Bătălia de la Râul Kalka (în rusă Битва на реке Калке, în ucraineană Битва на ріці Калка) a

avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe și Subutai) și principatele Rusia
Kieveană și Galiția-Volînia aliate cu cumanii și cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau
conduse de Mstislav cel Viteaz și de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului
Kalka (din regiunea Donețk din Ucraina de astăzi) și s-a sfârșit cu victoria mongolilor.
În urma invaziei mongole a Asiei Centrale și a prăbușirii Imperiului Horezmian, o
forță mongolă condusă de generalii Jebe și Subutai a înaintat în Irakul Persan. Jebe a cerut din
partea liderului mongol, Genghis Han, permisiunea de a continua cuceririle timp de câțiva ani înainte
de a reveni la armata principală prin Caucaz. În timp ce așteptau răspunsul lui Genghis Han, cei doi
au pornit într-un raid în care au atacat Georgia și l-au ucis pe rege. Genghis Han le-a dat celor doi
permisiunea de a continua expediția și, după ce au trecut prin Caucaz, au învins o coaliție de triburi
caucaziene înainte de a-i învinge pe cumani. Hanul cumanilor a fugit la curtea ginerelui său, prințul
Mstislav cel Viteaz al Galiției, pe care l-a convins să-l ajute în lupta contra mongolilor. Mstislav cel
Viteaz a format o alianță cu principii slavi, inclusiv cu Mstislav al III-lea al Kievului.
Armata slavă combinată a învins la început ariergarda mongolă. Slavii i-au urmărit pe mongoli timp
de mai multe zile, dar s-au împrăștiat pe o distanță prea mare. Mongolii s-au oprit și s-au așezat în
formație de luptă pe malurile râului Kalka. Mstislav cel Viteaz și aliații lui cumani i-au atacat pe
mongoli fără să aștepte restul armatei slave și a fost învins. În confuzia ca