Aprob

Probă de evaluare periodică

la unitatea de curs Filosofie. Probleme filosofice ale domeniului
Varianta I
NUME, PRENUME, GRUPA
Rusu Tatiana, GB21R

1. Analizați interdependența dintre metoda îndoielii carteziene și funcția critică a

filosofiei:

Noțiunea de filozofie critică este folosită și pentru a desemna filozofia kantiană. Potrivit
acestei teorii, obiectele experienței noastre, în sensul de lucruri care există în spațiu și durează în
timp, nu sunt decât fenomene, neavând o existență independentă în afara gândurilor
noastre..Filozofia lui Kant este preocupată de însăși bazele experienței. Trebuie mai întâi să
determinăm cum funcționează rațiunea, și care sunt limitele ei, pentru a putea ulterior să o
aplicăm corect experienței senzoriale și să observăm dacă poate fi aplicată tuturor obiectelor
metafizice.

Metodica îndoielii, carteziene, un mod de a căuta certitudinea prin îndoială sistematică, deși
tentativ, de tot.Îndoiala este metodică, deoarece asigură completitudinea sistematică, dar și
pentru că nu se pretinde că toate - sau chiar că orice afirmație - într-o clasă dubitabilă sunt cu
adevărat false sau că trebuie să le putem sau nu le putem încrede într-un sens obișnuit. Metoda
este de a lăsa deoparte ca fiind fals false toate afirmațiile și tipurile de cunoștințe care nu sunt
indubitabil adevărate.

2. Argumentați rolul valorilor spirituale în sistemul de valori:

Omul acordă valoare obiectelor, comportamentelor, ideilor, sau acestea capătă valoare
utilitară, etică, estetică, ştiinţifică, pentru că omul găseşte în ele ecoul unor necesităţi şi
deziderate umane, pentru că nu rămâne indiferent în faţa lor ci este impresionat de trăsăturile
sau de calităţile pe care le poartă. Valorizarea este un act de preţuire, de apreciere a valorilor,
rezultat al unui proces de recunoaştere,

Valorile spirituale cele mai tratate de teologie sunt armonia, adevărul, caritatea, credința și
speranța. Aceste valori sunt definite ca fundamentale pentru ca ființa umană să stabilească o
relație profundă cu un zeu în afara planului uman și material. Viața este în general plină de
contradicții, conflicte și dezacorduri. Spiritul este o unitate care trebuie să se bazeze pe
armonie. În acest fel, prin exprimarea și menținerea vieții noastre în armonie, lucrăm din greu
pentru a ajunge la o stare de conștientizare spirituală. Adevărul este în esență realitate. A fi
sincer nu înseamnă doar a spune adevărul, ci a fi complet transparent cu atitudinile și pozițiile
noastre față de viață. A trăi conform valorii spirituale a adevărului înseamnă a trăi în mod
consecvent. Tot ceea ce facem în viață necesită să avem credință în ceva, în capacitățile
noastre, în tehnologie, în lege, în onestitatea și valorile altor oameni, printre altele
 3. Descrieți deosebirea dintre cunoașterea empirică și cea rațională :

Cunoașterea empirică afirmă că toate ideile vin la noi a posteriori, adică prin experiență; fie
prin simțurile externe, fie prin senzații interioare precum durerea și mulțumirea. Expertul
empiric crede în mod esențial că cunoașterea se bazează sau derivă direct din
experiență.Obiectele externe intră în contact cu simţurile noastre şi produc senzaţii şi
percepţii care ne formează o imagine despre lumea externă.

Cunoașterea rațională crede că ajungem la cunoaștere a priori - prin folosirea logicii - și

astfel este independent de experiența senzorială.

În cunoaşterea empirică, subiectul, bazându-se pe datele observaţiei, acumulează informaţii,

legate nemijlocit de situaţiile praxiologice, elaborând noţiuni şi legităţi (empirice), care
depind direct de datele experienţei şi au o puternică condiţionare
socio-culturală.Simţurile/senzaţiile reprezintă sursa ultimă a cunoaşterii,la baza cunoaşterii
noastre stau informaţiile furnizate de simţuri.

Cunoaşterea raţională îşi fixează ca punct de plecare un ansamblu de cunoştinţe acumulate

anterior, pe care le supune unor operaţii şi proceduri logice, proprii gândirii, în scopul
desprinderii esenţialului din aria fenomenalului şi a trecerii către noi niveluri de
esenţialitate.Prin intermediul operaţiilor logice de comparare, analiză,sinteză, abstractizare,
generalizare, nivelul raţional permite elaborarea noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor cu
ajutorul cărora cunoaşterea raţională ajunge la cunoştinţe cu grad ridicat de abstractizare şi
generalizare. Raţionalism: raţiunea constituie sursa ultimă a cunoaşterii.

4. Identificați locul și rolul timpului biologic în existența naturală:

Timpul biologic este timpul intern propriu al biosistemului, care caracterizează în primul rând
cele mai importante procese de susținere a vieții. Pentru viață, timpul este exprimat în trei
procese diferite: timpul existenței individuale, în al doilea rând, timpul schimbării generațiilor
fără schimbarea formei de viață și, în al treilea rând, timpul evolutiv - schimbarea formelor,
concomitent cu schimbarea generațiilor.Timpul este mersul înainte continuu şi nedefinit al
existenţei şi al evenimentelor care survin într-o succesiune după toate constatările ireversibilă din
trecut, prin prezent, spre viitor. Este deci un continuu în care evenimentele se succed de la trecut,
prin prezent spre viitor şi în cadrul căruia se desfăşoară toate procesele din natură.
 Aprob

Probă de evaluare periodică

la unitatea de curs Filosofie. Probleme filosofice ale domeniului
Varianta II
NUME, PRENUME, GRUPA
_______________________________________________________________________

1. Analizați interdependența dintre metoda sistemică și funcția cognitivă a

filosofiei:

2. Argumentați rolul valorilor materiale în sistemul de valori

3. Descrieți deosebirea dintre cunoașterea comună și științifică:

4. Identificați locul și rolul spațiului biologic în existența naturală: