Sunteți pe pagina 1din 3

Conceptul de fair play s-a răspândit foarte repede în lumea sportului şi nu numai.

Fair
play înseamnă respectarea regulilor, renunţarea la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de
şanse, comportamentul preventiv, respectarea adversarilor sportivi şi acceptarea celorlalţi. 1 Fair
play-ul, ca atitudine fundamentală sportivă şi morală, este însă ameninţat în lumea de astăzi - nu
numai în sport, ci şi în alte domenii ale convieţuirii sociale. Trebuie să avem însă în vedere faptul
că fair play-ul ne oferă posibilităţi autentice pentru o mai bună orientare într-o lume plină de
elemente concurenţiale. Fair-play-ul nu este numai o literă de regulament, o conduită etică sau o
comportare întâmplătoare, el este o întreagă morală, o psihologie, un cod de legi nescrise,
cavalereşti şi tradiţionale, străvechi ca şi sportul.
Fair play-ul este expresia unei atitudini umane care denotă comportamentul plin de
considerație față de sine sau față de alții, manifestându-se cel mai vizibil în sport.
Nu ne naştem cu spiritul sportului în noi, şi aşa cum ne trebuie ani îndelungaţi ca să ajungem la
măiestrie, la performanţă, tot atât de mult timp ne este necesar şi pentru a crede in fair play şi a-l
aplica in toate împrejurările, dar mai ales în cazul înfrângerilor.
Exista cinci principii ale educaţiei în spirit de fair play:
1.Fair play-ul este o calitate esenţială ce trebuie să definească relaţiile interumane, mai ales
atunci când există competiție acerbă.
2.Un comportament în spirit fair play presupune ca oamenii să încerce să cultive anumite calități
cum ar fi: atenţia, cinstea, încrederea în sine, capacitatea de a pierde și empatia.
3.Bunăstarea, jocul în comun, experienţa ca atare, calitatea, precum şi trăirile interioare trebuie
să constituie scopul competiției.
4.Nu doar ce facem este important, ci mai ales cum o facem.
4.Dispoziţia şi capacitatea de a rezolva conflicte trebuie să fie stimulate din timp. Conflictele nu
trebuie evaluate doar ca fiind fapte negative, ele pot – şi trebuie – să fie percepute şi ca o şansă
de schimbare sau dezvoltare, chiar şi ca o provocare de a lucra mai mult pe tema fair play-ului. 2
Scriitorul Camil Petrescu, un împătimit al sportului, care iubea atât de mult stadionul şi-1
considera superior teatrului, mărturisea, în revista de sport pe care o redacta cu plăcere, că „a te
afla într-o mulţime de 20. 000 de oameni dinamici şi vitali este reconfortant, fiindcă participi cu
ei la un act de devenire, de creaţie în aer liber, şi asta e măreţ".3
Ernest Hemingway spunea că, sportul te învaţă să câştigi cinstit şi să pierzi în mod demn,
te ȋnvaţă deci, într-un cuvînt, ce este viaţa. Puţini sportivi ştiu să recunoască înfrângerea,
superioritatea adversarului. Sunt victorii care te umilesc, te fac să-ţi fie ruşine de tine şi de cei

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fairplay
2
http://www.scoalaargeseana.ro/didactica-magna/481-decalogul-educatiei-in-spirit-de-fairplay-sansa-inlaturarii-
violentei
3
Revista Foot ball, Camil Petrescu (1933)

2
care ti-au acordat-o, deoarece eşti conştient că respectiva reuşită nu a fost pe meritele tale. Philip
Noel Baker, vicecampion olimpic la 1.500 m şi, mai târziu, laureat Nobel pentru pace, spunea că
„fără fair-play o competiţie sportivă poate deveni umilitoare şi degradantă pentru cei care
participă".
Foarte mulţi sportivi apelează la aceste droguri care îi ajută să reziste efortului şi să-şi
îmbunătăţească performanţele, dopingul fiind „ la modă” în zilele noastre. În toate sporturile se
practică dopingul şi este foarte supărător pentru mulţi iubitori ai sportului. Să luăm cazuri din
ciclism unde majoritatea, dacă nu toţi cicliştii, se dopează. Cred că nimeni n-a uitat drama
englezului Simpson care, intens drogat, pe o zi călduroasă, într-o etapă dificilă a Turului Franţei,
este implicat într-un grav accident care impresionează puternic pe toţi concurenţii şi întreaga
opinie publică. Nici fotbaliştii nu sunt uşă de biserică, nu odată s-a întâmplat să se găsească un
fotbalist dopat. Controversat este şi meciul de tenis, disputat la Wimbledon între americanul John
Isner şi francezului Nicolas Mahut, care a durat 10 ore, un lucru imposibil de realizat de un om
care nu are în corp substanţe interzise, chiar dacă meciul s-a desfăşurat pe durata a două zile. Cel
mai probabil ambii jucători au fost „ajutaţi” să reziste atât de mult.
Principala caracteristică a fair-play-ului este reacṭia de la finalul competiṭiei. Un sportiv
trebuie să ştie să accepte rezultatul cu mândrie, indiferent dacă a câştigat sau nu. Aici, englezii au
introdus noṭiunile de „good winner” şi „good loser” care, ȋn momentul ȋn care se contopesc, dau
„good sport”. Cu alte cuvinte, indiferent dacă ai câştigat sau ai pierdut, trebuie să fi fost un
„good sport”.
In vederea sustinerii celor spuse mai sus aduc ca exemplu finalul clasic al meciurilor de
rugby cand jucatorii celor doua echipe fac pe rând un culoar uman pentru a-şi aplauda adversarii,
indiferent de numele echipei ȋnvingătoare. Această idee a fost preluată, ȋn anumite zone, şi la
fotbal, un exemplu fiind anumite meciuri jucate de clubul italian Fiorentina.
Fair-play-ul poate apărea şi pe parcursul unei competiṭii. Cele mai cunoscute momente
sunt cele de la fotbal, când jucătorii unei formaṭii ezită să atace poarta adversă ȋn cazul ȋn care
unul dintre adversari acuză probleme medicale, iar apoi, aproape fără greşeală, cei care au primit
„cadoul” respectiv, returnează balonul. Avem fair-play şi la rugby, când jucătorii acceptă
deciziile arbitrilor fără să comenteze, la tenis de câmp, când adversarii işi dau mâna la finalul
disputei, sau la gimnastică, ȋn momentul ȋn care sportivii medaliaṭi se ȋmbrăṭişează pe podium. 4
Un moment memorabil de fair play a avut loc ȋntr-un meci foarte important pentru
Moghamvemat, care trebuia să câştige meciul pentru a nu retrograda. Jucătorul Amin
Motevaselzadeh rămâne singur cu poarta goală, dupa o ieşire a portarului care se ciocneşte
violent de un jucător şi rămâne inconştient pe gazon. Jucătorul ȋnsă refuză să dea gol şi trimite

4
https://psihologie.ro/index.php/201001103508/fair-play-sau-cand-un-sportiv-are-caracter

3
mingea ȋn afara terenului. Echipa a pierdut meciul cu 2-1 şi a fost retrogradată la golaveraj!
Iranienii au primit ȋnsă titlul pentru cel mai frumos gest fair play al anului .5
Cel mai ruşinos lucru rămîne însă vânzarea de meciuri. Aşa cum s-a întîmplat în
campionatele de fotbal din R. F. Germania şi, din Italia. Rezultatele au fost: echipe scoase din
competiţie sau retrogradate, conduceri de cluburi sancţionate, jucători pedepsiţi, suporteri
nefericiţi, oraşe lipsite de bucuria spectacolului fotbalistic.
Brutalitatea este latura cea mai detestabila în întrecerile sportive şi ea nu are ce căuta pe
stadioane. Să nu confundăm jocul bărbătesc, chiar dur, dar fair, cu brutalitatea. Ea reaminteşte
trist de arenele cu fiare si gladiatori. Din păcate lucrul acesta se întâmplă tot mai des şi la noi în
ţară şi ceea ce este interesant este că toate aceste acte de brutalitate se întâmplă în fotbal şi nu în
rugby. Toate această violenţă a pornit de la faptul că nu există corectitudine în meciurile de
fotbal şi nu numai. Se întâmplă cîteodată ca o echipă sau un sportiv să câştige datorită echipei
sau jucătorului advers care, ispitiţi de bani, să nu-şi apere şansa în mod corect. Astfel de fapte
sunt penibile şi contrarii spiritului sportiv.
A respecta legile sportului şi pe adversar, a câştiga cinstit lupta sportivă, a fi aplaudat de
public, învingător sau învins, este ceea ce ar trebui să se întâmple, ar da o altă valoare echipei sau
concurentului, un respect reciproc.
Un bun sportiv ar trebui să respecte câteva principii, iar dacă acestea sunt luate în
considerare de către concurent, atunci cred că altfel s-ar pune problema cu fair play-ul,
principiile pot fi prea pretenţioase şi grele pentru un sportiv , dar cert este că orice sportiv educat,
crescut în adevăratul spirit de sportivitate, le respectă de la sine.
Aşa cum nu ne putem imagina o lume fără pace, tot aşa nu ne putem închipui lumea a
sportului, fără fair-play.

5
https://www.sportivity.ro/stire/video-sportul-nu-inseamna-doar-rivalitate-cele-mai-tari-momente-de-fair-play-
din-istorie/

S-ar putea să vă placă și