începură să rostească

vocile copiilor, pe măsură ce soseau părinţii pentru a-i lua
acasă.
Bogdan îşi aştepta tatăl, rezolvând temele la matematică. Î n
timp ce strângea instrumentele de scris, îl informă:
- Mâine sunt decorator-şef. Nu, de fapt, de azi sunt deco­
rator-şef, iar mâine, cu aj utoarele mele, voi decora această
clasă.
- Cum se va întâmpla asta?
- Nu ştiu prea bine, dar, dacă un ursuleţ a reuşit aşa ceva,
şi eu voi reuşi, cu siguranţă.
Tatăl zâmbi şi, cu răbdare, îi explică:
- Î n cărţi, se poate scrie orice. Dar nu tot ce e scris în cărţi
este adevărat. Ţii minte că am avut noi o discuţie despre de­
senele animate, pe când tu credeai că există Tom şi Jerry, Nemo
şi Dory şi toate celelalte personaje? Tu ziceai că există un loc
unde trăiesc aceştia, iar eu ţi-am spus că animalele adevărate
nu trec prin experienţele pe care le înfăţişează ecranul. Co­
munică între ele, dar nu cum vorbim noi . Se aj ută Între ele, dar
nu cum arată creatorii de desene animate.
- Da, ştiu asta, am înţeles de atunci.
- Acum, că ai început să citeşti, iar cărţile de copii au ca
personaj e animăluţe drăguţe, e timpul să pricepi că şi situaţiile
din cărţi sunt tot imaginate, nu realitate.
- Adică tu vrei să spui că nu există un urs care să poată
decora o casă! ? se sperie copilul.
- Cam aşa ceva.
- Şi dacă el nu poate decora o casă, crezi că nici eu nu o pot
decora? îl iscodi Bogdan pe tăticul lui.
 - Deocamdată eram la subiectul urs-decorator, nu copil­
decorator!
- Foarte bine, pentru că ţin să te anunţ că, şi dacă urşii
nu pot decora, copiii vor reuşi. Eu sunt decorator-şef, am trei
ajutoare, şi cu tine 4, socoti Bogdan. Dacă mă gândesc bine, e
destulă treabă de făcut aşa că ne poţi da şi tu o mână de aj utor.
De exemplu, vei umfla baloanele şi le vei prinde sus, pe unde
noi nu ajungem. De scaunul " Domnişoarei " ne vom ocupa noi,
cei mici, de scaunele elevilor la fel ; dar e nevoie şi de tine.
Vii , da?
- Bine, sefu', îl asigură tatăl, mândru că a fost cuprins în
,

planul sărbătorii.
.

A doua zi, ca nişte furnicuţe, 4 pitici şi-un om mare

trebăluiau de zor prin clasă.
- Două baloane roz la catedră, recomandă Bogdan. Fiecare
băiat va avea pe bancă un balon albastru ; fetele vor primi ba­
loane galbene. Hai , tati, la geamuri să prinzi baloanele verzi,
iar pe cele violet la uşa de la intrare. Şi încă ceva, tati, pentru
că tot eşti înalt, vrei să scrii pe tablă cu cretă colorată: ,Yă
iubim, domnişoară învăţătoare ! " ?
- Chiar; noi putem ajunge să scriem sus de tot doar dacă ne
urcam pe scăunele, recunoscu fetiţa-ajutor.
- Dar, oricum, n-am fi scris aşa frumos ca un om mare,
murmură primul aj utor băiat. Noi abia am învăţat să scriem,
de unde să scriem aşa de frumos?
Tatăl se uită la ceas, după ce ascultă toate indicaţiile
copiilor. Clasa arăta ca un spaţiu de poveste, era plină de
"
"vino-ncoa . Se apropia minutul să intre învăţătoarea. Era
timpul şi pentru el să plece la lucrul său.
 CANGUR IA MINClr 10 9

- Mă pot retrage, domnule decorator-şef? ceru el permisi­

unea.
- Sigur, domnule, vă mulţumim pentru ajutor şi să ştiţi că,
atunci când aveţi nevoie de noi, vă vom ajuta, la rândul nostru.
Aşa-i, echipă?
- Daaaaaaaaaaaaaa, rostiră în cor cei patru copii , trei aj u­
toare şi-un şef.
- Bine, să vă simţiţi în al nouălea cer la sărbătoare şi nu
uitaţi că cel mai frumos cadou şi cea mai plăcută surpriză pen­
tru o învăţătoare sunt să fiţi ascultători. Ne vedem la prânz.
Mulţi colegi din clasa lui Bogdan şi din alte clase l-au fe­
licitat pe băieţel pentru cât de frumos a decorat, dar lui nu i se
părea că a făcut ceva deosebit. Ştia că, fără cele trei ajutoare
mici ale lui si fără aJ' utorul său mare, n-ar fi reusit nimic! Desi
, "

un ursuleţ, într-o carte, reuşea fără niciun ajutor.

- Ha, se distra el, de unul singur. E mai amuzant să decorezi
clasa cu prietenii decât să fii ursuleţ şi să faci asta si ngur! Şi
cel mai bine este să fii copil, pentru că oricum un urs nu face
tot ceea ce poate face un copil !
 CUM SE l<EZOLVĂ
O PROBLEMĂ?

