ACATISTUL

PREACUVIOSULUl PĂRINTELUI NOSTRU

SF. DIMITRIE CEL NOU

BOARUL DIN BAS ARAB OV

2*1

DE
SANDU TUDOR

FUNDAȚIA REGALA PENTRU LITERATURA ȘI ARTA

JIC/iTIÍTíSL
nC/ITI/TíSL
PREACUVIOSÜLUI PĂRINTELUI NOSTRU

SF. DIMITRIE CEL NOU

BOARUL DIN BASARABOV

c
TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA ■. \

SF. SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

\
DE

SANDU TUDOR

I J -

FUNDAȚIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ Șl ARTĂ

BUCUREȘTI
1942
 )

JI C/i TI J’T^5 L
!
j

i
 Am început acatistul acesta în înserarea Sâmbetei Morfilor,
ajun al Sf. Duminici a Rusaliilor.
Sunt cincizeci de zile delà trecerea din această vieață a celui
mal tânăr dintre ai mei.
O rugăciune pocăită Sfănt-Domnului,
Cel cu nume de taină,
Cel peste cugetele noastre,
Nădejdea cea din veac în veac.
Pentru așezarea la loc de liniște a sufletului fratelui meu Eugenia.
Anul mântuirii una mie nouă sute douăzeci și șapte.

Desene lucrate de MAC CONSTANTINESU după icoane vechi.

6
 SEAMĂ DE CUVINTE

catistul este o mare cântare duhovnicească, tipică

evlaviei creștin-răsăritene. Dintre toate mărețele solem­
nități delà curțile crăiești ale Țarigradului, poate
cea mai măreață, mai impunătoare era tocmai această
slujbă a „Imnului Acatist”, care în grecește înseamnă
„sfântul cântec în picioare”. Nici luminatul împărat nu
putea să se abată delà canon și să se așeze cumva jos
în vremea zicerii lui.
La auzirea lui trebue să rămâi neclintit, drept ca o
lumânare care arde în încremenită slăvire. Acatistul face
parte din mistica liturgică, din ceea ce se cunoaște în
ortodoxie prin: „închinare neîntreruptă” sau „slăvire
neîncetată”. Acatistul se presupune că nu încetează nici­
odată, se reînnoiește mereu.
Dragostea suprafirească te mistue ca foamea și ca
setea și vrei să vezi încă din această viață fața cea veș­
nică a Lumii? îngenunche, închină-te, dar, mai ales, în­
cremenește întru curată ațintire, uitându-te și limpezin-
du-te de tine însuți, fără întrerupere cântând marea ei
sfințenie.

7
 Imnul acatist este una din aceste scări în duh, ce
îți dă putința să urci până acolo, până la acea zare la
care poate să scoboare peste tine Vedenia, fără a se
strica, și fără a se prihăni prin aceasta.
Cum spunea un bătrân schimonah din Muntele
Atonului, el e o „roată heruvică de cântec și smerenie"
care sue, sue mereu.
Arși de năzuirea aceasta mistică împărații, domnii și
voivozii de altădată țineau să ia parte la slujbele de
acatist. Se aduna în paraclisul palatin Curtea împără­
tească bizantină, cu toată strălucirea și bogăția sa fas­
tuoasă de aur și pietre nestimate și petrecea o zi întreagă
întru repețirile și înălțările prin cântec și mireasmă ale
acestei frumușeți liturgice.
Imn de o largă respirație sau, mai bine, o întreagă
imnologie, acatistul e un ciclu împlinit de poezie reli­
gioasă. El e un fel de total, adunat ca un inel neîntre­
rupt de cântece, și care se întoarce în el însuși ca să
curgă la nesfârșit, pe rând depanând: cântări dramatice
ce se împletesc cu alte cântări epice și legate între ele
cu litanii pur lirice.
Măreția și măestria lui e îndoită: una, din afară, de
sunet și culoare bine măsurată; cealaltă, lăuntrică, de
descoperire și tâlc dogmatic.
închis în tiparul unui canon aspru și dinainte hotărît
în cele mai mici amănunte, desăvârșirea aceasta formal
rece, ca precizia unui misterios cristal, e de fapt, numai
un fel de a stăpâni și ordona aprinderile spirituale ce
trebue să izbucnească din inimile noastre. Dar în acelaș
timp imnul acatist se arată și ca un cerc de foc și de
flăcări al tuturor avânturilor noastre încordate, prin

8
care evlavia se scrie și crește mereu în jurul unei vieți
sfinte, care a fost aleasă din firidele calendarului, ca să
ne stea în față nouă, drept izvod de îndumnezeire.
Astfel acatistul în întregul său e un fel de savantă
împreunare de înțelesuri mistice și muzicale, care pă­
trunde și se repetă la adânc, în rânduiala de amănunt a
sumei, a cumpănirii părților și până a fiecărui stih în parte.
Așa, după un „condac”— ceea ce în elinește înseamnă
iatac—după această scurtă rugăciune intimă, ce totdeauna
e un dramatic dialog cu Dumnezeu, urmează fără abatere
un „icos” — adică monument — bucată imnologică mai

mare și narativă și care la rândul ei se încheie cu o

litanie, cântec de laudă. Ritmul acesta, de trei feluri de
imnuri, crește de douăsprezece ori de-a-lungul viețiiîntregi
a sfântului sau sfintei căruia îi e închinat acatistul, îm-
binându-se într’un tot nedespărțit. Cele douăsprezece
cicluri interioare, odată terminate, acatistul se începe
iară delà capăt și așa pururea, la nesfârșit, către starea
de răpire.
Se atinge astfel dumnezeescul, unicul, tainicul, între
marginile unui șir de cântece, cu toate că la arătare imnul
acatist pare numai un prilej de laudă, cuvântul de hram
al unui anume sfânt cuvios, chiar foarte neînsemnat.
Fără îndoială, nimeni nu poate să primească și să
înțeleagă, necum să încerce o bucurie, sorbind din acest
fel de poezie, dacă nu a fost niciodată chinuit de foamea
și setea contemplării.

9
 Iar acum, toată râvna aceasta de cântec pravo­
slavnic, a noastră, dintru acest nou acatist, încearcă și
vrea să-și înmulțească sunarea stihurilor cuviincioase, ca
un praf de aur muzical, ca o adăugire mai mult la marea
podoabă ce se cuvine a aduce „smereniei cu nimb” a
sfântului căruia batem mătanie.
Cuvios, necunoscut din prea umilită sfințenie, este
acest Dimitrie cel nou. A fost văcar de sat în Basarabov,
nesocotit de toți, ca un om de nimic. Și s’a făcut pusnic
apoi, pe malurile râpose ale Lomului, tot atât de nebăgat
în seamă și neînsemnat. Vieața aceasta neștiută și aco­
perită s’a risipit fără armă, iară mormântul i s’a pră­
bușit cu totul, după o grozavă furtună, sub pietroaie, la
fundul răului, printre ape.
Curgere de îndelungată vreme s’a scurs ; zic unii să fi
trecut chiar un veac sau mai mult, delà această ultimă pecet­
luire sub uitare și moarte, când într’o zi Sfântul se trezi
în chip cu totul damnezeesc, la o trăire nouă și uimitoare.
S’a întâmplat, în acel sat dunărean, al baștinii lui,
o fată zăcând la pat, grea bolnavă, și i s’a făcut ei
noaptea vedenie. Rudele și poporenii satului, după amă­
nuntul arătărilor acelei fete, s’aa pornit la râul Lom, la
locul cel văzut prin vis. întru acest fel l-au fost scos,
dintre apele care îi păstrau moaștele, pre Sfântul nostru
de care nimeni nu mai știa.
Și Dumitru, văcarul și pusnicul cerșetor, abia de acum
începu să-și trăiască adevărata lui vieață, vieață de minuni
făcătoare, minuni ce se ivesc și înfloresc mereu și cu
putere în jurul raclei în care îi odihnesc oasele.
Norodul nostru cunoscu repede în el pe vasul cel
ales, descoperit prin semn, nouă spre alinare. Aleargă

10
norodul spre el întru toate nevoile și lipsa. El ne umbrește
cu nevăzuta lui oblăduire, stând azi de pază peste
sufletul drept-credincios al Țării-Rumânești, în biserica
cea mare a sfintei Patriarhii.
Așa prin puterea și voia Viului Dumnezeu s’a arătat
acest sfânt printre noi și s’a desăvârșit pre sine in cinste
și faimă duhovnicească. Dintru această mare dorire și
carată evlavie românească, care totdeauna l-au împre­
surat, sfântul Dumitru cel nou Basarabovul crește printre
noi și se împodobește, cu ctitorie, cu hram, cu șir întreg
de semne și sfinte legende, cu petrecerea vieții scrise la
mineiu și cu acest acatist de citit la strană și cântat
neîntrerupt întru prea-fericită bucurie.

