UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZCĂ ŞI SPORT

Disciplina: Baschet
Cursant: POPA ALEXANDRU ALIN

Pentru acest referat am ales sa abordez următoarele teme:

1) Importanta cunoasterii jocurilor sportive de către kinetoterapeuți

2) Accidentările în jocul de baschet

Importanta cunoasterii jocurilor sportive de către kinetoterapeuți

Jocurile permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltarea simultană a

deprinderilor motrice de bază şi/sau specifice, a calităţilor motrice, a deprinderilor şi
însuşirilor moral-volitive.
 Jocurile de mişcare oferă posibilităţi multiple de formare şi consolidare a
deprinderilor motrice de bază utilizate (mers, alergare, echilibru, sărituri, aruncări şi prinderi,
căţărări, escaladări etc), favorizând în acelaşi timp şi dezvoltarea calităţilor motrice (viteza
sub multiplele sale forme de manifestare, rezistenţa, forţa, îndemânarea).
Jocurile de mişcare oferă posibilitatea aplicării, în condiţii mereu schimbătoare, a
priceperilor şi deprinderilor motrice de bază şi a procedeelor tehnice.
În timpul jocului, indiferent de natura sa, apar legături noi şi complexe între priceperi
şi deprinderile motrice, ceea ce contribuie la perfecţionarea lor. Apar, de asemenea, relaţii de
condiţionare care pot favoriza transferul poziţiei între diferitele componente ale procesului
instructiv-educativ: cunoştinţe, priceperi, deprinderi, calităţi motrice. Această manifestare
simultană a mai multor laturi ale acţiunilor motrice este specifică jocului, fiind determinată de
caracterul lui complex.
Relaţiile şi interdependenţa dintre deprinderi, priceperi şi calităţile motrice, se
realizează în condiţii mereu schimbătoare, pe fondul solicitării intense a unor calităţi şi
însuşiri morale şi volitive.
Specifică jocului este activitatea în colectiv, cu toate avantajele ce decurg din
valorificarea ei în cadrul procesului instructiv-educativ, jocul presupunând cooperare,
colaborare cu partenerii de joc, echilibru între interesele, motivele acţiunilor şi eforturilor
personale cu cele ale colectivului din care face parte persoana, presupune încadrarea în
colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor responsabilităţi, conducerea şi
întrajutorarea, atitudinea critică şi autocritică.
Situaţiile favorabile sau nefavorabile care apar pe parcursul consumării diferitelor
faze de joc, lasă urme adânci asupra personalităţii persoanei care practică jocurile sportive.
Emoţiile şi sentimentele, stările afective trăite şi celelalte procese psihice prezente în aceste
împrejurări, sunt proprii fiecărei persoane, dar – în acelaşi timp – şi comune echipei din care
face parte. Ele sunt determinate de succesele sau insuccesele personale ale echipei. Din
această particularitate, proprie jocului, rezidă imensele resurse formative ce pot fi valorificate
în realizarea obiectivelor urmărite.
Jocul permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni şi manifestate în
rezolvarea unor situaţii de joc. Acestea devin posibile numai în situaţia în care persoana are
un minimum de deprinderi, calităţi motrice suficient dezvoltate şi a fost instruită să acţioneze
în limitele unor reguli precise.
Jocurile nu permit o dozare precisă a efortului şi nici o reglementare strictă a
execuţiilor tehnice. În timpul jocului, unele persoane participă mai activ, altele mai puţin
activ, fie datorită unor însuşiri temperamentale diferite, fie datorită volumului redus şi a
calităţii scăzute a deprinderilor motrice pe care le posedă. Unele persoane depun un efort
intens şi susţinut, ceea ce determină apariţia simptomelor de oboseală, iar altele se sustrag de
la efort. Diferenţe însemnate se înregistrează şi pe plan afectiv: unii prezintă stări emoţionale
deosebite, în timp ce alţii sunt mai nepăsători faţă de evoluţia şi rezultatul jocului.
Iniţiativa şi independenţa în rezolvarea acţiunilor în diferitele situaţii oferite de
desfăşurarea jocului la un moment dat, favorizează dezvoltarea unor procese importante, ca:
gândirea(compararea, selectarea, analiza, sinteza etc.), inteligenţa, atenţia distributivă,
creativitatea, memoria etc. Astfel, acelaşi joc poate fi folosit la orice vârstă, amplificându-i
însă cerinţele, regulile, mărind distanţele şi numărul obstacolelor, solicitând din ce în ce mai
multă corectitudine.
 Date fiind toate aceste aspecte, jocurile sportive prezintă importanţă pentru
kinetoterapeut din două puncte de vedere:

