1.

Numărul atomic (Z) reprezintă:

A. numărul electronilor din stratul exterior;
B. numărul protonilor din nucleu;
C. numărul electronilor şi neutronilor;
D. numărul protonilor, electronilor şi neutronilor;
E. numărul protonilor din nucleu şi numărul neutronilor.

2. Sarcină electrica a nucleului este determinată de suma:

A. sarcinilor electrice ale protonilor;
B. sarcinilor electrice ale protonilor şi neutronilor;
C. sarcinilor electrice ale protonilor, neutronilor şi electronilor;
D. masei protonilor şi a masei atomice;
E. numărului protonilor şi a numărului atomic.

3. Numărul atomic indica:

A. numărul de protoni din nucleul unui atom şi corespunde numărului de ordine al
elementului respectiv în sistemul periodic;
B. numărul total de protoni şi neutroni din nucleul unui atom (exceptie: atomul de hidrogen);
C. numărul total de neutroni şi electroni dintr-un atom;
D. suma neutronilor din nucleul unui atom şi a numărului de masa;
E. masa atomică a unui element chimic.

4. Sarcina electrica a protonului este:

A. negativa (1-);
B. egala cu sarcină electronica a neutronului;
C. egala cu zero, protonul fiind neutru;
D. egala cu numărul de masa al deuteriului;
E. pozitiva (1+).

5. Sarcină electrica a nucleului este determinată de suma:

A. sarcinilor electrice ale protonilor;
B. sarcinilor electrice ale protonilor şi neutronilor;
C. sarcinilor electrice ale protonilor, neutronilor şi electronilor;
D. masei protonilor şi a masei atomice;
E. numărului protonilor şi a numărului atomic.

6. Masa electronului este:

A. mult mai mica decit cea a protonului sau a neutronului;
B. egala cu a protonului;
C. mai mare ca a neutronului;
D. egala cu numărul de masa al atomului de hidrogen;
E. egala cu diferenta dintre masa neutronului şi a protonului.

7. Într-un atom, numărul electronilor este:

A. egal cu al protonilor;
B. dublu fata de cel al neutronilor;
C. egal cusuma protonilor şi neutronilor;
D. egal cu numărul de masa, cu excepţia hidrogenului;
E. egal cu masa atomică.

8. În învelisul electronic al unui atom sunt:

A. electroni;
B. protoni;
C. neutroni;
D. electroni şi protoni;
E. electroni şi neutroni.
9. Elementul chimic reprezintă specia de atomi care are:
a) acelaşi numar atomic;
b) acelaşi numar de masa;
c) acelaşi numar de electroni pe ultimul strat;
d) acelaşi numar de neutroni;
e) toate afirmatiile sunt corecte.

10. Un atom care are simbolul 8O are:

A. 8 protoni, 9 electroni, 8 neutroni;
B. 8 protoni, 9 electroni, 9 neutroni;
C. 8 protoni, 8 electroni, 9 neutroni;
D. 9 protoni, 8 electroni, 8 neutroni;
E. 9 protoni, 9 electroni, 8 neutroni.

11. Unitatea de masă atomică, u.m., reprezintă:

A. a 12-a parte din masa izotopului 12C;
B. masa izotopului 14N;
C. masa îatomică a carbonului;
D. a 12-a parte din masa izotopului 13C;
E. a 12-a parte din masa izotopului 16O.

12. Într-un ion divalent pozitiv, M2+, numărul electronilor este:

A. cu doua unitati mai mic decat numărul protonilor;
B. cu doua unitati mai mare decat numărul protonilor;

13. Principiul lui Pauli se referă la:

A. numărul total de electroni dintr-un strat;
B. numărul total de electroni dintr-un substrat;
C. numărul maxim de electroni care pot exista într-un orbital;
D. procesul de ionizare a unui atom;
E. numărul de electroni puşi în comun de un atom, la formarea unei legaturi covalente.

14. Proprietatile fizice neperiodice ale unui element sunt:

A. raza atomică şi raza ionica;
B. numărul atomic şi masa atomică;
C. valenta;
D. energia de ionizare;
E. caracterul electropozitiv.

15. Regula lui Hund se referă la completarea cu electroni:

A. a substraturilor care fac parte din stratul ns;
B. a orbitalilor care fac parte din acelaşi substrat;
C. a unui orbital oarecare;
D. numai a straturilor energetice ale unor nemetale;
E. numai a straturilor energetice ale metalelor tranzitionale;

16. Electronii cuplati reprezintă:

A. doi electroni cu spin opus, dintr-un orbital atomic;
B. electronii acceptati de un atom la formarea unui anion;
C. electronii cu spin opus, din doi orbitali diferiti;
D. doi electroni cu acelaşi spin, din orbitali diferiti;
E. electronii ns1 ai metalelor alcaline.

17. Un orbital atomic reprezintă:

A. o regiune în spatiul din jurul nucleului unui atom în care un electron se poate gaşi cu
maxima probabilitate;
B. o traiectorie precisa pe care o parcurge un electron în jurul nucleului;
C. o zona din jurul nucleului, evitata de electronii din învelisul electronic al unui atom;
D. o zona din jurul nucleului, în care, uneori, se afla protoni;
E. o zona din jurul nucleului, în care, uneori, se afla neutroni.

18. Un orbital de tip p:

A. este format din doi lobi egali, situati de o parte şi de alta a nucleului, pe una din cele trei
axe de coordonate;
B. contine maximum 2 electroni cu acelaşi spin;
C. contine maximum 4 electroni cu spin opus;
D. are forma sfericã;
E. este format din 4 lobi, situati pe axele de coordonate x şi y.

19. Substratul p este format din:

A. 5 orbitali;
B. 7 orbitali;
C. 1 orbital;
D. 3 orbitali;
E. 6 orbitali

20. Elementele din grupele principale ale sistemului periodic au pe ultimul strat un
numărul de electroni egal cu numărul:
A. grupei;
B. perioadei;
C. neutronilor;
D. protonilor;
E. atomic.

21. Afirmaţia corectă este:

A. numărul maxim de electroni dintr-un strat este 2n2;
B. numărul maxim de electroni dintr-un substrat este 2n;
C. numărul maxim de electroni dintr-un strat este 2n;
D. numărul maxim de electroni cedati de un atom depinde de masa lui atomică;
E. numărul maxim de electroni acceptati de un atom nu depinde de configuratia lui
electronica.

22. Afirmaţia corectă este:

A. într-un orbital poate exista maximum un electron;
B. orbitalii de energie egale se ocupa succesiv cu câte doi electroni;
C. electronul distinctiv tinde sã ocupe în atom orbitalul vacant cu energie minimã;
D. ocuparea straturilor se face independent de energia lor;
E. ocuparea substraturilor se face independent de energia lor

23. Proprietãti neperiodice ale elementelor sunt:

A. numărul de ordine şi masa atomicã;
B. razele ionilor şi energia de ionizare;
C. volumele atomice şi razele ionilor;
D. numărul de ordine şi valenta;
E. numărul de ordine, masa atomicã şi energia de ionizare.

24. Care din urmatoarele afirmatii sunt false?

A. atomul e divizibil si are o structura complex,
B. toate particulele care alcatuiesc un atom se numesc particule fundamentale,
C. atomul e format din nucleu si invelis electronic,
D. protonii si neutronii formeaza nucleul atomului,
E. intr-un atom numarul electronilor este diferit de numarul protonilor.

25. Ordinea ocupării cu electroni a straturilor şi substraturilor învelişului electronic

al unui atom se stabileşte după următoarele reguli şi principii:
A. regula lui Hund;
B. în ordinea creşterii energiei orbitalilor 1s 2s 2p 3s 3p 4s 4p 3d 4d;
C. principiul lui Pauli
D. principiul lui Le Chatelier
E. postulatelelui Bohr

26. Caracterul electropozitiv al elementelor variaza astfel:

A. scade în perioada de la stanga la dreapta şi în grupele principale, de jos în sus;
B. creste în perioada de la dreapta la stanga şi în grupele principale, de jos în sus;
C. creste în perioada de la stanga la dreapta şi în grupele principale, de sus în jos;
D. creste în perioada de la stanga la dreapta şi în grupele principale, de jos în sus;
E. scade în perioada de la dreapta la stanga şi în grupele principale, de jos în sus.

27. Caracterul electronegativ al elementelor variază astfel:

A. scade în perioada de la stanga la dreapta şi în grupa, de jos în sus;
B. scade în perioada de la stanga la dreapta şi creste în grupa de sus în jos;
C. creste în perioada de la dreapta la stanga şi în grupa, de sus în jos;
D. creste în perioada de la dreapta la stanga şi scade în grupa de jos în sus;
E. creste în perioada de la stanga la dreapta şi în grupa, de jos în sus.

28. Numărul de masa reprezintă:

A. suma protonilor şi neutronilor din nucleu;
B. masa atomică ;
C. masa moleculara;
D. suma maselor protonilor şi electronilor;
E. suma maselor protonilor şi neutronilor.

29. În sistemul periodic, elementele chimice sunt plasate în ordinea cresterii:

A. numărului atomic;
B. masei atomice;
C. numărului de masa;
D. numărului de neutroni;
E. caracterului metalic.

30. Proprietatile fizice neperiodice ale unui element sunt:

A. raza atomică şi raza ionica;
B. numărul atomic şi masa atomică;
C. valenta;
D. energia de ionizare;
E. caracterul electropozitiv.

31. Sistemul periodic este alcatuit din:

A. 18 grupe, 7 perioade (una incompleta) şi doua şiruri orizontale, plasate la baza acestuia;
B. 8 grupe, 7 perioade (una incompleta) şi doua şiruri orizontale, plasate la baza acestuia;
C. 10 grupe, 7 perioade (una incompleta) şi doua şiruri orizontale, plasate la baza acestuia;
D. 14 grupe, 6 perioade (doua incomplete) şi doua şiruri orizontale, plasate la baza acestuia;
E. 18 grupe, 6 perioade şi doua şiruri orizontale, plasate la baza acestuia.

32. Raza atomică a elementelor chimice din grupele principala:

A. creste în perioada cu cresterea numărului atomic Z;
B. creste în grupa cu cresterea numărului de straturi;
C. creste în grupa cu scaderea numărului de electroni;
D. nu prezînta o variatie periodica;
E. creste în perioada de la grupa I A la III A şi apoi scade de la grupa IV A la VIII A.

33. Elementele din aceeaşi perioada au:

A. numar diferit de straturi electronice;
B. acelaşi numar de straturi electronice;
C. acelaşi numar de electroni de valenta;
D. acelaşi numar de electroni pe ultimul strat;
E. acelaşi numar de electroni pe substraturile ultimului strat.

34. Elementele din aceeaşi grupa principala au:

A. un numar egal de straturi;
B. orbitali diferiti în ultimul strat;
C. acelaşi numar de electroni pe ultimul strat;
D. acelaşi numar de substraturi;
E. numar egal de straturi şi numar egal de electroni.

35. Energia de ionizare:

A. scade în grupa de sus în jos şi în perioada, de la stanga la dreapta;
B. creste în grupa de sus în jos şi în perioada, de la stanga la dreapta;
C. creste în grupa de sus în jos şi scade în perioada, de la stanga la dreapta;
D. scade în grupa de sus în jos şi creste în perioada, de la grupa I A, la grupa VIII A;
.
E. scade în grupa de sus în jos şi creste în perioada, de la dreapta la stanga.