La scoală era la modă să aduci câte ceva de acasă, ca să le

,

arăţi colegilor ce ai tu. Dacă nimeni nu vizita pe nimeni (pen-

tru că părinţii nu le dădeau voie să-şi invite colegii acasă!), co­
piii nu ştiau cum să explice ce fel de jocuri şi jucării au acasă!
Sau nu erau crezuti că au tocmai acel obiect, dacă reuseau să
, ,

îl descrie! Aşa că ei strecurau în ghiozdan ce voiau să vadă

colegii şi porneau spre şcoală. Dar cum de multe ori socoteala
de acasă nu se potriveşte cu cea de la târg, când venea pauza,
în loc să prezinte doar " minunea" , fiecare trebuia să lupte pen­
tru . . . a o păstra, căci un cor de voci rugătoare se auzea:
- Dă-mi-o mie, te rog!
Unii colegi erau insistenţi, alţii te impresionau prin faptul
că nu rosteau niciun cuvânt, dar sorbeau din ochi obiectul cu
CANGUR IA MINCTr 111
 care venisei tu. Dar mai era o categorie, care devenise spaima
tuturor: o alcătuiau cei ce se repezeau la obiectul din mâna ta
şi rânj eau .
- Mersi ! De-acu' e-al meu ! Nu-i aşa că mi-l dai ?
- Da, ţi-l dau să te uiţi la el, rostea pierit posesorul.
- Ia-ţi adio : tu te vei uita la el, iar eu voi fi stăpânul lui .
Asta s-a întâmplat de mai multe ori , aşa că unii dintre copii
au rămas fără jucăriile lor preferate. Unii s-au plâns părinţilor;
alţii n-au suflat o vorbă, dar i-au întrebat părinţii : "Cum de
nu mai dormi cu Moţ Roşcat? " " Pe Maşinuţa Crem n-o culci
în seara asta? " . . . Aşa au aflat ce s-a întâmplat. Revoltaţi, ce}
mari au venit la şcoală să vadă cum se poate rezolva o aseme­
nea problemă.
- Dar Cela a zis că-mi dă mie corabia, minţea fără să
clipească Lucian.
- Aşa-i, Cela?
- Nu-i adevărat ! se răstea Cela, care avea curaj acum, de
vreme ce era tăticul cu ea şi-i putea lua apărarea. Am zis doar
că te poţi j uca, nu că-i a ta. E a mea şi eu o iubesc !
Lucian a trebuit să înapoieze corabia, Eugen a returnat
două brelocuri si-un ceas, Dan n-a mai uitat să aducă vidra
,

săltăreaţă a Mariei.
- Copii , le-a explicat învăţătoarea, lucrurile altora nu vă
aparţin. Nu vă puteţi bucura de ele dacă le luaţi de la alţi i ,
pentru c ă v i l e vor cere înapoi . Voi înţelegeţi? Dacă cineva vine
şi vă dă un dar, e normal să-I primiţi ! Dacă voi vă repezi ţi la
J· ucăria cuiva si i-o l uati , sunteti niste mici hoti ! Nu puteti să
, , " , ,

consideraţi că e o glumă: la glumă, oamenii râd : când voi vă

însuşiţi ce nu vă aparţine, copiii plâng! Furtul nu e o glumă!
 CANGUR LA MINUf 113

Vedeţi , de aceea v-am spus eu să nu aduceţi la şcoală altceva

decât ceea ce este necesar pentru orele de curs. Dar voi nu
m-aţi ascultat : unii aţi călcat peste cuvântul meu, ceilalţi aţi
călcat peste cinste şi v-aţi bucurat de ceea ce nu era al vostru.
Totul a început de la faptul că n-aţi ascultat rugămintea mea.
Am dreptate?
Copiii au răspuns în cor: " DAAAAAAA" şi şi-au ple­
cat privirile în podea. Ei, de-acum înainte n-or să mai prece­
deze aşa! Cel mai bine este să asculţi, pentru că se pare că cei
mari au dreptate când te învaţă cum să te porţi !
- Dar, domnişoara învăţătoare, îndrăzni unul dintre elevi .
Noi am dori s ă vedem jucăriile prietenilor noştri.
- Bine, hotărî învăţătoarea. O zi pe săptămână, fiecare
aduce o jucărie şi o prezintă în faţa clasei . Ne facem timp pen­
tru aceasta! Cine vrea să o atingă, va putea face acest lucru
atunci. Sub ochii mei, fiecare îşi pune la sfârşit jucăria sa în
ghiozdan ! Aşa împăcăm şi capra, şi varza.
- Ce capră? întrebă un piticuţ de băieţel.
- Ei, e o vorbă prin care se arată că toţi cei care sunt
prezenţi sunt mulţumiţi. Dacă o capră e în prezenţa unei verze,
cu siguranţă capra iese în câştig, nu? Ea ronţăie varza, căci
aceasta nu se poate împotrivi. Când împaci şi capra, şi varza
Înseamnă că nici varza nu e mâncată, nici capra nu rămâne . . .
nemâncată. Adică este bine ş i pentru cei puternici, dar ş i pen­
tru cei slabi. Aţi înţeles?
Copiii erau încântaţi. Obţinuseră o zi pentru a-şi arăta ju­
căriile, aveau siguranţa că se vor întoarce cu ele acasă şi . . . mai
aflaseră si-o vorbă interesantă. Frumoasă zi ! E bine când totul
,

se termină cu bine, nu?

 25

�GIAl<E DE CONTURI

- Tu să taci, că m-ai j ignit, strigă ameninţător Lidia.

- Eu? o întrebă uimită Lia. Eu te-am j ignit? Nu cred. Ce
înseamnă că te-am jignit?
- M-ai j ignit înseamnă că m-ai j ignit şi gata! Din cauza asta,
nu mai sunt prietena ta, demonstra Lidia nervoasă, cu degetul
prIn aer.
- Pentru că te-am j ignit şi eu o dată, de două ori, suspină
Lidia. Dar măcar dac-aş şti ce înseamnă, ca să nu mai fac asta
încă o dată! se frământa fala.
- Lasă, lasă, că stiu, eu . . . Te stiu
, eu! Asa esti tu ! repros, ă
"

vehement Lidia.
- Aşa cum? Aşa . . . să j ignăresc?
- " Să j igneşti " se spune, o corectă cu dispreţ Lidia.
CANGUR LA MINUT 115
116 EIANeA TIMŞA-STOICESCU

- Tu ştii mai bine ! Eu n-am auzit până acum acest cuvânt!

Dar ce-aş fi avut cu tine să te jignăresc?
- Jignesc ! pufni dispreţuitoare Lidia. Jignesc ! Nimic nu şti i !
- Nu ştiu, recunoscu spăsită Lia, dar Învăţ, Învăţ, de l a tine
şi promit să nu te mai jignăresc.
- Jignesc, rosti Lidia mustrătof, plictisită de atâta neştiinţă.
- Ai putea să-mi spui despre ce e vorba când jigneşti?
Înseamnă cumva că iei j ucăriile altuia? Asta, da, recunosc,
am făcut-o! Da, am făcut-o! Odată, când tu n-ai fost atentă,
ţi-am luat colecţia de gărgăriţe. Tu nu te uitai deloc la ele, le
tineai pe raft, ascunse În cutiuta lor. . . Eu am strecurat-o În
, ,

ghiozdan . . . Dar stai linistită că o am acasă si ti-o dau Înapoi , o

.

, , ,

asigură Lia, fericită că pune lucrurile la punct.

- Poftim? ? ? ? Mi-ai luat gărgăriţele? Vezi, vezi, ţi-am spus
eu că e o problemă.
- Nu, mi-ai spus că te-am j ignit, o contrazise Lia.
- Ori cum, treaba cu gărgări ţele Înseamnă că ai furat. Ruşine!
Şi m-ai şi j ignit!
Lia îşi frământa rochiţa.
- Şi te-am şi j ignit! Deci asta nu înseamnă jignărire?
- Jignire, şopti printre dinţi Lidia.
- Bine, recunosc, te-am jignit! Dar să ştii că a fost o singură
dată, când ai trecut pe lângă mine şi nu m-ai salutat. Atunc i ,
da, a m vorbit c u Delia despre tine, c ă eşti cam Înfumurată. Dar
îţi spun: o singură dată am vorbit rău despre tine !
- Hm, pufni Lidia, aflu lucruri noi . Ceea ce aflu eu este că
prietena mea m-a bârfit!
- Dar tu de ce nu m-ai salutat, se apără Lia, cu puţină
putere.
- - - - -- --- -- - - - -------
CANGUR LA MINUT 117

- Bine, poate ai şi tu dreptate. Nu sunt convinsă că ai , dar

poate ai. Aşa deci , m-ai bârfit. Cu Delia! Şi, pe lângă asta, m-ai
şi j ignit.
Exasperată, Lia ridică în aer braţele a neputinţă.
- Eu altceva rău faţă de tine n-am mai făcut ! Când e o jigni­
re, poţi să-mi explici ce zici, ce faci , că eu nu-mi dau seama!
Lidia o privi de sus :
- Mi-ai furat şi m-ai bârfit! Şi mai vrei să-ţi spun şi ce în­
seamnă jignire !
'- Lasă, Lidia, c ă şi t u mi-ai luat atunci bilele, apoi setul d e
maşinuţe. Ş i n-am mai z i s nimic ! Ultima dată, mi-a dispărut
colecţia de gume de şters mirositoare.
Roşie toată, Lidia lăsă capul în jos. Văzând că i-a închis
gura cu aceste argumente, Lia reluă:
- Şi mai ţii minte când m-ai făcut salată . . . , paparudă . . . ,
cozonac . . . de faţă cu Mia? Asta ce înseamnă? Că şi tu m-ai
bârfit. Deci si tu ai furat si m-ai bârfit! Nu m-as mira să aflu că
" ,

m-ai şi j ignit. Asta este ! Acum înţeleg: tu m-ai j ignărit şi, ca să

nu-mi dau seama, ai zis de mine că te-am j ignărit.
- Jignit, suspină Lidia, dal� de data aceasta, c a m fără vlagă
făcea corectura.
- Jignit, jignărit, nici nu mai contează! Aşa-s de supărată pe
tine, se confesă Lidia, printre suspine.
- Hai nu mai plânge, o consolă Lidia. Î mi cer iertare că
te-am supărat. Hai să mergem la mama şi s-o întrebăm ce
înseamnă " a j igni " , că poate nu ni s-a întâmplat asta niciodată
şi noi ne certăm degeaba.
- Cum? Habar nu ai ce înseamnă a j igni şi m-ai acuzat pe
mine că te-am j ignărit?
 - Jignit, suflă liniştită Lidia. Îmi recunosc vina!
- A, bine, rosti împăciuitoare Lia. Poate fi o prăjitură sau o
marcă de trening. Vorba ta: hai s-o căutăm pe mama ta şi să ne
explice ea, altfel cine ştie ce mai iese !
- Da, da, cine ştie ce mai aflăm. Auzi, mi-ai furat gărgăriţele
şi m-ai bârfit.
- Să nu te aud ! Parcă tu n-ai făcut la fel . Mai bine ne cerem
iertare şi gata.
- Cine începe?
- Hai întâi să vedem dacă nu cumva ne-am şi j ignit, să nu
ne cerem de două ori scuze. Ne cerem o dată pentru totdeauna,
da?
.
 26

CINE SI CUM TE VINDECĂ?

,

- Ai văzut-o pe mămica? a întrebat-o Angelica pe Dora.

- Nu, n-a venit acasă, răspunse Dora, sigură pe ea.
- Eu cred că a venit pentru că am auzit uşa de la intrare,
dar nu ştiu pe unde ar putea fi. Am căutat-o la bucătărie şi în
camera el .
- Şi nu-i?
- Nu-i !
- La baie? sugeră Dora.
- O să bat la uşă, să văd ! hotărî Angelica.
- Da, răspunse mama. Poţi intra, mă spăl pe mâini .
- Nu ştiam unde eşti. Acum, că am dezlegat misterul, pot să
mă duc la joacă. Dar de ce plângi ?
Mămica încercase să-şi ascundă plânsul : îşi ştersese repede
lacrimile, dar nasul a dat-o de gol. Pentru că Angelica plânge a
destul de des, ştia din experienţă care este zgomotul nasului
răcit şi al nasului plângăcios !
- Mă doare puţin capul.
- Dacă te-ar durea doar puţi n, n-ai plânge, analiză Angelica
situaţia. Sigur este o durere mai mare, dar nu vrei să ne spui,
ca să nu ne facem grij i pentru tine ! Însă nu-i normal : tu ne
îngrijeşti de fiecare dată când suntem bolnave. Ia treci în pat
si să-mi spui ce să-ti aduc !
, ,

- Nu mă duc în pat, ci la bucătărie, să pregătesc masa.

- Lasă masa! zise autoritară Angelica. Dora! o strigă pe
sora ei. Vino că avem o problemă: trebuie s-o ajutăm pe mama
s-aj ungă în pat !
- Angelica, nu-s chiar atât de bolnavă, încât să nu mai pot
merge! o mustră mama.
- Aşa zicem toţi, şi-apoi leşinăm, rosti atotştiutoare fata.
Ţine-te de mine şi nu mai vorbi. Poate-ţi face rău !
- Vorbitul meu nu-mi face rău ! Al tău însă . . . Când văd cum
mă îngrijeşti, am impresia că sunt pe moarte.
- Nu, mami , nu eşti pe moarte, eşti doar bolnavă, doar puţin
bolnavă, se corectă ea, de teamă că altfel o va corecta mama.
Dar asta nu se întâmplă zilnic, aşa că putem face şi noi un gest
pentru tine.
- Ce gest? Să daţi o serbare? Facem un chef pentru că, în
sfârşit, m-am îmbolnăvit?
- N-ar fi rău, îi complimentă fetita ideile. N-ar fi rău, dar
'
nu e corect! Îi aducem pe oameni să te vadă întinsă în pat? o
ironiză. Dar uite, îţi promit să chemăm prietenii când te faci
bine !
- Tu nu înţelegi că nu mă aşez pe pat? Aşa m-a amuzat
discutia cu tine, că m-am înzdrăvenit.
,
 CANGUR LA MINUT 121

\
122 BIANCA TIM ŞA-STOICESCU

Î ntr-adevăr, mama avea acum un zâmbet larg pe faţă şi radia

datorită lui.
- Serios? Mami, mi-ai dat o idee excelentă. Adică . . . ce-ai
zice dacă, de câte ori ar fi cineva bolnav dintre cunoscuţii
noştri, m-aş ocupa de el? N-ar mai da bani pe medicamente,
nici la doctori . . .
- N i c i ţie? o tentă mama, ironică.
- Ei, acolo, de-o ciocolată. . . Poate si de-un tricou, se ,

îmbujoră fata. Dar pot să-i încurajez şi pe gratis - doar să ştiu

când sunt bolnavi !
- Sau mai bine să nu fie bolnavi ! concluzionă mama .
Mulţumesc pentru bunătatea ta de a te ocupa de mine şi să ştii
•

că de acum, de câte ori îmi e rău, la tine apelez !

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 27

TAATAMENTE APLICATE
CELOR DAAGI

Era prea multă linişte în casă.

Bunicul citea. E drept că era doar Cosmin acasă, în afară
de el. Cosmin era nepoţelul lui de 4 ani . Dacă undeva este un
singur copil, este tăcere, pentru că n-are cu cine se certa. Î nsă
un singur copil , după ce nu spune nimic 2-3 sferturi de oră (o,
dar chiar şi aşa e prea mult ! ) , sigur vine şi îţi reproşează, în­
totdeauna cu aceleaşi cuvinte: " Nuuuuu am cuuuuu ciiiiiiiiine
sa ma J OC
..... .... . "
• • •

Dar cel mic n u s-a arătat deloc, lucru care a r putea fi un

semn că . . . a găsit ceva interesant de făcut sau a adormit. De­
spre somn nu putea fi vorba încă, aşa că singura explicaţie
plauzibilă era . . . că, fireşte, Cosmin se joacă de-a ceva care îl
face să uite că e singur.
 Bunicul ştia că jocurile copiilor sunt de două feluri : unele
liniştite, altele zgomotoase. Desigur, amuzante şi unele, şi al­
tele . . . La cele zgomotoase, ştii ce se întâmplă cu copilul; la
celelalte însă, cam greu poţi să fii sigur că e totul în regulă!
Dacă s-ar fi auzit un brum-brum-brum, de maşină, sau un sunet
de piese de construcţie ori măcar un oftat nervos de neputinţă,
totul ar fi fost în regulă. Dar, de ceva timp, nici musca nu se
auzea!
Sigur că va descoperi cine ştie ce minunăţie, bunicul se în­
dreptă spre camera nepoţilor. Acolo . . . , nimeni ! La baie, nimeni !
Atunci, un gând îi încolţi în minte : sufrageria! Acolo se
afla fascinantul acvariu. Spera că băiatul nu s-a transformat în •

pisică, să mănânce peştişorii viu coloraţi . E drept, nu auzise

niciun zgomot care să arate că acvariul ar fi fost dislocat de
la locul lui , aşa că bunicul îşi imagină o scenă: băiatul cu un
peşte în mânuţa mică. Dacă ar fi fost papagal, vietatea ar fi
putut vorbi, dacă era orice altă pasăre, ar fi ciripit; dar, fiind
un simplu peşte, pentru că nu degeaba se spune " mut ca un
peşte " , nimeni nu bănuia că s-a dat iarna la acvariu.
Bunicul a deschis uşa încet, cu o grijă nespusă. Se mai întâm­
pla ca cei mici să facă fapte rele şi, pentru că erau descoperiţi
cu surle şi trâmbiţe, să intre în crize de plâns. Sau s-ar putea
întâmpla ca atunci când Cătălin, celălat nepot, a luat în mână
elefantul de fildeş. Pentru că bunicul a intrat prea zgomotos în
cameră şi i-a fost ruşine copilului să fie prins cu ce nu avea
voie în mână, l-a aruncat pe covor. Dacă ar fi fost porţelan, era
terminat! Aşa, nici ciobit nu a fost! Dar, dacă ar avea Cosmin în
mână peştele . . . şi l-ar arunca pe podea de ruşine, cum ar fi ?
Priveliştea era încântătoare, ceea ce l-a determinat pe bărbat
să răsufle uşurat: băieţelul, aşezat pe un scaun, lângă acvariu,
 o
CJ
U6 BIANCA TIMŞA-STOICESCU

le cânta peştilor un cântec de leagăn, pe care bunicul li-l cânta

copiilor înainte de culcare. Imaginea lipsită de dezordine ori
mizerie i-a alungat bunicului toate temerile, astfel că acesta
s-a apropiat de băieţel să-I ia în braţe. Cosmin a stat cuminte,
afundat în dragostea bunicului, apoi, cu o privire speriată, l-a
întrebat:
- Peştii te iartă dacă le faci rău?
Bunicul înţelese că acel cântec de leagăn era izvorât dintr-un
sentiment de vinovăţie, cerând împăcarea, şi că nu fusese tot
timpul această atmosferă paşnică. Rapid, numără micuţele
făpturi . Erau toate şapte. Atunci cu ce le-a greşit?
- Stii , Cosmin, pestii nu au sentimente ca oamenii , să urască-
, ,

sau să dispreţuiască! Ei simt doar foamea sau durerea fizică.

Doar dacă acestea se repetă asupra lor, încep să se teamă. Ori­
cum, pentru ei e trist să fie închişi în acvariu, să nu poată să
zburde în lungul şi în latul mărilor. Dacă îi mai şi superi . . .
L a aceste cuvinte, ochii celui mic s-au umplut d e lacrimi.
- Bunicule, eu am greşit faţă de unul dintre ei ! Nu ştiam
cum sunt peştii , dacă sunt ca jucăriile sau sunt mai moi , ori
poate mai tari. Am vrut să văd . . . dacă intră furculiţa în ei ...
- Îţi aminteşti în care ai încercat să înfigi furculiţa? l-a în­
trebat bunicul, străduindu-se să nu râdă, pentru o astfel de
trăsnaie.
- În cel roşu, indică băiatul terorizata făptură.
După ce mărturisi, se simţi , deodată, eliberat de povara lui
cea grea.
Peştişorul a fost prins în palma bunicului şi examinat, apoi
trimis la loc, în mediul lui.
- Vino din nou în braţele mele, copil frumos, zise bărbatul,
bucuros că nu s-a întâmplat nimic rău. Te rog ceva: când eşti
 CANGUR LA MINUT U7

curios să vezi cum funcţionează un lucru , întreabă-mă pe mine !

Dacă nu sunt acasă, ai răbdare! Când voi veni, îţi voi arăta, îţi
voi explica, iar tu vei scăpa de emoţiile pe care le ai când faci
ceva rău ... sau crezi că ai făcut un lucru rău ! Acum, pentru că
furculiţa nu e prea ascuţită şi peştele e vioi, e clar că nu l-ai
rănit; dar puteai să cazi de pe scaun, să cazi în acvariu, peste
peşti, să dai acvariul jos de pe măsuţa lui, iar dacă ai fi folosit
un alt obiect, cuţit sau foarfecă, sigur îl răneai . Te rog să nu mai
experimentezi tu ce înseamnă cutare sau cutare lucru, ci să mă
iei pe mine ca profesor! Promit să nu te refuz; niciodată!
Băiatul oftă. Trecuse prin momente grele, dar acum era
liniştit : totul se terminase cu bine !
- Ştii, Cosmin, reluă bunicul ideea, e bine să acţionezi în
viaţă după un principiu : fă-i altuia ce ai vrea să facă el pentru
tine, dă-i ceea ce ai vrea tu să primeşti, spune-i ceea ce ai vrea
tu să auzi . Imaginează-ţi . . .
Înţelegând c e vrea bunicul s ă îl îndemne s ă îşi imagineze,
Cosmin l-a întrerupt speriat :
- Nu, bunicule, n-o să-mi imaginez ce era dacă peştele m-ar
fi tratat cum l-am tratat eu pe el ! Sau dacă un om m-ar fi tratat
cum am tratat eu peştele! Mai bine nu mă gândesc decât să mă
apuce frica. Am înţeles : când vreau să fac ceva, mă gândesc şi
la ceilalţi, nu doar la mine şi la ce mi se pare mie interesant!
- Bine zis ! Şi să ţii minte că eu sunt gata să-ţi dau o mână
de ajutor, dacă e ceva neclar: doar să spu i !
- Mulţumesc, bunicule, e bine s ă fiu cu tine pentru c ă eşti
bun şi înţelept.
Cei doi nu au spus nimic, nimănui. Greşelile rămân doar în­
tre cei care ştiu de ele de la început. Ce rost are să le trâmbiţezi
tuturor?
 28

TAATATIVE

Era un început de seară, care se transforma iute în noapte,

căci aşa îi place iernii să fie : mai mult neagră, decât luminoasă
sau albastră. Copiii, împrăştiaţi până atunci prin cotloanele
preferate ale casei , şi-au croit drum spre singurul loc unde
ardea lumina, în bucătărie.
- Vă este foame? i-a întrebat bunicuţa, care tocmai lermi­
nase de pregăti 1 mâncarea.
- Nu, recunoscu naiv Cătălin. Mi-e doar frică de întuneric.
- Mie mi-era şi foame, şi frică, se grăbi să îşi spună punctul
de vedere Cris.
- Mie nu-mi era nimic; doar că m-am plictisit de citit cartea
aceea şi voiam să aud glas de om, s-a grozăvit Cati.
- Bine, a apreciat bunica. Atunci tu, Cris, hai la masă! Îţi
voi pune mâncarea în farfurie, voi lăsa lumina aprinsă şi te vei
descurca singur, da?
CANGUR LA MINCJr U9
 - Dacă îmi tai şi pâinea, bunico, pentru că nu ne-ai dat voie
să punem mâna pe cuţit şi noi vrem să te ascultăm.
La cuvintele lui Cris, Cati a pufnit dispreţuitoare:
- Noi vrem să te ascultăm . . . Asta ce înseamnă? Te referi la
faptul că eu nu am ascultat-o şi am pus mâna pe cuţit?
- Nu, nu, se dezvinovăţi fratele ei. Pur şi simplu . . .
- Pur şi simplu, î l întrerupse Cati, vrei s ă demonstrezi c a eu
sunt rea si voi, buni .
,

- Nici nu m-am gândit la asta. Şi-apoi, eu nici nu ştiam că

tu ai pus mâna pe cuţit!
- Poate ai dreptate, îşi domoli fata supărarea. Eram singură .
în bucătărie, aşa că nu aveai cum să afli !
- Staţi, staţi, staţi ! a intervenit bunica. Acum, Cati, e u înţeleg
că eşti gata să-I ierţi pe Cris pentru o greşeală pe care n-a
făcut-o ! El nu te-a acuzat de nimic, tu l-ai acuzat pe nedrept.
Cinstit ar fi să-ti ceri scure . . . Si, după aceea, să stai putin de
" ,

vorbă cu mine ! Eu nu te acuz pentru că ai umblat cu cuţitul.