 În scopul folosirii lor în activitatea specifică de profilaxie, terapie şi recuperare a

diverselor categorii de pacienţi nesportivi (mai ales în şcoli speciale, sanatorii,
cămine-spital, cămine-şcoală, staţiuni balneare şi climaterice)
 În scopul obţinerii cunoştinţelor (teoretice şi practice) necesare activităţii de
kinetoterapeut în cadrul cluburilor sportive (la echipele de jocuri sportive)

Rolul jocurilor sportive in profilaxia, terapia si recuperarea diverselor afectiuni

În ceea ce priveşte jocurile sportive, folosirea acestora ca atare este mai dificilă în
procesul terapeutic-recuperator, ele prezentând o bună recomandare din punct de vedere
profilactic.

Se pot folosi însă o serie de modalităţi simplificate, adaptate, ale jocurilor sportive, în
funcţie de particularităţile colectivului şi de scopul urmărit, astfel:

 joc pe teren redus;

 joc pe teren redus, cu efectiv redus;
 joc cu reguli simplificate;
 joc cu temă (de ex.: pasarea mingii la partener să se efectueze doar cu o mână de
deasupra umărului, altă modalitate de pasare fiind considerată greşeală);
  joc şcoală (în care se încearcă învăţarea unor elemente şi procedee dintr-un joc
sportiv, în vederea folosirii lor ulterioare).

Dat fiind faptul că jocurile sportive, prin caracteristicile lor contribuie la creşterea
toleranţei la efort, acesta constituind unul dintre obiectivele majore ale terapiei-recuperării în
afecţiunile aparatului cardio-vascular, asistenţa de recuperare funcţională foloseşte efortul
dozat din acestea pentru creşterea capacităţii de efort a pacienţilor.

În afecţiunile cardio-vasculare, asistenţa profilactică şi cea de recuperare trebuie

înţelese ca procese continui care contribuie, în acelaşi timp şi la înlăturarea anxietăţii şi
depresiei care pot însoţi acest tip de afecţiuni.

Jocurile sportive au unele caracteristici care le recomandă ca fiind utile în profilaxia,

terapia-recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, astfel:

 se folosesc eforturi bine dozate, începând cu eforturi de intensitate scăzută şi

progresând spre cele cu intensitate crescută, făcând apel, mai ales la început, la jocuri
de dinamism mai redus;
 se folosesc mai ales jocuri simple şi cunoscute care nu necesită foarte multă abilitate;
 efortul depus de membrele superioare fiind mai greu suportat de cardiaci, se
recomandă axarea progresiei mai mult pe efortul depus de membrele inferioare;
 folosirea jocurilor dinamice şi jocurilor sportive dezvoltă forţa, viteza, rezistenţa,
coordonarea, contribuind astfel la creşterea toleranţei la efort a pacientului;
 de asemenea, se dezvoltă spiritul de echipă, de iniţiativă, dorinţa de a învinge, toate
acestea fiind tot atâtea stimulente psihice pentru pacient.
În scop terapeutic şi recuperator jocurile sportive pot fi folosite în următoarele
afecţiuni ale aparatului cardio-vascular: angină pectorală, cardiopatie ischemică, arterite, boli
venoase, post infarct, hipotensiune arterială, tulburări funcţionale.