11
 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din
30 Mai 1928, a dat întărirea și binecuvântarea sa pentru ca acest
Acatist să vadă lumina tiparului.
Prin adresa ca Nr. 291, din 13 VI. 928, /. P. S. S. Pimen,
Mitropolitul Moldovei și președinte ai Sf. Sinod ne încunoștinfează
despre aceasta: „cercetând lucrarea intitulată: Acatistul Sf. Dimitrie
Basarabov și apreciind valoarea ei, atât din punct de vedere literar
cât și al păzirii intacte a adevăratei învățături a Sfintei noastre
Biserici, aprobă cu elogii tipărirea acestei lucrări. Primiți arhie­
rești binecuvântări. Președinte, PIMEN al Moldovei“.

12
PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU
SF. DIMITRIE CEL NOU
 '•f

({
s?)'
r
.'•/í ■V
l
Ï;. '• -

t >

I i

l
'■J ■
■i

-V

î'* i'

i
*

■? ;

1*,,' •
 ărire Ție Treime, înțelegerea neînțeleasă,
Mărire Ție Fecioară de-a-pururi curată Mireasă,
Mărire vouă Arhangheli, oștiri întraripate cerește.
Mărire vouă, Prea-sfiuții, aleși, pecetiuiți duhovnicește.
Mărire Ție Cuvioase Oimitrie cel nou Basarabov
cel căruia cânta-vom acatist din stihul acestui ceaslov.
Mărire Unuia-veșnic prin carele lumile țin.
Mărire de-a-pururi, in veacuri. Mărire. Mărire. Amin.

4 17
 I

CONDAC

2*
 i

i
r >',

i
z

1.
V
}

' ■-■-û' K s
, î

■I

f '

*>

. - r
t
XT
-i ♦ •'
< , ■:
î
•> ’
s
■: l.' ■'
J «
t

( 'Í » i r<
>
A

c "*■ .■■ '■ f

I
* .
4 ;ki,

4
»»
 .♦

! Tu, Tată, vechi de zile, ce ții lumile în palmă !

Vâlvătae fără umbră, ce doar nimbul pot să-Ți văd,
ghicitură ca ’n oglindă! Chip de orbitoare valmă!
Tu, ce treci in spaimă sfântă prin furtuna de prăpăd,
dulce să ne îngâni apoi, cu țimbalele din vis,
toată vraja ce ne-așteaptă peste somnul de sicriu!
Tu, Acel ce proorocii, în Scripturi de foc, Te-au scris:
« Dumnezeul peste oști, Domnul Dumnezeul viu » !
Ție, în talaz de dor, îți suim, suflarea toată,
din țărână pân’ la stele, delà schivnic pân’ la gloată,
pentru Tine, întreită perindare de sfânt imn:
Aleluia, Aleluia, Aleluiă, Amin.

21
 I

ICOS
Dulce la vedere, dulce la mâncat
raică roadă de lemn fermecat,
moartea din sămburul miezului tău
așternutu-mi-a trupul pământului greu.

25
 în țărână aspră, drept Icoana Ta,
formă împlinită cu mâna m’ai strâns.
Sub lumina-Ți sfântă mi-arse huma grea,
pârguind spre carne, de vieață pătruns.
Și Ți-am fost, eu Omul, rod și semn supus,
prin care pe toate numele Ți-ai pus.
Taina libertății, care m’a sădit
domn să fiu pe fire și peste jivine,
făcea să-ți răsfrâng, din chip însorit,
slava Ta pe apa lacurilor line.
Izvora în mine, măreției Tele,
bucuria lumii ce-o cântam la stele.

27
Insă, șarpe verde mi-apleca din pom,
creanga grea cu fructul morții, purpurat,
de se-aprinse, oarbă, pofta mea de om;
și-am mușcat din miezul primului păcat.
Mi-a intrat în sânge binele și răul,
vrui să cuprind totul, să fiu Dumnezeul.
Insă Tu, de flăcări portar zburător
ai pus intre mine, și ’ntre ce râvnesc,
să storc pâinea vieții, țărânii de-ogor,
și rupt veșniciei, trup să mă ’nmulțesc.
Număr de nisipuri fiii lui Cain
îți izbesc din arcuri săgeți in venin.

29
 '■' ' Î*
I
t 1
<•

3
A

31

■■

■ ■ J ;
Și din sporul urii ce-a nelegiuit,
știința răsvrătirii-și sue trupu ’ntruna,
un turn vavilonic, spre cer clădărit,
din trufie-aproape să ajungă luna.
Așa-Ți duc prin veacuri, oamenii, hulirea;
prin tăgăduire vrând dumnezeirea.
Zi de noapte ’n surle, din înalt Te cheamă;
dar cerul rămâne neclintit senin.
Zi de noapte ’n semne uneltind blesteamă
roși de ’nspăimântarea aceluiași chin.
Dar Tu, Sfinte Doamne, când ai socotit,
din milostivire, soroc de sfârșit.

31
 y
•' , .' • S'ț „

.' x-,* * , '.‘i <• •■ ',

’ 4
'' ’
, «i-<

V
t

■/

» y'.
'■ i

>'■■■
' V. '

?
■ ■
■ '. :^
X' -' ■

, J

'/

'5.
■ •■ < ' r

'S
 cu smerire adâncă, printr’un darnic semn,
dragoste, sub chipul Omului, Te-ai dat.
Ei ți-au spart chivotul, răstignit in lemn.
Tu ne-ai dat, prin moarte, trupul înviat.
Așa, iar, iubirea-ți ne-a răscumpărat:
la veleatul roșu lui Ponțiu Pilat.
întrupați, în Tine, Bisericii vii,
sfinții se fac nouă ca vița de vin,
din butucul Vieții rodind, sfintei vii,
strugurul jertfirii, sânge de sfânt chin.
Pe pristol se umple potirul prea-plin,
din pilda ce-ai scris-o pe fruntea cu spin.

s 33
 i

'ț_

' »

C'

...
V ." " ■
■■
.A.Ai '■ ó'-- •’ - '.

. Íí....'
 plinătatea lumii să se împlinească.
Intru-aceasta, Doamne, din stih de ceaslov,
în suiri cânta-vom, să se proslăvească
unuia în Tine sfânt Basarabov:

»♦ 35
 J

■ ,î

»
'■4

' 'J
»

. A..

f-

! '■ '■' ' -d

i '■ ■ ■-' ' ?

t
r

7
/
■.,. ■ ■■.. ■ •-., : ■7^- '■ '. ■ •4
“•f
 ucură-te mlădiță din Biserica vie;
Bucură-te aluat de cereasca bucurie;
Bucură-te cel vămuit prin foc de ’nfricoșare;
Bucură-te temei spre zidit in altare;
Bucură-te văpaia dornică să ne îndrume;
Bucură-te revărsare de har peste lume;
Bucură-te vădire că se schimbă pământul;
Bucură-te întărirea nădejdii in Sfântul;
Bucură-te împlinire în trupul lui Hristos;
Bucură-te așezare la locul cel frumos;
Bucură-te temelie din fildeș de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou Cuvioase.

yi
 II

CONDAC
■>^«t*î. *
.s
■ Í'
‘.J /W

J _

''*•

. K
 ie al nostru sfânt de țară,îți grăim cu glasul nou,
că flămânzi de vechi evlavii, din vremelnic iți tivim
in găteală de lumină și de umbră, gândul tău.
Tu te fă duhovnicește un căuc, ca să sorbim
Apa vieții ce se schimbă lapte ’n spic, cuvânt in om.
Și să stăm ne ’ngăduește în de-aproape radii tale,
ca prin osul tău de-ales să slăvim pe Domnul-Domn.
Oasele tele să sune, ca niște sfinte cavale,
râvna noastră ne-rostită și înfrânată ’n lutul lenii.
Și ’ntovărășind cu-avântul și tot tâlcul vieața ta,
toți, cu suflete înalte, alăute de smerenii,
să suim, împărătește, cântul sfânt: Aliluia.

41
 II

ICOS
Cam vedefi, sunt an obraz de văcar sărac
sub crâmpeiul de cer, lângă apele Lomului,
norii, pasărea, vântul, tovărășie mi se fac
la pânda de bivoli și la semnele Domnului.

45
 a să luăm aminte cursul vieții tale,
sfinte, fă-te nouă bun toiag de cale,
cu spor să răzbatem file din carte
și din râvna trează, întru căutare,
să te-adune mintea, din vremi de departe,
să ne mergi nainte inel de-arătare,
dăinuind aevea, ca o slovă sfântă,
pentru gând și suflet ce bine cuvântă:

Știm c’ai dus asprimea din copilărie,

nu cărturăria plină de zădar,
nu vreun meșteșug spornic de trufie,
nici negustoria iscusită ’n zar.

