CASTIGA CU ORICE PRET VS SPIRITUL DE FAIR PLAY IN COMPETITIA SPORTIVA

In cele mai multe cazuri, notiunea de fair-play este alaturata unui eveniment sportiv, indiferent ca
vorbim de o competitie individuala sau pe echipe. A fi fair-play inseamna, in primul rand, sa
participi la competitie de dragul ei si nu pentru castigurile puse in joc, situatie care vine in
paradox cu ce avem astazi, respectiv turnee sportive in care banul este cel mai important. Insa,
nu trebuie sa uitam ca sportul formeaza si cizeleaza caractere, fapt subliniat si cercetat
indeaproape in domeniul psihologiei sportului. Notiunea de fair-play devine astfel un concept ce
sta la baza formarii personalitatii jucatorilor.

Ce este fair-play-ul?

Principala caracteristica a fair-play-ului este reactia de la finalul competitiei. Un sportiv trebuie

sa stie sa accepte rezultatul cu mandrie, indiferent daca a castigat sau nu. Aici, englezii au
introdus notiunile de „good winner” si „good loser” care, in momentul in care se contopesc, dau
„good sport”. Cu alte cuvinte, indiferent daca ai castigat sau ai pierdut, trebuie sa fi fost un „good
sport”.In vederea sustinerii celor spuse mai sus aduc ca exemplu finalul clasic al meciurilor de
rugby cand jucatorii celor doua echipe fac pe rand un culoar uman pentru a-si aplauda adversarii,
indiferent de numele echipei invingatoare. Aceasta idee a fost preluata, in anumite zone, si la
fotbal, un exemplu fiind anumite meciuri jucate de clubul italian Fiorentina.Fair-play-ul poate
aparea si pe parcursul unei competitii. Cele mai cunoscute momente sunt cele de la fotbal, cand
jucatorii unei formatii ezita sa atace poarta adversa in cazul in care unul dintre adversari acuza
probleme medicale, iar apoi, aproape fara greseala, cei care au primit „cadoul” respectiv,
returneaza balonul. Avem fair-play si la rugby, cand jucatorii accepta deciziile arbitrilor fara sa
comenteze, la tenis de camp, cand adversarii isi dau mana la finalul disputei, sau la gimnastica,
in momentul in care sportivii medaliati se imbratiseaza pe podium.
A fi sau… a nu fi fair-play?Cum era de asteptat, avem si reversul medaliei, invingatori care nu
ezita sa se laude in fata invinsilor sau pierzatori care isi pot manifesta frustrarea chiar si prin
huiduirea imnului invingatorului.Din pacate, in opinia multora, fair-play-ul este pe cale de
disparitie intr-o lume in care individul este din ce in ce mai decis sa obtina castigul cu orice pret
si este ghidat de un motto precum „scopul scuza mijloacele” sau „fair-play este sinonim cu
loser”. In asemenea circumstante pare cu atat mai incredibil gestul facut de un jucator de la
Rapid, Costin Lazar, care a avut puterea sa refuze o decizie venita din partea arbitrului si care il
favoriza.In incercarea disperata de a pastra notiunea de fair-play in fotbal, Federatia Europeana
pune din ce in ce mai mult accent pe clasamentul fair-play care poate aduce pentru diferite tari
cate un loc in plus in cupele europene. Totusi, acest clasament nu ia in considerare neaparat
momentele in care o echipa da dovada sau nu de fair-play, ci se bazeaza doar pe numarul de
cartonase, galbene sau rosii, incasate de reprezentantele unei tari intr-un sezon de cupe europene.
De asemenea, in Romania a fost inventat „Tricoul Fair-Play”, un trofeu acordat o data pe luna,
iar posesorul alege sportivul caruia sa-i paseze „tricoul”.

Consideram ca nu este corect sa implementam in mentallitatea copiilor si juniorilor sa castige cu

orice pret.Fiecare eveniment sportiv/competitie trebuie sa fie un prilej de socializare in care
bucuria de a face sport alaturi de alte persoane sa primeze.Fairplay-ul inseamna respectarea
regulilor,renuntarea la avantajele obtinute pe nedrept,egalitatea de sanse,comportamentul
preventiv,respectarea adversarilor sportivi si acceptarea celorlalti .El ne ofera posibilitatea
autentica pentru o mai buna orientare intr-o lume plina de elemente concurentiale.Cel ce joaca
dupa regulile lui,respecta regurile scrise si nescrise,ia in considerare principiile decentei.

Acolo unde domneste fairplay-ul,nu lipseste nici curajul civil si nici non-
violenta,corectitudinea si dragostea pentru dreptate. Pentru a fi fairplay fata de adversar trebuie
intotdeuna sa dispui de toleranta si echilibru.
El are ca inamici,viclenia,smecheria si inselaciunea.Acolo unde se lupta cu bandaje dure,unde se
plateste pt a fi numarul unu ispita este mare de a incalca,de a leza regurile jocului de a le leza,de
a te concetra doar asupra propriilor avantaje.Nevoia de victorie si tensiunea succesului,nu lasa
loc onestitatii!
Fairplay-ul este expresia unei atitudini umane,care denota comportamentul plin de consideratie
fata de sine,fata de altii,dar si fata de mediul inconjurator,manifestandu-se cel mai vizibil in
sport.Este calitatea esentiala,care trebuie sa defineasca relatiile interumane. Un comportament in
spirit de fairplay presupune ca oamenii sa aiba anumite calitati.Atentia,cinstea,increderea in sine
si consideratia capacitatii de a pierde ce este o conditie necesara,care trebuie promovata si
dezvoltata. Principiului succesului,exprimat in termeni de concurenta,victorie si
infrangere,trebuie sa i se suprime duritatea..Bunastarea,jocul in comun,experienta jocului ca
atare ,calitatea lui ,precum si trairile interioare trebuie sa constituie scopul . In timpul jocului
trebuie sa respecti cateva reguli cum ar fi:sa joci cinstit,sa nu ranesti pe nimeni in mod
intentionat,sa vb prieteneste adversarilor tai si sa faci cunostiinta cu acestia,sa te bucuri de joc nu
de victorie,sa fi atent la indicatiile arbitrului, sa ramai calm chiar daca ceilalti te provoaca, nu-i
asculta pe spectatori cand iti pretind un comportament dur, sa-i tratezi pe toti jucatorii de pe teren
in mod egal. si sa nu ironizezi cealalta echipa ci s-o feliciti pentru joc,sa le multumesti
coechipierilor pt jocul comun chiar daca nu a decurs totul bine.
Grecii,oamenii care in antichitate au revolutionat toate ramurile stiintei,ii considerau semi-
zei pe sportivii care erau devotati in intregime vietii sportive.
Si aproape ca nu putem sa ii contazicem,deoarece ei au inventat si au pus bazele Jocurilor
Olimpice.Fiind un semi-zeu trebuie sa aiba si calitatile lui :cinstit fata de adversari si suporteri,cu
o vointa de neclintit ,dorinta de a-si depasi limitele, iubire pt ceea ce face.
Aceste insusirii imbinate cu mult antrenament duc sportivul, nu numai la glorie si respect
ci si la o stare materiala buna .
Caracterul şi educaţia sportivilor joacă un rol cheie în cadrul competiţional. Cu toate că există
diferenţe de ordin educaţional în funcţie de apartenenţa la un anumit grup, în cadru instituţional
regulile elementare de igienă şi comportament sunt respectate conform uzanţelor. Pe de altă
parte, toleranţa religioasă este la rândul ei implicate în raporturile dintre oficiali şi sportivi. Cu
alte cuvinte, xenofobia şi intoleranţa sunt excluse cu desăvârşire din competiţiile sportive. Orice
sportiv care tinde spre titluri trebuie să posede un caracter puternic şi să accepte cu fairplay
varianta înfrângerii. Fără un respect de sine şi faţă de ceilalţi participanţi nu se poate atinge
excelenţa. Dedicarea este un alt deziderat pentru un sportiv. Într-un editorial recent (Bocu, 2014),
se atrage atenţia asupra fenomenului de adicţie, subliniind faptul că în cazul sportului de
performanţă, efortul trebuie controlat de echipe medicale specializate. Acest fenomen de adicţie
este şi mai nociv la sportivii care s-au retras din activitate, dar participă totuşi la competiţii.
Principiile corecte ale jocului includ:

 Respect față de adversar

 Respectarea regulilor și deciziilor judecătorilor - să ia toate deciziile judecătorilor și să le
conteste corect într-o ordine separată
 Dopajul și orice stimulare artificială nu pot fi utilizate
 Șanse egale - toți sportivii de la începutul competiției se pot aștepta în egală măsură să
câștige
 Autocontrolul unui atlet - limitându-i emoțiile, fiind capabil să perceapă în mod adecvat
orice rezultat al luptei
Aceste principii constituie comportament sportiv și neagă victoria cu orice preț.

1. Ce este SPIRITUL SPORTIV?

Fair-play înseamnă respectarea regulilor, renunţarea la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea
de şanse, comportamentul preventiv, respectarea adversarilor sportivi şi acceptarea celorlalţi.
Fair-play-ul, ca atitudine fundamentală sportivă şi morală, este însă ameninţat în lumea de astăzi
- nu numai în sport, ci şi în alte domenii ale convieţuirii sociale. Trebuie să avem însă în vedere
că fair-play-ul ne oferă posibilităţi autentice pentru o mai bună orientare într-o lume plină de
elemente concurenţiale

2. Care sunt valorile fundamentale care caracterizează Spiritul Sportiv?

1. Propune-ţi să joci cinstit şi să nu răneşti pe nimeni în mod intenţionat!

2. Spune câteva cuvinte prieteneşti adversarilor tăi şi fă cunoştinţă cu aceştia!

3. Bucură-te de joc, nu de victorie!

4. Aceste calitati sunt promovate intr-o atmosfera didactica, care lasa loc camaraderiei,
deschiderii fata de ceilalti si intelegerii.

5. Principiului succesului, exprimat in termeni de concurenta, victorie si infrangere, trebuie sa i

se suprime duritatea. Bunastarea, jocul in comun, experienta jocului ca atare, calitatea lui,
precum si trairile interioare trebuie sa constituie scopul, ele trebuie mereu scoase in evidenta si
cultivate.

6. Nu numai ce facem este important, ci mai ales cum o facem.

7. Noi suntem modelele - nu cuvintele noastre, ci felul in care de comportam cu elevii nostri si
felul in care solutionam conflictele ne da credibilitate.

8. Un comportanent moral trebuie sa aiba mereu la baza principiul autonomiei si cel al

responsabilitatii. In acest sens trebuie create ocazii care sa le permita elevilor sa invete mai usor,
de ex. in cadrul elaborarii orelor de curs sau la stabilirea regulilor formale si informale.

9. Dispozitia si capacitatea de a rezolva conflicte trebuie sa fie stimulate de devreme. Conflictele

nu trebuie evaluate doar ca fiind fapte negative; ele pot - si trebuie - sa fie percepute si ca o sansa
de schimbare si dezvoltare, dar si ca o provocare de a lucra mai mult pe tema fair-play-ului.

10. Un alt tel al educatiei in spirit de fair-play 838e49i mai trebuie sa fie si introducerea unui
numar mai mic de arbitri, in loc de mai multi. Arbitrul trebuie sa fie "transplantat" in fiecare din
noi. In acest sens vorbeste si urmatorul citat: "Fiecare este atent ca vecinul sa nu-l insele. Dar va
veni si ziua, cand omul va incepe sa fie atent ca el sa nu-si insele vecinul.
TEMA NR 5:MIRON RADU,GRESEANU IULIAN ,SOPTIREAN BOGDAN.

Bibliografie:
1. Cristian Ţopescu Virgil Ludu, “Fair-play”, Editura Sport-Turism 1980
2. Maria Postalache, Nicolae Postalache, “Bibliografia educaţiei fizice şi sportului”, Editura
Sport-Turism
3. Victor Bănciulescu, “Sport şi cultură”, Editura Facla