Selectarea jocurilor sportive care pot fi folosite în terapia şi recuperarea bolnavilor cu

afecţiuni ale aparatului respirator, are la bază următoarele criterii:

 cunoaşterea afecţiunii şi a particularităţilor specifice fiecărui pacient;

 cunoaşterea deficitului respirator;
 cunoaşterea gradului de efort solicitat în activităţile fizice care vor fi prestate;
 folosirea acelor jocuri care nu poluează în nici un fel aerul respirat;
 desfăşurarea lor în medii adecvate.
Jocurile sportive sunt recomandate în terapia-recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale
aparatului respirator, deoarece pot asigura atingerea următoarelor scopuri:

 conştientizarea respiraţiei (ritm, volum, raport expiraţie/inspiraţie);

 controlul şi coordonarea respiraţiei;
 însuşirea unei respiraţii complete şi corecte;
 creşterea capacităţii vitale;
 readaptarea la efort.
 Jocurile sportive ocupă un loc important în refacerea deficitului articular şi muscular.
Ele stimulează creşterea funcţiei articulare, ajută la dezvoltarea forţei musculare, la refacerea
controlului motor şi a abilităţii mişcărilor.

Majoritatea afecţiunilor posttraumatice şi deposturărilor beneficiază de aportul

benefic al jocurilor sportive, scontându-se pe obţinerea următoarelor efecte:

 efecte fiziologice: îmbunătăţirea forţei musculare, a rezistenţei, a mobilităţii

articulare, a controlului mişcărilor;
 efecte psihice: încredere în forţele proprii, curaj, dorinţă de a contribui activ la
procesul de recuperare;
 efecte sociale: integrarea într-un colectiv (echipă), cu rol de socializare.

Accidentarile in jocul de baschet

Traumatisme şi Leziuni de suprasolicitare precum : Entorse, luxații, întinderi ,rupturi

muscular sau fracture de tendon.

Ce tipuri de leziuni sunt cele mai frecvente in baschet?

 Entorse de glezna
 Contuzii de degete
 Leziuni ale genunchiului (leziuni LIA, leziuni menisc, leziuni cartilaginoase)
 Echimoze profunde ale coapselor
 Fracturi de antepicior

Cum sunt tratate leziunile din baschet?

Entorse de glezna
Tratamentul entorselor de glezna include repaus, gheața, compresie și poziție procliva(RICE).
Nevoia efectuarii de investigatii radiologice si evaluarea de către un doctor specializat este
determinata de la caz la caz si depinde severitatea si localizarea durerii. Durerea si edemul
pot necesita investigatii suplimentare. O accidentare la nivelul glezne, la un copil, poate
reprezenta o simpla entorsa de glezna sau poate implina metafizele implicate in crestere de la
nivelul gleznei si trebuie sa fie evaluate de catre un doctor specializat. 
Contuzii de degete

Aceste accidentari se produc atunci cand mingea de baschet intra in contact cu capatul
degetelor si provoaca edeme semnificative ale articulatiilor implicate. Aplicarea de gheata si
bandajarea degetelui accidentat cu degetul alaturat poate furniza o scadere a intensitatii
durerii si ii poate permite sportivului sa se intoarca pe teren. Daca durerea si edemul persista,
sportivul trebuie evaluat suplimentar de catre doctor, care ii va recomanda in primul rand o
examinare radiologica.

Leziuni ale genunchiului

Baschetul implica miscari specifice care pot supune ligamentele si meniscurile unui
risc de accidentare. Leziuni ale ligamentului collateral medial se produc cel mai frecvent
secundar unei lovituri in compartimentul extern al genunchiului si sunt tratate, de obicei, cu
gheața, orteza si o intoarcere graduala la activitateasportiva.
O leziune a ligamentului incrucisat anterior reprezinta o accidentare mult mai severa si se
produce, cel mai frecvent, atunci cand se produce o schimare abrupta a directiei si aterizarii
unei sarituri. Desi rupturile ligamentului incrucisat anterior se produc indeosebi catre sfarsitul
sezonului competitive, ce necesita interventie chirurgicala reparatorie, tehnicile curente ii
permit sportivului sa se intoarca la activitatea sportiva urmatorul sezon.
 

Echimoze profunde ale coapselor

Tratamentul include repaus, gheata, compresie si pozitie procliva.

 

Fracturi de stress

Fracturile de stress pot aparea in urma antrenamentelor excesive. Fracturile de stress

apar in baschet, cel mai frecvent, la nivelul antepiciorului sau tibiei. Odata diagnosticata
fractura, se recomanda o perioada de imobilizare, contraindicandu-se incarcarea. Intoarcerea
in competitiile sportive se va petrece numai atunci cand fractura s-a vindecat complet iar
sportivul nu mai resimte durere sub nicio forma.

Cum pot fi prevenite accidentarile in baschet?

 Efectuati cate un examen medical inaintea fiecarui sezon sportive

 Hidratati-va corespunzator – daca asteptati sa va fie sete ca sa beti apa, nu veti
avea parte de o hidratare adecvata
 Fiti atenti la conditiile metereologice, indeosebi vremea excesiv de calda sau prea
umeda
  Mentineti un program de fitness adecvat
 Dupa o perioada de inactivitate, reintoarcerea pe teren ar trebui sa se produca
gradual, sportivul incepand prin exercitii menite sa imbunatateasca conditia fizica,
forta si agilitatea sportivului
 Evitati leziunile de suprasolicitare
 Discutati cu antrenorul dumneavoastra despre programele de preventie in rupturile
LIA si incorporate aceste exercitii in exercitiile regulate de incalzire
 Sportivul ar trebui sa se intoarca pe terenul de sport numai atunci cand acest lucru
a fost autorizat de catre un medic specializat.
Leziunile la nivelul articulatiei genunchiului apar prin suprasolicitare in cadrul
practicarii sporturilor de performanta sau in cadrul activitatilor fizice intensive, dar si in mod
acut, in urma unei cazaturi sau a unei miscari gresite.

Printre cele mai frecvente leziuni ale articulatiei genunchiului, intalnite de specialisti
in medicina sportiva, se numara leziunile ligamentelor incrucisate - anterior si posterior. De
cele mai multe ori, ruptura ligamentelor incrucisate anterior (LIA) se datoreaza unui
mecanism rotational, iar, mai rar, unei miscari de sertar. Repercusiunile rupturii LIA trebuie
intelese foarte bine, intrucat ele nu apar la nivelul miscarilor de flexie-extensie ale
genunchiului. Pacientul isi recapata complet aceasta miscare dupa 4 - 6 saptamani de fizio-
kinetoterapie si nu simte instabilitate in momentul in care o efectueaza, cum ar fi, de
exemplu, in cazul genuflexiunilor. Genunchiul este insa vulnerabil la miscarile de rotatie si
de torsiune: se simte instabilitate la miscarile de rotatie a corpului cu piciorul blocat la sol in
sporturile de pivotare, dar si in rutina zilnica. 

Conform unor statistici, 80% dintre pacientii cu ruptura LIA neglijata, dupa 2 ani dezvolta
artroza, respectiv imbatranirea prematura a articulatiei genunchiului. De aceea, tratamentul
este exclusiv chirurgical si consta in reconstructia LIA cu grefe ligamentare. Strategia
terapeutica este foarte importanta, iar la momentul actual cuprinde:

 reeducarea functionala: urmarea unui program de fizio-kinetoterapie, bine condus si

supravegheat;
 reconstructia ligamentului incrucisat anterior.

BIBLIOGRAFIE:
 SUPORT DE CURS
 WWW.GOOGLE.RO