47
Te-ai dedat din voia ta cea nedibace,
ca să paști in miriști cârd de dobitoace.
Fără preț, boarul satului ai fost.
Cu nuiaua verde duceai neagra turmă.
Praful și copiii, în alai de prost,
pe ulița largă, te duceau din urmă.
Păzitor de bivoli în câmpii ai stat,
singur, cu tăcerea nopții ’n revărsat.
Zdrențe pe trup schilav, nod scaeți în barbă,
nebănuind nimeni că ești vas ales,
tu grăiai cu ploaia, pasări, sfârc de iarbă,
de sporeai in tine sfântul înțeles.

4 49
Atâtea nopți treze urzi ’n tine stele,
și atâta soare luă visele tele,
de vedeai la toate cele ’nsuflețite,
ce treceau sub zarea ochiului tău dus,
milostiv, în creștet, inele sfințite,
vrednice de lauda raiului apus.
Duioșie adâncă, umezeai în geană,
când tu întâlneai ochi de lighioană;
fiindcă in privirea înjosite! fiare,
ghiceai Dumnezeul cel acoperit
de făptură, insă neascuns, pe care
nedesăvârșirea
♦ mai mult l-a vădit.

4* 51
Dar cercetă-i calea cea nestrămutată.
Totul e vremelnic ispitit odată.
Și ’ntr’o zi, cum glasul zărilor te cere,
călcând urma turmii, cu privire ’naltă,
din nesocotință, sau din nevedere,
călcâiul opincii, în iarbă invoaltă,
turtește cuibarul unui pitpalac,
de te-a rupt din cuget un scâncet sărac.
Toți puii uciși, tot cuibul, o rană,
un chiag gros de sânge și de paie ude,
stă încleiat gros de talpa țărână,
sub care s’au stins sufletele crude.

53
 A

■t
■t

, ' ,4 V-Ä-uyi' {ïà /'

_'ííV>zV'
 iV-

Un țipăt ai dat, de sfârșit de leat,

ți-ai pus bâta ’n piept, greu încovoiat,
și-ai prins să te tângui, în chinuri o mie,
să-ți socotești fapta ca un greu omor,
și din ceasul cela, ursire pustie,
ți-ai poruncit singur, din gând râvnitor,
de-ai canonisit, cu blestem de frică,
stângul ce zdrobise cuib de păsărică.
I-ai hotărît strașnic, trei ani de pedeapsă,
in șir, zi de noapte, să-1 porți neîngrijit,
neîncălțat, uitat, gol până la coapsă.
Și așa l-ai dus cum ai sorocit.

55
 vara ’nvăpăiată lovindu-1, rănindu-1,
de ciulini, de pietre, prin gropi colțuroase,
iarna degerându-1, nemilos izbindu-I
cu ger și cu vifor, cu ghețuri tăioase.
Umblând, in răznire peste deal, prin râpe,
cu-un picior desmetic, altul gros de cârpe,
ducând in privire surâsuri străine,
satul tot te ține drept sărit din minte.
Și câinele ’n uliți cu lătrat te-aține.
Tu îți vezi de gânduri și nu iei aminte.
Alături de hulă treci nestânjenit,
fiindcă în privire porți minunea prinsă

57
 í?WWWi:?íWP'’'^''k^3í5íxWF-íí. -
-S-'k■:'‘kiîâ;V
(

• '■ -• • '-^
•. ** i-
• ,^ > •-*

.'t

■k
Mi:
Z •P

V»

!
,v
j

l!

li 4

Í
Í
i
4

i
i

• î'f'.f'?'’''«*

r
 și tânjind de cernri, îți duci covârșit,
in floare de flăcări, inima aprinsă.
Dar noi pocăiții, astăzi, te rugăm,
milostiv fii nouă ceia ce-ți strigăm:

59
 ♦
ift

ucură-te gingășie de suflet sfiit;

Bucură-te asprimea de canon neclătit;
Bucură-te lamura dragostei dumnezeiești;
Bucură-te oglindire de luceferi cerești;
Bucură-te cel tăinuit de obștescul erez;
Bucură-te că pe Hristos porți in al inimii miez;
Bucură-te pricină de semne neașteptate;
Bucură-te olăcarul smeririi înalte;
Bucură-te cel cu funia lepădării încins;
Bucură-te că nașterea și moartea ți-ai învins;
Bucură-te însuflețire obrocită sub oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou Cuvioase.

61
 •y

:î.

tr

ht?
 III

CONDAC
 )

••1

í - . y/ ' : .
 u sărac, uitat sihastru, basarabov neștiut,
tu ești indrăznirea noastră, ce din umbră, rușinați,
la picioarele străpunse ale Celui-Nevăzut,
in țărână, batem fruntea, de trufie lepădați.
Fă să urce, fără țărmuri, ruga noastră, tot mai vie,
s’o asculte din vecie. El, izvorîtorul milei,
să simțim, sub lacrămi blânde, cum se sfarmă ’n
bucurie,
inimile împietrite de nimicurile zilei.
In priviri, din nou, cu floarea viitorului Sion,
să pornim oștiri sonore ce deschid venirea Sa.
Toată stavila prihanii, negru zid de lerihon,
să se năruiască ’n noi cântând nou Aliluia.

65
 III

ICOS

6*
 -
iii

i
à"'
t

b'

I t

I
M’am dărait la un schit meșteșugarilor lui Dumnezeu
să făurească din mine duhovnicescul mire,
mai potrivit să trăiască dincolo de fire;
prea e strâmtă lumea asta pentru sufletul meni

69
 i văzând că ’n lume firul de izvoare
curge mai departe, apa trecătoare,
ai ieșit din satul unde te-ai născut,
la o mănăstire mucezită ’n peșteri.
Ai lăsat cireada mugind la păscut
si te-ai dat in mâna schivnicilor meșteri.
In zaconul tagmei, vajnicul Cuvânt
te-a cioplit călugăr, ca pe lemnul sfânt.
Cărturar ce duce slovele umflate
n’ai fost, Cuvioase-din-Basarabov.
Mână țărănească, degete crăpate,
răsfoiau stângace file de ceaslov.

71
La învățat de pravili siliși cât se poate.
Nu vorbeai prea multe, te sfiai în toate.
Nu ’ncercai vreodată să ieși la iveală.
Iți plăcea tăcerea lină să te prindă,
ațintind, sub candeli, sfinții ’n zugrăveală
și să fii la slujbă cel din urmă ’n tindă.
Părelnică umbră ai trecut prin vieață,
până la sorocul schimbării la față.
Cunoscând și vremea sborului din trup,
ai pornit cu duhul pe drumuri de soare.
Făclie smerită cu parfum de stup,
poveste mai mare vieața ta nu are.

73
Și ’n a treia seară, când din stup ceresc,
in albine de-aur, stelele roesc
neagra nopții floare, ți-a fost îngropat
trupul tău de schivnic, fără de sicriu,
în curată piatră, pentru somn culcat,
cusut pusnicește, gol, în antiriu.
Pacea ta n’avea semn decât un pom,
strașină cu umbră lângă râul Lom.
Acolo ’n buruiană, țărm sălbătăcit,
pietrele, în scorburi, trupul ți-astrucau.
Bolțile de peșteri, unde ai asfințit,
curgerea de ape, psalmi ți-o tâlcuiau.

75
i

Curs-a din calvarul vremii mult veleat,

de când pentru ceruri și humă te-ai dat.
Veacuri luminară trufia, pe frunte
de cetăți și țară, voievozi, împărați,
de oștiri, noroade, de codrii și munți,
ca s’apue ’n urmă, colburi preschimbați.
Așa, schimbăcioasă vremea-a vremuit,
până ce odată, vremea s’a ’mplinit.
Și-au venit puhoae, din potop de munte,
încât lemne, pietre, din țărm au pornit.
Au căzut în ape mormântu-ți și-o punte,
ce erau aproape peșterii cu schit.

77
 ; ■

"5

'f

‘ -Í- ■
»
Și-au rămas căzută osemintea ’n fund.
Oamenii din partea locului, văzând
cum jucai rotire de foc peste undă,
socoteau că ’n prunduri comoară de bani,
in cazane grele, trebui-să se-ascundă.
Aurul tău sfinte bănuiau de ani.
Insă ocbiul nostru minunea nu vede,
mintea noastră oarbă, taina nu o crede.
Intru-aceasta, sfinte, mila-ți pentru om
fă să ne înfașe sfântă luminare,
să cântăm și ție întru Domnul-Domn,
muzică curată, în sveltă cântare:

79
i

•'
i

iV
f . '."r*,
t

■. ■ i

Í.

r\
 ucură-te pildă de vieață duhovnicească;
Bucură-te veghetor sub candela cu iască;
Bucură-te punte spre limanul suprafiresc;
Bucură-te tiparniță de chip călugăresc;
Bucură-te cel în prundișul apelor ascuns;
Bucură-te că în tine lucrează cel Nepătruns;
Bucură-te cel ce știi cântul râului lainic;
Bucură-te cel ales să fii Domnul crainic;
Bucură-te luminare ca focul pe comori;
Bucură-te cel vălurit de ale lumii vâltori;
Bucură-te dăinuire vajnică de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou cuvioase.

