Bătălia de la Mohács

Bătălia de la Mohacs a fost o bătălie desfășurată la 29 august 1526, lângă Mohács, în Ungaria. În

această bătălie forțele Regatului Ungariei, conduse de arhiepiscopul Pál Tomori și de regele Ludovic al II-
lea (în vârstă de 20 de ani), au fost învinse de forțele superioare numeric ale Imperiului Otoman, conduse de
sultanul Suleiman Magnificul.

Bătălia de la Mohács, din 29 august 1526, este una dintre cele mai importante bătălii purtate în
secolul al XVI-lea în Europa, cu profunde implicaţii pentru viitorul estului continentului, dar şi pentru Europa
în ansamblu. Bătălia este unul dintre reperele cele mai importante ale istoriei ungare, iar locul bătăliei a
devenit loc simbolic pentru ambele națiuni, inclusiv sultanii otomani și alți comandanți oprindu-se aici de-a
lungul vremii pentru a comemora marea victorie. 

CONTEXT

Ungaria s-a opus timp de mulți ani expansiunii Imperiului Otoman în sud-estul Europei, dar
căderea cetății Belgrad în 1521 a însemnat că majoritatea teritoriului din sudul Ungariei a rămas fără
apărare. Pentru a contracara puterea crescândă a otomanilor, Ludovic al II-lea, regele Ungariei și Boemiei, s-
a căsătorit cu Maria de Austria în 1522, sperând să obțină ajutorul casei Habsburg a Austriei în războiul cu
otomanii. Otomanii au văzut această alianță ca o amenințare la puterea lor din Balcani și au plănuit s-o
distrugă.

 Înalta Poartă, a făcut ungurilor cel puțin una sau chiar două oferte de pace. Nu este clar motivul
pentru care Ludovic a refuzat aceste oferte. În cele din urmă, încercările pentru un acord de pace au eșuat și
turcii au hotărât să atace. În iunie 1526 armata otomană a urcat pe Dunăre cu acest scop.

Armata ungară era împărțită în trei unități principale:

-armata Transilvaniei, sub comanda lui János Zápolya, număra între 8.000 și 13.000 oameni
și avea ca misiune păzirea trecătorilor din munții Transilvaniei;
-armata principală, condusă de regele Ludovic;
-o armată mai mică de circa 5.000 de oameni, comandată de contele croat Cristofor
Frankopan.

Datorită situării geografice a regatului, țelul final al armatei turcești nu a putut fi determinat până la
trecerea munților. Din nefericire, după ce turcii au traversat munții, armata Transilvaniei era mai departe
de Buda decât otomanii. Ludovic a preferat să se retragă, lăsând turcilor cale liberă.
Forțele maghiare au ales câmpul de luptă, o câmpie deschisă dar nu netedă, cu câteva mlaștini, de
lângă Mohács, în apropierea Dunării. Otomanii au putut avansa aproape fără opoziție. În timp ce Ludovic
aștepta în capitală, turcii au asediat mai multe orașe și au traversat râurile Sava și Drava. Ludovic a adunat
între 26.000 și 40.000 de soldați, în timp ce armata otomană număra circa 70.000 - 100.000 de oameni [1] .
Ungurii au ocupat terenul avantajos și au sperat să hărțuiască cu succes armata otomană.
După ce primele trupe ale lui Suleiman, armata Rumeliană, au avansat pe câmpul de luptă, au fost
atacați și împrăștiați de trupele maghiare conduse de Pál Tomori. Acest atac pe flancul drept a cauzat o
panică considerabilă între rândurile otomanilor, dar pe când ungurii au înaintat, otomanii s-au regrupat
datorită sosirii întăririlor. În timp ce pe flancul drept ungurii au înaintat suficient de mult încât l-au pus pe
sultan în pericol prin săgețile care i-au lovit cuirasa, superioritatea numerică a otomanilor și contraatacul la
timp al ienicerilor, trupele de elită, probabil i-au copleșit pe atacanți, mai ales cei de pe flancul stâng.
Ungurii nu și-au putut menține pozițile, iar cei care nu s-au retras au fost încercuiți și capturați sau uciși.
Regele a încercat să scape sub acoperirea întunericului, dar a fost aruncat de pe cal într-un râu
lângă Csele și s-a înecat, fiind îngreunat de armura sa. Circa 1.000 de nobili și conducători unguri au fost de
asemenea uciși. În general este acceptat că peste 10.000 de unguri au căzut în timpul bătăliei, la fel ca și un
număr similar de otomani.

Consecinte:
Orasul de resedinta a regilor maghiari este pradat si incendiat
Prada de război, încărcată pe nave fluviale, a fost transportată pe Dunăre spre teritoriile turcești; la
21 septembrie sultanul hotărăște retragerea trupelor otomane din cauza insecuritatii strategice, pe teritoriul
Ungariei aflandu-se 2 armate crestine si o trupa de mercenari

Mohács este considerat de mulți unguri ca momentul decisiv nefavorabil din istoria țării, o traumă
națională persistând și astăzi în memoria populară. În momentele de ghinion, ungurii au o expresie:
"mai multe s-au pierdut la Mohács" (Több is veszett Mohácsnál). Chiar și în prezent, ungurii percep
bătălia de la Mohács ca însemnând sfârșitul unei regat european independent și odinioară
puternic. Mohács a fost o înfrângere decisivă, evenimentele ce i-au urmat au semnificat, de facto,
sfârșitul independenței Ungariei. Următoarele două secole de lupte aproape constante dintre cele
două imperii, Habsburg și Otoman, au devastat economia zonei și au decimat populația.
Victoria otomanilor a avut ca rezultat împărțirea Ungariei timp de aprox. 150 de ani între Imperiul
Otoman și Casa de Habsburg din Austria. Autonomia Principatului Transilvaniei a fost recunoscută de
Imperiul Otoman.