36. Caracterul electrochimic al unui element este determinat de:

A. suma protonilor şi electronilor;
B. suma protonilor şi neutronilor;
C. numărul izotopilor;
D. masa atomică;
E. pozitia în sistemul periodic şi configuratia electronica a elementului.

37. Numărul de ordine şi masa atomică sunt:

A. proprietati fizice;
B. proprietati chimice;
C. proprietati periodice;
D. proprietati neperiodice;
E. constante fizico-chimice.

38. Legea echivalenţilor (J.B. Richter) se enunţă astfel:

A. În toate reacţiile chimice, suma maselor reactanţilor este egală cu suma maselor
produşilor de reacţie
B. În reacţiile chimice, substanţele se combină între ele în proporţii de masă definite sau
constante
C. Când două elemente chimice pot forma între ele mai multe combinaţii, diferitele mase ale
unui element care se combină cu aceeaşi masă a celuilalt element, se găsesc între ele
întotdeauna în raporturi de numere întregi şi mici
D. Substanţe simple sau compuse reacţionează între ele în cantităţi proporţionale cu
echivalenţii lor chimici
E. Volume egale de gaze diferite, aflate la aceeaşi temperatură şi presiune, conţin acelaşi
număr de molecule

39. Legătura chimică din H2S este:

A. electrovalenta;
B. covalenta nepolara;
C. covalenta polara;
D. de hidrogen;
E. dipol-dipol.

40. Care din următoarele serii conţin numai substanţe care formează reţele ionice?
A. NH4Cl, He, CaO;
B. AgNO3, KOH, NaF;
C. CaSO4, diamant, He;
D. NaCl, BaO, Ne;
E. NaOH, AgCl, HCl.

41. Dintre speciile următoare, I2, HBr, H2O, NH3, H2S, formează molecule nepolare:
A. I2;
B. HBr;
C. H2O;
D. NH3;
E. H2S.

42. Care din următoarele afirmaţii referitoare la metale, sunt adevărate?

A. toate se prezintă numai în stare solidă
B. prezintă luciu caracteristic
C. sunt bune conducătoare de căldură şi electricitate
D. nici un metal nu prezintă rezistenţă mecanică
E. nici un metal nu se poate prelucra mecanic

43. Care dintre următorii compuşi sunt de natură covalentă?

A. CsF
B. NaF
C. H2S
D. HF
E. HCl

44. O soluţie de H3PO4 cu volumul de 1 litru conţine 98 g H3PO4. Care din

următoarele afirmaţii sunt adevărate, ştiind ca relatia dintre CN şi CM ale acestei soluţii
este: CN=3CM?
A. soluţia are concentraţia 3 N;
B. soluţia are concentraţia 1 M;
C. soluţia are concentraţia 3 M;
D. soluţia are concentraţia 1 N;
E. soluţia are concentraţia 2 N.

45. Care din seriile următoare conţin numai substanţe al căror echivalent gram se
calculează: Eg=M/2, unde M este masa moleculară (respectiv masa atomică) a
substanţei:
A. Ba(OH)2, CuSO4, Ca;
B. H4SiO4, Zn(OH)2, MnSO4;
C. Cu, Ba(NO3)2, H2S;
D. NaNO3, CaCO3, BeCl2;
E. FeS, Cr2(SO4)3, KBr;

46. Legături de hidrogen se formează între moleculele de:

A. HCN;
B. HF;
C. H2S;
D. HI;
E. CH4.

47. Indicaţi afirmaţiile corecte:

A. pentru substanţele ZnCl2, Ba(OH)2, FeSO4 echivalentul gram se calculează: Eg=M/2,
unde M este masa moleculară a substanţei;
B. substanţele se combină (reacţionează) întotdeauna echivalent la echivalent;
C. în reacţia de formare a clorurii de sodiu se combină 1 Eg NaOH cu 2 Eg HCl;
D. echivalentul gram al hidrogenului este 1 g;
E. echivalentul gram al oxigenului este 16 g.

48. Substanţele ionice se caracterizează prin:

A. masă moleculară mare;
B. solubilitate în solvenţi nepolari, când are loc solvatarea moleculelor;
C. temperatura de topire ridicată;
D. plasticitate;
E. reţele cristaline moleculare stratificate.

49. Ce tip de legături chimice există în apa aflată în stare gazoasă?

A. van der Waals;
B. dipol-dipol;
C. covalentă;
D. covalentă polară şi van der Waals;
E. covalentă nepolară şi van der Waals.

50. Pentru compuşii ionici, afirmaţia corectă este:

A. la temperatură obişnuită sunt solizi;
B. sunt opaci;
C. sublimează;
D. în stare solidă conduc curentul electric;
E. se dizolvă cel mai uşor în solvenţi organici nepolari.

51. Legătura ionică reprezintă interacţiunile electrostatice de:

A. atracţie dintre ioni de semn contrar, formaţi prin transfer de electroni, de la atomii
elementelor cu caracter electropozitiv, la atomii elementelor cu caracter elecronegativ;
B. respingere dintre ioni de semn contrar, formaţi prin transfer de electroni de la atomii
elementelor cu caracter electropozitiv, la atomii elementelor cu caracter elecronegativ;
C. atracţie dintre ioni de acelasi semn, formaţi prin transfer de electroni de la atomii
elementelor cu caracter electropozitiv, la atomii elementelor cu caracter elecronegativ;
D. atracţie dintre ioni ai elementelor cu caracter electropozitiv;
E. atracţie dintre ioni ai elementelor cu caracter electronegativ;

52. Majoritatea compuşilor ionici se prezintă sub forma de:

A. cristale ionice, cu puncte de topire şi fierbere relativ ridicate;
B. cristale atomice, cu puncte de topire şi fierbere relativ ridicate;
C. cristale ionice, cu puncte de topire şi fierbere relativ scăzute;
D. cristale atomice, cu puncte de topire şi fierbere relativ scăzute;
E. cristale ionice, cu puncte de topire mari şi puncte de fierbere relativ scăzute;

53. Substantele lichide prezintă următoarele proprietăţi:

A. au forma proprie;
B. nu au volum propriu, de aceea iau forma vasului în care se găsesc;
C. energia cinetică a particulelor este mai mică decât la solide;
D. au volum propriu;
E. toate conduc curentul electric.

54. Care din afirmaţiile referitoare la legătura ionică este adevarată?

A. legătura metalică se realizează pe baza transferului de electroni de la atomii elementelor
cu caracter electropozitiv, la atomii elementelor cu caracter electronegativ;
B. legătura ionică se întâlneşte în gaze rare;
C. legătura covalentă se întâlneşte în cei mai mulţi compuşi ai sodiului;
D. substanţele ionice nu sunt constituite din molecule;
E. în reţeaua cristalina pot exista ioni complecşi sau poliatomici, deoarece aceştia sunt
formaţi prin legături covalente.

55. Pentru legăturile covalente, afirmaţia corectă este:

A. se formează prin punere în comun de electroni cuplaţi, din stratul de valenţă;
B. se realizează prin transfer de electroni;
C. se realizează între atomii elementelor cu caracter electropozitiv;
D. conduc la compuşi care cristalizează în reţele ionice;
E. sunt rigide şi orientate în spaţiu.
56. Care din afirmaţiile referitoare la legătura covalent-coordinativă este falsă?
A. legătura coordinativă este un caz particular al legăturii covalente;
B. electronii puşi în comun provin de la un singur atom;
C. legătura coordinativă este întâlnită în combinaţii complexe şi ioni poliatomici;
D. legătura coordinativă se reprezintă printr-o săgeată ce indică sensul deplasării electronilor
de la donor spre acceptor;
E. substanţele ce prezintă legătură coordinativă formează numai cristale moleculare.

57. Maleabile şi ductile sunt:

A. metalele;
B. compusii ionici, care cristalizeaza în reţele ionice;
C. compusii ionici, care cristalizeaza in retele atomice;
D. compusii covalenti, care cristalizeaza in retele atomice;
E. metalele si compusii implicati in legaturi de hidrogen.

58. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. potasiul formează ioni pozitivi mai uşor decât litiul;
B. siliciul formează de preferinţă configuraţii de gaz rar prin ionizare;
C. energia de ionizare a magneziului este mai mică decât energia de ionizare a clorului;
D. HCl, H2O, NaH sunt molecule polare
E. HCl, H2O, HF sunt molecule polare

59. Care din următoarele serii conţin numai substanţe cu molecule polare?
A. BeCl2, NaH, Cr2O3;
B. H2O, NO, KOH;
C. NH3, ZnCl2, CH4;
D. HBr, SO3, NH3
E. H2O, HF, PH3

60. Care din următoarele serii conţin numai substanţe care conduc curentul electric
în soluţie apoasă sau în topitură?
A. H2SO4, Al2O3, CaF2;
B. CaCO3, Zn, KMnO4;
C. Na2S, KClO3, NaOH;
D. CsF, MnO2, PbO2
E. KI, NaCl, I2

61. Care din următoarele serii conţin numai substanţe cu molecule nepolare?
A. SO2, HCl, N2;
B. CH4, H2, Cl2;
C. diamant, F2, zinc;
D. CO2, CCl4, N2
E. Br2, O2, F2

62. Care din următoarele afirmaţii referitoare la nemetale, sunt adevărate?

A. sunt substanţe solide, lichide sau gazoase la temperatura obişnuită
B. sunt rău conducătoare de căldură şi electricite
C. majoritatea celor solide sunt sfărâmicioase
D. nu prezintă luciu metalic
E. toate prezintă rezistenţă mecanică

63. Tăria legăturii dintre molecule scade în ordinea:

A. forţe van der Waals, legaturi dipol-dipol, legaturi de hidrogen;
B. legaturi dipol-dipol, legaturi de hidrogen, forţe van der Waals;
C. forţe van der Waals, legaturi de hidrogen, legaturi dipol-dipol;
D. legaturi de hidrogen, legaturi dipol-dipol, forţe van der Waals;
E. legaturi dipol-dipol, forţe van der Waals, legaturi de hidrogen.
64. O soluţie semimolară de HNO3 conţine:
A. 0,5 g HNO3 dizolvate într-un litru de soluţie;
B. 0,5 moli HNO3 dizolvat în 1000 g soluţie;
C. 12,6 g HNO3 dizolvate în 1000 mL soluţie;
D. 31,5 g HNO3 dizolvate în 1000 g apă;
E. 0,5 moli HNO3 dizolvat într-un litru de soluţie.

65. Care din seriile următoare conţin numai substanţe el căror echivalent gram se
calculează: Eg=M/3, unde M este masa moleculară (respectiv masa atomică) a
substanţei:
A. Na3PO4, FeCl3, Al(OH)3;
B. K2CrO4, AgNO3, Be(OH)2;
C. AlCl3, Fe, ZnSO4;
D. NaNO3, BaCO3, NiCl2;
E. SnS, Cr(OH)3, NH3.

66. Electroliţii tari :

A. Prezintă conductibilitate mare, independent de concentraţia soluţiei
B. Nu sunt complet ionizaţi în soluţie
C. Respectă în totalitate legea acţiunii maselor
D. Respectă în totalitate legea diluţiei a lui Ostwald
E. Sunt caracterizaţi numai prin constanta de ionizare Ki

67. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. două lichide care se dizolvă unul în altul sunt miscibile;
B. lichidele care nu formează soluţii între ele sunt nemiscibile;
C. solubilitatea substanţelor solide, lichide şi gazoase creşte cu temperatura;
D. prin răcirea soluţiilor saturate la o anumită temperatură, are loc procesul de cristalizare,
care se poate aplica la separarea substanţelor din amestecuri;
E. solubilitatea gazelor creşte cu creşterea presiunii.

68. Care din afirmaţiile cu privire la dizolvarea compuşilor ionici în apă sunt false?
A. la dizolvarea compuşilor ionici în apă au loc interacţiuni fizice între solvent şi solvat;
B. la dizolvarea compuşilor ionici în apă se formează legături de tip
ion-dipol;
C. ionii înconjuraţi de dipolii apei de numesc ioni hidrataţi;
D. în procesul de dizolvare al unei substanţe în apă are loc orientarea polului pozitiv al
moleculei de apă spre ionii pozitivi, şi a polului negativ spre ionii negativi;
E. în soluţie ionii sunt mobili, ceea ce explică conductibilitatea electrică a soluţiilor de
compuşi ionici.

69. Care din seriile următoare conţin numai substanţe al căror echivalent gram se
calculează: Eg=M/3, unde M este masa moleculară (respectiv atomică) a substanţei:
A. Na3PO4, FeCl3, Al(OH)3;
B. K2CrO4, AgNO3, Be(OH)2;
C. AlCl3, Fe, ZnSO4;
D. NaNO3, BaCO3, NiCl2;
E. SnS, Cr(OH)3, NH3.

70. soluţie conţine 0,8 g NaOH în 50 mL soluţie. Care din următoarele afirmaţii sunt
adevărate?
A. soluţia are concentraţia 0,4 N;
B. soluţia are concentraţia 0,2 N;
C. soluţia are concentraţia 0,4 M;
D. soluţia are concentraţia 0,2 M;

71. Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?

A. proprietatea unei substanţe de a se dizolva într-un solvent se numeşte solubilitate;
B. solubilitatea unei substanţe într-un solvent se exprimă prin coeficientul de solubilitate;
C. coeficientul de solubilitate reprezintă cantitatea minimă de substanţă care se poate dizolva
la o temperatură dată într-o anumită cantitate de solvent;
D. substanţele se pot clasifica după solubilitate în substanţe uşor solubile, puţin solubile şi
greu solubile;
E. clorura de argint este uşor solubilă în apă.

72. Care din afirmaţiile cu privire la dizolvare sunt incorecte?

A. procesul de amestecare omogenă a două sau mai multe substanţe, urmat de formarea unei
soluţii, se numeşte dizolvare;
B. dizolvarea substanţelor reprezintă numai un fenomen chimic;
C. dizolvarea substanţelor reprezintă numai un fenomen fizic;
D. fenomenul chimic de la dizolvare se numeşte solvatare;
E. fenomenul fizic de la dizolvare se numeşte solvatare.

73. Care din afirmaţiile cu privire la dizolvare sunt incorecte?

A. dizolvarea substanţelor reprezintă numai un fenomen chimic;
B. dizolvarea substanţelor reprezintă o recţie chimică;
C. dizolvarea substanţelor este numai un fenomen biologic;
D. dizolvarea este atât un fenomen fizic cât şi unul chimic
E. dizolvarea substanţelor reprezintă numai un fenomen fizic

74. Care din seriile următoare conţin numai substanţe al căror echivalent gram se
calculează: Eg=M/2, unde M este masa moleculară (respectiv atomică) a substanţei:
A. Ba(OH)2, CuSO4, Ca;
B. H4SiO4, Zn(OH)2, K2SO4;
C. CaSO4, Ba(NO3)2, H2S;
D. NaNO3, CaCO3, BeCl2
E. Zn, PbSO4, KCl

75. Care din seriile următoare conţin numai substanţe al căror echivalent gram se
calculează: Eg=M/2, unde M este masa moleculară (respectiv atomică) a substanţei:
A. AlCl3, FeS, H2SO3;
B. CaCl2, MgCl2, Zn;
C. KClO3, BaSO4, H3PO4;
D. Ca(OH)2, H2SO4, Co(NO3)2
E. Fe(OH)2, LiCl, H2SO4

76. Un sistem se află în starea de echilibru dacă satisface următoarele condiţii:

A. temperatura este aceeaşi în toate punctele sistemului
B. presiunea are aceeaşi valoare în orice regiune din sistem
C. compoziţia sistemului nu variază în timp
D. temperatura este diferită în toate punctele sistemului
E. presiunea este diferită în orice regiune din sistem

77. Care dintre următoarele reacţii chimice sunt incomplete sau reversibile?
A. echilibrele redox
B. echilibrele cu formare de combinaţii complexe
C. ionizarea acizilor slabi
D. ionizarea bazelor slabe
E. reacţiile de neutralizare ale acizilor tari cu baze tari

78. soluţie cu pH=10 are caracter:

A. acid;
B. neutru;
C. amfoter;
D. bazic;
E. oxidant.

79. Apa este o substanţă cu caracter:

A. oxidant;
B. reducător;
C. acid;
D. bazic;
E. amfoter.

80. Într-o soluţie neutră:

A. [H+] = [HO-] = 10-7
B. [H+] > [HO-]
C. [H+] < [HO-]
D. pH = 7
E. pH < 7

81. Un acid este o substanta care:

A. are tendinţa de a accepta o grupare hidroxil
B. are tendinţa de a accepta un proton
C. are tendinţa de a ceda un proton
D. are tendinţa de a ceda o grupare hidroxil
E. prin pierderea unui proton se transforma in baza sa conjugata

82. O soluţie acidă prezintă:

A. pH > 7
B. pH = 7
C. [H+] < 10-7
D. [H+] > 10-7
E. pH < 7

83. Gradul de disociere :

A. este raportul dintre numărul de molecule disociate în ioni şi numărul total de molecule
dizolvate
B. depinde de natura electrolitului şi creşte cu diluarea solutiilor, pentru că mărindu-se
distanţele dintre ioni nu mai există tendinţa de recombinare a lor
C. caracterizează starea unui electrolit numai într-o soluţie de concentraţie dată şi variază
odată cu aceasta
D. când este egal cu 0, electrolitul este complet ionizat
E. determină marimea conductibilităţii electrice a soluţiei electrolitului, deoarece transportul
electricităţii în soluţie este făcut de ioni

84. Care din următoarele afirmaţii referitoare la gradul de disociere, α, sunt

adevărate ?
A. Reprezintă fracţiunea disociată din numărul total de molecule dizolvate
B. Nu depinde de concentraţia electrolitului
C. Reprezintă diferenţa dintre numărul total de molecule dizolvate şi numărul de molecule
disociate
D. Depinde de concentraţie, scade cu creşterea concentraţiei
E. Poate lua valori cuprinse între 0 şi 1

85. Care din următoarele afirmaţii referitoare la solvenţi, sunt corecte?

A. Starea de agregare predilectă a solventilor este cea solidă
B. Starea de agregare predilectă a solvenţilor este cea lichidă
C. Pot fi considerate solvenţi, substanţele: apă, alcooli, hidrocarburi aromatice, tetraclorură
de carbon, dimetilformamidă
D. Solvenţii pot fi polari şi nepolari
E. Solvenţii cei mai frecvent întâlniţi sunt cei cu molecule polare
86. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?
A. pH-ul este logaritmul zecimal negativ al activităţii ionilor de hidrogen dintr-o soluţie
B. pOH-ul este logaritmul zecimal negativ al activităţii ionilor hidroxil dintr-o soluţie
C. hidroliza sărurilor este o reacţie ireversibilă
D. sărurile provenite din acid tare şi bază tare nu hidrolizează
E. hidroliza sărurilor este o reacţie reversibilă

87. Unele dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un indicator de pH sunt

următoarele:
A. Schimbarea de culoare să fie reversibilă
B. Schimbarea de culoare să se producă brusc, într-un interval de pH cât mai mic
C. Indicatorul să fie solubil în apă sau alcool
D. Indicatorul să se folosească în cantităţi mari pentru a se observa schimbarea de culoare
E. Schimbarea de culoare să se producă la adaosul unor cantităţi mari de acid sau de bază

88. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. pH-ul unei soluţii se poate determina cu ajutorul hârtiei-indicator de pH, a soluţiilor de
indicatori acido-bazici sau prin metode instrumentale (aparat, pH-metru)
B. Indicatorii de pH (acido-bazici) sunt compuşi organici cu structuri complexe, care îşi
schimbă culoarea la variaţia concentraţiei ionilor H+
şi HO- din soluţie, cuprinsă într-un
anumit domeniu al acesteia
C. Indicatorii acido-bazici de culoare îşi modifică culoarea în funcţie de pH, schimbarea
având loc într-un anumit domeniu de viraj
D. Indicatorii acido-bazici de fluorescenţă îşi modifică fluorescenţa în funcţie de pH
E. Indicatorii acido-bazici în soluţie, pot fie să cedeze un proton (indicator bazic), fie să
accepte un proton (indicator acid)

89. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. reacţiile de precipitare sunt reacţii chimice în urma cărora se formează substanţe greu
solubile, care se depun
B. precipitarea are loc atunci când produsul concentraţiei ionilor participanţi la reacţie este
mai mare sau cel puţin egal cu produsul de solubilitate
C. produsul de solubilitate al unui compus este egal cu produsul concentraţiilor ionilor în
soluţia saturată
D. cu cât un precipitat este mai greu solubil, cu atât produsul de solubilitate are o valoare
mai mică
E. un precipitat se dizolvă atunci când produsul concentraţiei ionilor respectivi atinge
aceeaşi valoare cu cea a produsului de solubilitate

90. Referitor la reacţiile redox este corectă afirmaţia:

A. oxidantul acceptă protoni
B. reducătorul cedează protoni
C. oxidantul acceptă electroni
D. reducătorul acceptă electroni
E. numărul electronilor cedaţi este mai mare decât cel al electronilor acceptaţi

91. Referitor la reacţii chimice nu este corectă afirmaţia:

A. reacţiile cu transfer de protoni se numesc reacţii de tip acid - bază
B. reacţiile cu transfer de electroni se numesc reacţii redox
C. reacţiile cu transfer de ioni sau molecule se numesc reacţii de complexare
D. reacţiile cu transfer de protoni se numesc reacţii de oxido - reducere
E. reacţiile cu transfer de particule se numesc reacţii donor - acceptor

92. Care din următoarele concentraţii ale ionilor indică o soluţie acidă?
A. [H3O+]= 2·10-9 moli/L;
B. [OH-]= 2·10-8 moli/L;
C. [OH-]= 5·10-6 moli/L;
D. [H3O+]= 7·10-4 moli/L
E. [H3O+]= 2·10-8 moli/L;

93. Reacţile de oxidare se caracterizează prin:

A. Scăderea algebrică a numărului de oxidare
B. Apariţia sarcinilor pozitive
C. Creşterea numărului sarcinilor pozitive
D. Dispariţia sarcinilor negative
E. Creşterea algebrică a numărului de oxidare

94. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

95. În seria activităţii electrochimice, metalele sunt aranjate:

A. în ordinea creşterii reactivităţii chimice;
B. în ordinea descreşterii caracterului electropozitiv;
C. în ordinea creşterii valenţei;
D. în ordinea creşterii masei atomice;
E. în ordinea creşterii numărului atomic Z.

96. Reprezentarea convenţională a pilei electrice se realizează:

A. (-) anod/ electrolit 1//elelctrolit2/catod (+)
B. (-) catod/ electrolit2// elelctrolit1/anod(+)
C. (-) anod/ electrolit 2//elelctrolit1/catod (+)

97. Reprezentarea pilei Daniel Iacobi este realizata prin:

A. Zn/H2SO4/Cu
B. Zn / ZnS04 // CuS04 / Cu.
C. (-) red2/ ox2// ox1/red1 (+)
D. Zn/ Zn2+(1N)//H+(1N)/H2, Pt

98. Reactiile ce au loc la electrozii acumulatorului cu plumb sunt:

99. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. În pilele de combustie procesul de oxido-reducere are loc prin arderea combustibililor.
B. Elementul galvanic transformă energia electrica în energie chimică.
C. La începutul seriei Beketov-Volta, se află metalele cu cel mai accentuat caracter reducător
D. Într-o pila electrica avem un electrod dintr-un metal mai reactiv, cu caracter reducător
accentuat (catod) si un electrod dintr-un metal mai puţin reactiv, cu caracter oxidant (anod).

100. Coroziunea poate fi impiedicata prin:

A. Eliminarea prezenţei oxigenului sau a apei;
B. Introducerea de metale cu caracter reducător puternic;
C. Introducerea de elemente biologice;
D. Introducerea de metale cu caracter oxidant puternic.

//
101. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?
A. Ţiţeiul este un lichid vâscos, de culoare brună-neagră, cu reflexe albăstrui cu miros
caracteristic;
B. Ţiţeiul este solubil în apă şi mai greu decât apa;
C. Ţiţeiul este un amestec complex de hidrocarburi gazoase şi solide dizolvate în hidrocarburi
lichide;
D. Ţiţeiul se prezintă în natură în stare amorfă.

102. În ţiţei se găsesc:

A. Hidrocarburi aciclice saturate (alcani sau parafine);
B. Hidrocarburi aciclice nesaturate (de tip alchene, alchine);
C. Hidrocarburi ciclice saturate (cicloparafine sau naftene);
D. Hidrocarburi aromatice.

103. Comportarea în exploatare a motoarelor navale concepute să funcţioneze cu

combustibilii grei navali (CG) depinde de:
A. preţul redus al combustibilului rezidual;
B. caracteristicile combustibilului.
C. de tipul navei

104. Combustibilul greu naval reprezintă :

A. Amestecul, în diferite proporţii dintre produsele provenite prin prelucrarea cocsului
petrolier cu distilatele de tipul motorinei, petrolului lampant etc.
B. Amestecul, în diferite proporţii, dintre motorină şi o serie de distilate uşoare, obţinute din
prelucrarea secundară a petrolului
C. Amestecul, în diferite proporţii, dintre reziduul provenit de la distilarea petrolului brut şi o
serie de distilate (motorină, petrol lampant etc.).

105. Prezenţa sulfului liber sau a compuşilor acestuia în combustibilul greu provoacă, în
urma procesului de ardere:
A. Coroziunea chimică a cămaşii de cilindru
B. Degradarea calităţii uleiului de ungere al cilindrului
C. Coroziunea electrochimică a cămaşii cilindrului.

106. În combustibil, sulful se găseşte:

A. Ca sulf organic-în combinaţii organice;
B. Sub forma de sulfuri metalice;
C. În combinatii anorganice oxigenate (sulfati);
D. Sub formă de săruri ale acidului sulfhidric.

107. Cu toate ca la arderea sulfului se degaja o mare cantitate de caldura, acest element
este daunator in procesul de ardere a combustibililor, deoarece SOx formati:
A. Corodeaza partileemtalice ale focarului;
B. Are actiune poluanta, fiind un component al ploilor acide;
C. Reacţionează cu alţi compuşi formând compuşii grei.

108. Cei mai utilizaţi combustibili navali, din categoria B sunt cei de tip:
A. MFO
B. IFO
C. HFO
D. MDF
E. GO.

109. Combustibilii navali se caracterizează prin:

A. densitate mare (1000-1050 kg/m3 )
B. vâscozitate mare (300....7000 sec.Red-1),
C. caracteristici de ardere net imbunătăţite, comparativ cu motorina.
D. punct de congelare scăzut (~ 24°C), punct de inflamabilitate ridicat (≥ 62°C),
E.conţinut de apă (cca 1% în volum) si continut de sulf (~ 5%)

110. Care este densitatea unui produs petrolier la temperatura de 15oC, utilizand
formula: , dacă densitatea lui, măsurată la 25oC, este de 0,891 g/cm3,
iar c = 0,000647 ?
A. 0,8981 g/cm3
B. 0,8974 g/cm3
C. 0,8983 g/cm3

111. Să se afle temperatura toC la care s-a determinat densitatea relativă a unui produs
petrolier, ştiind că, densitatea relativă la temperatura toC este de 0,916 g/cm3 , iar la
20oC este de 0,9197 g/cm3. Se dau: , c = 0,000620
A. 270C
B. 250C
C. 260C

112. Punctul de curgere este:

A. temperatura cea mai scăzută la care, în condiţii determinate, combustibilul mai curge.
B. temperatura cea mai ridicata la care, în condiţii determinate, combustibilul nu se apride
C. temperatura cea mai scăzută la care, în condiţii determinate, combustibilul devine vâscos.

113. În sistemul metric international, densitatea absolută se exprimă în:

A. kg/m3
B. barili
C. g/cm3
D. m3/kg

114. Unităţile de măsură pentru puterea calorifică a combustibililor solizi:

A.MJ/Kg
B. Kcal/Kg
C. Erg/Kg

115. În sistemul metric internaţional, unitatea de măsură pentru vâscozitatea

cinematică este:
A. N.s.m-2
B. centiStokes (cSt)
C. Pa.s
D. m2/ s

116. În calculul indicelui Diesel, se foloseşte:

A. Densitatea absolută, exprimată pentru temperaturi în 0C;
B. Densitatea API, exprimată în grade API;
C. Densitatea relativă.

117. Conţinutul de apă din combustibilii navali se exprimă în procente volumetrice şi

este limitat prin specificaţii din cauza efectelor apei asupra motorului şi instalaţiilor,
precum:
A. La concentraţii peste 0,4% în volum, apa înrăutăţeşte arderea.
B. La contactul apă/metal, se produce coroziunea electrochimică a metalelor,
C. Diluează concentraţia sărurilor de vanadiu şi sodiu, împiedicând coroziunea.
D. Apa emulsionează cu combustibilul, îngreunând funcţionarea centrifugelor.

118. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate?

A. Aditivii pentru combustibili sunt hidrocarburi care completează caracteristicile naturale
ale acestora şi -i pot înlocui pe aceştia într-o arie largă de utilizare.
B. Aditivii protejează combustibilul de transformările chimice, de acţiunea agenţilor fizicochimici
cu care acesta vine în contact.
C. Aditivii pentru combustibili nu înlesnesc autoaprinderea şi apariţia flăcării în amestecul
aer-combustibil.
D. Aditivii sunt substanţe sau amestecuri de substanţe care, printr-o reacţie de ardere sau prin
reacţii nucleare, degajă o mare cantitate de căldură.

119. Lubrifianţii sunt substanţe care se întrebuinţează în scopul:

A. Micşorării frecării dintre piesele mobile ale mecanismelor în funcţiune, pentru a evita
încălzirea şi uzarea acestora.
B. Înlăturării căldurii formate prin frecare şi prin combustie
C. Scăderii vitezelor de coroziune datorită influenţei concomitente a umidităţii şi oxigenului
din aer, dar şi a produselor de ardere.
D. Completării caracteristicilor naturale ale combusibililor, înlocuidu-i pe aceştia într-o arie
largă de utilizare.

120. Proprietăţile fizico-chimice ale uleiurilor lubrifiante depind de:

A. natura materiei prime din care s-au obţinut,
B. de tehnologia de fabricare
C. de natura aditivilor folosiţi
D. de tipul de ţiţei prelucrat.

121. Dacă vâscozitatea unui ulei este 3 oengler şi ka = 20, timpul de curgere a 600ml
produs va fi de :

122. Câte grame de KOH se utilizează pentru neutralizarea acizilor din 200 g ulei, dacă
indicele de aciditate este 1,2
A. 1 g KOH
B. 0,5 g KOH
C. 0,24 g KOH

123. Duritatea totală, (dT) reprezintă:

A. Conţinutul de ioni de calciu şi magneziu corespunzător conţinutului de carbonaţi acizi
(bicarbonaţi) de calciu şi de magneziu
B. Conţinutul total de săruri de calciu şi magneziu corespunzător conţinutului în săruri de
calciu şi magneziu dizolvate într-un litru de apă.
C. Conţinutul de ioni de calciu şi de magneziu corespunzător sărurilor acizilor tari.
D. Duritatea după aplicarea unui procedeu de tratare a apei efectuat în vederea dedurizării.

124. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Poluarea apei reprezintă modificarea compoziţiei acesteia, dar care poate fi folosită în
continuare.
B. Poluarea apei reprezintă modificarea compoziţiei normale a acesteia, într-o astfel de
măsură încât apa numai poate fi folosită.
C. pH-ul reprezintă valoarea cu semn negativ al logaritmului zecimal a concentraţiei ionilor
de hidroniu din soluţie.
D. pH reprezintă valoarea cu semn schimbat al logaritmului zecimal a concentraţiei ionilor
hidroxid din soluţie,

125. Proprietăţile specifice ale apei sunt :

A. Punct de fierbere ridicat
B. Căldura mare de evaporare şi căldura specifică ridicată
C. Capacitate de dizolvare redusă şi tensiunea superficială scăzută
D. Conductibilitatea termică ridicată.

126. Apele dure prezintă următoarele caracteristici:

A. - sunt neplăcute la gust;
B. - la fierbere, sărurile în exces se depun pe vase, formând cruste;
C. - împiedică buna fierbere a legumelor;
D. - pot duce în timp la apariţia unor afecţiuni cardio-vasculare
E. – nu spumează în prezenţa săpunului

130. Principala sursă de apă de la bordul navelor este:

A. Apa dulce
B. Apa demineralizată
C. Apa de mare

131. Depunerile de nămol întâlnite la nave:

A. Se formează din sărurile minerale din apa de mare, ce precipită la concentrarea acesteia, în
distilatoare
B. Se formează din impurităţile în suspensie sau coloidale sau produsele de coroziune în
instalaţiile de răcire
C. Se formează din plantele şi animalele acvatice în circuitele de apă dulce şi de mare, în
circuitele de răcire.
D.Se formează din compuşii de calciu si magneziu, care precipită la fierbere pe impurităţi
solide aflate în masa soluţiei în generatoarele de abur.