Doresc întâi o explicaţie şi apoi voi vedea dacă e vorba de
neascultare sau de altceva.
- Scuză-mă, dragă, se întâmplă oricui s-o dea în bară! s-a
achitat de datorie Cati, mai mult de gura bunicii, decât din
certitudinea că trebuie să primească iertarea. Cât despre cuţit,
bunico, vino, te rog, dincolo; departe de fricoşii ăştia, o să-ţi
dau toate detaliile.
Uşa s-a închis în urma fetiţei şi a bunicii.
- E tare greu să ai o soră! a oftat Cătălin.
- Da' e şi bine câteodată, a comentat Cris, între două
înghiţituri rapide.
 CANGUR LA MINUf 131

Dincolo, Cati încerca să găsească cele mai potrivite cuvinte

pentru a o convinge pe bunica de dreptatea ei .
- În primul rând, eu sunt mai mare decât ei şi cred că am
voie să pun mâna pe cuţit . . . Î n al doilea rând, după cum vezi,
nu m-am tăiat. Î n al treilea rând, era normal să tai puţină pâine,
de vreme ce îmi era foame. E clar?
Bunica a zâmbit.
- Clar? Da, e clar, dar nu tocmai corect, draga mea. Hai să
începem cu sfârşitul . . . De aceea nu-ţi e ţie foame când mâncăm
cu toţii : te strecori în bucătărie şi mănânci pe ascuns ! De când
aţi venit aici , am stabilit un lucru : stăm toţi la masă, de trei ori
pe zi. Aceasta pentru ca să aibă stomacul timp să digere hrana.
Apoi, faptul că nu te-ai tăiat poate fi şi o întâmplare, nu îmi
garantează priceperea ta de-a mânui cuţitul. . . şi, cu atât mai
puţin, răbdarea, de care e foarte mare nevoie când ţii în mână
o . . . pâine mai veche. Nu în ultimul rând, când am cerut ascul­
tare, am vorbit cu toţi. Nu cu cei mici ! Nu cu băieţii ! Cu voi
toţi ! Şi ai promis atunci, fără să te revolţi ! Altfel spus, ai picat
examenul: răspunsurile sunt greşite. Pentru a primi i ertarea . . .
- M ă vei pedepsi ? o întrebă Cati, vrând s ă pară nepăsă­
toare.
- Crezi că ar fi o solutie bună, i-a întors întrebarea bunica.
,

- Nu ştiu, dar oamenii mari asta fac mereu cu cei mici care
nu au dreptate !
- Î n ceea ce mă priveşte, sunt destul de departe de a mă
considera " un om mare " , glumi bunica, mai mult pentru ea,
convinsă că nepoata nu va înţelege ideea. Uite, eu n-o să te
pun să speli trei zile vasele din casă şi nici nu-ţi i nterzic să ieşi
132 BIANCA TIMŞA-STOICESCU

din casă. Vreau doar să discutăm puţin : ce crezi că ţi se cuvine

pentru că nu ai ascultat?
- Cum am zis înainte, o pedeapsă, a insistat pe un ton în-
ciudat Cati.
- Scoţând din calcul pedeapsa!
Ochii fetiţei străluciră.
- Promit să mă îndrept!
- Vezi, pentru că nu a existat nici o problemă din neas-
cultarea ta, se poate şi fără pedeapsă. Mai mult chiar, acum,
sub ochii mei , mergi să dai o probă de măiestrie în mânuirea
cuţitului . . . Chiar dacă sunt eu de faţă, îmi demonstrezi cum .
te-ai descurca dacă ai fi singură. Şi, dacă treci testul, dacă mai
promiţi şi că nu faci pe viteaza când e o pâine mai tare, ţie îţi
dau voie să folosesti cutitul.
, ,

- Excelent, bunico, se bucură nepoata.

- Dar, draga mea, un lucru tot trebuie să respecţi, asemenea
nouă, tuturor: ora mesei .
- Şi dacă o să mor de foame? încercă fata să o impresioneze
pe bunică.
Pentru că îsi dădu seama că nu are nicio sansă, renuntă.
, "

Ultimele cuvinte pe care i le-a spus bunica fetei în seara

aceea au fost:
- Pentru că eşti mai mare, nu înseamnă că tu nu trebuie să
asculţi . Tocmai pentru că eşti mai mare, am aşteptări mai mari
de la tine! Î n plus, eşti un model pentru fraţii tăi, care vor zice
tot timpul ori "Cati de ce nu face aşa . . . " , ori " Dacă ea face aşa,
şi eu pot face asta . . . " Î n plus, dacă mă asculţi şi eu greşesc în
ceea ce îţi cer, eu sunt vinovată şi voi plăti pentru asta, dar,
 CANGUR LA MINUT 133

dacă tu nu mă asculţi ŞI greşeşti, cum creZI că al putea plăti

pentru asta?
De atunci, nepoata a început să ia în calcul hotărârea buni­
cii. E drept că nu a ascultat-o întotdeauna, dar s-a străduit. . . şi
a fost destul de bine.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 29