81
 IV

CONDAC
’*: ''‘•
M' - M • ■'î '’ '■ '* 'i ,'' '*/ M-'

:șiîr * .i-;-?

,'.r --Tv/‘4r ' )’ - fiii;'

!
' > ' X, ■', ' .■*;

' ... 'r

<■ r-’^'v

(,

(J
r.

y I
1

-t

< .. . » C '4 A r * • Â*-

r
“ ■’■ -Ç- ■ -^ • - ......................... . ■■ •.-

'v
 u, călugărie albă, ce-ai păzit cu gând zelos
mădularele-ți curate, fiindcă ’n noi ca ’ntr’un chivot,
tu știai că odihnește răsuflarea lui Hristos.
Tu, ne-ajută să cinstim, sol în Donmul Sabaot,
pe Cel ce in noi adastă ca un oaspete tăcut.
Aripi nevăzute ’n noi, râvniri de ceresc înnot,
să ne sue din acatist peste patima de lut.
Vălul care ni-L ascunde să se sfâșie de tot,
să putem și noi ajunge vas curat, un vas ales,
plin cu untdelemn ceresc, din ungher a lumina
candelă ce pâlpâiește pentru Sf. înțeles,
căruia cu-avânt cânta-vom de trei ori Aleluia.

85
 '•jl
z

4
1

Í
 u, călugărie albă, ce-ai păzit cu gând zelos
niădularele-ți curate, fiindcă ’n noi ca ’ntr’un chivot,
tu știai că odihnește răsuflarea lui Hristos.
9 »

Tu, ne-ajută să cinstim, sol în Domnul Sabaot,

pe Cel ce în noi adastă ca un oaspete tăcut.
Aripi nevăzute ’n noi, râvniri de ceresc innot,
să ne sue din acatist peste patima de lut.
Vălul care ni-L ascunde să se sfâșie de tot,
să putem și noi ajunge vas curat, un vas ales,
plin cu untdelemn ceresc, din ungher a lumina
candelă ce pâlpâiește pentru Sf. înțeles,
căruia cu-avânt cânta-vom de trei ori Aleluia.

85
Prin somn de bolnavă fecioară m’am strecurat
la cearcănul de lumină din lăuntricul văzduh,
in carne de vedenie, arătarea mi-am întrupat,
și-am glăsuit către copila deșteaptă în duh.

x
89
 V Seața ta începe, ciudat, cu sfârșitul,
după ce-ai ajuns de veci adormitul,
uitat neatins, peste vremi cruciș,
împietrind în prunduri un trup al tăcerii,
ce-și ascultă, moaște, cu ochi mari deschiși,
printre ape, ceasul nalt al învierii.
Că precum, de-a-pururi, vieața pământească
ți-ai ferit de râvna și grija lumească,
ascunzându-ți neamul, părinții și fapta,
întru bucurarea pusnicilor meșteri,
ferit, neștiut, migălind de-a-dreapta,
cărarea ’nspinată, prin pustiu și peșteri.

91
 tot așa, spre moarte, când te ’ncinse somnul,
cu spor neînvins te-ai rugat la Domnul,
trupul tău în ape să-1 facă ’necat,
sub vajnică silă de canon să-l pue,
și rămas sub vreme, de oameni uitat,
pe Lom între pietre, la fund să-1 încue.
Chiar și după moarte te temeai, smerite,
de primejduirea căderii ’n ispite,
ca prin slava care, moaștele-ți aflate,
pe lumea aceasta o ar dobândi,
nu cumva să luneci cărării curate,
si să-ti scazi din cinstea Sf. Bucurii.
* i

93
 r..'v

1.
J

i'îi
i'.
•■ ■ 1

-Í

■f-

V
•?'-

t
M ■.,

ii’î^
■R

' ''s 1. * IV
Așa, cât voit-a Domnul Biruinții,
Cel ce proslăvește după voie Sfinții,
și ’ntr’această lume, și ’n cea viitoare,
ți-ai însingurat moaștele in piatră,
sub o pază bună, sub prag de vâltoare.
Iară când fu clipa, din veac arătată,
să se curme tibna sub care-ai râvnit,
și să te descoperi, spre folos sporit,
înger te-a pornit, fără de zăbavă,
pe căi ne ’nțelese, prin noapte de lut,
la o copilandră din duh-rău bolnavă,
glăsuind prin pacea somnului tăcut:

95
« Ție-ți sunt tămadă, din prund de vâltoare
de ’nălța-vor iarăși oasele-mi în soare ».
I-arătași și râpa, prin ochian de vis:
două pietre sure, unde-ai potmolit,
de-ți păstrau tezaur, trupul tău, închis.
Prin minuni sorocul trebuia plinit.
Alba-dimineții află fără chin
pe fecioara, trează, sub cearceaf de in.
Și când toți din casă lângă pat stoliră,
glasul lin de fată limpezit a spus
visul ce văzuse, vorbe ce uimiră.
Cum închis cu nimbul Celui-mai-presus,

7
97
 ca un scut de flăcări ne vei apăra
de drăceasca iasmă, de ispită rea,
de boala cu duhuri, de gândul murdar,
de sborul pe-aripa înrăită-a glumii,
de spaima nebună cu chipul de var,
de fierul ce-1 poartă Prințul roș al Lumii.
Pentru-aceasta, sfinte, sburdalnic strigăm,
sus spre înălțimea bolților cântăm:

7* 99
J

il

«
n «w/ti *«v M *

ï
 CvSLIC--. .i .D-;

ucură-te stăruință în dovada Sf. Cruci;

Bucură-te ram raic ce în veac nu usuci;
Bucură-te iubire aplecată peste noi;
Bucură-te pridvorul minunilor noi;
Bucură-te ivirea zorilor pe văzduh;
Bucură-te parafă a Sf. Duh;
Bucură-te chezas de ne’ndoioasă tămadă;
Bucură-te prilejul necredinței să vadă;
Bucură-te biruința lumii în beznă;
Bucură-te obraz-sfânt, din creștet pân’ la gleznă;
Bucură-te hărăzită ocină de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

101
 •ç

d'

A'

i
 V
CONDAC
 oamne,
e mai viu, mai cald, în veac sfințitul Tău nume,
ca lumina ce aleargă pârguind întreaga lume;
£ mai tainic ca o șoaptă a pământului in zori,
când prin lăncile de trestii nasc izvoare de fiori;
Mai grozav decât un strigăt, repezit ca o cascadă,
ce-și înalță, rupt din luptă, groaza sângelui pe spadă;
Și mai blând, ca limpezimea din carafa lunii mari
revărsată ’n apă-albastră peste munții de cleștar.
Tu ești vraja ce ’nfășoară vestitorul tău trimis.
Tu-ești adevărul-fulger, năzărit prin porți de vis,
și în sfinte oseminte trăinicia-i taina Ta,
Unuia cărui cânta-vom cântul sfânt Aleluia.

105
Oamenii pe farm, grămadă, au căzut închinători
lângă moaștele-mi curate, ridicată din văltori.
Mintea lor înmărmurită n’a ’nfetes cum se cuvine,
că minunea mea își are tâlcul dincolo de mine.

109
 pornit norodul din ogrăzi, la râu,
in chervan agale, preoți sub odoare,
pe toiege, babe gârbove din brâu,
copii stârnind colbul sub picioare.
Frunzele pe pomi lin binecuvântă,
pasările ’n sbor, vestitoare, cântă.
Și cu psalm pogoară alaiul de țară,
prin luncile gârlii, sub pânza luminii,
ce lunecă neted spre ceruri de seară.
Și la treazul ceas când sângeră spinii
pe cleștarul zării, ziua răstignită,
când se domolește apa ’n râu umbrită.

111
 íí5®i"^^'?'ÍA'f' *’ ÎP*" I >' *? 5 '? ' ‘ ’Af ’ -i " ' ’-'i" ■>' '

'.■•''■iC: 7\< '■'■.< , •; X. - "■ 'i": ' ''-■'

»r» ‘
Ç V ’ î

‘1

'^'V

■ ’*!** î*'''-' ' ■

. »

3
 au nimerit locul, visat de fecioară,
unde au aflat, ca și altă dată,
gingașe, verzui, focuri de comoară.
Și privind cu râvnă unda tremurată,
ca ’n oglinzi ciudate, licărind în fund,
ți-au zărit mormântul împietrit de prund.
Scoici, nisip și ierburi, înflorit tivesc
piatra ’n care trupul, ca în strai încape,
piatra și cu somnul ce-ți pecetluesc,
pentru veșnicie, nestricarea ’n ape.
Sus, de afară, lumea, de pe țărmul dungă,
cu mâinile ’ntinse vrea să te ajungă.

H 113
>VX
•';V. - ftș?
/

i' ‘ Ï '

' ■

,
p'-, -' -f

• ,-f

> ,. 'JÎ-Î ► î. ; ;
Opintind bărbații, mormântul ciudat
ți I-a fost trecut de-al apei hotar.
O clipită ’n zare te-am zărit schimbat,
sub boabe de soare, cu trup de cleștar.
Și ’n străluminarea de sveltă stâlpare
se-arată ’n vădire slava-ți viitoare.
Tu, pândar la tauri negri și păroși!
Cei ce te hulisem ca pe prost în sat,
cu ochi mari privind la tine fricoși
piatra ta prelung, șir am sărutat.
Fericit bărbatul ca un stâlp smerit,
sprijin pentru Casa Domnului cioplit.

8* 115
Pentru aceasta sfinte, întru lăudare,
izvorul simțirii, harnic cumpănim,
și dintru migala cu aromeli de floare,
rodind vorbă plină, din belșug rostim:

117
 ucură-te faptă vie ce țâșnești peste lut;
Bucură-te aflare din vadul cel neștiut;
Bucură-te floare de iezer ceresc;
Bucură-te heruvim cu veleatul pământesc;
Bucură-te că ai fost derâdere în sat;
Bucură-te că ’n nestimata slavii te-ai schimbat;
Bucură-te că-ți sărutăm mâinile subțiri;
Bucură-te maramă de drepte ocrotiri;
Bucură-te podoaba fericitului sărac;
Bucură-te mărturie atârnată peste veac;
Bucură-te putere ce dormitează ’n oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

119
 >
íe
í

Sxí.

... .,v. V............ ■ '‘íí"'” ■■

•>z ; :

'y

: ' ■ ''.''--Atói,..,, '. / '

'.> '•
.■í- ., , <

.:■ . • - , '•

■<

’h.

»
>

■ ■
 «

VI

CONDAC
 ! Tu înger ce undești pază dreaptă peste om;
Tu, ce ’n fiecare joci străvezimea ta ușoară,
fie de umblăm în soare, sau pe apele din somn;
Tu, acela ce veghezi, până vieața se pogoară,
ca să treacă peste zări, prin întoarcere ’n pământ,
pentru cealaltă vîeață, tu poți spune taina cum
putrezirea nu pătrunde moaștele celui prea-sfânt,
și cunoști cât ii de lung cel mai de pe urmă drum,
pentru cel menit să fie mărturie pentru noi,
cel ce-și rupe trupul viu, ce zidește carnea sa,
pietrei sfintelor altare, până ’n Ziua-de-apoi,
când cerește vom ’năița ultimul: Aleluia.

123
Alai bisericesc m’a scos din singurătate
cu rotocoale și mireasmă de cădelnițe grele.
Intre făclii trec plutind, peste câmpii și printre sate
să slujesc și după moarte, prin oasele mele.

127
 oaste neatinse, peste veac purtat,
cu trupul lucind de aur curat,
migălos din pietre, sfinte, te-au desprins.
Proaspăt pe velința tărgii, cu cearceaf
până peste față coperit întins,
te-au urnit in zarea de amurg și praf,
7
să te ducă ’n cinste, pentru înoptat,
spre un povârnit paraclis din sat.
Gloatele din frunte, lemnul crucii țin.
Ca ’n tipsii subțire sună sfântul vers.
Isonul de preoți prohodește plin.
Flori de fum tămâia năpădește ’n mers.

» 129
r J4*i >

*' - -i’?» i’vhr / ;

I •'«.**' *
t' i ?//’. « l*. "f '1 • » * ' w?.**' " » iif *
"'^iTSÎ'V^ hl‘ f
1 *v 1* ,*^
■Í»* '

<’ *•.
fi
h- ■ - ïMæSWw» ’A * i x**^?âov?5]^
* *»h»»
t • ,'■»■’ • ' / Ä3W
* I f fi*
y
$ À; ^J>. 't ' i. «./j.- ' *
.Í* » •*-* '’î? ’ /v*
í' J!' ,' ’ - IÄS ” ‘'/Î14? i' I sresH&'a./iî '”’ X ii< E -,
» ï • .

i\- 5‘’^ir, s
*\ 'i«-
l J, Hwte
vVSw
‘l'.B '* ■‘ir RÂWs
,'i f vs'à^ïîÀ’i -r '•'tSXî
•>
®îB m► "»r 3/-«Â * t j,* î r* **
^.,. A fI
Bl:-is"„
f'
'<• .,-fâ-w..; ■»•„ ,'• '■i.«,'’,'teș-i'i,.'!, ' '}4i\-
»'4?' wf
b'**
li
w
V ^Wi3i
' *
f

î;.." ■’ ^ ■ j *. rti?
t Víííf
1,
,1 s!
\'î’’ .,>/
*•,
iW/j
«■»«
F
-■<;
f
W-ktÆ
/
*ț»
wfe '^^4wwWfeWWâ
î*« Í /% /»n-f
■
^'Î’hüjîî

’k ‘' -’■• ■* .^^- ^‘.' ;'i^;

5«r'&,
wlíHC
'' '' ' ’,
ÎOT4 ('»î
Ï,; J- -tf .• ’t-
'??//. A'sí-í'.’Y.
,.i<''
H, ‘'-'’*‘' ■ ?/
!ș.; ■ .f}:IÎ,'M*1^'?' ;;4^:
■ î
/WțSi'-iî.’iE' ÿ
•'• i..'.»< '?;:! Î.-M- '• /j. *>i ‘67 Î-^ • ;’r?V -5
V S 'A
V ' '' /' Í ÎÂW< » ' -.if
f 't * w
>- ■?<>. •

SÄW » t<
- î'‘ÎJ
i

fô ii- \’;?'’-7 '4 w'i"'

* /iWSâ WÄ®,
>'5
ix '-tt ".,'< ’\
5î{b'>, .’?■'. '■ WBa . -■*;,/ 2ÍÍ*, siraB , '•f'
'5

WoWi ti Av ^‘^''/A
'■"Î!» s y < '
Àÿ/«."?' .< -‘i*

-^"' - -1 ’f z^'îî' V" ' ,;■/ / >'â- ,-;x' .s ''• ,-,

8
S f, - 7, - j.,' ;s'- ‘ ’ .*<, H4- ,iț

‘.■'íií.r'íí/.í.'Eír
' ^' i-'.-''i.{-,'"»"'\''V -“(7>'.i<',* / M

'<■- 7 “Í ; A' 1 ', j í^ 't^S/v'., '

«tv ,'*.>> ' V i-b ,/■-<,7/ ■«/',■%''•
Când te ridicară, un vânt volburat,
fără de cuvânt, de ’n jur s’a iscat.
Pe brațe voinice, în văzdub suit,
tu arăți războinic, sticloasă-arătare,
biruitor teafăr peste oști ivit,
sub platoșe rece, de sfântă ’nghețare.
De-acum, chivot vieții, vei pluti, departe,
peste râu de oameni, capete plecate,
lunecând in cursul păcatelor humii,
cu toată durerea noastră încărcat.
înecat de larma zadarnic’a lumii
vei trudi sub slavă, trist și înșelat.

y« 131
 ■i

prin valuri de smirnă, prin făclii aprinse,

peste pardoseală de strae întinse.
De-acum, rând, pe umăr osul tău purtând,
zestre de har, nouă, de la Donmul Domn
pogorît adânc în cel mai de rând,
cel mai neștiut si din urmă om,
ne va ocroti, întru pocăință,
să-ți sunăm viteaz stih de biruință:

133
 ucură-te armătură de suflet fără pată,
Bucură-te rasă aspră cucernic purtată,
Bucură-te vedenie ostașului sub har,
Bucură-te chip lung cu străvezimi de chilimbar,
Bucură-te pavăză ce ne umbrești în nevoi,
Bucură-te izbândă viclenitului război,
Bucură-te surpătorul îndemnului spurcat,
Bucură-te arătare de coif înviforat,
Bucură-te răbdare de zale călite,
Bucură-te sfințenie cu tăișuri cumplite,
Bucură-te oțelită rânduială de oase,
Bucură-te raclă cu moaște luminoase,
Bucură-te Dimitrie cel nou cuvioase.

135
 - \ '

ii

i..

1
 u pecetie stelară pusă ’n fruntea-ți înserată,
cuvioase ai suit peste moartea ce te-ascunse,
ca prin tine să se-arate, trăinicie ’nfricoșată,
biruința ce-o călește focul celor nepătrunse.
Tu, din osemintea ’n raclă, mărturie pe veac stai,
despre cele peste simțuri, peste cugetul de jos.
Și prin tine, gândul sue, ca un vrej pe zări de rai
și cu mâini subțiri atinge baina Domnului Hristos,
de ne lecuim de duhuri și văpăile de boale.
Spre Ierusalimul slăvii, luminați de steaua ta,
prin vremelnicii urca-vom, legănând in mers pe cale,
Dragostei-dumnezeești, cântul Sf. Aleluia.

139
VII

ICOS
Oștire și trimiși cu hrisov de poruncă
intre șutiți și flamuri m’au încărcat să mă ducă,
nesocotind că puterea de daruri duhovnicești
nu e făcută să se plece la socotințele lumești.

143
 5 ’
U*

; l'SSJ ' * > -^>

1
■( i
)

À’:-'

•' -i \

J <
• • r-
Í.

:■•

»
■:
;
i,
y

r'
>■

i
- - .!

<
,. -i ■- ■'
' < ■ ;

•.
“t I

: Ir“-
'I
< ■.

y'\-: -
' /
>.i*,
 este ’n lung și lat, cu faimă, colindă,
despre cum din ape, făr’ a te cunoaște,
cuvioase sfinte, prin vis, ca ’n oglindă,
ai făcut să-ți afle luminoase moaște,
izgonind și duhul copilei bolnave.
Și-ajunse ’n urechea Voivodului Mare
din Ungro-Vlahia, svoana largii slave.
Prin poruncă, acesta, fără adăstare,
cu alai trimise să te-aducă ’n tară.
Purcezând trimișii: preoți și boieri,
în Basarabov, de sârg încărcară
pe chervan, sicriul vestitei poveri.

10 145
Ai pornit pe șleahuri cu alai domnesc,
în podoabă scumpă, strejuit de oaste.
Tu care purtaseși doar scaeți pe strai,
purpură crăiască te ’nvelea pe moaște.
Dar, văzând cum cearcă trufia lumească,
cu vremelnicia-i pios viclenită,
chiar de după moarte, să te stăpânească,
ți-ai trezit cereasca putere cumplită.
Oasele-ți chervanul tot mai greu apasă,
caii sub harapnic opintesc supuși;
dar, la o fântână pe ’ntinsoarea șeasă,
aproape de satul ce se cheamă Ruși,

1«* 147
 \ÎSi,% OSifefe
'z ■■ ' '■„. '•''''‘^;\

Sí

•t .6

7- s

A’

■J

t-

i
»
ii-

> 4- Ti

■I i
^'i'

■/
 tu nu mai voești ca să mergi ’nainte.
Era în chindie ceasul rugăciunii.
Toți, cu spaimă-adâncă, semnul luând-aminte,
în nedumerire de rostul minunii,
ca să poată-afla voia ta, atunci,
unde-oi vrea să mergi cu moaștele tale,
au pus într’un jug ne ’nvățați doi junei
și-i lăsară volnici să pornească ’n cale.
Juncii cei sălbatici s’au întors, îndată,
la Basarabov, și ’n mijloc de sat
locului au stat, cu norodul roată.
Iar, domneștii soli au purces de-au spus.

149
 Voievodului, toate, câte le-au văzut.
Cele intru Domnul nu sunt de supus.
Tu, cel ce vădește pre Cel-Nevăzut,
sfinte cuvioase, laudă îți strigăm,
cu frunți înclinate, suflet așternut
trezirii adânci, turburați cântăm:

151
 Í

rS>Î'

:f- '1

‘f

■f-

f*-
 ucură-te strălucirea obârșiei de rând;
Bucură-te răpire de minune peste gând;
Bucură-te covârșitorul chervanului domnesc;
Bucură-te că birui peste județul obștesc;
Bucură-te nebănuitul trufiei zăgaz;
Bucură-te aurărie cu sunetul treaz;
Bucură-te cel lămurit de-a râului sgură;
Bucură-te orând de adâncă învățătură;
Bucură-te c’ai vădit că cereștile n’au schimb;
Bucură-te cel întărit cu-al aleșilor nimb;
Bucură-te sfântă chiverniseală de oase;
Bucură-te din racla de moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

153
 ’ÿ.-
. <• ’ii-’ ‘ •
■, ' r T, '»' ‘‘ ’ ■

5,.

r
f

■ț

1/;.
 remur ca saclia, Doamne, când sunt departe de
Tine.
Indoiala-mi umple ființa, ochii ’n cearcăn se afundă.
Ce-mi slujește ’nțelepciunea, dacă ghiara ’ntoarsă ’n
mine,
mă sfâșie, depănându-i pustietatea rotundă!
Iară tu, prea-cuvioase, ce-ai sfințit călugăria,
fii-ne in Hristos îndemnul, să putem, cum se cuvine,
să ne lepădăm cu totul, de noi, de nevrednicia,
înfricoșetoarea grije, chinul zadarnic de sine.
Cel ce se păstrează, piere, cel ce se scohoară, suie.
Jertfirea cea vie, darul pentru ’mpărăția Ta,
Ție, Doamne-al Mântuirii, ce Te-ai dăruit în cuie,
căruia zorim, deapururi, cu glas sus: Aleluia.

157
 t
l

VIII

ICOS
 J J

■t
■4
f
'i

V
. i
■ ■ ■'> '*"■■ '■' ■ <• ■ ■■"■-■
' ' T’ -
 \Ă/ /A

Mi-a crescut domnescul ctitor, piatră albă de zidire,

casă sfântă peste raclă, largă cât o mănăstire,
să răsune ’n ceas de ragă, sveltă pe cereasca vamă,
o biserică in turle cu cinci clopote de aramă.

11 161
 n răgaz de vreme și s’a ’ntors solia
Marelui Voievod din Ungro-Vlahia.
Boierii aduc bănet ctitoresc,
numelui tău hram, lăcaș sfânt clădesc,
umbra Sf. Cruci trupul să-ți umbrească,
pe liman de rugă să se odihnească,
acolo, în satul tău necunoscut,
unde, moaște-o vreme, să te-așezi ai vrut.
Arcúi pe tine bolta creștinească,
biserică mândră, zidire domnească,
cu tâmpă înaltă în aur suflată,
zugrăveală sfântă, de meșteri lucrată.

11* 163
í

t "
iíí'í'V'. \ > • ‘"*‘, ■ ‘

< .,, ••'’':Șâ> '^' « ‘-f ■‘f i'ííí*^, 'sj»’‘-“í

f' . '' !

■y

:‘a

•i

* ' (■

't

■v
r
•>

•*■

f
' ' T.

S
Și-au adus la tine odoare de toate,
grele-odăjdii, scumpe cum nu se mai poate,
bucoavne, ceasloave, cărți de liturghie,
prin tine credința mai caldă să fie.
Și-au suit în creștet clopot chemător,
limbă de aramă, glas mijlocitor.
Norod fără număr năzuia spre tine.
Suferința lumii venea să se ’nchine.
Fețele durerii, sub lumini de faclă,
geamăt lung și lacrimi, ți-au secat pe raclă.
Astfel, înghețare de oase sihastre,
ai ajuns scăpare a obidii noastre!

165
Și cum în uimire, din vrăjit belșug,
rujele în rouă înfloresc pe rug,
în mulțimi de semne, minuni înfloreau,
celor ce ’n credință spre tine veneau.
Cărturari în hronici, scris, au rânduit,
câteva din ele, ce s’au auzit
din oamenii vremii, vrednici de crezare,
ce-au văzut cu ochii, mărturie tare,
cu adeverire și de alți bătrâni,
spre încredințare de-alte minuni.
Și te au pus, cu slova, in mineiul gros,
la tipicul zilei, condeiat frumos.

167
 de ți-ajunse vieața un izvod subțire,
cântat delà strană, la ceas de smerire,
prin care mulțimea, toată slăbiciunea
prinsă jos în tină, tânjește minunea.
Pentru-aceasta Ție, milostivă scară, /

ce ridici mâhnirii trista ei povară,

cu găteala lină, a simțirii floare,
iți cântă suite stihuri sburătoare:

169
 ucură-te stâlparea credinței depline;
Bucură-te că și slova e martoră de tine;
Bucură-te cel în viețile sfinților scris;
Bucură-te nestricăciune cu măreție de vis;
Bucură-te că la altar păstrat ești tezaur;
Bucură-te clopoțel cu inima de aur;
Bucură-te fâlfâire ca un sunet de nai;
Bucură-te logodire cu inelul de rai;
Bucură-te cumpănă a izvoarelor cerești;
Bucură-te mirtul ce nădejdea ne înflorești;
Bucură-te cinstită îmbinare de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou. Cuvioase.

171
 CONDAC

/
 ! Tu, Maică înțeleaptă, dumnezeească Aleasă,
O! Tu, Binecuvântată, străluminată Mireasă,
O! Tu, Căreia arhanghel Ți-a stropit, hinevestind,
rouă harului, din proaspăt lujer de ’nflorire alhă,
la picioare ’n umilire, plânsul meu Țî-așterne salhă.
Sunt întunecat ca noaptea, pânza întristării, trâmhă,
ca pe mort mă înfășoară, hăul grijilor mă soarhe.
O! Tu, Sf. Născătoare a Luminii-fără-umhră,
limpezește-mă de bezna rătăcirii mele oarbe;
fă să văd în chezășia sfântului din oastea Ta,
tot dreptarul lui Hristos, să mă rup din calea
strâmbă,
ca să cânt înoitor un deplin: Aleluia.

175
Í‘
 A

V
IX 4.

ICOS -f
I

■!

12
Și mă rog, eu scriitorul, pentru indurarea mea,
de-am lăsat să se strecoare in vreun chip, pe undeva,
vreun iz de râu erez, vreo grea nedumerire
din fireasca slăbiciune de ’nfeles sau stihuire.

12* 179
 sfinte, ce te-ai dat războinic
supunere ’ntreagă, întru umilință,
ajută și mie să mă ’nving destoinic.
Pâlpâi sub greșeală, întru pocăință,
ca vâlvoarea ’n sfeșnic când ceara sfârșește.
Vieața îmi scoboară spre lung asfințit.
Gândul, sbor înfrânt, către zări tânjește.
Inima de piatră mi-a încremenit.
Sufletul în umbră, scrum se irosește.
Orb în beznă caut, iar, al vieții drum.
Luminare sfântă ce călăuzește,
sub smerirea rugii, fă’ să simt iar, cum.

181
 prin iubirea-ți trează, vieața ’n mine crește
cu avânt de aripi, spre cer de vultur.
Tu, cu nevăzutul mâinii mă umbrește,
arșița, ispitei rele, să îndur,
ca să dea în mine fără de zăbavă
mugurii iubirii, cu belșug de fapte,
să nu’ncerc vreodată răzvrătirea sclavă,
să răzbat, spre ziuă, prin drăceasca noapte,
re’nviat în Domnul, cleștar de uimire,
din scări de răpire să-ți zic spre slăvire:

183
 ucură-te anahoretul Treimei plăcut;
Bucură-te prietenie cu sigiliul nerupt;
Bucură-te odihnitor ostrov de iuhire;
Bucură-te năstrapa aiezmei de lecuire;
Bucură-te firidă-ascultătoare de plângeri;
Bucură-te tovărășie aducătoare de îngeri;
Bucură-te ca un imn de frunze strălucitoare;
Bucură-te umhrar cu hună întâmpinare;
Bucură-te toiag spre zarea călătoare;
Bucură-te aromeala izopului in floare;
Bucură-te hălsămată cunună de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

185
 X

CONDAC
 oamne feuse-Hristoase îți privesc icoana ’n față
ce ’n canon iți zugrăvește pe lemn, sfântă,
Răstignirea,
ceasul-al noulea în care, Dătătorule-de-vieață,
prin durerea agoniei mântuitu-Ți-aî Zidirea.
Mari piroane Te atârnă, sângeros, din palme sparte,
de te spânzură pe-o țeastă uriașe de pământ,
și sub fruntea Ta plecată în spre zare, peste moarte,
ochii Ți-au scăzut sub ploape in flori vineți de
mormânt.
Păcătos, sub groaza rece, îți sărut pământu ’n care
crucea Ta a fost înfiptă, semnul căruia mă ’nchin.
Și cântând pe Cuviosul, Ție îți aduc cântare:
Aleluia, Aleluia, Aleluia, Amin.

189
 X

ICOS
Dragostea creștinească a norodului, ca puhoiul de ape s’a umflat
de m’a purtat departe cu sine, de aci din sărăcăciosul meu sat.
Și evlavia asta a toată fora, a prins în preajmă să-mi crească,
să-mi facă din vorbe podoabă, înfloriri de legendă rumănească.

13 193
 oată miază-noaptea, Roșia cea Mare,
tăvălug de arme lasă greu să cadă
peste ’mpărăția Porții-otomane.
Căzăcîmi, puhoîuri de robiri și pradă,
au încins pământul în goană de cal,
pân’ departe ’n țara Dunării-de-jos,
de-au trecut la vaduri, de celalt mal,
unde curge Lomul ca un brâu frumos.
Sabia și para, fără osteneală,
mistuiră totul. Corzi de fum cernite
șerpuiau din urmă, crâncena năvală,
aducând în pâcle ciorile stârnite.

13* 195
Doar Basarabovul a rămas răsleț,
ocrotit de jaful marelui pârjol.
Nu fu sărăcit cu nimic de preț.
In schimb, ți-au luat racla de lângă pristol.
Mai marele oștii, cu gând de oștean,
moaștele-ți, de pradă, încărcă cu sine,
dar de biruință să ducă ’n chervan,
peste stepe ’ntinse, țării lui străine.
Intru acea vreme, pe drum spre cămin,
se ’ntâmplase lângă asprul căpitan,
un boier rumân, râvnitor creștin.
El căzu la dânsul, cu grea rugăminte.

197
âi

B
 să nu ’nstrăineze moaștele-ți prea sfinte,
ci-în dar să le lase acestui pământ
pentru prăzi și jafuri ce le-au pătimit,
ca să ne mângâe harul tău prea sfânt
de toată năpasta ce ne-a băjenit.
A luptat cu duhul râvnei creștinești
până ce oșteanul s’a înduplecat.
Intre patru mari roți groase, de lemn,
în velințe, racla ți-au îmbrăcinat.
Și patru plăvani tihniți la îndemn,
cu arnici la coarne, cu juguri vopsite,
au fost să te treacă șesul românesc.

199
 în mersul lor moale prin colburi mocnite.
Văzduhul de-arșiță, cu zări ce undesc
joc de călătoare cetăți de minciună,
ți-a momit sosirea hodinii tânjite.
Doar spre-a treia zi, în noaptea cu lună,
s’a zărit, prin geana umbrei adormite,
pravoslavnicească aeve cetate,
cea cu două sute de biserici sfinte
și a toată țara Scaunul-de-dreptate.
Albea depărtarea șesului cuminte,
printre verzi grădini, albul București,
un oraș de cule și de Curți donmești.
Te-a primit norodul cel evlavios
drept izbăvitorul de mult așteptat.

201
Din palme în palme racla cu sfânt os
prin ulițe pline a alunecat,
o zi peste creștet, omenescul val,
să ajungi, în seară, cinstit așezat,
în Mitropolia cea sfântă din deal.
Și, ai înțeles, că mare iubire
te-a zălogit nouă ca să fii părtaș
suferinții noastre, întru ocrotire.
Să ne fii podoaba, mare scut fruntaș
sub care să batem dușmana pornire
ce ne vitregește de din patru zări,
să putem păstra, peste ispitire.

203
 datina și Legea fără de stricări.
Și voind s’arăți sprijinu-ți, îndată,
nu numai sfârșirea greului război,
ci si boala ciumei cea înfricoșată
din botárul nostru ai curmat in toi.
Intru-acestea sfinte, belșugat prinos,
cugetul și glasul țâșnind în uimire,
sus de bolta turlii să se frângă ’n jos
mai bogat să sune a ta proslăvire:

205
 ucură-te îndătinată streajă a țării;
Bucură-te pavăză a îmbărbătării;
Bucură-te belșugul oblăduirii de har;
Bucură-te întărire prin liturgicul dar;
Bucură-te umilirea semeției lumești;
Bucură-te pomenire ce urgia gonești;
Bucură-te podoaba nădejdii creștinești;
Bucură-te că ’n molimă cruntă ne izbăvești;
Bucură-te trăinicie de orbi neînțeleasă;
Bucură-te odorul cu miroznă aleasă;
Bucură-te curăție ticluită în oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

207
 't
i
i
• 1

(■
f

XI

CONDAC z

It
 u glas fraged, ce răsună de argintul dimineții,
stărui-vom laudă, ție. Cuvioase ce ’mbinezi
umbrei trupului de lut, fulgerul de duh al vieții.
Tu, apostolii cei vajnici, vitejește înfățișezi
simțurilor noastre groase, nouă cei de mai târziu,
cei ce nu am apucat să vedem în ochi Lumina,
mărturia cea de aur, întruparea Celui-Viu.
Lepădând tristețea lumii, izbăviți de toată vina,
in Hristos învesmântați, sărutându-ți osul sfânt,
zid de crucieri să ținem, după sfântă pilda ta.
Biserică neînfrânată. Și ’n temutul legământ
să grăim spre biruință neînfrânt Aleluia.

14* 211
 XI

ICOS

r
 ■■ 'M
•f :

'■r

••V

i
/
1-
:ÎA
‘^■
1.

V- ■' “-t
ïkï’ifâÂà
In dealul Mitropolii, alăturea cu sfinții
ea nevrednicul, de neluat în seamă vreodată,
mă hodinesc de-acum, din mărinimia credința
Intr’o lădiță de argint cu icoane ferecată.

215
 ine poate spune tainele din lume,
și câtă răbdare poartă în spinare
un fir sau un bob, un melc sau un rob?
Și cât soare strânge un picur de sânge,
câtă noapte-adâncă doarme într’o stâncă,
câte lacrimi bea omul fără stea
și cât va mai ține în rău sau în bine
Lumea cea de-acum pân’ să cadă ’n scrum?
Cine să cunoască calea neștiută,
ceasul din soroace, când neindurată
arcui-va ’n ceruri Dreapta-nevăzută,
Degetul cu semnul cel de judecată?

217
 i I 1
v
i ' x* 4 f f\ f' . ''?"■' ? ’ ' .
■ > ■'1 ' ■* r ■•:

t *. ' V,« ^>« 1 ■ / >' '.-J'.leJj",

> r^" * '1^. '*' ""

Í
/

i-

r
(

A.

Aj

i-

Í '■'A/^-

î .4
Pentru-aceasta, sfinte, în rugă ne-ajută
cu-a ta rugăciune către Bunul-Sfânt,
ca împărăția Lui cea nevăzută
să și-arate aevea zorii pe pământ.
Cel din urmă înger, trâmbițând in căi,
să adune oastea cu pecete ’n mir
pentru antî-crista luptă de apoi.
In amurgul baltă de sânge martir,
din veacul minciunii să nască dreptatea,
ca sub umbra crucii, veșnică să crească.
Biserica sfântă, întru plinătatea
cea apostolească și sobornicească.

219
 »

Tu ce vezi stihia largului ceresc

în stihar te ’mbracă cu putere ’ntreagă
și ne privighează ceasul nefiresc
să putem fi gata cu trezită vlagă,
pe toți intr’o-laltă din guri ce nu mint
să ne-auzi cântându-ți îngeresc alint:

221
 ucură-te cel ce vezi înalte desfășurări;
Bucură-te cel ce sbori pe ale tăcerilor scări;
Bucură-te că te așezi în soborul celor drepți;
Bucură-te că vezi Taina-cu-șapte peceți;
Bucură-te cel cu herb de apocalipsă ’n mir;
Bucură-te cel lângă Tronul ca piatra de zamfir;
Bucură-te semnul Celui ce leagănă stelele;
Bucură-te faclă ce din noi fâlfâi relele;
Bucură-te blândețe ce vrea să ne scape;
Bucură-te cel ce ne mângâi grelele pleoape;
Bucură-te pilduire prin înjghebarea de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

223
 XII

CONDAC

15
 1
1

,p , ș' . S
‘ \s?’ <; , !

’’'' ' t> * ’■ ' ''

t'

S- ‘i. -■■ ■

'V?' <

:1‘

t
i'

Í 4

:l'.
/

• /'Y
Y• • ., .;<■ .j-v

'■''U,

-, L

./

'■ *.’

t * **

'^■' i''' .' \ ■,

Ci'K’’ ■• i.

Șîfei.Â'
■’
&Y.- J '■

t> h f
'<■

^ ’■ A ’ - I. , .

‘,-'ix -i, ' .'y ? . ', Src, 1\

f»
 Sn catapeteasma 'naltă,până ’n ceruri răsturnăm
clopot nesfârșit de rugă, ca să umple firea toată.
Fără vorbe, doar în cuget, în tăcere îți purtăm,
ca un mir ușor de mugur, gândul nostru fără pată.
Tu stăpâne, dă-ne tihna s’auzim cum pasul Tău
vine către noi aproape printre stelele albastre,
ca sub pasul Bucuriei să se sfarme tot ce-i rău.
Doamne sfinte. Cel ce vezi firul cugetelor noastre,
ne îngădue acum, în răgazul cestui ceas,
când în inimi, luminiță, ne-a mijit din pacea Ta,
să-ți rostim, cum se cuvine, cu tremurătorul glas,
Numele-ți învăluit de sfințit Aleluia.

15* 227
t WC’-.*;?- ’
'<’! €*’‘S,î‘Tx 'f'‘%r'’'‘;}ïüsî‘''ï‘ÎS'''
X ’-'X'V ‘i''''^

äsÄÄ'S f'æ?‘3® Swi

 xn
ICOS
Umbra mea călugărească mi-o ridic pe ’natt de (ară,
chezășie peste zare, peste-a vremilor răscruce.
Și ’n pornirea de restriște, tai pieziș o sfântă cruce,
mare semn de războire, spre năpasta ce ’mpresoară.

231
 oamne stau în pragul ușii Tale mute
si Sfârșind cetirea sfintelor ceasloave,
îmi plec fruntea ’n fața slovelor tăcute
pân’ se stinge ’n mine zvonul de voroave.
Mă îneacă-adâncă Liniștea-ți deplină.
Tu ești pacea ’n care stelele rotesc.
Iți simt picul de-aur în țeasta-mi de tină.
In oglinzi de gânduri vis te limpezesc
si te văd aevea cum lucrezi în toate
9

delà firul ierbii până ’n trupul sfânt.

Tu ne pui sub talpă drumuri de dreptate
și preschimbi în pâine glodul de pământ.

233
Toate sunt minune când le-atingi Tu, Doamne.
Din tavanul beznii, lumi întregi de stele
cad cu ’ngălbenirea bolnavelor toamne,
când Tu drept pedeapsă Te ascunzi de ele.
Insă daru-Ți haric și ’n mormânt pătrunde
de-ai adus prin Sfântul semne de uimire
în vileag scoțându-i mormântul din unde.
Biruindu-și moartea i-ai dat proslăvirea,
ridicând alesul din pândar de turmă,
să vădești, că ’n Tine, întrupând iubirea
răstignirii sfinte, omul cel din urmă,
peste orice stăvili, poate ’nvinge firea.

235
Pe țăranul aspru ce slujea pământul
răzimând în bâtă, bărbos, ars de soare,
l-a lucrat canonul schivnic cu Cuvântul,
făurind minune, albă arătare,
o icoană lungă de sfânt bizantin,
o desăvârșire, pavăză cerească,
sub care aleargă, cei mânați de chin,
cei mâncați de boale, de iasmă drăcească,
cei cuprinși de frică, desnădăjduiții,
cerșetorii lumii fără ocrotire,
tot norodul grijii, muții, umiliții,
ce în veac vor cere sfânta lecuire,
râvnitor, cu toții, cântând spre mărire:

237
 ucură-te icoană ce ni te-arăți drept izvod;
Bucură-te că in spre tine aleargă norod;
Bucură-te alinul inimii obidite;
Bucură-te voroava gurilor amuțite;
Bucură-te că nu ești rugăciune deșartă;
Bucură-te că ești scară la Mila ce iartă;
Bucură-te că tămâia îți înalță flori de fum;
Bucură-te că te vor ști și copiii de acum;
Bucură-te de cartea ce cântul iți poartă;
Bucură-te că în stih crești ca smaraldul în toartă;
Bucură-te străbună odihnire de oase;
Bucură-te din racla cu moaște luminoase;
Bucură-te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

239
 î acuma, când iar, glasul, la condacul trei­
sprezece,
după cum îi rânduiala, se va ’ntoarce și va trece
înapoi pe aceleași curgeri, slovele cu floare mică,
ca să crească ’n nevăzut, ca o roată heruvică,
pleacă-te cu oblăduire, sfinte Dumitre cel nou,
peste inima-mi săracă și stângaciul duh al meu
și mă poartă să ajung ’naltă poartă de răpire.
Să văd față către față cea ce acum știu din ghicire.
Și-ți voiu fi eu plecăciunea și cuvință de ’nchinare,
umbră de cuminte ison ce ’n cuvânt te va urma
cum sub pașii tăi o dâră se adaugă pe ninsoare,
să mă’ngân pe lângă tine cu-un sfios: Aliluia.

243
 < ■ '?■•, ■•’■ • <-■'’■■'>. >;■ >■• V‘»'S/’'' 7 ; ■■•
î
i

' ' ‘ 'n,.

i ■

■ț
 <î

» •Vipv

'■l'
t-

»■

: r.:-

Ji
1».

v'

V,

X.

’J

.4

s-

'.î

«
* (

fi

i..

•f

- 't'

»•
' • 't -
 ărire Ție Treime înțelegerea neînțeleasă,
Mărire Ție Fecioară de-apururi curată Mireasă,
Mărire Vouă Arhangheli oștiri întraripate cerește.
Mărire Vouă Prea-sfinții, aleși, pecetluiți duhovnicește.
Mărire Ție Cuvioase Dimitrie-cel-nou-Basarahov,
cel căruia cântat-am acatist prin stihul acestui
ceaslov.
Mărire Unuia-veșnic prin Carele lumile țin.
Mărire de-apururi, în veacuri. Mărire. Mărire. Amin.

i4n
Am sfârșit acest acatist în a noua zi
a lunii ce ii zice Gustar, cana se prăsnuește
sf. Apostol și evanghelist Matei, mulțămina
și lăudând pre cel în Sf. Troiță închinat.
Anul Domnului una mie nouă sute douăzeci și șapte.

248
MONITORUL OFICIAL ȘI
IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA NAȚIONALĂ
BUCUREȘTI lua