Sun Zi (sec. VI-V î.Cr.

), general, strateg militar, scriitor şi

filozof chinez, despre care se crede că a trăit în timpul dinastiei
Zhou de Răsărit din China antică, este considerat în mod tra­
diţional autorul textului Arta războiului, cea mai cunoscută şi
citită lucrare de strategie militară din toate timpurile, care a
influenţat de-a lungul secolelor nenumăraţi filozofi, oameni
politici şi comandanţi militari. Succesul textului se datorează
abordării pragmatice a războiului. De-a lungul a treisprezece
capitole succinte, Sun Zi nu se pierde în amănunte şi discuţii
complicate, ci îşi sfătuieşte interlocutorii cum să obţină victo­
ria cât mai repede şi cu pierderi umane şi materiale cât mai
reduse.
Mugur Zlotea este conferenţiar la Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, unde predă cursuri
de cultură şi limbă chineză. A obţinut diploma de licenţă în
filologie chineză şi de masterat în lingvistică aplicată-traduceri
la Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing, iar titlul de
doctor, la Universitatea din Bucureşti. A tradus din chineză Cele
mai frumoase basme chinezeşti, romane şi eseuri de Yu Hua (În
viaţă, China în zece cuvinte şi Mânia lui Mao), romanul Spre nord,
de Xu Zechen, Istoria schimburilor literare dintre China şi Europa
Centrală şi de Est, de Ding Chao şi Song Binghui, iar din engleză,
Istoria Chinei moderne, de Jonathan Fenby, şi memoriile lui Fan
Shen, De unul sinqur.
Tl�A0QCE.l�E. DIN CJ-f lNE.ZA CLASICĂ
' 51' NOTE OE.
Pl�E.fATĂ
MUGUI� ZLOTEA
ILQ5Tl�ATII OE.
rllftAIL COSULETU
' '

II HUMANITAS
BUCUREŞTI
Redactor: Mona Antohi
Coperta: Mihail Coşuleţu
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
DTP: Dragoş Dumitrescu, Dan Dulgheru

Tipărit la Radin Print,

prin reprezentantul său exclusiv pentru România,
4 Colours, www.4colours.ro

Sun Zi binqfa

© HUMANITAS, 2023, pentru prezenta versiune în limba română

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Sun Tzu
Arta războiului / Sun Zi; traci. din chineza clasică, pref.
şi note de Mugur Zlotea; il. de Mihail Coşuleţu. -
Bucureşti: Humanitas, 2023
ISBN 978-973-50-7835-5
I. Zlotea, Mugur (trad.; pref.; note)
II. Coşuleţu, Mihail (il.)
335.01

EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0723 684 194
 PREFAŢĂ

În mod paradoxal, deşi Arta războiului a lui Sun Zi

(Maestrul Sun) este probabil cel mai cunoscut şi tradus
text al culturii chineze clasice, alături de Cartea despre
Dao şi putere (Dao de jing) atribuită lui Lao Zi, puţine
lucruri se ştiu despre maestru sau despre originea aces­
tui tratat militar. Un text dificil, probabil incomplet,
care rezervă în continuare surprize atât din punct de ve­
dere filologic, de analiză a textului, cât şi de conţinut
(spre finalul secolului XX a fost descoperită o nouă
variantă pe plăcuţe de bambus), Arta războiului pare
să fie primul tratat de strategie militară păstrat până
în zilele noastre. Traditional,
, îi este atribuit lui Sun
Zi, din secolul al VI-lea î.Cr., însă ceea ce a ajuns la
noi a fost probabil compilat câteva secole mai târziu,
în perioada Statelor Combatante ale dinastiei Zhou
(cca 481-221 î.Cr.).
Contextul istoric în care a fost creat textul este extrem
de complex. După uciderea regelui You în 771 î.Cr., noul
rege, numit Ping, decide mutarea capitalei de la Haojing,
6 PREFAŢĂ

din zona oraşului Xi' an de astăzi, spre est, la Wang­

cheng, astăzi Luoyang, motiv pentru care dinastia Zhou
este împărţită istoric în Zhou de Apus (cca 1046-cca
771 î.Cr.) şi Zhou de Răsărit (cca 770-221 î.Cr.), în func­
ţie de aşezarea capitalei.
Spre deosebire de Zhou de Apus, unde autoritatea
era concentrată în mâinile unui suveran puternic, iar
relatiile
' dintre el si
' marile familii aristocratice se bazau
pe legături de rudenie şi pe ritualuri prin care marile
familii îşi arătau supunerea faţă de curtea regală, Zhou
de Răsărit se caracterizează prin fărâmiţare, conflict,
expansiune, dar în acelaşi timp printr-o efervescenţă
intelectuală nemaiîntâlnită. La rândul său, Zhou de Ră­
sărit se împarte în două perioade, Primăvara şi Toamna
(cca 770-cca 481 î.Cr.) şi Statele Combatante (cca 481 1 -
221 î.Cr.).
Deşi continuă să existe, curtea regală Zhou este mai
degrabă un simbol decât o forţă unificatoare. Marile
familii, cu toate că cel puţin teoretic rămân vasale curţii
regale, încep să se distanţeze şi să acţioneze indepen­
dent de dorinţa regelui, rezultatul fiind divizarea terito­
riului în peste o sută de mici state aflate într-un conflict
continuu pentru supremaţie. Este perioada în care, aşa
cum arată Loewe şi Shaughnessy (1999), se cristalizează
conceptul de hegemon, ba G, cel mai puternic condu­
cător feudal care dictează politica regională. Sutele de
state se restrâng de-a lungul a două secole la cincispre-
 PREFAŢĂ 7

zece, dintre care patru - Jin, Chu, Ji şi Qin, cărora li se

adaugă spre finalul secolului al VI-lea î.Cr. Wu şi Yue -
ajung să domine întreaga zonă. Încercările continue ale
statelor feudale de a se extinde au dus la includerea în
teritoriul controlat iniţial de regatul Zhou a zonelor
locuite de alte grupuri etnice, ceea ce a avut ca rezultat
diversificarea populaţiei, iar mai departe, apariţia unor
noi structuri sociale, ca de exemplu acelea cu rol dublu,
administrativ şi militar, gata să pună mâna pe arme şi
să lupte la chemarea suveranului.
Competiţia constantă dintre numărul mare de feude
devenite state a făcut ca perioada Primăvara şi Toamna
să se caracterizeze prin conflicte continue pentru pu­
tere, atât între state, cât si
' în cadrul aceluiasi
' stat, între
membrii clanului aflat la putere. În ciuda litigiilor foarte
numeroase, ele nu sunt încă de mari dimensiuni şi nu
implică armate de sute de mii de oameni, situaţie care
se va schimba radical în perioada imediat următoare.
După cum am menţionat deja, spre finalul Primă­
verii şi Toamnei numărul statelor existente se reduce
drastic, o parte dintre formaţiunile dominante cu câteva
secole mai devreme dispar, altele se ridică, aşa încât în
secolul al V-lea existau şapte state mari, Yan, Qi, Wei,
Zhao, Han, Qin, Chu, şi câteva minore. Noua perioadă
va primi numele de Statele Combatante şi se va finaliza
cu unificarea întregului teritoriu şi fondarea dinastiei
8 PREFAŢĂ

Qin (221 î.Cr.-207 î.Cr.) sub conducerea primului îm­

părat, Qin Shihuang.
Numele primit încă din timpul dinastiei Han (206
î.Cr.-220) caracterizează foarte bine perioada Statelor
Combatante, marcată de instabilitate şi conflicte. Le­
găturile de clan încă funcţionale în perioada Primăvara
şi Toamna nu mai jucau un rol foarte important, fiefu­
rile erau împărţite de suverani drept recompense pentru
diverse servicii subalternilor care nu mai aparţineau
neapărat aceluiaşi clan; tot acum a apărut şi obiceiul de
a-i răsplăti pe cei victorioşi în luptă cu titluri şi grâne.
Dorinta, de a cuceri un teritoriu cât mai mare, de a
controla tianxia fr. r, Lumea Subcerească, dă nastere ,
unor conflicte mai puţin numeroase decât cele din pe­
rioada anterioară, dar mult mai violente, departe de
luptele cavalereşti dintre clanurile iniţiale (Mair, 2007).
Lewis (în Loewe şi Shaughnessy, 1999) observă schim­
bările în plan militar, arătând că, spre deosebire de lup­
tele din perioada Primăvara şi Toamna date pe terenuri
relativ plane, între armate alcătuite din cel mult câteva
zeci de mii de infanterişti, cu sute de care de luptă, du­
rând de obicei cel mult două zile, războaiele Statelor
Combatante se poartă între armate de sute de mii de
soldaţi, fiind conduse de un strateg şi putând să conti­
nue, în cazul asediilor, ani de zile. Diversificarea etnică
şi legăturile cu triburile non-chineze atrag după sine
schimbări în cadrul armatei. Infanteria rămâne impor­
tantă, însă începe să fie folosită cavaleria, apar trupele
 PREFAŢĂ 9

de elită formate din ţărani puternici, capabili să mărşă­

luiască zeci de kilometri pe zi, cu echipamentul în spate,
soldaţii sunt înzestraţi cu armuri şi coifuri făcute din
plăcuţe metalice şi piele, înarmaţi cu arme de fier. O
deosebire importantă faţă de războaiele din perioada
Primăvara şi Toamna este apariţia halebardei, cu care
se putea trage mai departe, mai repede şi mult mai uşor.
De asemenea, se fac recensăminte ale populaţiei, servi­
ciul militar devine obligatoriu, un suveran având sub
comanda sa câteva corpuri de armată care acţionează
independent unele de altele.
Odată cu noile tehnici de luptă şi cu restrângerea
drastică a numărului de state, se dezvoltă si ' tehnica ne-
gocierii, diplomaţia joacă un rol mult mai important
decât în perioadele precedente, fiecare dintre state aflân­
du-se într-o continuă căutare de noi alianţe. Noul tip
de societate care se dezvoltă după prăbuşirea autorităţii
curţii regale Zhou îi eliberează pe conducătorii statali
de ritualurile şi protocolul care dominaseră relaţiile di­
plomatice în prima parte a dinastiei, ei intrând de multe
ori în negocieri directe şi secrete. Meyer (în Childs­
Johnson, 2020) afirmă că au existat situaţii în care ne­
gocierile diplomatice au reuşit să schimbe configuraţia
unui război sau chiar să îl evite.
În tot acest haos a existat însă şi un element care face
cea de-a doua parte a dinastiei Zhou să fie extrem de
importantă pentru China, influenţa ei simţindu-se pu­
ternic până în zilele noastre. Perioada dintre secolele
10 PREFAŢĂ

al VI-lea si
' al IV-lea a fost de o efervescentă
' intelectuală
unică în istorie, acum apar şi se dezvoltă „cele o sută de
şcoli de gândire" (zhuzi baijia �-f- B %), este perioada
în care se spune că au trăit Confucius, Mencius şi Xun
Zi - întemeietorii gândirii confucianiste (rujia 11%),
maeştrii daoişti (daojia JJ!%) Lao Zi şi Zhuang Zhou,
Mo Di, cel care a pus bazele mohismului (mojia I!%),
Han Fei Zi, a cărui filozofie legistă (fajia �!%) va sta la
bazele imperiului Qin, alături de întemeietorii şcolilor
numelor (minqjia � %) sau ale celor cinci elemente
n
(yinyanq wuxinq jia �ţ�� 1-f%), ca să le numim doar
pe cele mai importante.
Luptele continue şi instabilitatea socială explică în
mare parte existenţa unui număr aşa de mare de şcoli
de gândire cu filozofii atât de variate. Fiecare şcoală
încerca să ofere o soluţie pentru o viaţă mai bună, pen­
tru un nou tip de societate care să nu mai fie dominată
de moarte şi distrugere. Existenţa a zeci de şcoli şi sute
de filozofi cu opinii foarte diferite le-a dat conducăto­
rilor vremii şansa de a găsi posibile soluţii cam la orice
tip de problemă. Pe de altă parte, după cum observă
Pines (2012), în ciuda diversităţii, toate şcolile par să
aibă un element comun - societatea stabilă si ' armo-
nioasă, fără războaie, care se putea obţine numai prin
unificarea Lumii Subcereşti sub conducerea unui sin­
gur suveran.
 PREFAŢĂ 11

XUN WU- SUN ZI, MAESTRUL SUN

Foarte puţine lucruri sunt cunoscute despre Sun Zi, în

textele dinaintea dinastiei Han nu există aproape nici
o trimitere la un personaj cu acest nume. Nylan (2020)
mentionează că există câteva referiri la un anume Ma-
estru Sun în Hanfeizi sau Mozi, dar nu este foarte clar
dacă e vorba despre Sun Zi.
Primele referinţe biografice apar în Însemnările isto­
rice ale marelui istoric Sima Qian2 , din Han. În ultima
parte a Însemnărilor, cea a biografiilor (lie zhuan ţu 1f.),
Sima Qian include un fragment în care vorbeşte despre
trei strategi militari, Sun Zi, Sun Bin şi Wu Qi. Despre
Sun Zi aflăm următoarele:

Sun Zi Wu era din statul Qi. Pentru că se pricepea la arta

războiului, a fost chemat de regele Helu3 din Wu. Helu i-a
spus: ,,Am citit în întregime cele treisprezece capitole ale
dumneavoastră, aţi putea să-mi faceţi o mică demonstraţie
despre cum se conduc trupele?" Sun Zi a răspuns: ,, Se poate".
Helu l-a întrebat: ,,Puteţi încerca folosindu-vă de femei?"
I-a răspuns: ,, Se poate". Prin urmare, după ce a fost de acord,
a adus din palat o sută optzeci de femei frumoase. Sun Zi
le-a împărţit în două trupe, le-a numit comandanţi pe două
dintre concubinele cele mai iubite de rege, iar apoi le-a
ordonat să ia fiecare în mâini câte o suliţă şi le-a întrebat:
,,Ştiţi unde sunt inima, mâna dreaptă, cea stângă şi spatele?"
Femeile au răspuns: ,,Ştim". Sun Zi a continuat: ,,Înainte
înseamnă să priviţi către inimă; stânga este să priviţi spre
mâna stângă; dreapta înseamnă să priviţi spre mâna dreaptă,
12 PREFAŢĂ

iar în spate este să vă întoarceţi spre spate". Femeile au răs­

puns: ,, Bine". După ce le-a arătat regulile, a pregătit un topor
şi din nou le-a repetat de câteva ori regulile. Însă când a
bătut în tobă să se întoarcă spre dreapta, femeile au râs în
hohote. Sun Zi a spus: ,, Dacă regulile nu sunt clare şi ordi­
nele nu sunt cunoscute este vina comandantului". Apoi iar
le-a repetat regulile şi a bătut din tobă să se întoarcă spre
stânga, dar femeile au hohotit din nou. Sun Zi a spus: ,, Dacă
regulile nu sunt clare şi ordinele nu sunt cunoscute este
vina comandantului. Dar dacă sunt clare, însă nu sunt ur­
mate, este vina ofiţerilor şi a soldaţilor", şi a vrut să le taie
cu toporul pe cele care comandau trupele. Regele, aflat pe
o terasă, se sperie teribil când îşi văzu concubinele iubite
cât pe ce să fie executate. Trimise imediat pe cineva cu po­
runcă: ,,Comandantul ştie să îşi folosească armata, am în­
ţeles deja acest lucru. Însă fără cele două concubine nu vom
mai avea poftă de mâncare, de aceea dorim să nu le execu­
taţi". Sun Zi îi răspunse: ,, Servitorul dumneavoastră a fost
numit comandant, şi când comandantul este alături de
trupe, sunt anumite porunci ale suveranului pe care nu le
poate urma". Prin urmare le-a executat pe cele două şi le-a
arătat trupelor. Apoi le-a numit pe următoarele două co­
mandanţi şi din nou a bătut toba. Femeile s-au rotit spre
stânga, spre dreapta, înainte, înapoi, au îngenuncheat şi
s-au ridicat ca şi cum ar fi măsurat cu compasul şi cu rigla,
nici una nu a îndrăznit să scoată vreun sunet. Sun Zi a tri­
mis un mesager să îi raporteze regelui: ,, Soldaţii sunt în per­
fectă ordine. Măria Voastră poate să coboare să inspecteze
trupele şi să le folosească oricum va dori, chiar şi să treacă
prin apă sau prin foc". Regele Wu îi spuse: ,,Comandantul
poate să se oprească şi să se întoarcă în locuinţa sa. Nu do­
resc să cobor să le inspectez". Sun Zi îi răspunse: ,, Regelui
 PREFAŢĂ 13

îi plac doar vorbele mele, însă nu le poate folosi în reali­

tate". Astfel înţelese Helu că Sun Zi ştia cum să comande
trupele şi în cele din urmă îl numi general. Apoi, porniră
spre apus, unde au nimicit puternicul stat Chu şi au intrat
în capitala Ying, apoi le-au înfiorat pe Qi şi Jin de la miază­
noapte şi şi-au câştigat renumele printre ceilalţi conducă­
tori. Iar toate acestea au fost din strădania Maestrului Sun.

Există destule dezbateri dacă personajul Sun Wu ��'

al cărui nume înseamnă Sun Martialul , si
' care va fi cu-
noscut mai târziu drept Sun Zi, a existat cu adevărat.
Tradiţia spune că el ar fi fost contemporan cu Confu­
cius, a trăit cu aproximaţie între anii 545 şi 470 înaintea
erei noastre, la finalul perioadei Primăvara şi Toamna,
în statul Qi, care corespunde astăzi provinciei estice
Shandong, fiind chiar descendent al clanului nobiliar
Tian. Hsu (în Loewe şi Shaughnessy, 1999) menţionează
că iniţial, în timpul guvernării ducelui Huang, statul
Qi era un stat important, situat într-o zonă strategică,
între triburile chineze si cele non-chineze din zona de
est. Rutele comerciale ce legau statele din nord de cele
din sud treceau prin Qi, care beneficia din plin de pe
urma comerţului. După moartea ducelui, în cea de-a
doua jumătate a secolului al VI-lea î.Cr., influenţa sta­
tului Qi începe să decadă din cauza luptelor interne pen­
tru putere, astfel că Sun Wu se naşte într-o perioadă de
instabilitate socială, fiind nevoit să părăsească locurile
natale şi să se îndrepte spre Wu, un stat mic, aflat în
14 PREFAŢĂ

expansiune, situat la sud de Qi. După întâlnirea cu regele

Helu şi demonstraţia extrem de dură despre cum se con­
duce o armată, Sun Wu este numit general şi, alături
de regele Wu, reuşeşte să cucerească statul Chu, unul
dintre cele mai importante state ale vremii.
Tot datorită lui Sima Qian aflăm că Sun Zi ar fi scris
un text alcătuit din treisprezece capitole, la fel ca textul
intitulat astăzi Arta războiului. Lucrurile se complică
însă, pentru că în acelaşi capitol Sima Qian vorbeşte
despre un alt strateg, Sun Bin, tot în familia Sun, care
a trăit la peste un secol după Sun Wu, aproximativ între
380 şi 316 î.Cr., şi care la rândul său a scris un text intitu­
lat tot Arta războiului. Referiri la cei doi Sun se fac si în
Istoria dinastiei Han, scrisă de Ban Gu (32-92), unde în
capitolul „ Tratatul despre literatură" (Yi wen zhi ®X!t)
sunt enumerate Arta războiului a lui Sun Zi din Wu, cu
optzeci şi două de capitole, şi cea a lui Sun Zi din Qi,
cu optzeci şi nouă de capitole; comentariile îl identifică
pe primul ca fiind Sun Wu, iar pe al doilea, Sun Bin
(Ames, 1993).
Textul lui Sun Bin pare să se fi pierdut după dinas­
tia Han, rămânând o singură Artă a războiului. Îndoie­
lile legate de existenţa lui Sun Wu, lipsa acestui nume
din textele preimperiale şi în special din Zuozhuan, co­
mentariile Analelor Primăvara şi Toamna, una dintre
principalele surse de informaţie despre acea perioadă,
şi probabilitatea mult mai mare ca Sun Bin să fi fost
într-adevăr un general din statul Qi i-au făcut cu timpul
 PREFAŢĂ 15

pe exegeţi să îşi pună întrebarea dacă nu cumva Sun

Wu şi Sun Bin au fost una şi aceeaşi persoană, cel care
figura în diverse texte sub numele de Maestrul Sun.
Dezbaterea legată de existenţa lui Sun Zi începe în
timpul dinastiei Song, din secolul al X-lea (Zhang, 2018;
Ames, 1993), când apare şi prima culegere a comenta­
riilor la textul Sunzi4, continuând până foarte recent.
Misterul existentei
' celor doi Sun, Sun Wu si ' Sun
Bin, a fost rezolvat abia în anul 1972, când în situl arhe-
ologic de la Yinque shan, din provincia Shandong, au
fost descoperite două morminte datate din prima ju­
mătate a dinastiei Han ce conţineau printre multe alte
artefacte şaisprezece capitole din textul pierdut al lui
Sun Bin, alături de fragmente din cele treisprezece ca­
pitole din textul lui Sun Wu. Astfel au luat sfârşit spe­
culaţiile privind identitatea celor doi Sun. Chiar dacă
descoperirile din mormintele de la Yinque shan au do­
vedit că Sun Zi şi Sun Bin nu sunt una şi aceeaşi per­
soană, controversele privitoare la autorul textului au
continuat.

TEXTUL

În primul rând, trebuie spus că Arta războiului a lui Sun

Zi nu este singurul tratat de strategie militară din cea
de-a doua jumătate a dinastiei Zhou, în afară de el exis­
tând - sau fiind mentionate
' în alte surse că ar fi existat
16 PREFAŢĂ

la un moment dat - Arta războiului a lui Sun Bin şi Wuzi

scris de Wu Qi.
Textul, aşa cum se prezintă el cel puţin din dinastia
Han, este atribuit doar în mod traditional
' lui Sun Wu,
pentru că el este cel mai probabil o compilaţie mai târ-
zie, apărută după perioada Primăvara şi Toamna, apar­
tinând
' unuia sau mai multor autori, cum este si ' cazul
Analectelor lui Confucius. Ames (1993) remarcă faptul
că este foarte puţin plauzibil ca Sun Wu să vorbească
despre sine cu apelativul Zi, Maestru, şi să înceapă fie­
care capitol cu sintagma „Sun Zi yue", ,, Maestrul Sun
spune", aceasta fiind trăsătura textelor scrise de disci­
poli după moartea maeştrilor lor.
La fel de disputată este şi periodizarea. Se consideră
de obicei că textul îşi are originea spre finalul perioadei
Primăvara şi Toamna, când ar fi trăit Sun Wu. Pe de
altă parte, tot mai multe voci îl situează în cea de-a doua
jumătate a perioadei Statelor Combatante 5 , argumen­
tând că tehnicile de război descrise în el nu sunt carac­
teristice Primăverii şi Toamnei, şi în plus apar referinţe
sporadice la arme care nu existau în acea perioadă, ca
de exemplu halebarda. Dar este foarte posibil ca acestea
să fie adăugiri ulterioare, în timpul copierii şi editării
textului.
Desi
' Istoria dinastiei Han mentionează
' că textul avea
optzeci şi două de capitole, inclusiv diagrame (Ames,
1993), Însemnările istorice vorbesc de treisprezece capi­
tole, asa
' cum există si ' astăzi. Cel mai probabil, ca si' în
 PREFAŢĂ 17

cazul altor texte clasice, ca de exemplu Zhuangzi, capi­

tolelor centrale li s-au adăugat o serie de „capitole exte­
rioare", scrise de-a lungul timpului de varii comentatori.
Descoperirile de la Yinque shan întăresc această idee.
În 1972, în timpul unor săpături pentru construcţii,
muncitorii chinezi au descoperit două morminte din
perioada Han de Apus (206 î.Cr.-8) în care, pe lângă o
sumedenie de artefacte -obiecte de lac, ceramică, bronz,
monede etc. -, s-au găsit în total 4.974 de plăcuţe de bam­
bus cu texte şi cinci plăci de lemn pe care erau consem­
nate o parte din titlurile textelor existente, ca un fel de
cuprins. Printre texte se aflau fragmente din tratatul
pierdut al lui Sun Bin şi din douăsprezece capitole
centrale ale lui Sun Zi, mai puţin capitolul al zecelea,
deşi titlul lui apare menţionat pe una dintre plăcile de
lemn. Citând publicaţiile din 1975 ale Comitetului pen­
tru Yinque shan, Ames (1993) menţionează că în cazul
textului lui Sun Zi au fost găsite 196 de plăcuţe de bam­
bus, dintre care 11 complete, 122 incomplete şi 63 de frag­
mente, totalizând 3160 de caractere.
În afara capitolelor centrale, textul lui Sun Zi include
68 de plăcuţe cu fragmente din şase capitole despre care
nu se ştiuse nimic până atunci. Cinci capitole sunt destul
de complete şi au fost denumite ,, Întrebările lui Wu",
,,Cele patru situaţii", ,, Împăratul Galben îl atacă pe Îm­
păratul Roşu", ,, Terenul (2)" şi „Întâlnirea cu regele Wu",
ultimul fiind o variantă a povestirii incluse de Sima
Qian în biografiile sale6 • Acestea nu sunt enumerate în
18 PREFAŢĂ

„cuprins", fiind probabil adăugate mai târziu. Lewis

(2005) menţionează că, deşi versiunea Artei războiului
lui Sun Zi este relativ asemănătoare cu textul cunoscut,
există câteva diferenţe, inclusiv în ceea ce priveşte suc­
cesiunea capitolelor.
Comparativ cu alte texte clasice, Arta războiului este
un text relativ scurt, de aproximativ 6.000 de caractere.7
După dinastia Han, cele treisprezece capitole au deve­
nit standardul şi au fost grupate de comentatori în func­
ţie de conţinut, primele capitole, I-III, fiind cele în care
sunt discutate chestiunile generale legate de strategie,
apoi capitolele IV-VI despre modul de organizare a ar­
matei, urmate de capitolele VII-XI în care se analizează
posibilele probleme pe câmpul de luptă şi desfăşurarea
forţelor, în vreme ce ultimele două, capitolele XII şi XIII,
abordează teme concrete, şi anume folosirea focului şi
a spionilor.
De-a lungul timpului, au existat multe comentarii
ale textului lui Sun Zi. Cele mai importante unsprezece
comentarii au fost incluse de Ji Tianbao8 din dinastia
Song (960-1279) în culegerea Unsprezece comentarii ale
textului Sunzi (Shiyi jia zhu Sunzi)9, acoperind o perioadă
de aproximativ o mie de ani. Cei unsprezece exegeţi sunt
fie personaje istorice renumite, ca de exemplu Cao Cao
(155-220), un vestit general şi om politic din perioada
Celor Trei Regate, fie unii despre care astăzi nu se mai
ştie nimic sau aproape nimic: Meng din dinastia Liang
(502-557), cinci comentatori din dinastia Tang (618-
 PREFAŢĂ 19

907) - Li Quan, un guvernator militar care a renunţat

la cariera militară şi s-a retras în munţi pentru a se de­
dica daoismului, Jia Lin, despre care se ştie doar că a
trăit în Tang, Du You (735-812), general şi istoric, con­
silier militar la curtea imperială, Du Mu (803-852), poet
şi caligraf, nepotul lui Du You, Chen Hao, despre care
se crede că a trăit spre finalul dinastiei, probabil la sfâr­
şitul secolului al IX-lea - şi patru comentatori din dinas­
tia Song - Mei Yaochen (1002-1060), un oficial renumit
pentru talentul său poetic, Wang Xi din Song de Nord,
care a lăsat în urma sa diverse alte comentarii legate
mai ales de Analele Primăvara şi Toamna, He Yanxi, de­
spre care nu se ştie nimic, şi Zhang Yu, din Song de
Sud, care, pe lângă aceste comentarii la textul lui Sun
Zi, a scris şi Biografiile celor o sută de generali (Shiqi shi
bai jiang zhuan).
Tot în dinastia Song apare culegerea Şapte clasice mi­
litare (Wu jing qi shu), care include alături de textul lui
Sun Zi alte sase
, tratate militare: două atribuite traditi- ,
onal lui Jiang Shang, consilierul militar al regelui Wu,
întemeietorul dinastiei Shang - Cele trei strategii (San
lue) şi Cele şase secrete (Liu tao) 10 - , trei din perioada Sta­
telor Combatante din Zhou - Arta războiului a lui Wu
Qi, Căile ministrului războiului (Sima fa), atribuită lui
Sima Rangju din statul Qi, Maestrul Wei Liao (Weiliaozi)
a lui Wei Liao - şi unul din dinastia Tang, Răspunsurile
lui Li Weigong (Li Weigong wen dui), atribuit lui Li Jing,
general şi strateg militar din timpul domniei împăratului
20 PREFAŢĂ

Taizong (598-649) . Culegerea originală nu s-a păstrat,

dar există câteva editii din secolele ulterioare.
Toate culegerile care conţin textul lui Sun Zi şi au
ajuns până la noi redau cele treisprezece capitole într-o
formă aproape identică, cu excepţia câtorva caractere,
principalele deosebiri constând în titlurile capitolelor,
unele având titluri mai concise, din două sau trei carac­
tere, altele adăugând după titlu şi numărul capitolului.

WEN ŞI WU

Cultura chineză nu este cunoscută drept o cultură a

războiului, de altfel, una dintre distinctiile
' care se fac
atunci când sunt comparate, de pildă, cultura chineză
cu cea japoneză, puternic influenţată de cea dintâi, este
aceea că în China imperială nu exista o clasă a război­
nicilor asemănătoare samurailor. În cultura confucia­
nistă, aşa cum arată şi Cheng (2001) , guvernarea nu se
face prin putere fizică, ci prin forţa exemplului moral,
prin rit. Confucius spune:

Zi Gong întreabă ce este guvernarea. Maestrul răspunde:

„Să asiguri hrană îndeajuns, arme cât trebuie, iar poporul
să fie plin de încredere". Zi Gong întreabă: ,, Dacă nu le poţi
avea pe toate, de care v-aţi lipsi mai întâi?" Maestrul: ,, De
arme". (Analecte, 12.7)
 PREFAŢĂ 21

Mencius este şi mai categoric:

În Analele Primăvara şi Toamna nu sunt războaie drepte,

sunt doar unele mai bune decât altele. (,,Jin xin" II)

Printre păstorii oamenilor din Lumea Subcerească de astăzi

nu este nici unul căruia să nu-i placă să ucidă. Dacă ar fi
vreunul căruia să nu-i placă să ucidă, toţi oamenii din Lumea
Subcerească s-ar uita la el cu gâturile întinse, şi dacă în­
tr-adevăr ar fi astfel, oamenii s-ar întoarce la el precum curg
apele la vale, un torent care nu ar putea fi stăvilit. (,, Liang
Hui Wang" I)

Cu toate că încercau să evite violenţa 1 1 , gânditorii con­

fucianişti nu au negat importanţa elementului marţial,
printre cele „şase arte" (liu yi ;\ �) care stăteau la baza
educaţiei tinerilor numărându-se riturile (li fl), mu­
zica (yue �), matematica (shu �), caligrafia (shu �),
trasul cu arcul (she M) şi mânuitul carului de luptă (yu
1{ij). Tu Wei-ming (1993, 1983) subliniază că ultimele
două „arte" erau o îmbinare perfectă a călirii trupului
cu cea a spiritului, pentru că un arcaş sau un conducă­
tor de car avea nevoie atât de fortă' fizică, cât si
' de con-
centrare, control şi introspecţie.
De-a lungul celor două milenii de existenţă, împăraţii
chinezi au încercat să conducă prin puterea moraliza­
toare a exemplului, fără să uite însă că toate dinastiile se
nasc în urma unui act de violenţă şi că stabilitatea venea
tocmai din faptul că împăratul îşi asuma un dublu rol,
22 PREFAŢĂ

model de comportament - element civilizator, dar şi

călău gata să îi sacrifice pe cei care ameninţau armonia
socială, un act de violenţă autorizat de ideologia con­
fucianistă, întrucât contribuia la menţinerea ordinii
sociale.
Încă dinaintea dinastiei Han, când confucianismul
devine doctrină de stat, elementul care domina socie­
tatea chineză era wen X, ,, cultură", asociat cu ideea de
civilizatie
, si' armonie socială, nu wu �' ,,martial",
' aso-
dat cu imaginea barbarului şi a haosului provocat de
război. Di Cosmo (2009) arată că aceste două concepte,
extrem de complexe şi prin urmare foarte greu de definit,
au fost continuu văzute într-o opoziţie complementară,
depinzând unul de celălalt. Rand (2017) ilustrează le­
gătura organică dintre wen şi wu cu un pasaj din Însem­
nările istorice ale lui Sima Qian în care acesta din urmă
vorbeşte despre muzică:

Muzica este felul prin care regii din vechime îşi împodo­
beau bucuria; armata şi pedepsele erau lucrurile prin care
aceştia îşi dovedeau mânia, şi astfel bucuria şi mânia regilor
din trecut erau complete. Prin bucurie, Lumea Subcerească
era în armonie, iar mânia îi făcea pe cei înclinaţi spre vio­
lenţă şi haos să se teamă. (,,Yue shu" • 37)

Dominaţia elementului cultural asupra celui militar se

accentuează odată cu institutionalizarea sistemului exa-
menelor imperiale, keju î4�, apărut în dinastia Sui şi
 PRE FAŢĂ 2J

perfecţionat în dinastiile următoare, care va lua puterea

din mâinile marilor familii, încă dominante în Han, şi
o va da funcţionarilor civili, cărturari confucianişti edu­
caţi în spiritul armoniei sociale şi al loialităţii faţă de
împărat.
Sistemul examenelor imperiale este una dintre cele
mai cunoscute caracteristici ale Chinei vechi, însă puţină
lume ştie că, pe lângă examenele civile la care se susţi­
neau probe din clasicele confucianiste, cunoştinţe de
istorie şi drept, de literatură şi compoziţie, existau şi
examene militare, mult mai puţin atractive decât cele
civile. La fel ca examenele civile, cele militare se dădeau
mai întâi la nivel local, apoi la nivel de prefectură şi, în
final, de provincie, constând în probe fizice şi de verifi­
care a cunoştinţelor teoretice. Cele mai importante erau
probele fizice, unde candidaţii trebuiau să-şi dovedească
măiestria la trasul cu arcul, de pe loc sau călare, la ridi­
catul greutăţii, mânuirea sabiei sau îndoirea unui arc
astfel încât acesta să formeze un cerc. Acestora li se
adăuga un test din tratatele militare clasice, ce trebuiau
cunoscute pe dinafară, dar care se pare că nu era elimi­
natoriu, contribuind doar la clasificarea candidatilor.'
Candidaţii care treceau cu bine probele de la toate cele
trei niveluri erau recomandaţi curţii imperiale şi numiţi
în posturi militare. Însă, aşa cum arată Miyazaki (1976),
carierele candidaţilor de succes nu erau nici pe departe
la fel de satisfăcătoare ca acelea din sistemul civil; ad­
ministratorii militari nu se bucurau nici de încrederea
24 PRE FAŢ Ă

trupelor, pentru că nu trecuseră prin lupte alături de

ele, nici de stima celorlalti
' membri ai comunitătii,' pen-
tru că primiseră postul în urma unui examen mai de-
grabă teoretic, rupt de realitatea de pe câmpul de luptă.
Evitarea acţiunilor violente nu este tipică doar gân­
dirii confucianiste, ci si' celorlalte scoli
' de gândire, cu
excepţia celei legiste. În Cartea despre Dao şi putere (trad.
rom. Dinu Luca) Lao Zi spune:

Ce este moale şi slab

înfrânge ce e tare şi trainic:
peştele nu poate părăsi adâncul,
armele-ascuţite ale ţării
nu trebuie arătate supuşilor. (36)

Cel ce ştie să conducă o oaste

nu-şi arată defel vitejia;
cel ce ştie să poarte războiul
nu se lasă cuprins de mânie;
cel ce ştie să-şi înfrângă duşmanii
nu intră vreodată în luptă cu ei;
cel ce ştie să-i folosească pe oameni
mai jos decât ei se aşază.
Aceasta se cheamă
„a avea Putere
căci nu intri-n luptă";
aceasta se cheamă
„a avea tărie
căci îi foloseşti pe oameni";
aceasta se cheamă
 PREFAŢĂ 25

„a atinge ultima limită

căci te potriveşti cu Cerul
şi cu toate cele din vechime". (68)

La rândul său, Mo Zi (Mo Di) scrie un întreg capitol

împotriva pornirii unui atac. În capitolul intitulat ,, Îm­
potriva atacului" (Fei qonq ��JJO, Mo Zi pune sub sem­
nul întrebării justeţea pornirii unui atac împotriva altui
stat, întrebându-se cum se poate ca uciderea unui indi­
vid sau furtul să fie considerate crime şi pedepsite ca
atare, în vreme ce uciderea a sute de oameni şi prădarea
altor state să fie considerate acte de justiţie şi aplaudate.
Cu ce drept poate un suveran să-şi priveze supuşii de
bunuri, să-i ia de la muncile câmpului, să-i poarte sute
de li 12, să-i pună în pericol, să-i facă să moară de foame
sau de boli doar pentru a se bucura de faima unei vic­
torii si' de avutiile
' altor state? Sutele de mii de morti,'
miile de prizonieri şi de văduve sunt un preţ mult prea
mare şi nu justifică dorinţa de atac, argumentează Mo
Zi. Pe de altă parte, extrem de pragmatic, el nu neagă
nevoia de a avea arme şi de a se pregăti pentru a face
faţă unui eventual atac:

Nu poţi să te fereşti de dezastre şi foamete dacă hambarele

nu sunt pline cu grâne; chiar dacă există dreptate, nu te poţi
lupta cu nedreptatea dacă armăturile nu sunt pline cu arme;
nu te poţi apăra dacă zidurile cetăţilor nu sunt în bună stare;
nu te poţi feri de neprevăzut dacă nu ţi-ai pregătit mintea
dinainte. {,, Qi huan" • 4)
26 PREFAŢĂ

Tipul acesta de gândire, mai degrabă defensiv, şi-a pus

amprenta asupra culturii chineze, care a reuşit să cos­
metizeze epocile de slăbiciune, prezentându-le ca pe
nişte perioade de consolidare a sistemului de apărare,
găsind argumente nu numai în gândirea confucianistă,
ci chiar în textele militare ca acela al lui Sun Zi.
Cu toate că este un text de strategie militară, Arta
războiului nu îndeamnă la conflict, ci subliniază con­
stant că lupta armată este ultima soluţie, fiind de pre­
ferat să încerci să împiedici mai înainte planurile sau
să zădărniceşti alianţele adversarilor. Sun Zi îşi sfătu­
ieşte cititorul ce să facă pentru a obţine o victorie rapidă
şi cu pierderi umane şi materiale cât mai reduse, fără
să uite să insereze foarte des sfaturi despre cum să evite
conflictul armat prin diplomaţie sau şiretlic. De altfel,
în primele trei capitole în care sunt discutate aspecte
mai generale legate de pregătirile pentru luptă îi sfă­
tuieşte pe suverani şi generali să cântărească bine si­
tuaţia înainte de a porni la război, să-l evite dacă se
poate sau să facă în aşa fel încât oamenii să sufere cât
mai puţin.
Războiul nu este o chestiune individuală, nu trebuie
pornit pentru a satisface interesul personal al unui su­
veran sau al unui conducător de oaste, ci este o ches­
tiune de stat, astfel îşi începe Sun Zi tratatul: ,, Treburile
militare sunt foarte importante pentru ţară". Aşadar,
încă de la primul rând, Sun Zi îşi avertizează cititorul
că este nevoie să meargă dincolo de sfaturile sau tacti-
 P R E FAŢ Ă 27

cile strategice din text şi să găsească în el calea conservării

existentei
' unui stat, a dezvoltării si ' stabilitătii
' sociale.
Din acest punct de vedere, prin încercarea de a contribui
la crearea unei societăţi stabile, lipsită de conflicte, Arta
războiului se integrează perfect, aşa cum arăta şi Pines
(2012), în tipul de text apărut în cea de-a doua parte a
dinastiei Zhou.
Dominaţia lui wen asupra lui wu explică într-o oare­
care măsură poziţia marginală ocupată de tratatele mili­
tare printre textele clasice. Deşi a primit apelativul zi --=f,
„maestru", la fel ca toţi marii gânditori chinezi din epoca
preimperială - Kong Zi (Confucius), Meng Zi (Men­
cius), Lao Zi, Zhuang Zi, Mo Zi etc. -, Sun Wu nu a
fost niciodată inclus în rândurile acestora. Meyer (2017)
remarcă faptul că încă de la începuturile imperiului, în
Han, când au fost alcătuite primele cataloage cu textele
preimperiale care au supravieţuit dinastiei Qin 13 , scrie­
rile militare (bing shu  .) erau clasificate aparte de
restul textelor filozofice numite zi shu --=f., ,,cărţile
maestrilor".
' Nu trebuie înteles
' că în „cărtile
, maestrilor"
'
nu se discută despre război. Am menţionat mai sus tex-
tul lui Mo Di, Mozi, în care găsim argumente împotriva
pornirii unui atac şi în favoarea consolidării forţelor de
apărare; Xun Zi include şi el în textul său un capitol -
,,Despre problemele militare" - în care critică învăţătu­
rile lui Sun Zi şi Wu Qi sub forma unui dialog între
generalul Lin Wujun şi Xun Qing 14 ; Huainanzi, o colec­
ţie de învăţături menite să asigure ordinea şi stabilitatea
28 PREFAŢĂ

socială, alcătuită în urma dezbaterilor de la curtea prin­

tului
' Liu An, din secolul al Ii-lea î.Cr., cantine
' un ca-
pitoi intitulat „ Strategia militară", despre rolul forţelor
armate în guvernarea statului.
Constatăm aici natura pragmatică a gândirii chineze.
Războiul este o nenorocire, aduce moarte, durere şi
haos - ,,Uciderea multimilor
' de oameni / cu lacrimi si ,
jale se cade-a fi plânsă; / Izbânda în luptă / cu ritualuri
funerare se cuvine a fi întâmpinată" (Lao Zi • 31) -, dar
din nefericire nu poate fi întotdeauna evitat. Atitudinea
faţă de război este constant pusă sub semnul moralului,
lucru vizibil şi la Sun Zi. Acesta îşi sfătuieşte cititorii
cum să facă să-l evite sau să-l încheie cât mai repede şi
cu pierderi cât mai limitate - cunoaşte-te pe tine, cu­
noaşte-ţi adversarul, fii viclean şi capabil de schimbare,
subliniază constant datoria unui comandant de oaste
de a-şi trata subalternii şi ostaşii cu omenie, ca pe pro­
priii lui copii. Un comandant cu adevărat priceput nu
este cel care îşi doboară adversarul prin forţă, ci acela
care reuşeşte să-l învingă fără să fie nevoie de arme.
Mugur Zlotea
 N O TĂ A S UPRA T R A D U C E RII

Primele treisprezece capitole au la bază versiunea din Unspre­

zece comentarii ale textului Sunzi (Shiyi jia zhu Sunzi), o cule­
gere compilată de Ji Tianbao în dinastia Song (960-1279) ,
republicată la Editura Zhonghua (Zhonghua shuju) din Bei­
jing, în 2011, sub îngrijirea lui Yang Bing' an. Comentariile,
scrise tot în chineza clasică, se întind aproape de-a lungul
unui mileniu, începând din secolul al II-lea, perioada Celor
Trei Regate, până în secolul al XIII-lea, în cea de-a doua parte
a dinastiei Song.
Ultimele cinci capitole nu fac parte din capitolele care al­
cătuiesc în mod tradiţional Arta războiului, ele fiind descoperite
în 1972 în mormintele Han de la Yinque shan, din Shandong.
Aceste capitole au la bază textul existent la adresa https://ctext.
org/wiki.pl?if=gb&chapter=513019 din Chinese Text Project
(https://ctext.org), o bază de date cu acces liber care pune un
număr însemnat de texte clasice chineze la dispoziţia publicului.
Versiunea online a fost comparată cu cea din Arta războiului a
lui Sun Zi - comentarii şi traducere (Sun Zi binq fa zhu yi), din
ediţia lui Li Ling, unde există ca anexă la textul principal, fără
traducere sau comentarii.
Fiind vorba despre un text extrem de concis, cu un număr
redus de caractere şi cu oarece deosebiri între variantele
30 N O TĂ A S U PRA TRAD U C ERII

existente care dau naştere unor probleme de interpretare, de

segmentare sau de traducere, am consultat comentarii şi tra­
duceri în chineza contemporană şi în limba engleză. Lucrările
în limba chineză sunt Noi comentarii ale textului Sunzi (Sunzi
xin zhu), comentarii de Zhang Wenru (2018), Arta războiului a
lui Sun Zi (Sun Zi bingfa), comentarii şi traducere de Chen Xi
(2011), Arta războiului a lui Sun Zi (Sun Zi bingfa), comentariile
lui Cao Cao, note şi traducere de Guo Huaruo (2006) şi Arta
războiului a lui Sun Zi - comentarii şi traducere (Sun Zi bing fa
zhu yi) a lui Li Ling (1991). Sursele în limba engleză sunt The
Art of War: A New Translation by Michael Nylan (2020), The Art
of War: Sun Zi's Military Methods de Victor H. Mair (2007) şi
Sun-Tzu: The Art of Warfare a lui Roger T. Ames (1993), aceasta
din urmă fiindu-ne de foarte mare ajutor în special pentru ul­
timele cinci capitole, cele descoperite la Yinque shan, care nu
există traduse şi comentate în nici o altă sursă.
Este pentru prima dată când traducerea în limba română
apare însoţită de textul în limba chineză clasică.
Deşi diversele variante ale lui Sunzi ajunse la noi astăzi sunt
relativ identice, există şi câteva deosebiri, cel mai probabil da­
torate modului de transmitere a textului. Acolo unde au existat
caractere lipsă în textul original care au fost completate ulte­
rior de diverşii exegeţi, am urmat în primul rând varianta exis­
tentă în culegerea din Song, mai ales dacă aceasta era şi cea
preferată de majoritatea exegeţilor chinezi sau străini. Cu mici
excepţii semnalate în note, nu am discutat deosebirile dintre
textul din Song şi cel recuperat de la Yinque shan. Deosebirile
dintre diversele variante, punctele de vedere diferite sau varian­
tele de traducere altele decât cele pentru care am optat noi în
ediţia de faţă au fost consemnate în notele ce însoţesc textul.
Am respectat segmentarea tradiţională în capitole şi am
menţinut titlurile din Unsprezece comentarii ale textului Sunzi.
 N O TĂ A S U PRA TRADU CERI I 31

Textul în limba chineză nu conţine paragrafe, segmentarea în

paragrafe din română aparţinând traducătorului. Am încercat
să rămânem cât mai aproape de textul original, care nu este
întotdeauna foarte coerent. Fiind cel mai probabil vorba de o
operă colectivă alcătuită de-a lungul a mai mulţi ani şi care a
trecut cu siguranţă prin editări ulterioare, există pasaje care par
să nu se lege foarte bine de textul anterior. Am încercat, de
asemenea, să redăm pe cât posibil caracterul oral al textului,
semnalat nu numai prin formulele de început „Maestrul Sun
spune", ci şi prin utilizarea frecventă a adverbelor qu "i!& (astfel
că, prin urmare, de aceea) sau shi qu � iS5[ (aceasta pentru că,
din această cauză) şi fan fL (în general, orice, oricare).
M.Z.
 N OTĂ ASUPRA PRONUN Ţ IE I

Sunetele de mai jos se pronunţă altfel decât în limba română.

Echivalarea sunetelor din limba chineză cu cele din limba ro­
mână este aproximativă. Sunetele care se pronunţă identic nu
au mai fost menţionate.

CONS OANE
b, d, g se pronunţă p, t, c
p, t, k se pronunţă aspirat, ph , th , eh, ca şi cum ar fi urmate
de un curent de aer
ng se pronunţă ca n velar din pinq-ponq
zh, eh, sh se pronunţă dj ca în girafă, thch aspirat ca în cireş, ş
z, c se pronunţă ţ şi ţh aspirat
j, q, x se pronunţă ţi, cih aspirat şi hsi
r se pronunţă j , cu excepţia silabei er, unde se pronunţă
ăr retroflex

S E M I C O N S OANE
w se pronunţă ca u scurt
y se pronunţă ca i scurt
34 N O TĂ A S U PRA PRO N U N Ţ IEI

VOCALE

a se pronunţă e dacă este situat între i şi n

e se pronunţă ă după consoane sau în poziţie finală; se pro­
nunţă e în diftongul ie
i se pronunţă î după consoanele zh, eh, sh, z, c, s, r
u se pronunţă ii după consoanele j, q, x
t\ l� TA
l�AZB Oll,Ll,I
f!j\-y�yz:
 CAPITO LUL I
P R E GĂT I RI
!t�

Maestrul Sun spune:

Treburile militare sunt foarte importante pentru
ţară, nu poţi să nu cercetezi cu grijă locul în care mori
sau trăiesti 15 , calea vietii sau a pieirii.
, '
Astfel că trebuie să analizezi atent situaţia, să ţii
seama de cinci lucruri şi să compari cele două părţi pen­
tru a avea un plan. Primul lucru este calea, cel de-al
doilea este vremea, cel de-al treilea este terenul, cel de-al
patrulea, comandanţii, iar cel de-al cincilea, organiza­
rea. Calea este să-i faci pe oameni să fie de-un gând cu
cei care îi conduc, pentru că aşa vor fi de acord să moară
sau să trăiască alături de ei, fără teamă că vor fi trădati.
'
Vremea se referă la întuneric sau lumină, rece sau cald,
la anotimp. Terenul are de-a face cu cât de aproape sau
departe este, dacă este învălurat sau neted, îngust sau
lat, inaccesibil sau sigur. Despre comandanţi trebuie
văzut dacă sunt înţelepţi şi de încredere, dacă au ome­
nie 16, dacă sunt curajoşi şi stricţi. Organizarea cuprinde
înfiinţarea trupelor, felul de a le conduce şi împărţirea
38 ARTA RĂZ B O I U L U I

resurselor. Nici una dintre acestea nu trebuie să rămână

necunoscută, cel care le cunoaşte va învinge, iar cel care
nu le cunoaşte va fi învins. De aceea trebuie să cercetezi
atent situaţia şi să compari cele două părţi pentru a avea
un plan: Care dintre suverani acţionează conform căii?
Care dintre comandanţi este capabil? Cine se foloseşte
cel mai bine de vreme şi de teren? Cine ştie rânduielile
cel mai bine? Care trupe sunt mai puternice? Care sol­
daţi sunt mai bine instruiţi? Recompensele şi pedepsele
sunt limpezi? Din toate acestea, eu pot pricepe cine va
câştiga şi cine va pierde.
Să-l folosesc în luptă pe cel care îmi ascultă planul
înseamnă să câştig, şi-l voi păstra, iar să-l folosesc în
luptă pe cel care nu-mi ascultă planul înseamnă să pierd,
şi-l voi înlătura. Dacă socotiţi beneficiile planului meu
şi îl urmaţi, atunci faceţi aşa încât să vă fie în avantaj,
să vă ajute cu treburile din afară 17 • Aşa-zisul avantaj în­
seamnă să acţionezi după cum îţi este ţie mai prielnic.
Războiul este arta şiretlicului. Dacă eşti capabil, ara­
tă-te incapabil, dacă eşti pregătit, arată-te nepregătit,
de eşti aproape, să pară că eşti la depărtare, iar când eşti
la depărtare, să le pari aproape. Momeşte-ţi duşmanul
cu un câştig, dacă este în dezordine, pune stăpânire pe
el, dacă are o bază solidă, pregăteşte-te, dacă este pu­
ternic, evită-l, dacă este furios, pune-i piedici, pe cel
care te dispreţuieşte fă-l să fie şi mai mândru, pe cel
odihnit oboseşte-l, iar pe cei apropiaţi desparte-i. Ata­
că-l atunci când nu este pregătit şi răsari de unde nu se
 ARTA RĂZ B O I U L U I 39

aşteaptă. În acestea se află victoria strategilor militari

şi nu pot fi împărtăşite dinainte.
Cel care înainte de luptă a socotit în templu 18 că va
învinge are cele mai multe răbojuri, iar cel care înainte
de luptă a socotit în templu că va pierde are puţine. Cel
care a socotit mult va câştiga, cel care a socotit puţin va
pierde, ce să mai spun de cel care nu a socotit deloc? Eu
privesc toate acestea cu mare atenţie şi pot şti cine va
câştiga şi cine va pierde.

�� B : �• . �ZÂ$, ��z�, HLZ�, �ey��

ili. $�z�E$, �z�M, ®*�M : - B � , =a*,
z�, m�ftz�, ®��� - *•• ��· -•· ��& .
� B � , � BM , E B � - �· • ♦ �ft� � M ili , $ey �ft

�• . fflili. �� . -�. ��&. M•, fi , ffi , t. � .

a&. �•· �� . w�. �m &. ��E•, M•��. �
z••· ��·�-. $�z�M, ®*�M, B : ���� ?
M��n ? *��ffl ? � ♦ �fi ? �-�� ? ±$�• ? • M
�� ? § ���- ft � - M ■ §M, fflz�B, fflz: M�•
§ tt ,mz��. �z. tt� �•· n�z�. ���*- �
*· ��w�m&. �•· •�&. $n®�z�n. mw�
z�ffl , iliffi�Zffl, fflffi�zili. �ffi�Z, �ffi-Z, .
®ffiz, �w•z. ewmz, •w■z, �®*z, &® ■
z. ��-ffi, ili��-- ��•z■, �ey�-ili- �*ti
®M• ■•· ffl•� & : *ti®M•� ■•· ffl•y & . �•
a, Y•�•· wm�•••? § ��■z, ■ ft��-
 CAP ITO LUL II
LA RĂZ B O I
11:�îw;

Maestrul Sun spune:

De obicei, pentru a merge la război este nevoie de o
mie de care uşoare trase de patru cai, o mie de care grele
din piele, o sută de mii de soldaţi în armură, provizii
pentru o mie de li, iar pentru cheltuielile de acasă sau
de aiurea, pentru soldaţi şi consilieri 19, pentru arme20 ,
pentru întreţinerea carelor şi a armurilor este nevoie de
o mie de lingouri de aur pe zi, abia atunci poţi ridica o
oaste de o sută de mii de soldati.
Dacă victoria în luptă se lasă aşteptată, atunci sol­
daţii vor obosi, iar armele îşi vor pierde din ascuţime,
dacă ataci un oraş cu ziduri de apărare, vigoarea va pieri
repede, iar dacă trupele staţionează prea mult sub cerul
liber, resursele statului nu vor fi îndeajuns. Soldaţii obo­
siţi, armele tocite, vigoarea pierdută şi bunurile termi­
nate îi vor face pe ceilalţi comandanţi militari să profite
de slăbiciune şi să se ridice, şi nici cel mai înţelept dintre
oameni nu va mai putea îndrepta ce va urma. Astfel că
am auzit de război în care unul mai puţin priceput să
42 SUN ZI

obţină o victorie rapidă, dar nu am văzut vreo strategie

iscusită care să presupună un război de durată. Nu există
război de durată din care statul să aibă de câştigat. Aşa­
dar, cel care nu înţelege pe deplin pagubele pe care le
aduce războiul nu va înţelege pe deplin nici cum să se
folosească de acesta spre propriul câştig.
Cel priceput în ale războiului nu cheamă de două ori
oamenii la oaste şi nici nu trimite grâne după grâne, ci
îşi ia cele de folosinţă21 din ţară, în vreme ce grânele le
ia de la duşman şi astfel au îndeajuns pentru a-şi hrăni
oamenii. Statul sărăceşte când proviziile trebuie trimise
trupelor de departe, iar transportul proviziilor în locuri
îndepărtate sărăceşte poporul. În apropierea armatei
preţurile cresc, iar când preţurile cresc, bunurile oame­
nilor se termină repede şi astfel taxele devin mai apăsă­
toare. Oboseala şi lipsurile vor face casele din ţară22 să
se golească, iar oamenii vor pierde şapte părţi din ce au
câştigat. Cât despre cuferele statului, cheltuielile cu
carele stricate si
' caii obositi,
' cu armurile, arcurile si
' să-
geţile, halebardele, suliţele şi scuturile, pentru boii de
jug şi carele de aprovizionare vor ajunge să fie şase părţi
din acestea.
Comandantul înţelept se străduieşte să-şi hrănească
oastea de la duşman, pentru că fiecare măsură de grâne
luată duşmanului preţuieşte cât douăzeci de-ale sale şi
fiecare măsură de nutreţ de la duşman face cât douăzeci
de-ale sale.
 ARTA RĂZ B O I U L U I 43

Ca să-ti
' omori dusmanii
' este nevoie de furie, iar ca
să le iei bunurile trebuie să fie o răsplată. Răsplăteşte-l
pe cel ce în bătălie a capturat primul peste zece dintre
carele de luptă ale duşmanului, apoi schimbă steagu­
rile de pe ele, amestecă-le printre ale tale şi aruncă-le
în luptă; ai grijă de soldaţii făcuţi prizonieri, pentru
că aceasta se numeste ' să-ti' învingi dusmanul
' si
' să-ti
'
creşti puterea.
În luptă, mai de preţ este o victorie rapidă, nu un
război de durată, iar comandantul care înţelege războ­
iul este stăpânul destinelor oamenilor şi cel de care de­
pinde pacea sau primejdia unui stat.

m� a , �m�z�. ••+ ■ . **+•. m � +• .

+�•·· m � *ZR, •gzm . ••zM, - � Z$, B
R+�. Pt1&+MzBilî�* o ;!'ţffl �UtiliB, �.J�UtiE�ţi�. ly:
�mn� . Âamm�m��o *l'E���. �n•• · mffl
��;!'t�W�. -��#. �nffţţ�*o ��M��. *ffl
r5zÂilio *�ÂW�lU#, *z�ilio ��ftj;Qffl�z�#.
��nA�ffl�z�ili o ffffl�# . *�NM , -��-: �
m�� . �-�-. �--��ili o �z-�m#ffl., ffl.
�IJ â�i-; ili:�Bfjj#••. --�iJa�iMft� . Mft� �U�-�Ji19:o
n�M•. 9� ���* 0 attzR, +�;!'t�: 0*zR,
�--�. � �*•· timfi�. li�**· +�;!'tA o ��
;i�Hit� • · ••-n . &":a=+n : � f!i!-1:i" , &":a=+
1:i"o ��-#. �li; �-z�# . • ili o �•a. m•+•
B� . -;l'ţ�ffl# , W�;l'ţ�fflo $MW•z. •WWWZ,
¾�••w�� o ��--. �-Âo ���zffl , ��z�
fit , �*��z±:ilio
 CAP ITO LUL III
P LA N I F I CAREA AT AC U L U I
âtJj[�

Maestrul Sun spune:

Armata se foloseşte astfel: este mai bine să ocupi ţara
întreagă decât să o rupi în bucăţi; este mai bine să supui
armata întreagă decât să o spargi în bucăţi; este mai
bine să iei o companie în întregime decât să o rupi în
bucăţi; este mai bine să capturezi un pluton întreg decât
să-l rupi în bucăţi; este mai bine să prinzi un grup23 în
întregime decât să-i prinzi pe rând. Astfel, măiestria nu
înseamnă să lupti' o sută de bătălii si' să câstigi
' de fiecare
dată, ci să-ţi supui adversarii fără să lupţi.
Cea mai bună metodă de luptă este să le împiedici
stratagema, a doua cale este să împiedici oastea adver­
sarului să se alieze24 , apoi să-i ataci trupele, iar ultima
cale este să-i asediezi cetăţile. Cetăţile să fie asediate
doar când nu mai ai de ales. Este nevoie de trei luni să
ridici scuturile25 , să faci carele de apărare26 şi să pregă­
teşti tot echipamentul, iar pentru malurile de pământ
de lângă ziduri este nevoie de alte trei luni. Când co­
mandantul furios că nu câştigă îşi trimite trupele pe
46 SUN ZI

ziduri ca roiurile de furnici, ajunge să piardă unul din

trei soldati, fără să ia cetatea; acestea sunt nenorocirile
aduse de un asediu.
Astfel că cel priceput la război îşi supune inamicul
fără bătălie, îi cucereste
, cetătile
, fără să le asedieze si
, îi
nimiceşte ţara fără să prelungească lupta, plănuieşte
totul27 ca să dobândească Lumea Subcerească28, pentru
că numai aşa armele sale nu se vor toci şi câştigurile
lui vor fi complete. Aceasta este calea luptei prin stra­
tagemă.
Arta folosirii trupelor este astfel: dacă trupele tale
sunt de zece ori mai multe decât ale adversarului, în­
cercuieste-1;
, dacă sunt de cinci ori mai multe, atacă-l;
dacă sunt de două ori cât ale lui, dezbină-1; dacă sunt
egale, te poţi întâlni cu el în luptă; dacă sunt mai slabe,
evită-l, iar dacă nu se compară cu ale sale, retrage-te din
calea lui, pentru că o armată mică ce luptă cu încăpă­
ţânare devine prizoniera unei armate mari29 .
Comandantul este pentru un stat precum apărătoa­
rea roţilor carului3°, dacă este întreagă, ţara este sigur
puternică, dacă este crăpată, ţara este cu siguranţă slabă.
Sunt trei feluri în care suveranul poate face rău unei
armate: să-i poruncească să înainteze, neştiind că nu
poate înainta, sau să-i ordone să se retragă, neştiind că
nu se poate retrage - aceasta se numeşte „să împiedici
trupele" 3 1 ; să nu aibă habar de specificul celor trei ar­
mate32 şi să le conducă la fel, pentru că aceasta zăpăceşte
trupele; să nu cunoască manevrele celor trei armate, dar
 ARTA RĂZ B O I U L U I 47

să participe la comandă, pentru că astfel seamănă în­

doială printre trupe. Când trupele sunt zăpăcite şi pline
de îndoială, ceilalti' conducători îi vor face necazuri, iar
aceasta se numeşte „trupele în haos duc la victoria ad-
versarului".
Sunt cinci semne prin care recunoşti victoria: cel care
ştie când să se retragă şi când să nu se retragă va câştiga;
cel care ştie să folosească şi oameni puţini, şi oameni
mulţi va câştiga; cel care îi va face pe toţi, indiferent de
rang, să-şi dorească acelaşi lucru va câştiga; cel care este
pregătit în faţa neprevăzutului va câştiga; cei al căror
comandant este capabil şi al căror suveran nu se ames­
tecă vor câştiga. Aceste cinci principii sunt calea prin
care ştii cine va învinge.
De aceea spun: să-l cunosti , pe celălalt si
, să te cunosti
,
pe tine înseamnă să câştigi fiecare luptă; să nu-l cunoşti
pe celălalt, dar să te cunoşti pe tine înseamnă uneori să
câştigi, alteori să pierzi; să nu-l cunoşti pe celălalt şi nici
pe tine să nu te cunoşti înseamnă înfrângere sigură în
fiecare luptă.

�rB : RfflĂZ�, ���J:. ���z: ���J:. �

��z: ���J: . ���z: ���J:, ���z: �ffi�
J:, �1UJi'.Zo �t!fsliifsML �Fffzff�ili: �fi!:Jt îffiftl'îAZ
�. ffzff�ili o �J:��a. ����. ���� . �r�
�o ��z�. ��ffl B o -�fflC, AM�, �� îffi-�:
ffi � . X�� îm- B a M�M�ftîffi ■ �z. •± = *z-,
îfiî��t&� . Jl:�JJczXili o tffffflĂ�, f:±lAz�îffi�Fi:Jtili,
ttAz�îffi�FJJcili, W:Az�îffi�F� ili , 1:HJ,��$-�r , tf
48 SUN ZI

��ffl®�m�. �a�z�ili. $ffl�z�. +��z. n

JW!x:z, 1-i:i:J'!IJ:B-z, �J'!IJ ��,xz. j;-J'!1r n�illz, ��J'!IJ ���z.
$1J\�z�. :k�z:fj;ili. �M#, �z•ili. •miJ'!1J �&,��.
-�� � � B . $�zM Ll ffl�ffl#=: ��-z�mLl�.
®fflz�. ��•z�mLlm, ®fflzm. ¾�••=
fflz•. oo� = •z�#. �•±•�= ��=•zm. ®�
��=
=fflz1L J'!IJffl±�� - =ffl�Jt._§Jk , J'!IJ �1�zJlt� �. ¾
iHLffl i31 ■. tyJ:o ■ 'Ffn= 9;om wt1t��m wix# ■, ��JJ;
.
zm# ■ �� �a# ■. Llaffi�a#■. Mn®��m#
• - �n# , �•zmili. $ B : ��� 2# . �U�ffi : �
��®� 2 . - ■ - ft : ����� 2 . •u�ffi -
 C API T O L UL IV

P O Z IT I O NAREA

Maestrul Sun spune:

Cei din vechime pricepuţi la război mai înainte de
toate se pregăteau să nu poată fi învinşi şi aşteptau mo­
mentul în care îi puteau învinge pe adversari. Să nu poţi
fi învins depinde de tine, să învingi depinde de adversar.
Astfel că cel priceput la război se poate face pe sine de
neînvins, dar nu-l poate face pe adversar să fie învins.
De aceea se spune: poţi să prevezi victoria, dar nu o poţi
neapărat obţine.
Să nu poţi fi învins este legat de apărare, să învingi
ţine de atac. Te aperi când forţele tale nu sunt îndea­
juns în faţa adversarului, ataci când forţele tale îl depă­
şesc. Cel priceput la apărare se ascunde în măruntaiele
pământului, cel priceput la atac porneşte din înălţimile
cerului, astfel se poate apăra pe sine şi obţine victorie
deplină.
Să prevezi victoria când aceasta nu necesită cunoş­
tinţe care să le întreacă pe cele ale mulţimii nu în­
seamnă măiestrie; să câstigi
' si
' toată lumea să te laude
52 SUN ZI

nu înseamnă măiestrie. Să ridici un fir de puf nu în­

seamnă că ai putere, să vezi soarele şi luna nu înseamnă
că ai privirea ageră, să auzi trăsnetele nu înseamnă că
ai auzul fin. Cei despre care se spunea în vechime că
erau pricepuţi la război îi cucereau pe cei uşor de cu­
cerit, asadar
' victoriile nu le aduceau nici renumele de
înţelepţi, nici pe acela de curajoşi. Victoria lor nu este
o întâmplare şi aceasta pentru că acţionau acolo unde
cu siguranţă ar fi câştigat şi îi învingeau pe cei care deja
pierduseră. Cel priceput se poziţionează unde nu poate
fi înfrânt şi nu pierde ocazia să-şi înfrângă duşmanul.
Astfel că cei victorioşi întâi câştigă şi abia apoi intră în
luptă, iar ce înfrânţi mai înainte se avântă în luptă şi
abia apoi încearcă să câştige. Cei pricepuţi la luptă cul­
tivă calea şi respectă regulile, de aceea stăpânesc victo­
riile şi înfrângerile.
Regulile războiului sunt astfel: prima este să măsori33 ,
cea de-a doua este să estimezi cantitatea 34 , cea de-a treia
este să calculezi, cea de-a patra este să cântăreşti, iar cea
de-a cincea este să învingi. Terenul dă naştere măsură­
torilor, măsurătorile duc la estimare, estimarea necesită
calcul, pentru calcul trebuie să cântăreşti situaţia, iar
cântărirea situatiei conduce la victorie. Armata victo-
rioasă este ca şi cum ai compara o greutate de un kilo­
gram cu una de un gram, iar cea înfrântă este precum
ai compara o greutate de un gram cu una de un kilo­
gram.35 Soldaţii armatei victorioase sunt la fel ca apele
 ARTA RĂZBOIULUI 53

stăvilite năpustindu-se într-o vale adâncă de mii de

metri. Aceasta înseamnă să te poziţionezi.

�rB , �z••·• ���ey ■, ��-zey ■ o �ey ■

� a. ey-�-0 �·-· · n��ey ■, �n�•zey ■ o
�B : ■ ey� , ffi�ey� o �ey ■•• �ili; ey ■•• �ili o
��lj � _@ , Jj[�lj ff � o - � · , ijlJ½'flJfuz r; .J)I:. , tJJJ½'
fL�zJ::., ��� § {iW:i:Mili o Ji ■ �J@J�AzJiJr 9;p , �P-Z
••ili; ,j■ ffi�rB., �P•z-•ilio �!\lbp)(����jJ ,
J! B � �� � § . Mfflft��-� o �zmffl•u• . Mi½'�
■•ili o �•-•z■ ili , ��� . � � � o ��--�� o
��., .
�mm�■ ■ B�·ilio �·-·• �i½'��z�.
W��-z�ilio ��-��■W1&:1tU, ���UW1&:1tMo
•m�•• GmW��. �n� ■ �za o ��: - B � ,
BI , � B � , � Bffl , E BMo ��� . ��- . -�� .
=
��m. ffl�-0 �-�� �mma, ��� �•mm o •·
zU �ili, ��ffl*i½'�mz�•. *ilio
 CAPITO LUL V
P U T EREA ARMAT E I 36
��

Maestrul Sun spune:

În general, să conduci o mulţime este la fel ca atunci
când conduci doar o mână de oameni, este o chestiune
de împărţire în unităţi; să intri în luptă cu o mulţime
este la fel ca atunci când intri în luptă doar cu o mână
de oameni, este o chestiune de comandă37 ; multimea ,
celor trei armate poate întâmpina atacurile duşmanu­
lui fără să fie înfrântă, este o chestiune ce ţine de tactici
surpriză sau directe3 8 ; ca intrarea trupelor în luptă să
fie precum ai lovi ouă cu o piatră ţine de cunoaşterea
punctelor slabe şi a celor tari39 •
În general, în luptă, tacticile directe sunt folosite
pentru a înfrunta duşmanul, iar cele surpriză pentru a
câştiga. Cel priceput la tacticile surpriză este la fel de
nemărginit precum cerul şi pământul şi la fel de nesfâr­
şit precum apa râurilor şi a mărilor; precum soarele şi
luna, apune doar ca să răsară, ca anotimpurile, se sfâr­
şeşte doar pentru a reîncepe. Notele muzicale sunt doar
cinci40 , dar schimbările lor dau nastere
, la sunete care
56 SUN ZI

merg dincolo de ce putem noi auzi; culorile sunt doar

cinci4 1 , dar schimbările lor dau naştere la mai multe
nuanţe decât putem vedea; gusturile sunt doar cinci42 ,
dar schimbările lor dau naştere la arome pe care nici
nu le putem gusta; forţa armatei depinde de tacticile
surpriză sau directe, însă îmbinarea lor este fără li­
mită. Tacticile surpriză sau directe se nasc unele din
altele, sunt precum un cerc fără început şi sfârşit, cine
le poate isprăvi?
Năvala unui torent de apă poartă cu sine bolovani
datorită forţei; atacul păsării de pradă poate distruge
prada datorită momentului. Astfel, forţa celui priceput
la luptă este teribilă, iar momentul este precis. Forţa
este precum întinderea arcului, iar momentul precum
lansarea săgeţii. Zarvă şi tumult, lupta pare haotică, dar
cel iscusit nu este dezorganizat; dezordine şi neorân­
duială, poziţiile sale sunt păstrate şi nu poate fi învins.
Haosul se naşte din ordine, laşitatea din curaj, iar slă­
biciunea din tărie. Prefacerea haosului în ordine tine de
calcul, să-i faci pe cei laşi să devină curajoşi ţine de pu­
terea armatei, iar să transformi punctele slabe în puncte
tari ţine de poziţionare. Cel priceput în a-l face pe ad­
versar să pornească îl atrage prin poziţionarea armatei
aşa încât să fie sigur că adversarul îl va urmări; îi va oferi
adversarului ceva pe care adversarul sigur îl va lua; îşi
va momi adversarul şi-l va aştepta cu soldaţi.
Prin urmare, cel priceput la luptă se va baza pe stra­
tegie pentru victorie şi nu o va cere de la oamenii săi.
 ARTA RĂZBOIULUI 57

Îşi alege oamenii şi se va folosi de strategie. Oamenii

celui care se foloseşte de strategie vor fi în luptă precum
un trunchi de copac sau un bolovan ce se pot rostogoli.
Natura trunchiului de copac sau a pietrei este aceea că
pe loc drept rămân nemişcate, iar pe loc înclinat se ros­
togolesc; ce este în colţuri stă pe loc, iar ce este rotund
se dă de-a dura. Astfel că cel priceput să-şi folosească
oamenii strategic este precum bolovanul care se rosto­
goleşte de pe un munte de mii de metri. Aceasta este
puterea armatei.

1%-=f El = JLm•tmmJJ;, '.7t&�ill: ri•:tm ri JJ; , m� �

ill: �•z•. m���•ffi•�ff, •��ill ; �zm�,
� �filN�#. �-�ill . JLU# , ���, �- ■ . $ffili
.#, MR���. ���rr•. �ffi�� . B � �ill - �ffi
��, ���ill - ���n, n�z�. �m ■ �ill: ���
n, n�z�, �m ■ �ill: ���n , n�z� , �m•�
ill; uw��-�, •�z�, �m ■ Rill . • �ffl�, �ffl
=z•�, �ftRz? 9*z�, ��-�# , Will: ••z
�, ��fi�#. Will . �$fftiff, XW�, XWffi. W�
��, 'rlfl- Pri�tl. ���i�i , M�Lffi�m�Lill : ����, %
lilffi�m�ill- ���m, ���� , H���- m�, &ill:
� � . Will; �H , %ill. $ffiJJ.ff , %z, -�Mz: �
z, •��z. ��iJJz, ��fflz. $fftiff, *z�w,
�-�A, $ftmAffiffW. ffW# , XUAill , �-* �­
*�z-t't , ��11 i1. fMIJIJJ, 1J�1J 1t, lil�IJff. $ffUAzW,
tm•lil��-f-mzwff, Will.
 CAP ITO LUL V I
P U N C T E S LAB E SI P U N C T E TARI
l&Jf�

Maestrul Sun spune:

De obicei, cel care ajunge primul pe câmpul de luptă
şi îşi aşteaptă adversarul va fi tihnit, iar cel care ajunge
mai apoi şi se avântă în luptă va fi istovit. Cel priceput
la luptă îl face el pe adversar să pornească, nu adversa­
rul pe el. Ca să-l împingi să facă o mişcare de bunăvoie,
momeşte-l; ca să-l opreşti să se mişte după voie, împie­
dică-l. Pe cel tihnit istoveşte-l, pe cel sătul înfometea­
ză-l, iar pe cel aşezat fă-l să pornească. Arată-te unde
adversarul se simte fără grabă43 şi grăbeşte-te în locuri
unde acesta nici că se aşteaptă.
Numai cel care trece prin tinuturi
' fără dusmani
' înain-
tează mii de li fără să istovească. Numai cel care atacă
un loc fără apărare este sigur că îl poate cuceri. Numai
cel care păzeşte un loc ce nu se află sub atac este sigur că
îl poate păstra. Astfel că cel priceput la atac atacă unde
duşmanul nu pricepe că trebuie să păzească, iar cel bun
la apărare apără locuri pe care duşmanul nu pricepe că
trebuie să le atace.
60 SUN ZI

Subtil! Atât de subtil, încât este fără de formă. Mis­

terios! Atât de misterios, încât nu scoate nici un sunet.
Astfel devine stăpân pe destinul duşmanului. Când
înaintează, nimic nu i se poate împotrivi, pentru că lo­
veşte în punctele slabe; când se retrage, nimeni nu-l poate
urmări, pentru că este prea iute ca să fie ajuns. Când
vreau să lupt, adversarul este forţat să lupte cu mine,
în ciuda zidurilor înalte si' a santurilor
' ' adânci, pentru
că atac ceea ce trebuie să păzească. Când nu vreau să
lupt, adversarul nu poate intra în luptă cu mine nici
de-ar fi să ne păzim doar cu o dungă trasă pe pământ,
pentru că îl trimit pe calea greşită44 •
Dacă poziţionarea forţelor adversarului îmi este cu­
noscută, dar el nu o cunoaşte pe a mea, forţele mele
rămân unite, iar ale lui se împart. Când eu sunt o sin­
gură forţă, iar el se împarte în zece, este ca şi cum ai
folosi o forţă de zece ori mai mare ca să loveşti într-una
singură, noi fiind mulţi, iar ei puţini. Să folosesc o mul­
ţime pentru a lovi puţini înseamnă că cei cu care lupt
vor fi la strâmtoare. Locul unde urmează să lupt nu tre­
buie cunoscut; pentru că nu-l cunoaşte, adversarul
trebuie să se pregătească în mai multe locuri. Pentru că
el se pregăteşte în mai multe locuri, cei cu care trebuie
să lupt sunt mai puţini.
Cel care se pregăteşte în faţă va avea puţine trupe
dinapoi, iar cel care se pregăteşte dinapoi va avea puţine
trupe dinainte. Cel care se pregăteşte la stânga va rămâne
cu puţini oameni la dreapta, iar cel care se pregăteşte la
 ARTA RĂZ B O I U L U I 61

dreapta va rămâne cu puţini oameni la stânga. Să te

pregăteşti peste tot înseamnă să ai peste tot puţini oa­
meni. Cei puţini sunt ce care fac pregătiri, iar cei mulţi
sunt cei care îi fac pe ceilalţi să se pregătească.
Când ştii locul şi ziua luptei, poţi parcurge mii de
li pentru a duce o bătălie. Dacă nu cunoşti locul şi ziua,
atunci dreapta nu poate ajuta stânga, stânga nu poate
ajuta dreapta, cei din faţă nu îi pot ajuta pe cei dina­
poi, iar cei dinapoi nu îi pot ajuta pe cei din faţă nici
dacă între ei sunt doar câţiva li, ca să nu mai vorbim
de zeci de li.
După estimarea mea, deşi soldaţii statului Yue45 sunt
mulţi, cum îi poate ajuta acest lucru când vine vorba de
victorie? De aceea spun: victoria poate fi obţinută. Deşi
duşmanii sunt mulţi, îi putem împiedica să lupte. Plă­
nuieşte şi află punctele lor tari şi pe cele slabe, provoa­
că-i să le afli regulile după care se mişcă şi se opresc, fă-i
să se arate pentru a pricepe felul terenului, împunge-i
ca să afli locurile unde sunt puternici şi unde nu. Cea
mai înaltă măiestrie în poziţionarea trupelor este să pară
că nu au formă. Când forma lipseşte, spionii pătrunşi
adânc nu vor vedea nimic si ' nici cel mai întelept
' nu va
putea plănui ceva împotrivă. Te foloseşti de poziţia
lor să câştigi în ciuda mulţimii, iar mulţimea nu-şi dă
seama; toţi văd poziţia din care am învins, dar nu în­
ţeleg ce m-a dus la aceasta. Astfel că victoria nu poate
fi repetată, pentru că poziţiile se schimbă continuu,
după situaţie.
62 SUN ZI

Formaţiunile armate sunt precum apa. Apa ocoleşte

locurile înalte şi se năpusteşte la vale, tot aşa armata
ocoleşte punctele tari ale adversarului şi loveşte în punc­
tele slabe. La fel cum apa îşi schimbă cursul în funcţie
de teren, armata hotărăşte tacticile care să o ducă spre
victorie după adversar. Configuraţia armatei nu este con­
stantă, cum nu este nici forma apei; să obţii victoriile în
funcţie de schimbările adversarului se numeşte divin46 .
Astfel că nici unul dintre cele cinci elemente 47 nu
este dominant, nici unul dintre cele patru anotimpuri
nu este constant, zilele sunt mai lungi sau mai scurte,
iar luna apune şi răsare.

�� B : ���ti�®ffl•#�, W�ti�W@U#�o $
Wti#, �AW���Ao ��-A � �# , �zili : ��­
A�m�# , �Zili o $•���z, �� ■ z, ���Zo
tll;lţJ5Jr �@, @;!ţJ5Jr��o ff-f-fflW��#, ff�MsAzJ:il!. ilio
�W��# , �;tţM��ili: �W� �#, �;tţM��ilio $
W�# , -��;tţM� : W�#, -��;tţM� o •••• !
� � - � ; �·�· ! ��-- . $��-z�•o �ffi�ey
•• , �;lţ.ili; mw�eym# , �w�ey&ili o $ft�ti ,
--�-�- . �m�ftftti# , �;tţM�ttili : ft��ti ,
•�w�z, •�mftftti#, �;tţMzilio $%AWftfWs%,
J'lrJft�W-:5J'-- o ft�� - , •?t�+ , � Ll+r:x:;tţ-ili, J'lrJft
•w•• o � Ll••·• • ��zMftti# , ��o �Mftti
z��ey� , �ey� , �•mffl#� , •mffl#� , ��zm
ft!ilJt # , -�o t!}:fflITTJ"J'!IHf. , fflffJ'!IJITTJ., ffl;ţJ�lj7b., ffl
ki��- . MsM�ffl , �-m�•o -#, fflA#ili : •• •
�Affl 2#ili o $�Uz�, �Uz B , �ey-t-.m.w•U: �
�ti�, ��U B , ����ttki, ki��tt� , ITTT��ttW,
 ARTA RĂZ B O IU L U I 63

•���M . ffi�fflffft+m. �ffnm� , ��Nz, �A

z�B$ , ����-�� ! $ 8 : gey�mo •B� . ey�
• • o $•zffi�ffl�ztt , �zffi��nzw, mzffi�%
�z� . M zffi��-��Z- o $%�z� . ��•m o •
%, J'liJi*iai�frnni, �#����o IEl%ffiffl'M��. �����O o
A��O:!\tJiJr �Mz%, ffiJHo�JiJr �ij,1J MZ%0 tl:;tţ,:JGM�îl,
ffi�%�-� o x�%�* • *z% , •�ffiffir : �z% ,
•• ffi.d o *IEl�ffi��. �IEl·ffi�Mo $�•*•· *
•**· �IEl -��ffi�M# , �Z� o $Efi•*•• ��
•*1iL , B ��lH�: , J=l �%� o
 CAP I T O LUL VI I
C O N F RU N TAREA ARMAT E L O R
îl ��

Maestrul Sun spune:

În general, de trupe te slujeşti astfel: comandantul
primeşte poruncă de la suveran, adună trupele, mobi­
lizează oamenii, le pune în ordine şi le aşază cu faţa
spre adversar48 , dar dintre toate acestea nimic nu este
mai dificil decât confruntarea. Greutatea constă în trans­
formarea căii ocolite în cale dreaptă şi a neajunsurilor
în foloase.
Fă asa
' încât drumul adversarului să fie ocolit, atra-
ge-1 oferindu-i foloase şi vei ajunge înaintea lui, chiar
dacă ai pornit după el. Aceasta înseamnă să înţelegi fo­
losirea căii ocolite şi a celei drepte. Confruntarea tru­
pelor poate să fie un avantaj, dar poate fi şi periculoasă.
Dacă aduni o armată întreagă să obţii un câştig, nu vei
ajunge la el; dacă îţi abandonezi echipamentul greu să
obţii un beneficiu, atunci vei rămâne fără echipament
şi provizii. Dacă îţi strângi armura şi porneştila drum,
mergând zi şi noapte fără oprire, străbătând în marş
forţat o distanţă de o sută de li doar ca să obţii un folos,
66 SUN ZI

comandanţii celor trei armate vor fi făcuţi prizonieri,

cei puternici vor ajunge primii, iar cei slabi vor rămâne
la urmă şi, de regulă, numai o zecime din oameni vor
ajunge la capăt. Când mergi forţat cincizeci de li doar
ca să obţii un folos, comandantul trupelor din faţă o să
cadă şi, de regulă, numai o jumătate dintre oameni vor
ajunge la capăt. După un mers forţat de treizeci de li,
numai două treimi dintre oameni vor ajunge la capăt.
O armată fără echipament, fără grâne şi fără provizii va
pieri. Cel care nu cunoaşte planurile conducătorilor sta­
telor vecine nu poate intra în alianţe cu ei; cel care nu
cunoaşte locurile - munţii şi pădurile, ţinuturile pri­
mejdioase şi obstacolele, mlaştinile şi bălţile - nu poate
conduce o armată; cel care nu foloseste ' călăuze dintre
oamenii locului nu înţelege avantajele terenului. Răz-
boiul se bazează pe siretlic,
' te misti
' în functie
' de ce câs-
'
tigi şi îţi schimbi situaţia împărţindu-ţi sau unindu-ţi
trupele. Astfel poţi fi la fel de iute ca vântul sau liniştit
ca pădurea, cotropeşti şi pustieşti precum focul, eşti
neclintit ca un munte, enigmatic ca umbra şi te năpus­
teşti precum tunetul şi fulgerul. Când cotropeşti locu­
rile, împ arte oamenii, când îţi lărgeşti teritoriul, împarte
bunurile, cântăreşte bine înainte de a porni. Cel care ştie
să se folosească de calea ocolită şi de cea dreaptă va în­
vinge, aceasta este arta confruntării armatelor.
În Administrarea armatei49 stă scris: ,, Vorbele nu se
aud şi de aceea în locul lor sunt folosite gonguri şi tobe;
ochii nu pot să vadă şi de aceea în locul lor sunt folosite
 ARTA RĂZ B O I ULUI 67

bandiere şi steaguri". Gongurile şi tobele, bandierele

şi steagurile sunt urechile şi ochii oamenilor. Odată
ce mulţimea acţionează ca un singur om, cei curajoşi
nu vor înainta singuri, iar cei laşi nu vor îndrăzni să
fugă, aceasta este măiestria folosirii mulţimii. Când lupţi
pe timp de noapte, foloseşte multe torţe şi tobe, când
lupţi pe timp de zi, foloseşte multe bandiere şi steaguri
pentru a atrage urechile şi ochii oamenilor.
Cele trei armate îşi pot pierde suflul, iar comandan­
ţii îşi pot pierde înflăcărarea. Dimineaţa, trupele sunt
pline de voinicie, după-amiaza se moleşesc, iar seara
sunt sfârşite. Cel priceput la luptă evită inamicul plin
de vlagă şi îl atacă atunci când este istovit sau secătuit
de puteri. Aceasta înseamnă să stăpâneşti moralul. În­
tâmpină dezordinea cu ordine şi vuietul cu calm, aceasta
înseamnă să stăpâneşti inima. Pe cei care vin de departe
aşteaptă-i aproape, pe cei obosiţi aşteaptă-i odihnit, iar
pe cei flămânzi, sătul; aceasta înseamnă să stăpâneşti ela­
nul. Să nu le iesi, în cale celor ordonati, si
, nici să nu-i
ataci pe cei care vin în trupe falnice, aceasta înseamnă
să controlezi situaţia.
Prin urmare, măiestria folosirii trupelor este aceasta:
nu urmări adversarul care ocupă locul mai înalt, nu
porni împotriva celor care au în spate un deal, nu-i
urmări pe cei care se prefac că fug, nu-i ataca când
sunt plini de vigoare, nu le înghiţi momeala, nu-i opri
pe cei care se întorc acasă, lasă-le o cale de scăpare
68 SUN ZI

celor încercuiţi, nu-i sili pe cei încolţiţi, aceasta este

arta folosirii trupelor.

fi-=f EI , JLffl�zrt, #.J�'jjpm-�, -@-11nrM1t , xlriîfff¾,

•■m-fflŞ. fflŞ:z.Mff, Llff�I, Ll��� . $ff��,
wmzLl� , mAB, �A�, ��ffizttff&. $ffl•�
l!J, fflŞ�m;. �fflîfffŞl!J, �!J7G,&.; �fflîfffŞlU, �U,ilî.i:t�.
�$� �wa, a a7Gm, mm•fi, �mwş� , m•�•
#.J, �*�' •ffm, ��+-w�; E+mwş� , m•�
ffl#.J, ��*�; = +mwş� , m = *z=�- �$•••
��Ut::, ft�it�Ut::, ft�ffi�!Jt::. $7G�ri�1�z�ff, 7G��
•x; 7G�ili�- �ffl. m•z%ff, 7G�fiffl; 7Gmmwff,
7G�ffl�� . $� Ll��, Ll��, Ll*-@-��ff&. $��
�-, ����. ���*' 7G�� ili , -���. ��--­
�•*•' -�*� ' M■îm�- ��ffizttffffl, �fflŞ
z�&. m•a = *7GfflM, $��•; m7Gffl�, $�mm.
��nmmff, M Ll - �z� § & . ��•-, m� ff7Gffl■
�, �ff7Gffl■m, �m•z�&. $ati�*n, •a�m
ffl, J=iJr Ll�Az� § &. î'ît = ffl-ar�•, #.JfflpJ�,i:,, . �î'îf �Ji
-�, a•M . ••■ . $Wffl�#. -��-, -�MM,
J!:U t.#ili; Llltfţ�L, Llfffffi�i, �lt,t:,, ffili; Wlifţii,
Ll�ffi*, LlMffi■, ��h#&; •-��zffl, •-��
z�i, JJ:t ��ff&. $ffl�zrt, ��m fAJ , �Jim�, 1i�t
��, �•��, •��*' am��, �m��. Ra��,
JJ:tm�z�&.
 CAP ITO LUL VIII
C E L E N O U Ă S IT UAT I I 50

Maestrul Sun spune:

În general, trupele sunt folosite astfel: comandantul
primeşte poruncă de la suveran, apoi adună trupele şi
mobilizează oamenii. Nu-şi face tabăra pe teren dificil,
întâmpină trupele aliate unde există drumuri de acces,
nu zăboveşte unde poate fi izolat, face planuri despre
cum să scape5 1 de pe terenul unde poate fi încercuit şi
luptă pe terenul unde nu mai are de ales. Sunt drumuri
pe care nu trebuie să le urmeze, armate pe care nu tre­
buie să le atace, cetăţi pe care nu trebuie să le ia cu asalt
şi locuri în care nu trebuie să lupte. Sunt porunci ale
suveranului pe care nu trebuie să le îndeplinească. Co­
mandantul care înţelege avantajele celor nouă situaţii
ştie cum să-şi folosească trupele, iar cel care nu le înţe­
lege nu va putea folosi terenul în favoarea lui, nici dacă
îl cunoaşte. Cel care comandă trupele fără să cunoască
rostul celor nouă situatii,
' chiar dacă cunoaste' cele cinci
52
avantaje , tot nu va putea să-şi folosească oamenii aşa
cum trebuie.
72 SUN ZI

Cel înţelept nu va scăpa nimic, se va gândi şi la avan­

taje, şi la dezavantaje. Judecând avantajele îşi va putea
îndeplini sarcinile, în vreme ce judecând dezavantajele
va putea evita nenorocirile. Ca să-i supui pe conducă­
torii statelor vecine trebuie să-i faci să sufere, ca să-i faci
să fie în serviciul tău trebuie să le dai de lucru, iar ca
să-i pui în mişcare trebuie să-i momeşti. Arta folosirii
trupelor este aceasta: nu trage nădejdea că adversarul
nu va veni, ci fii gata să-l întâmpini; nu trage nădejdea
că adversarul nu va ataca, ci fă în aşa fel încât să nu poţi
fi atacat.
Un comandant poate avea cinci defecte primejdioase:
cel care se aruncă nesăbuit în luptă poate fi omorât; cel
care ţine cu orice preţ la viaţă poate fi luat prizonier; cel
care este iute la mânie poate fi provocat; cel care ţine
prea mult la onoare poate fi insultat; iar cel care iubeşte
poporul poate fi făcut să se îngrijoreze. Toate aceste cinci
defecte sunt un dezastru pentru trupe, ele pot duce la
distrugerea armatei şi la moartea comandanţilor, de
aceea trebuie cântărite cu grijă.

ffi� B : �ffl ���. M�$�fl, �--� . @�•*•

jlJ±-tl!�x . �ts±-tl!• � ' IIl±-tl!�U�. �±-tl!�u,Jt . JiirJîJr � EB ' •
ifffi� • . �ifffi��. �ifffi�Ş. fl$1fffi��- �-�
�h���#. � ffl � � ; -���h���# . -��% .
�n����� ; ffi���h��ffi. -�E� . �n�A�
m�- ��fi•�•· �-��w. •��. wsmm&. •
�w. wfflmM&. ¾����•�w. *��•�•· •�
�•�� - �m���. •���*· ��1r �ffi&; •��
 ARTA RĂZ B O I U L U I 73

��. m��M�m�ili . $M�E� : �� . mfiili ; �

�. m•& ; #�. m•& ; ••· m&ili ; � � . mmili .
R�Eff , M��& . ffl ���& . ■ �-M, � �E� . �
ey��ili.
 CAPITOLUL IX
D E S FĂ S U RAREA ARMAT E L O R

Maestrul Sun spune:

Ca să-ti, asezi
' armata si
' să-ti
, măsori adversarul, să faci
astfel: când treci munţii, stai aproape de văi; pune-ţi
tabăra pe loc înalt, cu faţa spre soare53 ; în luptă, dacă
adversarul este poziţionat mai sus, nu urca54 • Acestea
sunt regulile aşezării trupelor în munţi. După ce treci
o apă, depărtează-te de ea; când trupele adversarului
sosesc peste apă, nu intra în luptă cât mai sunt în apă,
este mai bine să-i laşi pe jumătate dintre ei să treacă şi
apoi să-i ataci. Cel care vrea să lupte nu trebuie să-şi
întâmpine adversarul lângă apă; să se aşeze pe loc înalt,
spre soare, să nu fie de-a lungul cursului de apă. Aces­
tea sunt regulile aşezării trupelor lângă un curs de apă.
Când străbati, o mlastină,
, să o treci iute, fără zăbavă.
Dacă este să întâlneşti adversarul în mijlocul mlaş­
tinii, neapărat rămâi lângă ierburi, cu spatele la copaci.
Acestea sunt regulile aşezării trupelor în mlaştini. În
câmpie, aşază-te pe loc plat, cu loc înalt de-a dreapta,
aşa încât lupta să se dea în faţă, iar în spate să fie loc
76 SUN ZI

sigur. Acestea sunt regulile aşezării trupelor la câmpie.

Câştigurile acestor patru feluri de aşezare a armatei
l-au ajutat pe Împăratul Galben să-i înfrângă pe cei­
lalţi patru împăraţi 55 •
Armatelor le plac terenurile înalte şi le detestă pe
cele joase, preţuiesc zonele însorite, nu pe cele umbrite,
preferă locurile unde este apă şi hrană, unde se pot face
provizii şi care sunt ferite de numeroasele boli. Atunci
cu siguranţă vor învinge. Când vine vorba de dealuri,
movile, stăvilare sau valuri de pământ, trebuie să se aşeze
spre soare, locul înalt să fie la dreapta - astfel este priel­
nic pentru trupele care se ajută de teren.
Când vrei să treci o apă, dar plouă în susul apei şi
şuvoiul vine înspumat, aşteaptă mai înainte să se aşeze.
Când dai peste râpe adânci, cu ape, sau peste căldări,
văi înconjurate de munţi sau desişuri, peste doline sau
crevase, să te depărtezi repede şi să nu rămâi aproape.
Când tu eşti departe de ele, duşmanul este aproape, să
te asezi
, asa
, încât tu să fii cu fata
' la ele, iar dusmanul
' cu
spatele. Când trupele trec pe lângă ţinuturi periculoase
sau bălţi acoperite de stuf şi plante de apă, ori păduri
dese, să le cerceteze cu atenţie, pentru că acestea sunt
locuri unde se pun capcane ori se ascund spioni.
Când adversarul nu face zgomot, deşi este aproape,
se încrede în poziţia strategică; când este provocator,
deşi este departe, doreşte să te facă să înaintezi; când se
aşază pe loc drept, este pentru că îl avantajează. Când
o mulţime de copaci se mişcă, duşmanul înaintează;
 ARTA RĂZ B O I U L U I 77

când în iarba mare apar multe stavile, vrea să te zăpă­

cească; când păsările se ridică în zbor, pregăteşte o cap­
cană; când fiarele fug înspăimântate, vrea să te ia pe
nepregătite; când praful se ridică în coloane înalte, se
apropie carele; când praful se întinde la joasă înălţime,
vin pedestraşii; când din loc în loc se mai ridică câte un
val de praf, adună lemne; când praful e puţin şi se ridică
ici si
' colo, îsi
' asază
' tabăra. Când adversarul rosteste ,
vorbe umile, dar continuă pregătirile, e gata să înain-
teze; când spune vorbe mari şi înaintează provocator,
se pregăteşte să se retragă; când carele uşoare ies îna­
inte şi se aşază pe margini, intră în formaţie; când fără
vreun motiv cere pace, complotează; când se avântă şi
îşi aşază carele şi oamenii în formaţie, decide clipa
luptei; când o parte dintre trupe înaintează, iar cealaltă
parte se retrage, te ademeneşte. Când duşmanii se spri­
jină în arme ca să rămână în picioare, sunt înfometaţi;
când cei care scot apa beau imediat, sunt însetaţi; când
văd o situaţie prielnică şi nu înaintează, sunt obosiţi;
când păsările se adună deasupra lor, sunt fără îndelet­
nicire; când strigă în noapte, le este frică; când trupele
sunt în dezordine, comandantul nu este respectat; când
bandierele şi steagurile se agită continuu, sunt neorân­
duiti;
' când ofiterii
' sunt furiosi,
' sunt obositi;' când caii
sunt hrăniţi cu grâne şi oamenii primesc carne, când
soldaţii nu-şi mai agaţă ploştile cu apă şi nu se mai
întorc în tabără, vor lupta disperaţi 56 ; când oamenii
sunt neliniştiţi şi şuşotesc, comandantul le-a pierdut
78 SUN ZI

încrederea; când recompensele sunt multe, adversarul

este la ananghie; când pedepsele sunt multe, se află
într-o situaţie grea; să fii mai înainte violent pentru ca
apoi să te temi de oamenii tăi este culmea nepriceperii;
când trimisul dusmanului
, vine cu vorbe bune, doreste ,
încetarea luptei; când armata duşmană te înfruntă fu­
rioasă, dar vreme îndelungată nici nu luptă, nici nu se
retrage, trebuie să-i acorzi cea mai mare atenţie.
În război, o armată numeroasă nu este neapărat un
avantaj; nu te arunca în luptă bizuindu-te doar pe arme,
ajunge să-ţi aduni forţele laolaltă şi să prevezi mişcările
adversarului pentru a-l învinge. Cel care nu cântăreşte
atent situaţia şi îşi subestimează adversarul cu siguranţă
că va cădea în mâinile lui.
Dacă îţi pedepseşti soldaţii înainte de a-ţi fi loiali, nu
ţi se vor supune, şi dacă nu ţi se supun, sunt greu de
condus. Dacă trupele îţi sunt deja loiale şi nu le disci­
plinezi, nu le mai poţi controla. Prin urmare, fii civilizat
când le comanzi, dar disciplinează-i cu stricteţe, pentru
că astfel vor fi ai tăi. Când ordinele sunt îndeplinite şi
oamenii instruiti, , ei te vor urma; când ordinele nu sunt
îndeplinite si
, oamenii nu sunt instruiti, , nu te vor urma.
Înfăptuirea deplină a ordinelor este prielnică atât celui
care le dă, cât şi trupelor.

Th� a , �••ffi•.
�w*�· m�•�· a••ff. �
a w z•ilio �*��* · g�*®*· ��z�* � · ��
�®-z, �; �ti# , • ffl�*®�g , m�a�. •�*
 ARTA RĂZBOIULUI 79

�. �•*Lzm&. Mfi•. •��•m. ��•�R•z

�•fi•zm&. ��•� · rm�w
� . �**•rmw••·
�. ��m�. �-��zm&. ���•z�. •*z��
•�**- �•��rmu� . •�rmn�. •�rm•• · ••
a*, n::iij&:,a. E:�ţ%�J5. &:,a;iţ�. rm�wz. ��zl!J,
�zM&. Lffi, *�� . ��ff. �;iţ�&. ���M�,
�*, �*, �•, ��, �•· ���z. �ili&. §fflz,
•iliz: §�z. •wz. mfr���, M*, R* , ili*,
■ •ff . ��••z. ��•z�a&. •ilirmffff, �;iţ�
&: fflrmt:Jt�ff. �AzJi&: ;lţJiJrm�ff. l!J &: •tt1ibff,
**; ••�•ff. �&; •�ff . �&: •nff , ■ &: ■
�rm�ff. ***; •rm•ff. t!*&: ff!i:rmifiiff, t.l!?i&:
�rmtt*ff · ••&; fi.ll/1.rmnmff, Ji&: •�rmJi ■ ff,
m& ; ••�� - g;iţooff, •*; •�rmn�ff. a&: �
�rm-�ff. M&: �Ji�mff, M&: ttrm�ff. ■ &; �
rm��ff. •&: ��rm:::fJiff , �&: A•ff. d&: ��
ff, �&; •• ff, �:::f-&; �-it)ff , �&; ��ff . •
&: •� �•- ••••· :::f�;lţ�ff. Ra&; DDaa.
�ftA§ff, �•&: �#ff, �&: ��ff. m&: �•rm
1f-llt;lţ•ff. :::fffiz�&: *��ff. �f:t-�-*- ��rmt§�.
Affi:::f-g-, X:::ft§�. &;,��z. ���§�&. ·m •�Ji. Jt
�m� , �•, •Arm s . �•••rm�•ff. �-�A- •
*ffl�trm�z. J'/IJ :::f��. :::f��J'/ 1Jurn & . • sm�trm�:::ffr,
�:::fmm&. � ♦ z��. •z��. n::ffl�•- +•fr ��
;iţ � . � �m; ♦:::f•fr ��;iţ � . � �:::fm. +•frff, w
•t§1ţ& .
 CAP I T O L U L X

TERENUL
±-fu%�

Maestrul Sun spune:

Terenul poate fi deschis, restrâns57 , împrăştiat58 ,
strâmt, abrupt sau îndepărtat.
Terenul pe care poţi avansa şi adversarul se poate
apropia se numeşte deschis; pe terenul deschis, cel care
ocupă primul locul înalt şi însorit şi care ţine deschise
căile pentru provizii luptă în avantaj.
Terenul pe care poţi intra, dar de pe care este greu
să te retragi, se numeşte restrâns; dacă pe acest teren
ataci adversarul nepregătit, îl vei învinge; dacă ataci ad­
versarul pregătit şi nu îl învingi, este greu să te retragi
şi nu e în avantajul tău.
Terenul pe care nu este avantajos să ataci tu sau să
atace adversarul se numeşte împrăştiat. Aici, să nu ataci
nici dacă adversarul te ademeneste; ' ia-ti' soldatii
' si' în-
depărtează-te, şi numai după ce atragi o jumătate din
trupele lui afară de pe terenul împrăştiat să-l ataci, fiind
în avantaj.
82 SUN ZI

Dacă pătrunzi primul pe terenul îngust, trebuie să-l

ocupi în întregime şi să-ţi aştepţi adversarul; dacă adver­
sarul ajunge primul şi îl ocupă pe de-a-ntregul, nu intra
după el, dar dacă nu l-a ocupat pe tot, poţi să-l ataci.
Dacă intri primul pe terenul abrupt, trebuie neapărat
să te aşezi pe loc înalt şi însorit, acolo să-ţi aştepţi adver­
sarul; dacă adversarul ocupă primul terenul, să-ţi iei sol­
daţii şi să te porneşti de acolo, fără să intri după el.
Pe terenul îndepărtat, ambele părţi au avantaje stra­
tegice şi este dificil să provoci adversarul la luptă, iar
lupta nu este în avantajul tău.
Acestea şase sunt regulile privitoare la felul în care
poate fi folosit terenul; pentru că sunt cea mai impor­
tantă sarcină a comandantului, nu se poate să nu le cân­
tărească atent.
În luptă există dezertare, nesupunere, extenuare, dis­
trugere, haos şi fugă în dezordine. Acestea şase nu sunt
dezastre naturale, ci sunt din vina comandantului. Când
situaţia strategică a ambelor părţi este asemănătoare,
dar trimiţi trupele să atace o armată de zece ori mai nu­
meroasă, vor apărea dezertorii; când trupele sunt pu­
ternice, dar ofiţerii slabi, va exista nesupunere; când
ofiţerii sunt puternici, dar trupele sunt slabe, oamenii
vor fi extenuaţi; când ofiţerii plini de furie nu vor as­
culta, ci se vor avânta artăgosi
' ' în luptă, asa' încât co-
mandantii ' nu mai stiu
' ce este de făcut, vor fi distrusi;
'
când comandantul este slab şi fără autoritate, ordinele
si
' calea de urmat nu sunt clare, când ofiterii ' si
' oamenii
 ARTA RĂZ B O IU L U I 83

nu cunosc limite, iar formaţiunile sunt în dezordine,

este haos; când comandantul nu este în stare să-si ' eva-
lueze adversarul şi înfruntă o mulţime cu o mână de
oameni sau îi trimite pe cei slabi împotriva celor puter­
nici, fără să aleagă o avangardă, rezultatul va fi fuga în
dezordine. Toate acestea şase duc la înfrângere; pentru
că sunt cea mai importantă sarcină a comandantului,
nu se poate să nu le cântărească atent.
Felul terenului ajută în luptă. Calea comandantului
priceput este să-şi măsoare adversarul, să plănuiască
condiţiile necesare victoriei, să calculeze riscurile şi dis­
tanţele, pentru că ştiindu-le pe toate cu siguranţă că va
câştiga dacă va pomi la luptă, în vreme ce pornind la
luptă necunoscându-le va pierde.
Când împrejurarea poate duce la victorie negreşită,
chiar dacă suveranul a hotărât împotrivă, comandantul
poate pleca la luptă; când împrejurarea arată că nu va
câştiga, chiar dacă suveranul a hotărât să lupte, coman­
dantul poate să nu lupte. Cel care înaintează fără să caute
faimă, se retrage fără să se ferească de pedeapsă şi caută
doar să-i ferească pe oameni, interesul său fiind acelaşi
cu al suveranului, este comoara tării.'
Trupele pe care comandantul le tratează ca pe nişte
copii îl urmează în cele mai adânci râpe; cele pe care le
tratează ca pe fiii lui iubiti' îsi
' vor da viata
' alături de el.
Dacă este mărinimos cu oamenii săi, dar nu-i poate stă­
pâni, îi iubeşte, dar nu-şi poate impune ordinele, trupele
84 SUN ZI

devin dezordonate şi de nestăpânit, sunt precum copiii

răzgâiaţi şi nu pot fi folosite în luptă.
Să ştii că trupele tale pot să atace, dar să nu ştii că
adversarul nu poate fi atacat înseamnă că ai doar pe ju­
mătate şanse să învingi. Să ştii că adversarul poate fi
atacat, dar să nu ştii că trupele tale nu pot să atace în­
seamnă că ai doar pe jumătate şanse să învingi. Să ştii
că adversarul poate fi atacat, că trupele tale pot să atace,
dar să nu ştii că felul de teren nu este prielnic pentru
luptă înseamnă că ai doar pe jumătate şanse să învingi.
Astfel că cel priceput la război porneşte fără să o ia pe
căi greşite, acţionează şi nu are limite. De aceea se spune:
dacă te cunosti' pe tine si
' îti
' cunosti
' adversarul, victoria
nu este în primejdie; dacă cunoşti momentul59 şi tere-
nul, victoriile vor fi nelimitate.

�T B : �* ' � � � , � tt � , � � � , � � � , � �
�, �:ii� o fltpJ �{i, ilf:PT �*• B � o �*� , 5t@���.
;;jslj�J]! , �!i[jJ'llj;;jslj o pJ �f±, - �Jg, B:Jio :Ji*�• -�{i,
t±:lîmMtz: jij:E�ffil , t±:lîm�Mî, M �jg, �llJ o fltt±:lîm�liJ ,
iN:t±:lîm�liJ , B�o �*�' jij:!i!UIJflt, flt� t±:l ili , i3l îm¾z ,
4jij:* tl:l ®•z. � o �*� ' flt5t@z, �-z �ffijij:o E
jij:5t@z, §îfff� � . �-îm�Z o �*� ' flt5t@z, �@
��� �f�jij:: Ejij:5t@z, i3l îm¾z, �fîili o :li*�' �rt;,
M �MU , Uîm�� o ��A � . �zm:ili , Wz�ff , �PT
�-fil o $���� , ��� , � � � , �- � , ��� , �
�t� o �.1l:t1\ � , �lc'kz.X , �ţz�ili o x�rtJ , �--+,
B�: $��H , B�: ��$H , B � : *��îm� ■, �
•�® � U . w����. wa�•·
a• : ftm:� � . �$
 ARTA RĂZ B O I U L U I 85

-�. ��-M . B � ; ���M-. �&�a. �H-�.

�-�� . B � t o JLJJ:�1\ � . Wl:ZU!ill , W�z�{f . �ey��
fil o ��%� . �z.M ili o M-� ■. ���- �ili . ��z
U!ill o 9;0JJ:tîfffffl fi!x ��, ■. �9;0JJ:tîfffffl fi!x ��,Wzo t!zfi!xU!�' ■,
� B -ti , �ti"iîîill ; tiTT!� ■, � B � ti , .ti"iîî ili o t!z�
�*�· ��-�. ·���. �z•mo m• îfij���� .
�-�. t!z"iîJ�ftz�m•; m•���. t!z"iîîftzm�o �
îfij��� ' �îfij��♦ , �îfij��ffi , -�-� ' �"iîJffl fil o
�ff•zey�•· ®��•z�ey•, Mz�m; �•zey•,
®��ff•z�ey�•· Mz�m; �•zey•, �ff•zey
� - . îfff���%z�"iîî � ti . ■ z�ilio t!z���. �îfff�
�. ·®� R o t!z B , ��� a. MTI�� ; ����. MTI
� iJ o
 CAPITOLUL XI
C E L E N O UĂ T I PURI D E T E RE N
flJ -t!! �

Maestrul Sun spune:

Arta aşezării trupelor depinde de felul terenului: risi­
pit, uşor, disputat, de întâlnire, de răspântie, însemnat,
dificil, potrivit pentru capcane şi mortal.
Când un comandant luptă pe propriul său teren, este
teren risipit6 0 • Dacă intri pe terenul adversarului, dar
nu foarte adânc, este teren uşor61 • Terenul care ocupat
de mine îmi aduce mie beneficii şi ocupat de adversar
îi aduce lui beneficii este unul disputat6 2 • Terenul pe
care eu înaintez uşor, dar şi adversarul intră uşor este
unul de întâlnire. Acolo unde terenul unui comandant
se învecinează cu cele ale altor state şi cine ajunge pri­
mul se bucură de sprijinul Lumii Subcereşti este unul
de răspântie. Să pătrunzi adânc în teritoriul adversaru­
lui, lăsând în urmă oraşe şi cetăţi, este să fii pe teritoriu
însemnat63 • Să treci prin munţi şi păduri, prin locuri
periculoase şi cu piedici, prin mlaştini şi bălţi sau pe
oriunde este greu de trecut înseamnă că te afli pe teren
dificil. Acolo unde intrarea este strâmtă, iesirea , este
88 SUN ZI

sinuoasă, unde trupele mici ale adversarului pot lovi

armata noastră numeroasă este un teren potrivit pentru
capcane. Acolo unde trebuie să lupţi repede şi din toate
puterile ca să trăieşti, pentru că altminteri vei pieri, este
un teren mortal. Aşadar, nu lupta pe terenul risipit, nu
te opri pe terenul uşor, nu ataca terenul disputat, fă aşa
încât să nu-ţi fie tăiată calea pe terenul de întâlnire, alia­
ză-te pe terenul de răspântie, pradă terenul însemnat,
continuă să înaintezi prin terenul dificil, chibzuieşte în
terenul potrivit pentru capcane şi luptă pe terenul mortal.
Cei socotiţi în vechime ca fiind pricepuţi la război
puteau face în aşa fel încât trupele din faţă ale duşma­
nului să nu se poată reuni cu cele din spate, cele prin­
cipale să nu se poată bizui pe cele secundare, ofiţerii şi
trupele să nu se poată scăpa unii pe alţii, cei de sus să
nu poată comunica cu cei de jos, trupele răzleţite să nu
se poată reuni, iar de se reuneau să nu fie în ordine. Când
le era de folos, se puneau în mişcare, iar când nu, se
opreau. Dacă va fi cineva să întrebe: ,,Cum să-i întâm-
pin pe dusmanii
' cei multi' si
' ordonati' care stau să vină?",
am să răspund: ,, Ia-le mai întâi ceea ce preţuiesc ei cel
mai mult si te vor asculta".
Un lucru important în luptă este iuţeala. Profită de
cele la care adversarul nu ajunge, mergi pe căi nebănu­
ite şi loveşte unde nu este pregătit.
Calea celor care pleacă la luptă să fie astfel: să pă­
trundă adânc în teritoriul adversarului şi să rămână
uniţi, pentru că astfel stăpânul locului nu poate să-i
 ARTA RĂZ B O I ULUI 89

dovedească; să prade câmpurile bogate, şi cele trei armate

vor avea îndeajuns de mâncare; să fie atenţi cu provizi­
ile si
' să nu-si' obosească oamenii, să-i tină' motivati' si
'
să-i întărească, să facă planuri de mişcare a trupelor pe
care adversarul să nu le bănuiască.
Pune-ţi trupele într-o situaţie din care nu se pot re­
trage, şi nu vor fugi, ci vor lupta. Pentru că nu vor obţine
nimic murind acolo, ofiţerii şi soldaţii vor lupta din
toate puterile. Ofiţerii şi soldaţii aflaţi în cele mai mari
capcane nu se vor mai teme şi, cum nu vor avea unde
să se retragă, vor rămâne pe loc. Fiind adânc în terito­
riul adversarului, sunt legaţi unii de ceilalţi şi, când nu
vor avea încotro, vor lupta. Astfel, trupele vor fi pregă­
tite fără a fi îndemnate, vor obţine fără a li se cere, vor
fi devotaţi fără a face legământ, vor fi de încredere fără
a li se porunci; nu îngădui prevestirile şi înlătură îndo­
ielile, pentru că astfel nu se vor retrage până la moarte.
Soldaţii mei nu au avere de prisos, dar nu pentru că o
detestă; nu au viaţă lungă, dar nu pentru că nu şi-o
doresc. În ziua în care vine porunca de luptă, celor aşe­
zaţi le ajung lacrimile pe haine, iar celor întinşi li se
preling pe obraji. Dar pune-i într-o situaţie fără ieşire
şi vor fi la fel de curajoşi ca Zhuan Zhu şi Cao Gui64 •
Cel priceput la luptă loveşte pe neaşteptate, precum
şarpele din Muntele Heng65 • De îi ataci capul, loveşte cu
coada, când îi ataci coada, loveşte cu capul, iar dacă îl
ataci la mijloc, loveşte şi cu capul, şi cu coada. De-o fi
cineva să întrebe: ,, Pot trupele să lovească pe neaşteptate,
90 SUN ZI

precum şarpele din Muntele Heng?" , am să-i răspund:

66
,,Pot". Cei din Wu si , din Yue se urăsc unii pe altii,, dar,
când trec râul în aceeaşi barcă şi se porneşte vântul, se
ajută precum mâna stângă cu mâna dreaptă. Astfel că
nu este de-ajuns să te bazezi pe caii împiedicaţi şi pe
carele cu roţile îngropate6 7 , calea cârmuirii armatei este
să-i faci pe toti' să fie curaJ·osi
' si' să actioneze
' ca si
' cum
ar fi un singur om. Să obţii tot ce este posibil şi de la ce
este puternic, şi de la ce este slab68 înseamnă să foloseşti
bine terenul. Cel priceput la luptă îşi conduce trupele
ca si
' cum ar lua un om de mână, iar acesta nu are înco-
tro decât să-l urmeze.
Când îşi îndeplineşte îndatoririle, comandantul tre­
buie să fie calm şi distant, drept şi stăpân pe sine. Ştie
să amăgească ochii şi urechile ofiţerilor şi ale soldaţilor,
ţinându-i în necunoaştere. Îşi schimbă poziţia şi îşi mo­
difică planurile, aşa încât oamenii să nu le cunoască. Îşi
mută tabăra şi merge pe căi ocolite, iar oamenii nu pot
bănui încotro se îndreaptă. În ziua luptei este ca şi cum
s-ar urca într-un loc înalt şi ar arunca scara din urma
lui; îşi poartă oamenii adânc în teritoriul statelor înve­
cinate69 şi îi sloboade ca pe o săgeată; dă foc bărcilor şi
sparge vasele pentru mâncare, îşi mână oamenii înainte
şi înapoi ca pe o turmă de oi, ca nimeni să nu ştie unde
se duce. Adună multimea ' celor trei armate si
' o aruncă
în pericol, aceasta este treaba comandantului. Schim­
bările celor nouă feluri de teren, avantajul de a acţiona
 ARTA RĂ Z B O I U L U I 91

în funcţie de situaţie şi temeiul emoţiilor umane tre­

buie să fie cântărite cu atentie.
'
În general, calea celui care pleacă la luptă este astfel:
când pătrunzi adânc în teritoriul adversarului, trupele
sunt mai unite; când pătrunzi puţin în teritoriul adver­
sarului, trupele se risipesc. Când pleci din ţara ta şi treci
graniţa în fruntea trupelor eşti pe un teritoriu unde poţi
fi izolat. Când poţi pătrunde din toate părţile eşti la răs­
pântie. Când ai pătruns adânc eşti pe teritoriu însem­
nat. Când abia ai pătruns pe teritoriul adversarului eşti
pe teren uşor. Când în spate este sigur, iar în faţă este
strâmt, eşti pe un teren potrivit pentru capcane. Când
nu ai unde să te retragi eşti pe teren mortal. 70
Pe terenul unde este uşor să se risipească îi fac să
aibă acelasi ' tel;
' pe terenul usor
' mă asigur că stau îm-
preună; pe terenul disputat îi grăbesc pe cei din urmă;
pe cel de întâlnire sunt atent la apărare; la răspântie îmi
întăresc alianţele; pe terenul însemnat asigur proviziile
de hrană; pe cel dificil continui să merg; acolo unde
terenul este potrivit pentru capcane închid intrările şi
ieşirile, iar pe terenul mortal le arăt că nu pot să scape
cu viaţă. Toate acestea pentru că felul de a fi al soldaţi­
lor este să reziste când sunt încercuiţi, să lupte când nu
au încotro şi să urmeze ordinele când sunt în primejdie.
Cel care nu cunoaşte planurile conducătorilor sta­
telor vecine nu poate intra în alianţe cu ei; cel care nu
cunoaşte terenul - munţii şi pădurile, locurile primej­
dioase şi obstacolele, mlaştinile şi bălţile - nu poate
92 SUN ZI

conduce o armată; cel care nu foloseste ' călăuze dintre

oamenii locului nu pricepe folosul terenului. Să nu
înţelegi chiar şi un singur lucru înseamnă să nu fii con­
ducătorul armatei unui hegemon71 • Armata unui hege­
mon atacă un alt stat aşa încât forţele statului să nu se
poată aduna; puterea sa impresionează adversarul, încât
el nu mai poate forma alianţe. Astfel că nu este nevoie
să lupte pentru alianţe în Lumea Subcerească şi nici nu
este nevoie să-şi extindă autoritatea, ci, având încredere
în sine si' intimidându-si ' adversarul, le poate cuceri ce-
tătile
' si ' distruge tara.
'
Răsplăteşte fără să ţii seama de reguli, comandă fără
să tii
' seama de administratie ' si' vei controla multimea
'
celor trei armate ca şi cum ar fi un singur om. Fă-i să-şi
îndeplinească treburile, dar fără să le spui planurile;
îndeamnă-i cu răsplată, dar nu le spune de pericole.
Aruncă-i în situaţii de moarte şi vor supravieţui; trimi­
te-i în capcană şi vor ieşi vii. Abia când trupele sunt în
pericol, vor transforma înfrângerea în victorie. Să pleci
la luptă înseamnă să te prefaci că urmezi intenţia ad­
versarului, dar să te concentrezi într-o singură direcţie,
şi poţi să-i omori comandantul şi de la mii de li depăr­
tare. Aceasta se numeste , să faci lucrurile cu iscusintă.'
În ziua în care hotărăşti să pleci la luptă, închide tre-
cătorile, rupe însemnele de trecere şi nu mai intra în
legătură cu trimişii72 • Cântăreşte-ţi planurile la templu73
pentru a decide cum trebuie făcut. Când adversarul îţi
dă ocazia, grăbeşte-te să pătrunzi. Ia-i mai înainte ce
 ARTA RĂZ B O I U L U I 93

preţuieşte el cel mai mult şi ascunde-i momentul luptei.

Regula ce trebuie urmată este să te potriveşti după miş­
cările adversarului pentru a hotărî cum să lupţi. Prin
urmare, la început, fii sfios ca o fecioară, iar când ad­
versarul îşi deschide poarta, fii iute precum iepurele, ca
el să nu apuce să ţi se împotrivească.

�� B : �fflĂZ�, ���. ���. ���. �X�,

�-�. �•�. ���. ���. ���- -� � a��.
A�±it AAz.±il!îm�m:*, A,I±il!; ftf.lH/IJl1J , 1&:1-lJ!JJ'lLl*,
A��; ftm �tt . �ey �**· Ax�; M�z.��� . �
�îm�*rz•* · A•� ; AAz.�m: . �� � $ * , Am
�; ili#. �rn. m•, �•1rz�*' A��; MrnA*�·
J:iM½�*ii , 1iam�•�z•*· A�±il!; *'Jt�rJ #, �*
,UiJ L*, A�±il! . R::i'&�±il!�IJ M.U, ţUil!�IJ M-1.C , �±il!�IJ M.
r51: , x±il!�rJ M-*� · 11r±il!�rJifx, m±il!�rJw:, �±il!�rJff, �±iJ!�,J
� . �±il!�IJ U . J:iJr t;ifz.ffffl Ă* , Î'3g1f�A1Wii�t§&, •
•�ffl�, ••�ffl� , �r�ffl � . �•îm�• · Ăifîm�
• - ir*�îm� , �ir*�îfiIK . M�: �-fflîmM* , ffiz.
�� ? B : �-�m�. m•�- �ZM±�, �Az.�& ,
rn ��z.� , r51:�J:ifr �t!ltill . �A�z.�, m:A�IJ -5- , ±A�
R- W:*�ti, =m��- ��îmm�. *�ffih , ��ITT�,
A�m�1J . t:9:z.M.J:iMi , �Ji�:f�. ���1-lJ , ±AAh . Ă
±tH'Er nrJ�'l'I , M.JiMi�rJ IBI , m:A�IJ:j1;] , �1-1J B�1J ri . R::i'&�
��-îfijf!lt, �*îfij� , ��îm&, ��îmffl - -�*•· �
�M.J=ifr z.. �±M.MsM , ���j:ill ; M.Msfij- , ���Bill . �!I
z. B , ±��*��� . ��*�x�. t:9:z.M.Mtt*, M .
�z�m. mfffflĂ*, •�•� - *�* · �iliz�m- •
�1t�IJJ%� , -�J%�1J1t�, •�r:r �IJ 1tl%1J't� . M r"� = Ăey
��-�� ? B : m . ��Aft.Affl �ill, -��*îm� ,
�- . �ffl�ill , ���� - R::i'&���- . *��ill ; -�
94 SUN ZI

�-. azm&; ���m. �z�&. $Wm�•· •��

�-A. �ma&. M•z•. n��. ��ffl- �•±•z
� § . �Z-�; ��-. ��-. �A• ■; ��m. ff�
�. �A�m•- �ftzm. �ftaw¾��; �ftz�A�
�z�. wg�m. �*��. � ■ M$ , ■ wtt. ■ w*·
��mz. • = •z•. Nz��. t�t••z•&. h�z
�- @1$ztu. Attz�. �PJ"��&. JL��zm. �flu�.

�--�-; ��- �-���; ��- �--�-; ��­

1IJ'11Jffll:. ¾ll�±JtWBrlî., fo.\@ :1:-& ili; [[!:ii•• 11f:1:filili; A�•.
m�ili; A� •• ff�ili; ����•. ��ili; •mtt•.
��ili- �$ffll:�. �--��; ff�. �-�Z� ; *�•
�--�-; ��. �-��� ; -�. �-��M; -�.
�-�z��m- $�ztw, �flu�. �1la�u r, . J@JfliJ:f.tE .
�$����z••· ��m�; ���#- ��- m•zm
•· ��fi• ; �m•••· ��ffl�� - [[I�•· ��-.
�Pllrz�ili. xfJG:z�. {lt:k ll , �IJ�-�1i • ; ,W(;ÎJD�
•· ����ffl�- �$�**�z�. �•*�zm. � 2
z�. •��•. $��PJ"�. �IIPJ" ■ . �•�z• . ••
az4. m�•z•. ��-A. mz�•- ����; mz

-���;
��. ����- Nz���m#. �z���-�- x•�
��. �-��-�. $��z•. a���•z•. m•­
rtJ, +-'-�•· t�!1r59gfflG••&. �$a�za . ��mtH:r-s: .
-�--z�. �a�•- -A� � - � �AZ ,
��m�. 9ftzm. a■M•. ��u•- �$��•�­
•A � J=i ; f&ţi□ n5litd., •�&te .
 CAP ITOLUL XII
AT AC U L C U F O C
:k:&�

Maestrul Sun spune:

Sunt cinci feluri de a ataca cu focul: să arzi oamenii74,
să dai foc proviziilor, să le arzi echipamentele, să arzi
magaziile şi să dai fac căilor de aprovizionare. Când ataci
cu focul, situaţia trebuie să fie prielnică şi să ai întot­
deauna cele necesare la îndemână. Atacul cu focul se
face la vremea şi în ziua potrivită. Vremea trebuie să fie
uscată şi fierbinte, iar ziua potrivită este atunci când
luna se află în casa Coşului, a Zidului, a Aripilor sau a
Carului75 , pentru că în aceste zile se ridică vântul.
Când foloseşti focul pentru un atac, trebuie să te mişti
după cele cinci situaţii. Dacă focul izbucneşte în tabăra
adversarului, răspunde degrabă din afară. Dacă focul
s-a pornit, dar adversarul este liniştit, aşteaptă şi nu
ataca, stai până când flăcările sunt cel mai sus, iar de le
poţi urma, urmează-le, de nu, aşteaptă. Dacă focul poate
fi pornit din afară, nu aştepta să ajungi înăuntru, por­
neşte-l când este clipa prielnică76 • Dacă focul arde con­
tra vântului, nu ataca în direcţia vântului. Dacă vântul
98 SUN ZI

bate toată ziua, noaptea se va potoli. Orice armată tre­

buie să cunoască cele cinci situatii' ale atacului cu foc si
'
trebuie să socotească momentul pentru a le folosi.
Cine foloseşte focul la atac dă dovadă de judecată,
cel care foloseşte apa este putemic77 • Apa poate stăvili
adversarul, dar nu îl poate lipsi de provizii.
Să învingi în luptă şi să obţii cele pentru care ai lan­
sat atacul, dar să nu te folosesti
' de ce ai obtinut,
' este
dezastruos şi se cheamă că iroseşti. De aceea se spune
că un suveran luminat cântăreşte situaţia cu atenţie, iar
un comandant priceput o foloseşte din plin. Nu aduna
oamenii când nu există nici un câştig, nu folosi trupele
când nu este nimic de obţinut, nu lupta când nu este
nici un pericol. Suveranul nu poate trimite armata pen­
tru că este furios, nici comandantul nu poate pomi un
război pentru că este mânios. Porneşte dacă îţi este fa­
vorabil şi opreşte-te când nu îţi este. Cel furios poate să
fie din nou bucuros, iar cel mâniat vesel, însă o tară
' dis-
trusă nu mai poate renaşte şi nici cei morţi nu mai pot
reînvia. Un suveran înţelept este prevăzător, iar un co­
mandant priceput este vigilent, aceasta este calea prin
care ţara rămâne în pace şi armata întreagă.

��a= �x��E= -axA, =axffl, =ax�. �

ax•. Eax�. fix��� . Mx�•A- Bx��. �
x� B - ��. �zffi&. a �. � a�, �' •' �*- �
��m�, •�z a m. �x�. ��Exz�w•z= xB
� pg , �iJ--'F-mz�5'h xBw;tţ�t,�, 1'/iwmrj:, �1;1ţxn,
 ARTA RĂZ B O IU L U I 99

PT1ftmî 1ftz., 1'"i1Jîft�IJ1e ; xPT�:fiHr , �1'/i� pg , �JJ!ţ�z_;

x�J::.&, �JjCf&; �&!\ , �&ll:-. o fL]l[iHQ1Hixz.� ,
� &�Z. o � � Y(��· � • � *��·� o *PÎ �� ' l' "ilJ
� - o �tiffl � - . ffiîl'·��· • � . * B R ffl o � B : �
_:tj,jz_ , �M1t z. , ��liJl'!JJ , ��1fl'ffl , ��JTI;l' ti o .:tl'PT
��ffiî�Bilî, Ml'PT �tfifi.ffiîili:!1I� o B-�5fljffiî!JJ , l'if�llJmîlt o
�ey ��* ' tfifi."i1J ��N , t:ill'PT ��ff , :78.l'PT ��:'.±: o
� � Bm z. , �MWz. , � � il ½]l[z.m& o
 CAP ITO LUL XIII
DES PRE IS COADE
ffl ra, �

Maestrul Sun spune:

O armată de zece mii de oameni trimisă să lupte la
o mie de li depărtare costă poporul şi cuferele statului
o mie de lingouri de aur pe zi. Va fi nelinişte înăuntru
şi în afară78 , oamenii vor umbla obosiţi pe drumuri şi
şapte sute de mii de familii 79 nu vor ajunge să lucreze
pământul. Adversarii pot sta încleştaţi ani de zile pen­
tru o victorie decisă într-o luptă de-o zi. Cei care nu se
îndură să dea vreun titlu sau o sută de lingouri de aur
şi nu cunosc situaţia adversarului sunt cei mai lipsiţi de
omenie80 , pentru că nu sunt nici comandanţi oamenilor
lor, nici de ajutor suveranilor şi nici stăpâni ai victoriei.
Un suveran luminat sau un comandant virtuos reuşesc
să obţină victorii ori de câte ori se pornesc, iar dacă me­
ritele lor le depăşesc pe cele ale mulţimii este pentru că
stiu
, dinainte situatia
, adversarului. Această cunoastere ,
nu vine de la spirite sau duhuri, nici din asemănarea cu
situatii
, trecute, nici din divinatie , sau calcule astralo-
gice, ci de la oamenii care cunosc situaţia adversarului.
102 SUN ZI

Pot fi folosite cinci feluri de iscoade: locale, lăun­

trice, duble, de sacrificiu şi supravieţuitoare. Când toate
cele cinci îsi
' îndeplinesc sarcinile si ' nimeni nu le cu-
noaşte căile se cheamă că alcătuiesc o plasă miracu-
loasă si
' sunt comoara suveranului. Să folosesti ' iscoade
locale înseamnă să foloseşti oameni de-ai locului; is-
coadele lăuntrice sunt oficialii dusmanului
' de care te
slujeşti; iscoadele duble sunt iscoadele lui care ne slu­
jesc şi pe noi; iscoadele de sacrificiu sunt cele cărora
le dăm veşti neadevărate pe care să le treacă mai de­
parte iscoadelor duşmanului, iar supravieţuitoare sunt
cele care se întorc să ne dea de veste.
Nu există nimeni mai apropiat de treburile celor trei
armate decât o iscoadă, nimeni nu este mai bine răsplă­
tit şi nimic nu este mai tainic păstrat decât treburile
iscoadelor. Cei lipsiţi de înţelepciune nu pricep cum să
folosească iscoadele, cei lipsiţi de omenie şi dreptate nu
stiu
' cum să-i trimită în misiune, iar cei lipsiti' de deli-
cateţe şi agerime nu pot obţine adevărul de la dânşii.
Dibăcie, câtă dibăcie! Nu există nimic în care iscoadele
să nu fie de folos. Iar de-o fi ca treburile iscoadelor să
fie cunoscute încă dinainte ca ele să se pornească, nu
numai iscoada, ci toti' cei cu care a vorbit trebuie ucisi. '
În general, fie că vrem să lovim o armată, fie că vrem
să atacăm un oraş sau dorim să asasinăm o persoană,
mai înainte de toate trebuie să cunoaştem numele co­
mandantului care le apără, ale oamenilor de încredere,
ale secretarului, paznicilor porţilor şi ale vasalilor, trebuie
 ARTA RĂZ B O I U LU I 103

să le poruncim iscoadelor să afle toate acestea. Neapărat

trebuie căutati' oamenii adversarului veniti' să ne isco-
dească pe noi, atrage-i cu recompense, instruieşte-i şi
trimite-i înapoi. Astfel te poţi folosi de iscoade duble,
si
' prin acestea poti ' găsi si
' folosi iscoade locale si
' lăun-
trice, apoi le poţi da veşti neadevărate iscoadelor de sa-
crificiu, trimiţându-le să le dea mai departe duşmanului,
iar în cele din urmă iscoadele supravieţuitoare se pot
întoarce la timp să-ţi spună ce şi cum. Suveranul trebuie
să cunoască faptele celor cinci feluri de iscoade, să ştie că
totul depinde de iscoadele duble, de aceea acestea trebuie
răsplătite cel mai bine.
În vechime, dinastia Shang (Yin) s-a ridicat datorită
lui Yi Zhi din Xia, iar dinastia Zhou, datorită lui Lu Ya
din Shang (Yin)8 1 • Astfel, numai suveranii luminaţi şi
comandanţii virtuoşi care îi pot folosi ca iscoade pe cei
mai ageri la minte reuşesc să săvârşească fapte însem­
nate. Aceasta este esenţa războiului, de ea depinde miş­
carea celor trei armate.

�ft�+•, ilifil�m, ��ZR, 0•z•, B

-��. �*-�· ��fflM , �ffl•••· �+a•. ffl�
�� B :

a�. �•- a za. oo�••��. ��ftzMff, �tz

�m. �rAz;mm. �r:1:z1tcm. �raz:1:m. Ml aJHHf;m,
ffi��ffiMA, d� ili�••• ��ili. ��-. �ey��*
�- �m•�•- �m-�N. ���A. �ftzMffili. Ml
ffl ��n: ���. ���. �&� . ��� . ��� . n�
m�. ���m. ����. Aflz•m. ��•· ��•A
ffifflz: ��-. ���Affifflz: &�ff. ��ft�ffifflz:
104 SUN ZI

�Mff, Ali$�* · ♦� M�z. w•�BMili: �Mff,

&fflili o �=fflz$ , �m�M . •�w�M . $�W�M .
�p��::f��ffl rfl, . �pf=�::f��11rfl, . �PmtwJ;::f ��f-1Hfli zw o �
-�-. •M::fffl Milio M$*H®�Mff, Mftffi�#W�o
�•zm�•· �zm��. Azffi��. �����M- �
::f:î, �#. riff, %Azţi� . ♦�rfli '.16, �J;QZo 16'�BAz
M*Mftff, �W�z. WW%z, �&MmfflWffl ili: ��
W�z. �-M . � MmfflW�ili; ��W�z. ��MAili
$ , ey��B: ��W�z. ��Mm��M o EMz$ , �
��z. �z�a�&M , �&M::fm::fWili o fifizftili ,
w•aI: �zftili , g �afio �m�flR�. ft ��ffiA
rfli ff , 16,,ox;:ţr}J o .llt �zJf , =-fflzJifr •� Wt/Jili o
 CAP I T O LELE A D I T I O NALE
D E SC O P ERITE Î N M O RMINTELE
82
HAN DE LA YINQUE SHAN
 CAPITOLUL I
Î N T REBĂRILE L U l WU
� Fp�

Regele Wu l-a întrebat pe Maestrul Sun:

- Cine dintre cei şase generali care şi-au împărţit
statul Jin a pierit cel dintâi şi cine a rămas locului 83 ?
Maestrul Sun i-a răspuns:
- Fan şi Zhonghang au pierit primii.
- Cine a fost următorul?
- A fost Zhi.
- Şi următorii?
- Han şi Wei. Zhao nu a pierdut legea cea veche şi
astfel Jin s-a întors la el.
Regele Wu a întrebat:
- Pot să aflu mai multe despre cele spuse de dum­
neavoastră?
Maestrul Sun răspunse:
- Se poate. Când Fan şi Zhonghang au împărţit
pământurile, au socotit optzeci de paşi un wan84 , la fie­
care o sută şaizeci de paşi au tras hotar, iar taxele se
adunau de la unităţi de câte cinci familii. Pământul era
puţin, funcţionarii erau mulţi, iar cuferele statului se
10 8 SUN ZI

îmbogăţeau din taxele adunate de la fiecare cinci fami­

lii. Cu cuferele pline si
, multi' functionari,
' suveranii au
devenit aroganţi, iar miniştrii cheltuiau peste măsură,
prin urmare cei doi şi-au dorit mai mult şi au pornit
numeroase lupte, de aceea spun că au pierit primii. Când
Zhi a împărţit pământurile, a socotit nouăzeci de paşi
un wan, la fiecare o sută optzeci de paşi a tras hotar, iar
taxele se adunau de la unităti' de câte cinci familii. Pă-
mântul era puţin, funcţionarii erau mulţi, iar cuferele
statului se îmbogăţeau din taxele adunate de la fiecare
cinci familii. Cu cuferele pline şi mulţi funcţionari, su­
veranul a devenit arogant, iar miniştrii cheltuiau peste
măsură, prin urmare el şi-a dorit mai mult şi a pornit
numeroase lupte, de aceea spun că a pierit după Fan şi
Zhonghang. Când Han şi Wei au împărţit pământurile,
au socotit o sută de paşi un wan, la fiecare două sute de
paşi au tras hotar, iar taxele se adunau de la unităţi de
câte cinci familii. Pământul era puţin, funcţionarii erau
mulţi, iar cuferele statului se îmbogăţeau din taxele adu­
nate de la fiecare cinci familii. Cu cuferele pline şi mulţi
funcţionari, suveranii au devenit aroganţi, iar miniştrii
cheltuiau peste măsură, prin urmare cei doi şi-au dorit
mai mult şi au pornit numeroase lupte, de aceea spun
că au pierit după Zhi. Când Zhao a împărţit pământu­
rile, a socotit o sută douăzeci de paşi un wan, la fiecare
două sute patruzeci de paşi a tras hotar, şi nu erau taxe
care să intre în cuferele statului. Cu un stat sărac şi
functionari
' putini,
' suveranul era cumpătat, iar minis- '
 ARTA RĂZ B O I U LU I 109

trii stăpâniţi la cheltuieli ca să facă poporul să se îmbo­

găţească. De aceea spun că a rămas locului şi statul Jin
s-a întors la el.
Regele Wu spuse:
- Perfect! Calea guvernării este să-ţi iubeşti pe de­
plin poporul.

�I���B : A�m*�ft�z�, �%L? ���? �

� B : m . �ff� ( � ) %L. �Az� ? ffi� ( � ) A�­
�Az�? •. •A�- -w��$�, ft�-- - �I B :
�ITTlPJ:fţ iifJ-'f-? î!� B : PJ . ffi , �ff� C � ) t1J ES , IJ.A+
wA• c • ) , IJ.sA+wA�, wmmz. �o rn �. •±
$ , mmz, 0•• : 0•• · •±$ , �• c ■ ) �W, •
�ftti, $B% [ L. ffi� ( �) � E8 , IJ.A+wA• c•) ,
IJ.sA+zvA�, Wffimz. �O ES � , •±$ ] : 0•• ·
•±$ , �M C ■ ) �W, X�ftti, �Affi, �ff� C � )
{x. •· BtiJ rn , IJ.swA• c•) , IJ.=swA�, wmm r
z1 . �o rn � . �•± $ , mmz, 0•• : 0•• · •±
$ , �M C ■ ) �W , X�ftti, �Affi� C � ) �. ffl� C
�) tu rn , IJ.strwA• c•) , 1J.=stt1twA�, 0xm•.
0•• • �•±& , �• c • ) ��. IJ.MW � , � B � � ­
ft�M• - �IB : ff - I�Z� , o o ��� ��m- =s
A+IIY
 CAP ITO LUL II
C E L E PAT RU S IT UAT U

... există drumuri care nu pot fi urmate, armate care

nu pot fi atacate, cetăţi care nu pot fi luate cu asalt,
locuri pentru care nu se luptă şi ordine ale suveranului
care nu pot fi îndeplinite.
Despre drumurile care nu pot fi urmate se spune că,
dacă pătrunzi doar puţin pe ele, trupele de dinainte nu
pot să se desfăşoare, iar dacă pătrunzi adânc, nu te bucuri
de ce ai câştigat în urmă; dacă te mişti nu este în avan­
tajul tău, dacă rămâi pe loc eşti capturat. De aceea, ele
nu sunt de urmat.
Armatele care nu pot fi atacate sunt două armate
care se întâlnesc, îşi aşază tabăra şi se măsoară dacă au
putere îndeajuns să o zdrobească pe cealaltă şi să-i ia
generalul prizonier. Să plănuieşti dinainte are avantaje
surprinzătoare, iar armata... generalul. Astfel, deşi ar­
mata poate fi atacată, nu o atacăm.
Cetăţile care nu pot fi luate cu asalt sunt acelea de­
spre care credem că avem puterea de a le cuceri, însă,
odată ocupate, în primul rând nu ne avantajează, iar
112 SUN ZI

apoi nu le putem păstra. Dacă nu avem putere să le cu­

cerim, nu trebuie să le ocupăm. La început, dacă situ­
aţia este în avantajul nostru, cetatea va cădea singură,
iar dacă nu este în avantajul nostru, nu avem de suferit.
Aşadar, chiar dacă putem ataca cetatea, nu o atacăm.
Despre locurile pentru care nu trebuie să lupţi se
spune: văile din munti ' si
' mlastinile
' nu te tin
' în viată
' ...
şi... gol. De aceea, nu trebuie să lupţi pentru ele.
Ordinele suveranului care nu trebuie îndeplinite sunt
acelea care merg împotriva acestor patru situaţii, de
aceea nu sunt urmate. ...urmate. A îndeplini... aceste
patru situaţii, acela ştie cum să folosească trupele.

O · · · · · · , C îi C � ) �J=iJr :;f rn , ffl�J=iJr :;f� C JI) l , :lfix�

M:;f� . ��M:;f . , B�� [ M:;fff l - * ( � ) zM:;f rn
* · a : �A�rJ îltr$:;f11§ (1$) , mA� 1Ht:îrJ:;f� c � ) ; ttJ�rJ
:;ffrJ , :s'l.�rJ [!;I . :!i□lll:*, � rn ili . fflzJ=iJr :;f� c � ) *· a :
�-��W%, tt§h� �-�- . - �) �• - fflttz , �
�ţ}\ (�) 0ttt/J�'t: , Wffl · · ·· · · O • . ţio rl:t* , -� C U ) -ar�
C JI ) , �� C JI ) ili. :lfixzJ=iJr :;fJj[*, El: tt§h� �t!z,
t&zW;;f&��-ru- . fflzw•���; �h [ :;f� l , :lfix�:;f
� - &�$ , �fflW:lfix � � . �:;ffflW:;fA��- - �lll:* ,
:lpx� ( B ) -aJ� , ��ili - �zM:;f•*· El : w � * [ � ]
x�t�* ' O O O W O · · · · · · � - ţiolll:* , �•ili - B��p)r;;f
ff*, B��&Jl:� IIY �* ' �rJ�ffili . O · · · · · ·ffili . $ 0 · · ·· · ·lll:
[g � * ' �lj � ( 9;0 ) ffl �� .
 CAP IT O LUL III
ÎMPĂRAT U L GALB E N
ÎL ATACĂ P E Î M PĂRAT U L RO S U

Maestrul Sun spune:

Împăratul Galben l-a atacat pe Împăratul Roşu 85 ,
înspre miazăzi, a ajuns până la... , luptând acolo unde
încep munţii Fan. De-a dreapta era umbră şi rece86 , a
urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai
importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. ... ani, po­
porul a trăit în tihnă, grânele s-au copt, iar greşelile au
fost iertate.
La răsărit l-a atacat pe Împăratul..., a ajuns până la
Xiangping, luptând la Ping... De-a dreapta era umbră
şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea
cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. ...
ani, poporul a trăit în tihnă, grânele s-au copt, iar gre­
selile au fost iertate.
La miazănoapte l-a atacat pe Împăratul Negru, a
ajuns până la Wusui, luptând la ... De-a dreapta era
umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele
către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat
116 SUN ZI

locurile. ...ani, poporul a trăit în tihnă, grânele s-au copt,

iar greşelile au fost iertate.
La apus l-a atacat pe Împăratul Alb, a ajuns până la
Wugang, luptând la... De-a dreapta era umbră şi rece,
a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai
importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile.
După ce i-a învins pe cei patru împăraţi, a condus
Lumea Subcerească, pe cei cruzi i-a pedepsit, pe cei...
i-a... , pentru ca Lumea Subcerească să prospere, şi toţi,
din toate părţile, s-au întors către el.
Când regele Tang87 l-a atacat pe Jie88 , a ajuns până la... ,
luptând la Botian. De-a dreapta era umbră şi rece, a
urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai
importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile.
Când regele Wu89 l-a atacat pe Zhou 90 a ajuns până
la... sui, luptând pe câmpurile Mu. De-a dreapta era
umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele
către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat
locurile.
Acest împărat şi cei doi regi au împlinit calea cerului
şi noima pământului, sentimentele oamenilor... astfel
că...

m-f- a , c �-mîîIT1:lt l $,m , c �m- 0 0 1 , !i!xm-& w z

@: , ;fî �i , /ll�f#j , 1tf Of ) 00 , ::k ffe.lt C � ) ff Z ; [ O {f ] ,fţ
� . � C AA ) tt , � $ 0 *� 0 ,m , �$- R f , ii!x$-f 0 ,
[ ;fi ] �i , /l�f#j , 1tf ( � ) 11J , ::kffe.lt ( � ) [ ffZ ; O l {f,fţ
�. tA C 1.� ) tt, �$ o ��1:it�,m , �$-� � . ii!x$- O O , ;fi
 ARTA R Ă Z B O I U L U I 117

� . /ll�#j , [ 1:g: c • ) 00 , 1::.� C M ) :ţf z. ; 0 �it � , lA

C M ) fi , •u 1 . �� � ffi , ���� . ti� [ 0 0 , �

*�' •••z, o•oz, ��*�' *��ID&z. sz

� . �ffi , ffi C . ) 00 , 1::.� C M ) :ţf ] z. . B§ � ffi , j::_:ţf

{Jt�ili, [ ��0 0 ] , ti�rf ffi , ��ţ, /l�fţf, f:g: C . ) 00,

1::.� C M ) :ţfz.. �Iz.�M , ��o•, ti�z.ff , � � .
Jl� ffi , [ {:g: c • ) 00 , j::_ � C M ) l :ţfz.. -ffi , =I �fţ*
Z. J!Î , [ :l:t!! l Z. [ l:!f l , �Z.� C 'tw ) , i1tx: 0 · · · · · ·
 C API T O L UL IV
TERENUL (2)
±-fu %

Pe orice fel de teren, la răsărit este stânga, la apus

este dreapta... ...capul, pe teren drept, foloseşte stânga,
trupele... ...teren. Răscruce... apă... ...este teren fără ie-
sire.
' Cel pe care creste
' iarba... Pe terenul tare... să nu...
Terenul cu iarbă deasă, fântânile naturale sau terenu-
rile joase înconjurate de pereţi înalţi, toate... Aceasta se
numeşte un mare folos; dacă este dinainte, se cheamă
străjerul liniştit, dacă este la dreapta, îi spune stavila
naturală, dacă se află la stânga, se numeste ' ... Să te asezi
'
la înălţime se numeşte să faci palat, ... se numeşte... ...
succes, apa de partea stângă se numeşte avantaj, iar cea
de partea dreaptă se numeşte apă strânsă... ...în luna a
cincea să măsori... pământul, în cea de-a şaptea... Când
cele trei armate intră în formaţie de luptă, indiferent de
ceasul din zi sau din noapte, să fie cu spatele spre dreapta,
unde să fie dealuri şi munţi, şi cu faţa spre stânga, unde
să fie ape şi mlaştini, de-a lungul... Legilor celor nouă
feluri de teren şi ale felului de a fi al oamenilor nu se
poate să nu le dai atenţie.
120 SUN ZI

JL:1:il!JfU Of ) , *1f�1-c , 1!§1f� C :ti ) · · · · · · o · · · · · · 1:t , :!:-fu

fffl ft , il • • • • • • o • • • • • •JiJ!fil o 5( 0 J.K O • • • • • · o · · · · · · � , �:J:iJ! fil o
& � � ' 0 - - · · · · o :l:il! [!l] U � , :ffl: O O O lli o O · · · · · · [ � ] J;j , �
:tt, �ţ[ [ 1& l · · · · · · o � � O\!D Î5FU ; JÎÎJZ , � � C !ll D �
'1' ; :ti z , � � C !l!i ) � !'@ ; 1-c z , � � C � ) · · · · · · o ,6/r ,@ �
El Ji '.llt , O El O · · · · · · o · · · · · · O � , 1-i: 1.k El lU , :ti ll< El ffi · · · · · ·
o · · · · · · O .li Jr nt o :l:!!i, , -t J=I O · · · · · · o .= ii t±:l �t ( �$ ) , � F"� �
9 , :tî � C ff ) li � , 1-i: M 1.kil , 111� � · · · · · · 0 11:1:il! z� , .AJl
oi) zlf. c :FJil ) ili , �PJ"� c � 1 o
 CAPITO LUL V
ÎNTÂLNIREA C U RE G E L E WU
J!�_r

...la resedinta
, , Maestrului Sun si , spuse:
- Umilul de mine îndrăgeşte... armata?
Maestrul spuse:
- Doar...
- Iubirea mea pentru armată ..., să o folosesc aşa
cum trebuie şi să o îndrăgesc.
Maestrul spuse:
- Armata este ca să obţii un avantaj, nu să fie în­
drăgită. Ea este un pericol, nu este o joacă. Măria Voas­
tră întreabă despre ea ca şi cum o iubeşte şi este un joc,
slujitorul venit din afară91 nu îndrăzneşte să vă răspundă.
Helu spuse:
- Umilul de mine încă nu a priceput calea, nu în­
drăznesc să fiu interesat de avantaje şi...
Maestrul Sun răspunse:
- Atâta timp cât este dorinţa Măriei Voastre, este
posibil să folosesc persoane nobile, oameni simpli sau
femei. Pe bărbaţi îi vom încerca în partea dreaptă, iar
pe femei în cea stângă ...
124 SUN ZI

Helu zise:
- Umilul de mine doreste ' să folositi
' femei.
Maestrul îi răspunse:
- Femeile au multe pe care nu le pot îndura, vă rog
să le înlocuiţi...
- O, ce este de regretat?
Maestrul spuse:
- Dacă este aşa, vă rog să-mi aduceţi din palat... în
grădina imperială aflată la răsărit de ziduri... să intre
în două formaţiuni. ... Spuse: Formaţiunile nu sunt încă
gata, nu pot fi inspectate. După ce vor fi gata... nu au
scuze pentru greşeli.
Regele fu de acord:
- Aşa să fie.
Maestrul Sun si-a ' numit cărutasul
' ' comandant si
'
92
însotitorul
' ministru si
' le-a spus:
- ... .. .femei si
' le-a spus: Stiti
' , care este mâna voas-
tră dreaptă?
- Stim.
'
- Stiti
' ' unde vă este inima?
Au răspuns:
- Stim.
'
- Ştiţi unde este spatele?
Au răspuns:
- Ştim.
- ... mâna stângă. Când spun înainte, să vă îndrep-
taţi unde vă este inima; când spun...
 ARTA RĂZ B O I U LU I 125

. . . nu au urmat ordinele. Le-a mai explicat de şapte

ori, apoi a bătut tobele şi le-a cerut să meargă înainte. . .
Le-a mai explicat de câteva ori şi când a bătut tobele şi
le-a cerut să meargă înainte, femeile s-au zăpăcit şi au
râs. Aşa că a bătut gongul şi le-a spus să se aşeze, le-a
mai explicat de câteva ori, a bătut tobele şi le-a cerut să
meargă înainte, dar ele s-au zăpăcit şi au râs. Le-a expli­
cat de trei ori, dar ordinele sale tot nu erau îndeplinite.
Maestrul i-a chemat pe comandant şi pe ministru şi
le-a spus:
- Arta războiului spune: Dacă nu au fost date ordine
sau acestea nu au fost auzite, este vina generalului; dacă
ordinele au fost deja explicate, este vina soldaţilor şi a
ofiţerilor. Arta războiului spune: Când răsplăteşti ce este
bine, începe cu cel mai de jos; când pedepseşti ce este
rău, începe cu cel mai nobil.
- . . . vă rog să le iertaţi.
Maestrul Sun spuse:
- Suveranul. ..
- . . .le chemi si' le ceri să se aseze
' în cerc, cercul va
fi precum tras cu compasul; dacă le chemi şi le ceri să
se aşeze în pătrat, pătratul va fi precum tras cu rigla
tâmplarului.
Helu nu a . . . şase zile . . .
Maestrul Sun s-a plecat de câteva ori şi s-a ridicat
zicând:
12 6 SUN ZI

- Acum ati' înteles ' calea. ... Nobil sau umil, mic sau
mare, de aproape sau de departe, toţi învaţă astfel şi fac
din aceasta comanda neclintită. Învăţătura simplă este
calea comandantului. Oamenii... nu este nimic mai de
preţ decât autoritatea. Dacă ai autoritate asupra mul­
timii
' si
' dacă esti' sever cu ofiterii,
' cele trei armate vor
avea încredere în general, îl vor respecta şi vor pleca cu
carele împotriva duşmanului.
... o mie ... cincisprezece...
...si
' să o folosesti,
' ... să obtii.
' Cele treisprezece capi-
tole... Cele treisprezece capitole luminează calea şi vor-
besc despre succes. Generalul cinstit a auzit...
Maestrul Sun spuse:
- O vor obţine şi cei dinăuntru, şi cei din afară,
nobili sau umili. Şi mai spuse: Femeile vor fi instruite
şi, după ce vor pricepe calea, le vom folosi şi nu va fi să
nu câştige... iar după ce le-am instruit... vor obţine...
Suveranul să stea pe podium şi să aştepte să le inspec­
teze, eu... la prânz, vă rog să le porunciţi, dumneavoastră
porunciţi şi vă vor urma, cei care nu vor asculta vor fi
pedepsiţi... Vă rog să-i grupaţi la ... formaţiunile au fost
deja alcătuite, cei instruiţi care nu ascultă...
- Umilul de mine doreste ' să urmeze învătătura
' ...
Până la sfârşitul mesei... comandantul... umilul de mine
nu îndrăzneste ' ...
Maestrul sun spuse:

Helu...
 ARTA RĂZ B O I U L U I 127

· · · · · · 0 nN!rz.� . El : ,f:fit(f 0 · · ·· · ·�îfft C � ) ? ffir

El : Jli 0 · · · · · •:P. ? ,f:fiz_ţ(f� 0 0 0 0 z. 0 0 0 ili , Jiz_, t(f
z. ili a f!r El : à , ;fLl ili , ��tit fil ; à , [ JTI:ili ] , ��tiili a
flx Ll�ftti � z. . * �,f:-fi a M C M ) a El : ,f:fi*M�
fil , :;r;:•�z.;fLlft· · · · · · 0 f!r El : Piflxz.JiJrî/X, LlJtîf PJili ,
g:ţ-P]"ili, PiAPJilia it��::t , itfr.�li. , O · · ·· · · [ I C M )
a ] El : ,f:fi0 C . ) Ll�A a ffir El : �A$�,f: 2 , �a
1-t · · · · · · o � . 1f 1iiJ'�:P. ? ffir El : ��iJsM.\J'§ [ q:i l 0 · · ·· · •Z. ifilg
lr.î&�mJ z. q:i , Ll�=�t C MO 0 0 · · · · · · 0 El : �t C �.ll! ) *M ,
,f: JE�ili a ,& B,&JG · · ·· · · 0 0 ,f: jţ C � ) jr C JO � o fl El : ;er
c m ) a ffir Lljr C � ) m� c � � . Lljr C � ) ] •*�W
� � . 'â- jr C � ) q/i'n , •* El : 0 0 · · ·· · · 0 PiAfm'â-z. El , 9;Q
-j;( C & ) 7tîf ? • • ·· • •Z. a �Q-j;{. C '/-J;:. ) ,t,, ? EJ : �QZ.o 9;Q-j;{. C & )
�t C � ) ? El : 9;CT Z. a · · · · · ·fi. f o � C sl/ 0 -j;( C & ) frj , 1tffr.
C & ) ,t., : � C si ) fr. C & ) · · ·· · · 0 ,F1tf♦îfili a tJ!lîmil C
îl ) z. , ttrm-ru-z. , . . . . . . c 1r oo :::::'â-rm 1 1i $ z. , ttrm-ru-
z., �A�rm [ � a n 1 �rm�z. , 1f C X ) = 'â-rmli $ z. ,
ttrm-ru- z. , �A�îm � a ='â-îmli lfl îf=* • rm♦� C - ) ,F
fi a ffirn � � � �ft C W ) � �rm'â-z. El : �� El : �♦�
M , flMz.nili; B♦ B $ , •�znilia Ă� El : •w�g,
fu [ !l;Mi;jt ] o · · ·· · · O aWz.a f!r El : fl 0 · · · · · · 5 1 fm� C � )
z. , � C � ) q:i Mt 5l îm:1Jz. , 1J q:i C e ) � o · · · · · ·I C M )
â 1\ 8 ,f: § 0 0 0 0 0 · · · · · · 0 0 0 0 f! r-llUffm� El : �1-\J
* o • • • • • • [ jtg , 5' ] � ' ;iijfr� ll:t�fil , Ll�{l!î$ a 11:t��
fil, Mz.�ilia K · · · · · 0 0 0 �-�� o �fi�� . �fi�� .
:::::m:f� jr C � ) M� C � ) îf , *jr C � ) � C � ) o · · · · · ·-f­
o +li· ··· · · a · · · · · ·îmffl z. , 0 0 0 1.\J* o i!r [ x l + = Jim C � )
JiJr- · · · · · [ + 1 =Jim C � ) Jift aA�§"J}J fil o �MM 0 · ··· · · 0 0 0 z.
f,�r El : 5'r l79 , Jtg1.\J* o f,�r El : 1i C � ) stz., 1irmfflz.,
%,\1; ,F [ Mî ] · · · · · · 0 îmstz. 0 1i 0 · · · · · · 0 fil o flxJ&-iLl:rmfţ C
î'f ) Z. , � · · · · · · O � 8 q:ia♦ Ă.± fil o i!rxţJ♦rm1tf , ,f:R@îf
� O O · · · · · · O ili o ��z.J½' O O , O Z.J½' · · · · · · � ( �$ ) B,6,IZ� ,
� [ îfiF F l lOOî· · · · · · · · · · · · O �ti��z. o fe'{,i.\titîm O · · · · · •� ]l[ O
, � ti � :Wi: � O · · · · · · * O O ili o îl -f- · · · · · · îl -f- EI : 0 · · · · · · 1i
( li] ) • · · · · · ·
 P RINCIPALEL E DIN A S TII

Xia (semilegendară) cca 2070-cca 1600 î.Cr.

Shang (Yin) cca 1600-cca 1046 î.Cr.
Zhou cca 1046-221 î.Cr.
Zhou de Apus cca 1046-cca 771 î.Cr.
Zhou de Răsărit cca 770-221 î.Cr.
Primăvara şi Toamna cca 770- cca 481 î.Cr.
Statele Combatante cca 481-221 î.Cr.
Qin 221-207 î.Cr.
Han 206 î.Cr.-220
Han de Apus 206 î.Cr.-8
(Xin) 9-25
Han de Răsărit 25-220
Cele Trei Regate 220-280
Jin de Apus
Jin de Răsărit
13 0 PRI N C I PALELE D I NA S T I I

Dinastiile de Nord şi de Sud 420-581

Sui 581-618

Tang 618-907
Cele Cinci Dinastii şi Zece Regate 907-960

Song 960-1279

Song de Nord 960-1127

Song de Sud 1127-1279

Yuan (mongolă) 1271-1368

Ming 1368-1644

Qing (manciuriană) 1644-1911

 NOTE

1. Istoriile chineze consemnează mai multe date de început

ale perioadei Statelor Combatante, dintre care cele mai des
întâlnite sunt 481 î.Cr. , 475 î.Cr. sau 403 î.Cr. , în funcţie de
evenimentul istoric văzut ca fiind cel mai important.
2. Nu se cunoaşte când a trăit exact Sima Qian. Datele con­
semnate în diversele istorii sunt 145/135 î.Cr.-87/86 î. Cr.
3. Regele din Wu este cunoscut sub numele de Helu sau Helu,
în funcţie de caracterele cu care este scris. La Sima Qian
apare ca Helu.
4. Multe dintre textele clasice nu au un titlu anume, ele pri­
mind drept titlu numele autorului, aşa că vorbim despre
textul Mengzi atribuit lui Meng Zi, Zhuangzi atribuit lui
Zhuang Zi sau Hanfeizi scris de Han Fei Zi. Titlul Arta răz­
boiului (bing fa �1:t;;) era comun mai multor tratate mili­
tare, şi de aceea textul atribuit lui Sun Zi mai purta şi titlul
Sunzi.
5. Majoritatea surselor în limba chineză ( Chen, Guo, Li) situ­
ează textul spre finalul Primăverii şi Toamnei sau nu abor­
dează acest subiect, sugerând implicit că el există din timpul
vieţii lui Sun Wu; pe de altă parte, sinologii occidentali
(Nylan, Mair, Ames) par să fie de acord că textul, aşa cum
există el astăzi, a fost scris cel puţin cu un secol după moartea
132 NOTE

lui Sun Wu, în a doua parte a Statelor Combatante. Discu­

ţiile legate de paternitatea sau de perioada din care provine
textul sunt caracteristice sinologiei occidentale, cercetătorii
chinezi fiind mai puţin preocupaţi de aceste aspecte, mai
ales că pentru foarte puţine texte din perioada preimperială
se poate cunoaşte cu oarecare certitudine cine şi când l-a
scris.
6. Comparând stilul textului de pe plăcuţele de bambus cu cel
al lui Sima Qian, Ames ajunge la concluzia că textul lui Sima
Qian este cel mai probabil posterior celor găsite în mor­
minte, fiind o variantă prescurtată şi stilizată.
7. Este puţin mai lung decât textul lui Lao Zi, Cartea despre
Dao şi putere, care are aproximativ 5.300 de caractere, în timp
ce Analectele lui Confucius trec de 10.000, iar Zhuanqzi are
peste 70.000.
8. Nu se cunoaşte când a trăit exact Ji Tianbao, cea mai veche
variantă a comentariilor existentă astăzi fiind de la începutul
secolului al XII-lea, din timpul împăratului Guanzong.
9. Comentariile din Song erau iniţial cunoscute ca Zece comen­
tarii ale textului Sunzi (Shi jia zhu Sunzi), pentru că Du You
nu era considerat ca fiind unul dintre exegeţii lui Sun Zi.
Comentariile lui Du You fac parte din enciclopedia Tonq­
dian, în care există câteva capitole dedicate problemelor mi­
litare şi textului lui Sun Zi.
10. Acestea sunt doar atribuite lui Jiang Shang, studiile ulte­
rioare arătând că textele îşi au originea cel mai probabil la
finalul perioadei Statelor Combatante.
11. În chineza de astăzi circulă o zicătoare care reflectă foarte
bine natura non-violentă a gândirii confucianiste, junzi donq
kou bu donq shou � T iJJ O :::f !JJ�, ,,omul ales dă din gură,
nu cu pumnul".
12. li ţf - unitate de măsură a distanţei egală cu 0,5 kilometri.
 NOTE 133

13. Se spune că în anul 213 î.Cr., la un banchet oferit de Qin

Shihuang, primul împărat al dinastiei Qin (221-207 î.Cr.),
cărturarii confucianişti l-au criticat pentru excesul de vio­
lenţă şi au cerut reîntoarcerea la tipul de societate din Zhou.
Sfătuit de prim-ministrul Li Si, împăratul a decis să-i pe­
depsească şi a poruncit arderea tuturor cărţilor, mai puţin
a celor de medicină, divinaţie şi agricultură, interzicând
sub pedeapsa cu moartea orice discuţie legată de conţinutul
acestora. După căderea dinastiei Qin şi instaurarea dinas­
tiei Han, intelectualii vremii au depus eforturi însemnate
pentru a recupera şi reconstitui textele pierdute.
14. Lin Wujun a fost unul dintre generalii regelui Xiao Cheng
din statul Zhao, din perioada Statelor Combatante; Xun
Qing este un alt nume al filozofului Xun Zi. Vezi Xun Zi,
Calea guvernării ideale, tr. Luminiţa Bălan, Polirom, Iaşi, 2004.
15. Si sheng zhi di JE� z±-11! (locul în care mori sau trăieşti) -
unii exegeţi (Li Ling) îl interpretează ca desemnând relieful,
configuraţia terenului, legându-l de paragraful următor în
care se vorbeşte despre tipurile de teren; si di JE±-11! este un
teren dificil sau îngust, din care nu poţi scăpa decât prin­
tr-un atac rapid, în vreme ce sheng di �±-11! este opusul lui,
terenul larg, deschis, prielnic trupelor. Spre deosebire de
Li, majoritatea exegeţilor traduc sintagma ad litteram, aşa
cum am ales şi noi, legându-l de secvenţa imediat urmă­
toare, ,,calea vieţii sau a pieirii".
16. Omenia (ren 1=) este una dintre principalele valori morale
din gândirea chineză antică, în special cea confucianistă.
Caracterul este foarte sugestiv, pentru că e alcătuit din ca­
racterul „om" alături de caracterul „doi", cu alte cuvinte,
omenia (conceptul este tradus uneori şi „umanitate") nu
se poate manifesta decât în compania semenilor, ea fiind
capacitatea unui individ de a fi altruist, de a avea empatie
13 4 NOTE

pentru cei din jurul său, de a fi un model de comportament

moral.
17. Yi zuo qi wai 12), {ţJţ j� (treburile din afară) - există diverse
interpretări ale acestei secvenţe. Cao Cao sau Li Quan o in­
terpretează ca fiind „în afara obişnuitului" sau „în afara regu­
lilor obişnuite". Alţii (de pildă Chen) interpretează cuvântul
,,afară" ca fiind locul unde se duc luptele, în afara cetăţii.
Nylan o traduce „assist you with matters beyond it [strate­
gic disposition] " (a-ţi fi de ajutor dincolo de [poziţia stra­
tegică]), iar Ames „tilting the scale in aur favor" (a înclina
balanţa în favoarea noastră). Ţinând cont de ambiguitatea
textului, am ales o traducere mai generală.
18. Miao suan Ji Jf (a socotit în templu) - în perioada preim­
perială, înainte de a trimite trupele la luptă, suveranul unui
stat îndeplinea o ceremonie într-o încăpere specială unde
se aflau plăcuţele comemorative ale strămoşilor săi. Cere­
monia presupunea prezentarea tacticii de luptă şi alegerea
unor răbojuri de lemn sau fildeş (suan Jf). Se pare că pen­
tru fiecare aspect discutat sau pentru analiza diverselor
tactici care ar fi putut fi folosite în luptă se trăgea câte un
răboj, prin urmare un număr mare de răbojuri însemna o
analiză detaliată a tuturor aspectelor legate de campania
militară ce urma să se desfăşoare, în vreme ce un număr
mic presupunea o pregătire de luptă superficială.
19. Consilieri - termenul folosit în limba chineză este he '.:g:
(oaspete). În China veche exista obiceiul ca familiile bogate
să susţină financiar diverse persoane, numite în chineză
„oaspeţi". Aceştia formau un grup social aparte, locuiau în
casa gazdei, primeau mâncare şi bani, în schimbul cărora
aduceau diverse servicii, de pildă deveneau consilieri sau
gărzi personale. Se bucurau de un statut destul de înalt,
depinzând de autoritatea gazdei. Exegeţii textului lui Sun
 NOTE 135

Zi dau un sens mai larg termenului de ke, incluzând în el

nu numai „oaspeţii", ci şi ofiţerii sau oficialii trimişi de sta­
tele aliate.
20. Sun Zi vorbeşte aici despre jiao �� (clei) şi qi ii (lac), două
ingrediente folosite la repararea carelor de luptă sau a ar­
melor, referinţă metonimică la arme.
21. Yang ffl (cele de folosinţă) - (aici) echipamentul militar.
22. Zhongyuan � � (Câmpia centrală), tradus prin „ţară", se
referă la câmpia din zona de nord a Chinei, de-a lungul
cursului mijlociu şi inferior al Fluviului Galben, zona în
care s-a format poporul chinez şi în care existau majoritatea
statelor din perioada dinastiei Zhou.
23. Sun Zi foloseşte aici patru termeni care desemnau un anume
număr de soldaţi: jun * (armată) este un efectiv de 12 .5 00
de soldaţi, lu 75Î{ (companie) are cinci sute de soldaţi, zu lţ.
(pluton) are o sută de soldaţi conform lui Cao Cao, sau puţin
peste o sută după Li Quan, şi wu 11i (grup) care desemnează
o unitate de cinci soldaţi.
24. Există discuţii despre ce însemna termenul jiao 3( (a se in­
tersecta, a se asocia, alianţă). Cao Cao îl interpretează ca
fiind „generalii se strâng", cu alte cuvinte, să împiedici tru­
pele adversarului să se unească împotriva ta; Meng din Liang
îi dă un sens mai larg, şi anume să împiedici posibilele alianţe
cu alte state, sensul acesta din urmă fiind preferat şi de tra­
ducătorii occidentali (Ames, Mair, Nylan).
25 . Lu ffl (scuturi) - este vorba de construcţii înalte de lemn,
asemănătoare unor turnuri, folosite în caz de asediu pentru
a apăra trupele care asediau cetatea şi a le da acestora posi­
bilitatea să urce şi să atace de la aceeaşi înălţime ca zidurile.
26. Fenwen IUMi. (care de apărare) - erau care mari cu patru
roţi, făcute din bârne groase de lemn, acoperite cu piei
de vită neprelucrate, greu de străpuns de săgeţi, folosite
13 6 NOTE

pentru asedierea cetăţilor. În ele intrau până la zece soldaţi

şi nu aveau podea, înaintau împinse de soldaţii dinăuntru.
Nu erau folosite pentru a ataca direct o cetate, ci pentru a
transporta soldaţii la baza zidurilor sau a căra pământ cu
care să astupe şanţurile de apărare.
27. Există două moduri de a înţelege cuvântul quan � (între­
gime, totalitate). În comentariile din culegerea din Song,
este explicat drept „planul de a cuceri totul", fiind preluat
cu acest sens şi de Mair, care îl traduce „comprehensive
strategy '' (strategie amplă) , sau de exegeţii chinezi contem­
porani (Zhang, Guo). Ames şi Nylan îl interpretează ca fiind
un principiu, ,,the principie of keeping himself intact" (prin­
cipiul de a rămâne intact) (Ames) sau „keeping yourself
whole" (a rămâne întreg) (Nylan), pornind de la ideea că
quan avea acest sens de „integralitate" în alte texte mai vechi,
ca de pildă Zuozhuan.
r
28. Tianxia � (Lumea Subcerească) cuprindea întreaga lume
cunoscută în China veche. Cu timpul, ajunge să denote în­
treaga sferă culturală sinică, întinzându-se mult dincolo de
graniţele defacto ale imperiului chinez, nefiind definită etnic,
ci cultural. În centrul Lumii Subcereşti era Fiul Cerului
( Tian Zi � T ) , împăratul, care guverna prin puterea exem­
plului asupra întregii lumi civilizate - cea care acceptase
superioritatea culturii chineze şi adoptase modelul său de
guvernare bazat pe învăţătura confucianistă.
29. Ultima secvenţă din acest fragment, gu xiao di zhi jian, da
di zhi qin ye ·i1tuHtt z � , :k itz� fil , este interpretată
diferit în cele câteva comentarii şi traduceri. Cao Cao o co­
mentează astfel: ,,Ce este mic nu poate să devină mare"; Li
Quan spune: ,, Dacă trupele mici nu-şi măsoară puterea şi
duc o luptă prelungită, cu siguranţă vor fi făcute prizoniere
de trupele numeroase", dând apoi exemplul generalului Li
 NOTE 13 7

Ling din dinastia Han, care a pornit cu cinci mii de oameni

împotriva armatei de peste o sută de mii de luptători ai
triburilor hune doar pentru a fi învins şi luat prizonier. Mei
Yaochen spune: ,, Nu fugi, nu te fereşti şi, deşi lupţi vreme
îndelungată, tot eşti făcut prizonier". Zhang Wenru explică
particula zhi din secvenţa xiao di zhi jian ca fiind echivalentul
conjuncţiei ruo (dacă), sensul întregii secvenţe fiind „dacă
trupele mici luptă timp îndelungat". Dintre traducătorii
occidentali, Mair adoptă şi el aceeaşi interpretare ca Zhang.
Ames nu este de acord, analizând fraza prin analogie: xiao
di zhi jian, da di zhi qin ye, considerând că particulele zhi din
prima şi din cea de-a doua propoziţie sunt identice, tradu­
când-o „what serves as secure defense against a small army
will only be captured by a large one" (ceea ce serveşte drept
apărare sigură împotriva unei armate mici va fi capturat de
o armată mare) . Nylan propune o a treia variantă, interpre­
tând cuvântul jian nu ca verb, ,,a persista într-o activitate",
ci ca substantiv, ,,încăpăţânare": ,,A smaller force's stub­
bornness in sticking to a plan makes it easy prey to a larger
force" (Încăpăţânarea unei forţe mai mici de a se ţine de un
plan o transformă într-o pradă uşoară pentru o forţă mai
mare).
30. Fu m (apărătoarea roţilor carului) erau două bucăţi de lemn
care se fixau orizontal, în afara fiecărei roţi, pe butuc, pen­
tru a creşte capacitatea roţii de a susţine sarcini grele şi de
a împiedica răsturnarea carului.
31. Termenii folosiţi sunt mi jun �$, ,,să pui căpăstru trupelor".
32. San jun .=. $ (cele trei armate) - în perioadele Primăvara
şi Toamna şi a Statelor Combatante, marile case puteau
avea mai multe trupe, numite „cele trei armate", împărţite
în armata de stânga, de dreapta şi de mijloc, sau cea de sus,
de jos şi de mijloc. Este la fel de posibil ca numele de „cele
138 NOTE

trei armate" să nu implice existenţa a trei corpuri de armată,

ci a unuia singur, divizat după cum era nevoie.
33. Du Ji. (a măsura) se referă la măsurătorile concrete, la cât
de lung şi de lat era terenul pe care urma să se ducă lupta.
34. Lianq ;_ (cantitate, a estima o cantitate) se referă la numă­
rul de trupe, echipamentele şi proviziile necesare pentru a
învinge.
35. Unităţile de măsură folosite de Sun Zi sunt yi trl.şi zhu �,
un yi era 20 sau 40 lianq PW , adică aproximativ unul sau
două kilograme (un lianq este 50 de grame), iar un zhu este
a 24-a parte dintr-un lianq, puţin peste două grame.
36. Shi � (putere) este unul dintre cele mai importante şi pro­
blematice concepte din Arta războiului. Extrem de complex,
conceptul este tradus diferit în funcţie de context, ca „pu­
tere", ,,forţă", ,,tactică", ,,strategie", ,, avantaj", ,,configura­
ţie" sau „situaţie/poziţie strategică". Aşa cum arată şi Ames,
uneori este folosit aproape ca sinonim al lui xinq% (titlul
capitolului anterior), ,,poziţie", ,,formă", cu deosebirea că
xinq este mai degrabă poziţie sau formă fizică, iar shi include
elemente ce merg dincolo de spaţiul fizic, precum morala,
starea de spirit, logistica, momentul în timp etc. În capito­
lul anterior, Sun Zi vorbeşte despre aspectele concrete care
pot influenţa rezultatul unui război, în vreme ce aici vor­
beşte despre cum poate beneficia o armată de pe urma acestor
aspecte concrete pentru a deveni mai puternică şi a profita
din punct de vedere strategic. În culegerea din Song, Wang
Xi explică conceptul astfel: ,,Shi este transformarea avanta­
jelor adunate. Cei pricepuţi la luptă se pot folosi de avantaje
pentru a obţine o victorie, fără să se ostenească".
37. Xinq minq %:g - deşi caracterele folosite înseamnă „formă"
şi „nume", Cao Cao spune: ,, Steagurile şi stindardele se
numesc xinq, tobele de metal se numesc minq" . Exegeţii chi-
 NOTE 139

nezi contemporani păstrează explicaţia lui Cao Cao, şi la

fel face şi Ames, care le traduce „flags and pennants". În­
trucât steagurile şi tobele erau folosite la comanda trupelor,
am ales să le înlocuim aici cu verbul „a comanda". Mair le
traduce ad litteram „form and terms" (formă şi termeni), ex­
plicând într-o notă că preferă această traducere în locul expli­
caţiilor tradiţionale pentru că xing apare foarte des în text
cu sensul de „formă". Nylan preferă explicaţia preluată de
la Herrlee G. Creel, ,,duties and titles" (îndatoriri şi titluri).
38. Qi � (extraordinar, neconvenţional) şi zheng IE (drept,
corect) formează o pereche antonimică greu de explicat.
Încă din Song, Zhang Yu scria: ,, Sunt multe explicaţii pen­
tru qi şi zhenq". Cao Cao şi Li Quan descriu confruntarea
directă drept zheng (dreaptă), iar atacurile din lateral sau
din spate drept qi (neconvenţionale); Mei Yaochen spune
că „să mişti este qi, să rămâi locului este zheng". Exegeţii
contemporani, chinezi sau occidentali, traduc aproximativ
identic, prin tactici directe sau tactici surpriză, ortodoxe
sau neortodoxe.
39. Xu Jj: (vid, gol) şi shi W (plin, concret), traduse aici ca
„puncte slabe" şi „puncte tari", sunt o pereche antonimică
des întâlnită în gândirea chineză preimperială. În textul
legist Hanfeizi din perioada Statelor Combatante scrie: ,, Si­
guranţa şi primejdia au de-a face cu binele şi răul, nu cu
puterea şi slăbiciunea, iar existenţa şi dispariţia [unui stat]
depind de [puterea] concretă (shi) şi deşartă (xu), nu de
numărul mare sau mic de oameni" (cap. 25, paragraful 6).
În context militar, ea se referă la situaţia internă, strategia
sau puterea adversarului, putând fi interpretată aşa cum
am interpretat-o şi noi.
40. Gama chineză tradiţională era pentatonică.
140 NOTE

41. Cele cinci culori tradiţionale sunt albastru, roşu, alb, negru
şi galben; ele corespundeau şi celor cinci puncte cardinale
(în ordinea culorilor), est, sud, vest, nord şi centru.
42. Conform medicinei tradiţionale chineze, cele cinci gusturi
sunt acru, amar, dulce, iute şi sărat.
43. Referitor la această secvenţă, există o deosebire importantă
între Unsprezece comentarii ale textului lui Sun Zi şi textul
descoperit la Yinque shan. Tradiţional, atât în culegerea
din Song, cât şi în cele Şapte clasice militare păstrate până
T-ffl,
astăzi, scrie chu qi suo bu qu l±l ;lţ }'i)T ,,să ieşi acolo unde
ffl
el nu se grăbeşte", în faţa verbului qu (a se grăbi, a merge
repede) fiind adverbul de negaţie bu T- (nu). În textele de
pe plăcuţele de bambus de la Yinque shan, secvenţa apare
ffl,
chu qi suo bi qu l±l ;lţ }'i)T :16' ,, să ieşi acolo unde el precis se
grăbeşte", în locul negaţiei bu apărând verbul modal bi :16'
(a trebui, a fi necesar) . Exegeţii chinezi consideră înlocuirea
lui bu cu bi o greşeală de scriere. Singurul care urmează
textul de la Yinque shan este Ames, care elimină şi secvenţa
următoare, ,,grăbeşte-te în locuri unde acesta nici că se aş­
teaptă".
44. În comentariile din Song sunt două interpretări ale lui guai
� de la finalul acestui paragraf, guai qi suo zhi �;lţţi)T z.
(pentru că îl trimit pe calea greşită). Pornind de la Cao Cao,
una dintre explicaţii este aceea de „a greşi" sau „ciudat":
„Guai este să greşeşti, să îşi greşească drumul". Li Quan îl
explică la fel: ,, Să fac să fie ciudat şi să se îndoiască, astfel
că duşmanul nu poate intra în luptă cu mine". O a doua
explicaţie este cea de „a îndepărta", ,,a devia"; Zhang Yu îl
explică astfel: ,,Când eu sunt acasă şi duşmanul vine spre
mine, dacă eu am provizii multe, dar soldaţi puţini, iar el
are provizii puţine, dar soldaţi mulţi, atunci mai bine să nu
lupt. Deşi nu am tabere cu ziduri groase, dacă îl fac să se
 NOTE 141

îndoiască de situaţie şi să devieze de la cursul său, duşma­

nul cu siguranţă că nu va îndrăzni să mă atace".
45. Sun Zi vorbeşte pentru regele din Wu. Statul Yue, aflat la
sud de Wu, era duşmanul statului Wu, pe care îl va cuceri
şi îl va anexa în prima jumătate a secolului al V-lea î.Cr. Sun
Zi încearcă să-l convingă pe regele Wu că o armată nume­
roasă nu duce neapărat la victorie.
46. În chineză este folosit shen 1$, al cărui sens de bază este cel
de „fiinţă supranaturală"; prin extensie, el poate însemna
,,persoană cu un intelect deosebit", ,,divin", ,,ingeniozitate"
sau „mister".
47. Cele cinci elemente sunt metalul, lemnul, apa, focul şi pă­
mântul.
48. În comentariile din Song sunt mai multe interpretări ale
fragmentului jiao he er she X llJ îm % (le aşază cu faţa spre
adversar) . Majoritatea comentariilor, începând cu Cao Cao,
interpretează caracterul he ( l!J ) ca însemnând hemen ( l!J
fm , poarta de intrare în tabăra militară, iar pe she (%), al
cărui sens de bază este ,,locuinţă", ca „a (se) opri", ,,a staţi­
ona", sensul fragmentului fiind „i-au adunat în faţa porţii
şi i-au aşezat"; Cao Cao adaugă că jiao he XllJ înseamnă
liang jun xiang dui � ]l[ţ§ îf, ,,cele două armate se află faţă
în faţă". Zhang Yu acceptă această explicaţie, dar mai adaugă
una posibilă pentru jiao he, ,,să aduci trupele în armonie,
abia apoi le poţi aşeza în tabără". Li Quan explică aceeaşi
sintagmă ca jiao jian he za ye X rai l!J � iB, ,,să le amesteci
[trupele] şi să le uniformizezi", adică „după ce aduni tru­
pele, puternici şi slabi, viteji şi fricoşi, înalţi şi scunzi, care
te sprijină şi care nu, le amesteci şi le faci egale".
49. Jun zheng ]l[Ii&, Administrarea armatei, pare să fi fost un text
de strategie militară din perioada dinastiei Zhou de Apus.
Autorul este necunoscut, textul a dispărut, despre existenţa
142 NOTE

lui ştiindu-se doar datorită trimiterilor din alte texte cla­

sice, ca de exemplu Zuozhuan sau enciclopedia lui Du You,
Tonqdian.
50. Titlul în chineză conţine caracterele Jiu bian fL �, unde Jiu
înseamnă „nouă", iar bian, ,,schimbare", ,,întâmplare nepre­
văzută", ,,incident". Discuţiile se centrează în jurul cifrei
„nouă", mai ales pentru că situaţiile descrise în acest capitol
sunt peste nouă. În comentariile tradiţionale, cifra „nouă"
nu este luată cu valoare absolută, are sensul de „maxim",
„cel mai mult"; Wang Xi spune: ,, Nouă este limita de sus a
numerelor; arta folosirii trupelor înseamnă să ai în vedere
maximul de situaţii neprevăzute". O parte dintre aceste nouă
situaţii sunt comentate şi în capitolul Si bian [9 �, ,,Cele
patru situaţii", descoperit pe plăcuţele de la Yinque shan.
51. Planurile ce trebuie făcute pe un astfel de teren sunt deta­
liate de Jia Lin: ,,Când mă aflu în mijlocul unui loc periculos
se cheamă că sunt pe teren uşor de încercuit, unde duşma­
nul poate să intre, dar pe care eu greu mai pot înainta şi de
pe care cu greu mă pot retrage. Pe un astfel de teren trebuie
să pregătesc dinainte strategii iscusite care să mă ajute şi
să-l împiedice pe duşman să mă pună în dificultate".
52. Nu este foarte clar care sunt „cele cinci avantaje", wu li Ii
lU. Cao Cao le numeşte „cele cinci treburi", wu shi Ii-$,
fără a le detalia; Jia Lin spune că „cele cinci avantaje sau cele
cinci situaţii sunt parte din cele nouă situaţii"; Wang Xi
vorbeşte despre cele cinci situaţii avantajoase ale terenului.
Chen menţionează că există şi comentatori care consideră
wu Ii un caracter greşit, în locul lui trebuind să apară di
:1:-fu , ,,pământ", întărind ideea că este vorba de avantajele pe
care le oferă terenul. Guo şi Zhang le interpretează ca refe­
rindu-se fie la cele cinci situaţii în care comandantul nu
trebuie să acţioneze ca de obicei (,, Sunt drumuri pe care nu
 NOTE 143

trebuie să le urmeze, armate pe care nu trebuie să le atace,

cetăţi pe care nu trebuie să le ia cu asalt şi locuri în care nu
trebuie să lupte. Sunt porunci ale suveranului pe care nu
trebuie să le îndeplinească"), fie la cele cinci condiţii de la
începutul capitolului (,, Nu-şi face tabăra pe teren dificil,
întâmpină trupele aliate unde există drumuri de acces, nu
zăboveşte unde poate fi izolat, face planuri pe terenul unde
poate fi încercuit şi luptă pe terenul unde nu mai are de
ales"). Nylan observă şi ea ambiguitatea, alegând să traducă
„the five methods to take advantage of the terrain" (cele
cinci metode de a profita de teren), în vreme ce Ames şi
Mair traduc doar ce apare în text, ,, the five advantages" ( cele
cinci avantaje).
53. Shi sheng f,5α este tradus aici „să vezi soarele" pornind de
la comentariul lui Cao Cao, ,,sheng este soarele". Sensul pro­
priu al cuvântului sheng este „viu", ,,viaţă", el putând fi legat
de sintagma sheng di '.1:.±-ili. din primul paragraf al primului
capitol (vezi nota 1) şi interpretat ca „loc larg" sau „loc
prielnic".
54. Există două interpretări ale propoziţiei zhan long wu deng
,Jt �$!{[;1r, în funcţie de explicaţia caracterului long � ­
Unii comentatori văd în long � o formă greşită a caracte­
ruluijiang �Îf, ,,a coborî", astfel că explicaţiile lui Li Qiao şi
Zhang Yu sunt că, dacă adversarul aflat pe loc înalt coboară
să te atragă în luptă, să nu urci spre el. Du Mu şi Mei Yao­
chen spun că long � înseamnă „înalt", prin urmare sensul
propoziţiei este acela că dacă adversarul ocupă un loc înalt
nu trebuie să urci să-l ataci.
55. Lupta dintre Împăratul Galben şi ceilalţi patru împăraţi
apare şi în capitolul ,, Împăratul Galben îl atacă pe Împăratul
Roşu" de pe plăcuţele de bambus de la Yinque Shan. Este
vorba despre legenda conform căreia Împăratul Galben,
144 NOTE

strămoşul poporului chinez, se luptă şi îi cucereşte pe cei­

lalţi patru împăraţi legendari aşezaţi în cele patru puncte
cardinale.
56. În comentariile din Song este menţionat că în alte variante
aici apare „Când îşi omoară caii să mănânce carne, trupele
nu mai au provizii". Restul textului este identic.
57. Caracterul folosit în chineză este gua :J=t,
care poate fi tra­
dus prin „a agăţa", ,,îngrijorat" sau „sfoară", prin urmare
traducătorii de limbă engleză preferă echivalentul „hanging"
(atârnat) (Mair, Nylan) sau „entangled" (încurcat) (Ames).
Pornind de la sensul său etimologic, acela de „a marca prin­
tr-o linie" şi „a segmenta", am optat pentru traducerea lui
prin „restrâns", ţinând cont şi de mişcările restrânse pe care
trupele le pot face pe un astfel de teren.
58. În chineză este zhi 5[ (ramură), prin urmare am ales tra­
ducerea „împrăştiat", în sensul în care terenul se împrăştie
în diverse direcţii precum ramurile unui arbore.
59. Tian 7(. aici este înţeles cu sensul de „moment oportun",
,,moment favorabil".
60. San � (a (se) împrăştia) - Cao Cao explică acest concept
astfel: ,, Trupele iubesc pământul şi fiind aproape de casă se
risipesc uşor", iar Li Quan spune: ,, Trupele depind de pă­
mânt, dacă li se face dor de soţie şi copii pleacă iute care
încotro, de aceea se numeşte teren pe care se împrăştie".
Mair este de altă părere, explicaţia sa ţine de faptul că, lup­
tând pe propriul teritoriu, comandantul militar păstrează
comanda trupelor, nu le împrăştie, adică nu le trimite să
lupte sub comanda regelui.
61. Qing $1 (uşor) - Cao Cao: ,, Ofiţerii şi soldaţii toţi se întorc
uşor"; Du Mu: ,, După ce armata înaintează şi trece graniţa,
neapărat să ardă bărcile şi podurile, să le arate oamenilor
 NOTE 145

că nu au gând de întoarcere". ,, Uşor" are aici sensul de teren

care nu necesită pregătiri speciale.
62. Zheng � (a disputa, a rivaliza, a se întrece) - Cao Cao: ,,Cei
puţini îi pot învinge pe cei mulţi, cei slabi îi pot ataca pe cei
puternici"; Du Mu spune că un astfel de teren trebuie să fie
un loc strategic, în care se pătrunde greu.
63. Zhong .;i: (important, esenţial, greu) - Cao Cao: ,, Teren de
pe care este dificil să te întorci"; Li Quan: ,,Înseamnă să-ţi
menţii voinţa"; Zhang Yu: ,, Să pătrunzi adânc în teritoriul
inamicului, să treci de multe dintre cetăţile lui, ofiţerii şi
soldaţii să fie hotărâţi şi să nu aibă dorinţa de a se întoarce,
acesta este terenul de pe care te retragi cu greutate".
64. Zhuan Zhu .$ � a fost un asasin din perioada Primăvara
şi Toamna, unul dintre cei „patru mari asasini". A fost plă­
tit de prinţul Guang să-l omoare pe regele Liao din Wu, pe
care l-a ucis la un ospăţ cu un pumnal ascuns în burta unui
peşte, în anul 515 î.Cr. A fost şi el ucis de gărzile regale. După
asasinat, prinţul Guang s-a proclamat rege şi a domnit sub
numele de Helu (Helu). Cao Gui l!f#tl (numit şi Cao Hui
lf ffi sau Cao Mo lf PK) a fost un general din dinastia Zhou
de Apus, vestit pentru curajul său. A rămas în istorie ca
asasin (din cauza lui Sima Qian, care îi include povestea în
capitolul „Biografiile asasinilor" din Însemnări istorice), deşi
nu se ştie pe cine a asasinat.
65. Muntele Heng din provincia Shanxi este cel mai nordic
dintre cei „cinci mari munţi" (wu yue Ji Hi- ) , consideraţi
sacri încă din timpul dinastiei Zhou. Cei cinci munţi sunt
asociaţi cu cei cinci împăraţi care apar menţionaţi în textul
lui Sun Zi (vezi capitolul III din fragmentele descoperite la
Yinque shan). În text, muntele nu este numit Heng, ci Chang
(heng 't_j şi chang 1fţ sunt sinonime, înseamnă „permanent",
„etern"), cel mai probabil pentru că numele personale ale
146 NOTE

împăraţilor erau tabu şi nimeni nu avea voie să le rostească

sau să le scrie, iar pe împăratul Wen al dinastiei Han (203-
157 î.Cr.) îl chema Liu Heng. Textul inclus în comentariile
din Song pare să fie posterior acestei date şi de aceea fo­
loseşte Chang în loc de Heng, în vreme ce pe plăcuţele de
bambus de la Yinque shan muntele apare cu numele lui ade­
vărat, Heng.
66. Vezi nota 45.
67. Se pare că pentru a-şi demonstra voinţa de a lupta până la
final comandanţii legau picioarele cailor şi îngropau roţile
carelor ca să-i împiedice pe oameni să fugă.

*
68. Există mai multe interpretări ale frazei gang ruan jie de, di
zhi li ye �U �1i, :1:-lliz.Jl!!. fil, ,,să obţii şi ce este tare, şi ce este
moale este temeiul [folosirii] terenului", în funcţie de cum
sunt înţelese caracterele gang�U „tare" şi ruan ,,moale".
Nylan le interpretează drept caracteristici ale terenului,
*
putând fi înţelese ca fiind legate de tipul concret de teren,
cu sol tare sau moale, sau ca un teren mai dificil sau mai
uşor de trecut. Ames le traduce ca atare, dar adaugă o notă
(nota 203) unde spune că cele două caractere pot fi inter­
pretate ca „shock units" (trupe de şoc) şi „weaker troops"
(trupe mai slabe). Comentariile tradiţionale înclină spre
interpretarea celor doi termeni ca fiind atribute ale trupe­
lor, astfel că Mei Yaochen spune: ,,În armată nu există tare
şi moale, totul este de trebuinţă şi este strategia care vine
de la felurile de teren"; Wang Xi spune că „Tare şi moale
sunt puternic şi slab", iar Zhang Yu comentează: ,, Dacă
foloseşti avantajele terenului, atunci şi soldaţii slabi îl pot
învinge pe inamic, ce să mai spunem de cei puternici? Avan­
tajele terenului sunt ceea ce face posibilă folosirea şi a celor
puternici, şi a celor slabi". Comentatorii chinezi de astăzi
urmează linia celor tradiţionali.
 NOTE 147

69. Zhuhou zhi di � f�tz..:l:i!! - în teritoriul seniorilor feudali,

adică al statelor din jur.
70. Deşi este o reluare a tipurilor de teren din primul paragraf,
termenii folosiţi aici de Sun Zi pentru fiecare tip de teren
nu sunt întotdeauna aceiaşi şi nici nu apar în aceeaşi ordine.
71. După erodarea puterii centrale, în cea de-a doua parte a
dinastiei Zhou, seniorii feudali, teoretic încă vasali regelui,
încep să poarte războaie în numele curţii regale cu scopul
de a o apăra de triburile non-chineze şi de a-i extinde teri­
toriul. Cu timpul, cel mai puternic senior feudal va lua
titlul de ba 8, hegemon, devenind un fel de conducător
interstatal, acceptat ca atare de curtea regală, influenţa sa
întinzându-se şi asupra statelor mai puţin puternice din
vecinătate.
72. Li Quan comentează: ,, Ordinul odată transmis, închide
graniţele şi rupe însemnele de trecere, ca nu care cumva să
apară vorbe de descurajare care să vâre frica şi îndoiala în
inimile mulţimii şi ale soldaţilor". Du Mu spune: ,,Cei care
nu pătrund sunt oare trimişii duşmanului? Dacă trimişii
duşmanului nu sunt primiţi, de ce închid trecătorile şi rup
însemnele de trecere, şi ce înseamnă să nu mai existe legă­
tură? Răspunsul este: Închiderea trecătorilor şi ruperea în­
semnelor de trecere nu-i mai lasă pe oameni să iasă şi să
intre în ţară, aceasta de teamă că duşmanul va trimite spioni
pe ascuns sau îşi va ascunde urmele şi va scăpa în ultima
clipă, ori îşi va însuşi însemnele de trecere şi, sub un nume
mincinos, va veni să mă pândească. Să nu-i primeşti pe tri­
mişii duşmanului înseamnă că şi dacă duşmanul trimite un
sol nu trebuie să fie primit de teamă să nu fie vreun om în­
ţelept, asemenea lui Zhang Mengtan sau Lou Jing, care să
vadă puţin, dar să priceapă planul, care pot să cântărească
punctele mele tari şi slabe". Zhang Mengtan a fost un ministru
148 NOTE

foarte priceput al suveranului statului Jin din perioada de

început a Statelor Combatante, iar Lou Jing a fost consi­
lierul lui Liu Bag, întemeietorul dinastiei Han.
73. Vezi nota 18.
74. Li Quan spune: ,, Să dai foc taberelor ca să ucizi ofiţerii şi
soldaţii".
75. Acestea sunt patru dintre cele douăzeci şi opt de case (xiu
1EÎ) în care erau grupate constelaţiile, în funcţie de fazele
lunii. În China veche, fiecare fază a lunii din cele aproxima­
tiv 28 de zile necesare lunii pentru o rotaţie completă în
jurul pământului avea propriul nume şi îi corespundea unei
anumite „case".
76. Du Mu comentează: ,, Textul de mai sus vorbeşte despre
cele cinci situaţii în care focul trebuie pus înăuntru, dar
dacă duşmanul ocupă un loc pustiu ori mlăştinos cu ierburi
multe sau dacă se poate da foc taberei şi gardurilor, atunci
trebuie să pui foc la momentul potrivit, nu este nevoie să
aştepţi să se pună foc dinăuntru şi abia apoi să răspunzi, ca
nu care cumva să ardă chiar duşmanul ierburile, şi atunci nu
mai este de nici un folos dacă dai foc".
77. Sunt două posibile interpretări ale fragmentului qu yi huo
zuo qonq zhe minq, yi shui zuo qonq zhe qianq $ �.:k
1ti: Jjl::;j!r
ll}l , � 7.K 1ti:Jj(:;j!r��, în funcţie de interpretarea caracterului
minq ll}l . Pornind de la comentariile tradiţionale, unii înţeleg
acest fragment astfel: ,,să te ajuţi de foc într-un atac în­
seamnă să înţelegi cum să câştigi uşor, iar să te ajuţi de apă
într-un atac înseamnă să fii puternic", alegând sensurile de
„clar", ,,evident" pentru caracterul minq; alţii îi dau lui minq
sensul de „genial", ,,înţelept", astfel că fragmentul poate fi
înţeles „să te ajuţi de foc într-un atac înseamnă să fii înţe­
lept, iar să te ajuţi de apă într-un atac înseamnă să fii pu­
ternic". Ambele citiri sunt posibile.
 NOTE 149

78. Nu este foarte clar la ce se referă Sun Zi când spune „înăun­

tru şi în afară", este posibil să fie înăuntrul şi în afara ţării,
în zonele centrale şi la periferie, înăuntrul şi în afara cetăţii
în care se afla guvernul sau în rândurile armatei şi ale ma­
selor.
79. Cifra are la bază sistemul de taxare din perioada preimpe­
rială. Cao Cao spune: ,,În vechime, opt familii alcătuiau o
unitate (lin), şi dacă o familie pleca la război, celelalte şapte
familii trebuiau să lucreze pentru ei; când spui că a fost adu­
nată o armată de o sută de mii de oameni, şapte sute de mii
de oameni nu pot merge la câmp".
80. Titlurile sau banii sunt folosiţi pentru plata iscoadelor, iar
cei care nu se îndură să se despartă de acestea sunt consi­
deraţi lipsiţi de omenie, pentru că din zgârcenie provoacă
suferinţă şi îşi pun statul în primejdie.
81. Yi Zhi (sau Yi Yin) a fost unul dintre sfetnicii cei mai apro­
piaţi ai lui Zi Lu, cel care îl va înlătura de la putere pe regele
Jie al dinastiei Xia şi va întemeia dinastia Shang (numită şi
Yin), domnind sub numele de regele Tang. Legenda spune
că Yi Zhi a fost la început bucătarul lui Zi Lu şi că a profitat
de faptul că se putea apropia de stăpânul său pentru a-şi
spune părerile legate de starea de fapt. Zi Lu a fost uluit de
talentul politic al lui Yi Zhi şi l-a numit guvernator (yin) .
Lu Ya (sau Jiang Ziya) a fost un om politic şi general din
dinastia Shang (Yin) care, sătul de abuzurile regelui Zhou
din Shang, a părăsit curtea regală şi s-a alăturat regelui Wen
şi apoi fiului acestuia, regele Wu, ajutându-i să răstoarne
dinastia Shang (Yin) şi să înfiinţeze o nouă dinastie numită
Zhou.
82. În mormintele de la Yinque shan au fost descoperite doar
fragmente incomplete, fiind nevoie de câţiva ani pentru a
le pune în ordine. Semnul o marchează lipsa unui caracter
150 NOTE

care nu a putut fi echivalat; · · · · · · marchează lipsa unei sec­

venţe de caractere; în parantezele pătrate sunt caracterele
lipsă, dar care au putut fi deduse logic sau apar într-o altă
secvenţă din text. În textele vechi se întâmplă adesea ca un
caracter să fie înlocuit cu un alt caracter cu pronunţie sau
grafie asemănătoare; în cazul de faţă, caracterele corecte
sunt cele din parantezele rotunde.
83. Statul Jin, situat în centrul Chinei de astăzi, a fost unul din­
tre cele mai importante state din perioada Primăvara şi
Toamna. Spre finalul acestei perioade, Jin decade şi este
controlat de şase clanuri - Fan, Zhonghang, Zhi, Han, Zhao
şi Wei.
84. Wan IBn (scris în text cu varianta �) era o unitate de supra­
faţă din China antică, egală cu 12 sau cu 30 de mu (1 mu =
0,33 ha).
85. Este vorba de cei cinci împăraţi din cele cinci regiuni: Îm­
păratul Galben se afla în centru, cel Negru la nord, cel Verde
la est, cel Roşu la sud şi cel Alb la vest. Erau văzuţi drept
diverse manifestări ale zeului suprem, Zeul Cerului (Tian
7:). Împăratul Galben este cel mai important dintre cei cinci,
considerat strămoşul poporului chinez.
86. Am tradus aici yin �Î ca „ umbră şi rece".
87. Regele Tang a fost primul rege al dinastiei Shang (1600-
1045 î.Cr.), model de virtute şi guvernare.
88. Jie a fost ultimul rege al dinastiei semilegendare Xia (2070-
1600 î.Cr.), considerat un tiran care a dus dinastia la pieire.
89. Regele Wu a fost primul rege al dinastiei Zhou, despre care
se crede că a domnit între 1046 şi 1043 î.Cr.
90. Zhou a fost ultimul rege al dinastiei Shang, care a domnit
probabil între 1075 şi 1046 î.Cr.
 NOTE 151

91. Sun Zi se numeşte pe sine wai chen Y-r � ' ,,slujitorul venit
din afară", pentru că fusese primit la curtea regelui din Wu,
nu făcea parte din anturajul acestuia.
92. În carele antice erau trei persoane: căruţaşul care mâna caii
stătea la mijloc, în stânga lui se afla persoana cu rangul cel
mai înalt, iar în dreapta, un însoţitor.
 B IBLIO GRAF IE

Cheng, Anne, Istoria qândirii chineze, tr. Florentina Vişan şi

Viorel Vişan, Polirom, Iaşi, 2011.
Childs-Johnson, Elizabeth (ed.), The Oxford Handbook of Early
China, Oxford University Press, Oxford, 2020.
Confucius, Analecte, tr. Florentina Vişan, Humanitas, Bucu­
reşti, 1995.
Di Cosmo, Nicola (ed. ), Military Culture in Imperial China,
Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts and
London, England, 2009.
Han Fei Zi, The Complete Works of Han Fei Tzu, vol. 1, tr., note
şi comentarii W.K. Liao, Arthur Probsthain, London, 1939.
Hsu, Cho-yun, ,,The Spring and Autumn Period", în Michael
Loewe şi Edward L. Shaughnessy (ed. ), The Cambridqe His­
tory of Ancient China: From the Oriqins of Civilization to 221
B.C., Cambridge University Press, Cambridge, 1999, pp.
545-586.
Lao Zi, Cartea despre Dao şi putere, cu ilustrări din Zhuang Zi,
introd., tr. din chineza veche şi note de Dinu Luca, Huma­
nitas, Bucureşti, 1993.
Lewis, Mark E., ,,Writings on Warfare Found in Ancient Chinese
Tombs", în Sino-Platonic Papers nr. 158 (aug. 2005), Univer­
sity of Pennsylvania, Philadelphia, 2005.
15 4 BIBLIOGRAFIE

Lewis, Mark E., ,,Warring States: Politica! History", în Michael

Loewe şi Edward L. Shaughnessy (ed. ), The Cambridge His­
tory of Ancient China: From the Origins of Civilization to 221
B.C., Cambridge University Press, Cambridge, 1999, pp.
587-65 0.
Loewe, Michael şi Shaughnessy, Edward L. (ed. ), The Cambridge
History of Ancient China: From the Origins of Civilization to 221
B.C., Cambridge University Press, Cambridge, 1999.
Meng Zi, Mengzi (Mencius), comentarii şi tr. Fang Yong, Zhong­
hua shuju, Beijing, 2010.
Meyer, Andrew, ,, The Shi, Diplomats and Urban Expansion
during the Warring States Period", în Elizabeth Childs­
Johnson (ed. ), The Oxford Handbook of Early China, Oxford
University Press, Oxford, 2020, pp. 657-671.
Meyer, Andrew, ,, Reading «Sunzi» as a Master", în Asia Major,
30 (1) , 2017, pp. 1-24.
Miyazaki, Ichisada, China's Examination Hell: The Civil Service
Examinations of Imperial China, tr. Conrad Schirokauer,
Weatherhill, New York & Tokyo, 1976.
Mo Zi, Mozi quan yi (Mozi - traducere completă), comentarii şi
tr. Zhou Caizhu şi Qi Ruiduan, Guizhou renmin chuban­
she, Guiyang, 2009.
Pines, Yuri, The Everlasting Empire: The Politica! Culture of An­
cient China and Its Imperial Legacy, Princeton University
Press, Princeton, N.J., Oxford, 2012 .
Rand, Christopher C., Military Thought in Early China, State
University of New York Press, Albany, 2017.
Sima Qian, Shiji quan yi (Însemnări istorice - traducere completă),
tr. Yang Yanqi, Guizhou renmin chubanshe, Guiyang, 2001.
Sun Tzu, The Art of War: A New Translation by Michael Nylan,
W.W. Norton & Company, New York, 2020.
 B I B L I O GRAF IE 155

Sun Tzu, Sun-Tzu: The Art of Warfare, comentarii şi tr. Roger

T. Ames, Ballantine Books, New York, 1993.
Sun Wu, Shiyi jia zhu Sunzi (Unsprezece comentarii ale textului
Sunzi), ed. îngrijită de Yang Bing' an, Zhonghua shuju, Bei­
jing, 2011.
Sun Wu, Sun Zi bingfa (Arta războiului a lui Sun Zi), comentarii
Cao Cao, tr. Guo Huaruo, Shanghai guji chubanshe, Shang­
hai, 2006.
Sun Zi, Sunzi xin zhu (Noi comentarii ale textului Sunzi), comen­
tarii Zhang Wenru, Zhonghua shuju, Beijing, 2018.
Sun Zi, Sun Zi bingfa (Arta războiului a lui Sun Zi), comentarii
şi tr. Chen Xi, Zhonghua shuju, Beijing, 2011.
Sun Zi, The Art of War: Sun Zi's Military Methods, tr. Victor H.
Mair, Columbia University Press, New York, 2007.
Sun Zi, Sun Zi bing fa zhu yi (Arta războiului a lui Sun Zi - co­
mentarii şi traducere), comentarii şi tr. Li Ling, Bashu shushe,
Chengdu, 1991.
Tu Wei-Ming, Way, Learning, and Politics: Essays on the Confu­
cian Intellectual, State University of New York Press, Albany,
1993.
Tu Wei-Ming, ,,The Idea of Human in Mencian Thought: An
Approach to Chinese Aesthetics", în Susan Bush & Chris­
tian Murck (ed.), Theories of the Arts in China, Princeton
University Press, Princeton, 1983, pp. 57-73-
Xun Zi, Calea guvernării ideale, tr. Luminiţa Bălan, Polirom,
Iaşi, 2004.
 CUPRINS

Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . - 5
Notă asupra traducerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Notă asupra pronunţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

ARTA RĂZ BOIULUI

I - Pregătiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
II - La război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
III - Planificarea atacului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
IV - Poziţionarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
V - Puterea armatei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
VI - Puncte slabe şi puncte tari. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 9
VII - Confruntarea armatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
VIII - Cele nouă situaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
IX - Desfăşurarea armatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
X - Terenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
XI - Cele nouă tipuri de teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
XII - Atacul cu foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
XIII - Despre iscoade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
 CAPITOLELE ADIŢIONALE
DESCOPERITE ÎN MORMINTELE HAN
DE LA YINQUE S HAN

I - Întrebările lui Wu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

II - Cele patru situaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

III - Împăratul Galben îl atacă

pe Împăratul Roşu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
IV - Terenul (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
V - Întâlnirea cu regele Wu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

Principalele dinastii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153