CE TIE ÎTI PLACE AJUTA-L

SI PE ALTUL SA ALEAGA!
. . .
, ,

- Mami, mult îmi place mie să citesc, ciripi veselă Larisa,

intrând în casă ca o vij elie.
- Bună ziua, bună ziua, o întâmpină mămica, veselă.
În urma fetei, chipul trist al fratelui ei era prea expresiv ca
să nu fie observat.
- Ai păţit ceva? se interesă mama, luându-i ghiozdanul din
mână.
- Mie nu-mi place să citesc, recunoscu el, spăsit.
- Păi se putea să fii tu altfel decât opusul meu? se răţoi
Larisa. Eu ştiu de ce nu-ţi place să citeşti : fiindcă nu prea
ai minte multă. Şi îţi atrag atenţia că unde nu e cap, vai de
picioare !
CANGUR LA M IWLI....I 135
 Spunând acestea, Larisa nu se uita pe unde mergea: avea
capul întors spre fratele ei, pentru a fi auzită. Neatentă, s-a
împiedicat de pragul uşii şi s-a dezechilibrat. Costin, deşi era
atins de cuvintele ei, nu s-a putut abţine :
- Cine zice ăla e : mai bine ai grijă de tine, decât să îmi faci
mie morală!
Mama asista la toată scena, neputincioasă.
- Înainte să vă dezbracaţi şi să mâncaţi , haideţi să discutăm
puţin.
- Despre cărţi? se interesă Larisa.
- Nu, fata mea, despre voi doi . Este foarte greu în zilele
noastre să ai un prieten. Şi , în ultimul timp, este greu şi să ai
•

un frate . . . Adică, părinţii fac doar un copil şi se ocupă doar de

el. Voi doi aveti sansa de a fi frati si, în loc să vă bucurati de
, , , , ,

ea, vă ironizaţi unul pe altul. Am să vă explic ceva: un prieten

e important, dar el vine şi pleacă, nu locuieşte în casa ta. Pe
când fratele tău e cu tine mereu : când te culci e în casă, la doar
5 metri de tine, când te trezeşti e tot acolo. El nu e doar pentru
anumite momente, ci pentru totdeauna. E o mare binecuvân­
tare să ai un frate . . . sau o soră . . . Mi-ar plăcea să înţelegeţi
acest lucru şi să vă împăcaţi . Acum !
- Păi ce . . . , suntem certaţi ? s e arătă mirată fata.
- Mie mi-a trecut supărarea când am văzut că s-a împiedi-
cat, recunoscu băiatul.
Mamei îi venea să râdă . . . Copiii sfârşeau mereu certurile
în stilul lor, dar trebuia să încerce să le ofere un alt mod de
împăcare.
- Dragii mei, ia aşezaţi-vă voi doi pe genunchiul meu . . .
Încăpeţi? N u ! Dar i a aşezaţi-vă fiecare p e câte u n picior. E
 CANGUR LA MINCYr 137

mai bine, nu? Când se iveşte o problemă, nu vă repeziţi unul

la altul, de parcă aţi avea ceva de împărţit: este loc pentru toţi
sub soare ! Cu atât mai mult când nu sunteţi de aceeaşi părere;
mai degrabă să vă aj utaţi unul pe altul, decât să vă bucuraţi de
neputinţa celuilalt !
- Adică ce-ar trebui să facem în cazul acesta? se interesă
Larisa.
Prea multă teorie o plictisea.
- Uite, Costi, când ea a fost sinceră şi şi-a spus părerea, te-ai
enervat. A fost puţin răutăcioasă, da, dar de ce ai luat partea
rea, şi nu partea bună din răutatea ei? Ai preferat să începi
să te simţi prost din cauza a ceea ce a spus şi . . . extraordinar
de bine când i s-a întâmplat ceva care a umilit-o. Iar tu, Lari,
când vrei să faci cunoscut punctul tău de vedere, de ce tre­
buie să răneşti omul? Pe el nu-l ajuţi să se formeze, pentru că
prinde pică pe tine şi nu-ţi respectă cuvântul. Apoi, în loc să
urmărească să se schimbe, va aştepta ca şi tu să ai o durere.
- Eu cred că am înţeles, Sf> entuziasmă băiatul.
- Eu, nu. Adică, de înţeles am înţeles, doar că nu-mi con-
vine să procedez astfel ! recunoscu fata.
- Ce e aşa de greu să fii bună cu fratele tău şi, chiar de azi ,
s ă îl înveţi despre frumuseţea cărţilor?
- Nu pot, mami, zise ea, sincer înfrântă, nu toate cărţile au
poze, deci nu sunt frumoase, după gustul lui .
- Larisa, dar nu despre asta e vorba. Ci despre faptul că,
atunci când e important conţinutul, o calte este frumoasă, este
deosebită. Tu trebuie să îi deschizi ochii asupra acestui as­
pect!
138 BlANCA TIMŞA-STOICESCU - - - � --- -- - ----

- Mami, dacă nu e în stare învăţătoarea lui să facă asta, cum

aş putea face eu? ripostă copila, sigură că de data aceasta a
folosit un argument tare şi mama se va da bătută.
- E simplu, draga mea, exact ce ţi-am spus mai înainte :
la şcoală, Costin stă 4 ore. Î nvăţătoarea lui are grijă de 30 de
copii ca el. Fiecare are o anumită nevoie şi ea nu poate să facă
faţă la 30 de plângeri . Rezolvă şi ea câte intuieşte, câte ies în
evidenţă. Mulţi copii nu au pe cineva care să-i ajute la teme.
Dar Costi are . . . Te are pe tine, care eşti cu el de dimineaţă până
seara şi în timpul nopţii. Eşti sora lui mai mare, îi ştii proble­
mele şi ar fi normal să-I ajuţi să scape de ele! Ai înţeles?
- Nu ştiu de ce mi te adresezi doar mie. Cum să mă duc eu
la el şi să-i dau i ndicaţii, dacă el nu-mi spune ce-l doare? se
bosumflă Larisa.
- Bine, bine, se vârî în vorbă copilul. Uite, îţi zic acum
pentru totdeauna: am nevoie de tine în multe privinţe. Nu îmi
place să citesc, nu cunosc notele muzicale, adică le ştiu, dar le
mai si încurc, nu vreau să J·oc sah, cum ne cere învătătoarea, si
, , "

nu am habar să desenez . . . Mă aj uţi? Te rog!

Larisei nu-i venea să creadă că cineva îşi poate recunoşte
slăbiciunile. Ea se ascundea mereu de ceilalţi cu cea mai mare
grijă. Fratele ei a strigat în gura mare şi mămica, în loc să râdă
de el, e gata să-I susţină.
- Ce zici, draga mea, de care dintre astea te ocupi mai întâi ?
se interesă mama.
- De . . . citit, desigur! Dar mi se pare destul de greu să îl ajut
cu toate! se plânse ea.
- De desen o să mă ocup eu ! o asigură mama. Şi de muzică.
Şi orice altceva e greu mai pentru el sau pentru tine poate
 CANGUR IA MINUT 139

să găsească o rezolvare, dacă suntem uniţi . Important este să

aveţi curaj şi, când nu merge ceva, să cereţi sprij inul.
Copiii au fost fericiţi în ziua aceea, pentru că au înţeles ce
mare binecuvântare este să ai o mamă pe care o interesează
orice ai de spus. Şi un frate sau o soră gata oricând să te aj ute
dacă ai probleme. E mare lucru să ştii că te poţi baza pe cineva
drag!

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
 30

IUBIREA

- Tată, s-a auzit deodată glasul nervos al lui Leon, Livia nu

mă lasă în pace . . .
- Dar ce, " pacea" este u n loc î n care s ă te aşezi şi s ă stai
acolo, pur şi simplu? l-a ironizat Livia.
- S-a întâmplat ceva Între voi ? De la ce v-aţi certat'( a încer-
cat tatăl să pună capăt schimbului de replici .
- Livia se poartă urât cu mine, a pârât-o sati sfăcut Leon.
- Că frumos te mai porţi tu cu mine ! i-a replicat fata.
- Staţi o clipă: dacă vom continua cu reproşuri , nu aj ungem
nicăieri ! Uitaţi, vă propun să nu ne mai aducem aminte ce a
fost. Decât să-mi povestiţi ce s-a întâmplat între voi, mai bine
mă ascultaţi voi pe mine ! Nu am multe de spus : doar câteva
propoziţii. Fiecare dintre voi vrea să fie respectat, dar ca să fii
respectat, trebuie să respecţi tu mai întâi . Tu, Leon, dacă vrei
CA!,!�UR LA MIN ur
_
1'11
_
să fii respectat de Livia, trebuie să nu o mai tachinezi în mo­
mentele în care are de lucru ; iar tu, Livia, ca să fii respectată
de Leon, trebuie să-I laşi să se joace cum consideră el că e mai
bine, nu să te distrezi pe seama jocurilor lui . Sunteţi diferiţi,
dar tocmai aici este lucrul frumos : cu dragoste, puteţi să vă
acceptaţi unul pe altul !
- Eu mă gândeam că e destul să o suport, nu chiar că trebuie
să o iubesc, scânci Leon, nemulţumit de ceea ce i se cerea.
Tatăl nu a luat în seamă expresia băiatului : s-a gândit că nu
îi aparţine şi că a preluat-o de la cine ştie ce coleg certat cu
buna-cuviinţă.
- Ce-aţi zice voi dacă, în loc să ne iubească, Dumnezeu
•

doar ne-ar suporta? Mi se pare că, în acest caz, nu am mai pri­

mi daruri din partea Lui , ci am trăi asa . . . , cu putinul nostru si
, , ,

fără să avem parte de iertare şi de mângâiere ! Cum ar fi, Leon,

să ai părinţi fără iubire, capabili doar să te suporte? Dacă eu şi
mama ta, în loc să te băgăm în seamă şi să te înţelegem, când
ai probleme, te-am trimite în camera ta, să te descurci singur
- te suportăm, dar nu ne luăm prea mult timp pentru tine. Ce
este mai important: să iubeşti sau să suporţi ?
Leon s-a strâmbat puţin, dar a acceptat că dragostea este
mai importantă decât orice.
- Atunci, s-o pui în practică, l-a îndemnat tatăl şi s-a întors
la treaba lui, convins că din ziua aceea cei doi copii nu se vor
mai certa.
- Auzi, am de gând să te iubesc de acum înainte, a murmu­
rat Leon. Dacă doar te-aş suporta, când vii mânioasă acasă că
te-ai certat cu prietenele, ar trebui să nu-mi pese de tine, dar
eu vreau să fiu cu tine când eşti tristă.
 CANGUR IA MINUT lCf3

- Ce drăguţ poţi fi ! exclamă fata.

- Păi , da, altfel cum aş putea afla de ce eşti supărată, ca să
mă pot distra apoi cu băieţii?
- Tatăăăăăăăăăăăăăăăăăăă . . . , strigă nervoasă Lina.
- Taci, te rog, nu mă zice, am zis si eu doar asa . . . , ,

- Nu tac, nu tac, nu, nu tac ! Te spun, te spun, te spun, te

spun, te spun ! continua să strige Lina, plină de indignare.
Deodată, se linişti.
- Auzi, eu chiar vreau să-I ascult pe tata! I-am promis că te
iubesc. Mă rog, că te voi iubi . Dacă faci o prostie şi te pârăsc,
fac şi eu exact ce ai făcut tu, adică greşesc. Aşa că, mai bine te
iert. De data asta. Adică şi de data asta. Pentru că te voi ierta
mereu. Pentru că te iubesc.
Leon o privea uimit.
- Cred că acum Înţeleg ce Înseamnă iubirea. Şi mă bucur
că mă iubeşte sora mea! Chiar dacă eu sunt rău cu ea, ea este
bună cu mine !
- Ia te uită, exclamă pentru ea Lina. Nu l-aş fi câştigat
niciodată de partea mea, dacă nu Iăsam de la mine acum. Te
Pomenesti că iubirea Înseamnă si să treci cu vederea greselile . . .
, , ,

chiar dacă sunt făcute cu voie, chiar dacă sunt făcute fără voie.
Şi , dacă tot sunt sora mai mare, trebuie să fiu un exemplu, nu?
rosti ea, mândră nevoie mare de ceea ce descoperise şi de ea
Însăşi.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •