La data de 25-26 iulie 1476 a avut loc Bătălia de la Războieni (Valea Albă) care a fost

un eveniment important din istoria medievală a Moldovei.

Batalia s-a dat intre o mică armată moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare și
armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mehmed al II-lea. Turcilor
li se alăturase și o oaste a voievodului Țării Românești, Basarab al III-lea cel Bătrân Laiotă.
Dezastrul armatei otomane, cu un an în urmă, nu putea să rămână nepedepsit de
cuceritorul Constantinopolelui, care comandă personal campania din 1476, aducând în Moldova
forţe evaluate de sursele contemporane între 90 000 şi 150 000 de oameni, plus un contingent
de trupe muntene, de 10 000 – 12 000 de luptători, puşi la dispoziţie de domnul muntean, Laiotă
Basarab (1473 – 1477).
În acelaşi timp, porunceşte tătarilor să prade Moldova, pentru a slăbi şi mai mult
apărarea ţării. Armata otomană trece Dunărea în a doua jumătate a lunii iunie 1476, apoi
înaintează pe Valea Siretului, spre Suceava. În aceste condiţii, Ştefan întăreşte cetăţile, trimite
o parte a oastei împotriva tătarilor, reuşind să-i alunge din ţară şi îi lipseşte pe turci de mijloace
de aprovizionare. Fără a primi ajutor de la poloni sau de la unguri, Ştefan este nevoit să opună
armatei invadatoare doar c. 12 000 de oşteni.
La 25 iulie 1476, atacă avangarda otomană. A doua zi, pe 26 iulie 1476, după un duel
de artilerie, otomanii atacă cu infanteria formată din azapi, care este respinsă, cu mari pierderi.
Sultanul porneşte atacul decisiv în fruntea ienicerilor, iar Ştefan, după o rezistenţă înverşunată,
copleşit de numărul adversarilor, este nevoit să abandoneze tabăra şi să se retragă, prin
pădure.
Urmările campaniei otomane din 1476 în Moldova au fost dramatice: ţara a fost
devastată de raidurile tătărăşti şi otomane, multe bunuri au fost jefuite, activităţile economice au
fost perturbate. Cu toate acestea, Ştefan continuă eforturile diplomatice pentru menţinerea
coaliţiei antiotomane, dar în zadar. Conştient că lupta cu Imperiul Otoman nu poate fi câştigată
pe termen lung, va accepta să plătească din nou tribut sultanului, în a doua jumătate a anului
1479 sau în prima parte a anului 1480.