GOGOAȘA NĂZDRĂVANĂ

POVESTITOR – Ca toate poveștile, și aceasta începe cu....a fost odată un moș

care trăia alături de băbuța lui într-o căsuță sărăcăcioasă. Într-o zi, moșul o rugă
pe babă:
Moșul – Hărnicuța mea băbuță, ascultă a mea dorință!
Frământă, te rog o gogoașă, cum făceai odinioară,
Când erai mai zveltișoară!
Bătrânica – Măăăi, moșnege, dragul meu, acum îmi este mai greu!
Și vezi tu că zahăr n-am, iar făină nici un gram!
Moșul- Hărnicuța mea băbuță, caută și prin punguță,
Prin ladă și prin cămară, gata e până diseară!
Bătrânica- Bine, dragul meu moșneag, gogoașa o fac cu drag!
Am să caut să frământ, pofta să ți-o astup!
POVESTITOR- Zis și făcut, bătrânica suflecă mânecile și se apucă de treabă. Ea
scutură sacii din hambar, mătură prin toate ungherele, cotrobăi prin toate
colțurile, și adună cu greu doi pumni de făină. Apoi, își suflecă mânecile, își
puse șorțul și începu să cânte...
Bătrânica- Din făină aluat, cu smântână-am frământat,
O gogoașă rotunjită, în mult unt bine prăjită,
Numai bună de servit, doar să se răcească-un pic!
POVESTITOR- După ce răci bine gogoașa, bătrânica o lăsă pe pervaz să se
răcească, și se duse să îl cheme pe bătrânel. Când moșul a vrut să apuce
gogoașa, deodată, ea a început să sară și să cânte:
Gogoașa- Sunt gogoașa rumenită, în covată plămădită,
Pe fereastră m-am răcit și de moș eu am fugit!
POVESTITOR- Și cântând așa, gogoașa, veselă, porni să alerge pe potecuță, spre
poartă. Sperie puișorii din ogradă, sperie cocoșul, dar din drum nu se opri
(sunet de păsări). Jucăușa și sprintenă, ieși din curte și pe-aici ți-e drumul! Tot
râzând și cântând, alergă la vale cât o țineau picioarele. Alergă, alergă, până
ajunse la o punte pe care o trecu. Aici, moșul și baba, osteniți, se opriră. Sărind
și zbenguind de colo, colo, gogoașa luă drumul pădurii. Intrând în pădure,
începu iarăși să cânte:
Gogoașa- Sunt gogoașa rumenită, în covată plămădită!
POVESTITOR-Și cum sărea ea de colo-colo și făcea gălăgie, un tufiș începu să se
miște, iar din el, sări un iepuraș.
IEPURELE- Gogoașă, gogoașă, ce rumenă și frumoasă ești! Chiar acum am să te
mănânc!
Gogoașa – Ba mai bine stai să-ți cânt! (chicoteli)
Gogoașa- Iepuraș, rămâi cu bine, n-ai să pui laba pe mine!
POVESTITOR- Apoi, râzând cu poftă, gogoașa se ascunse după un brad falnic.
Scăpând de iepuraș, turtița porni din nou prin pădure, dar dădu nas în nas cu
un lup (sunet de lup).
LUP- Gogoașă, gogoașă, ce rumenă și frumoasă ești! Chiar acum am să te
mănânc!
Gogoașa –Te rog frumos, nu mă mânca, mai bine ascultă melodia mea! (chicot)
POVESTITOR- Lupul se linse cu poftă pe botișor, iar gogoașa începu să cânte:
Gogoașa- În cuptor m-am rumenit,/ Pe moșneag l-am păcălit,/ De iepuraș
amfugit,/ Nu mi-e frică nici de tine, / N-ai să pui laba pe mine!
POVESTITOR- Și până să o înhațe lupul, se și făcu nevăzută în pădure. Scăpând
și de lup, gogoașa prinse curaj și începu să cânte și mai tare. Aproape nici nu
băgă de seamă când îi ieși în cale un urs (sunet de urs).
URSUL- Gogoașă rumenită, am să te mănânc! (sunet de urs).
Gogoașa –Ba mai bine stai să-ți cânt! (chicot)
Gogoașa- Moșul a rămas flămând, / Iepurașul căutând, / Lupul tare supărat, /
Iară tu, tot nemâncat!
POVESTITOR- Și zicând așa, o zbughi chiar de sub nasul ursului , ascunzându-se
după un copac. Isteață, porni din nou a cânta:
Turtița- „Sunt gogoașa cea gustoasă, și de nimenea nu-mi pasă!
Povestitor- Dintr-un desiș, se arătă o vulpe roșcată și vicleană.
Vulpea- Bună ziua, gogoașă! Ce drăgălașă ești...! Ce cântec frumos!
POVESTITOR- Gogoașa, bucuroasă de lauda vulpii, luă cântecul de la început:

Gogoașa- Moșul, baba, Urechilă, Lupul sur și Mormăilă, / M-au pierdut toți de
sub nas,/ Vulpe dragă, bun rămas!”
Vulpea – Vai, ce cântec frumos! Dar, vezi, gogoșico, eu sunt bătrână și surdă.
Nu vrei să cânți ceva mai tare?
POVESTITOR- Gogoașa începu din nou să cânte.
Vulpea- Mulțumesc, gogoașă frumoasă! Dar tot nu te aud! Așază-mi-te, mai
bine, pe bot!
POVESTITOR- Gogoașa îî făcu voia.
VULPEA- Of, surzenia asta! Stai mai bine pe limbă, nu vrei?
POVESTITOR- Gogoașa, țup! Pe limba vulpii! Și cum cântă ea cu foc, vulpea o
înghiți pe loc!
POVESTITOR varianta 1- Căci nu degeaba se spune din bătrâni că lauda de
sine.....nu miroase-a bine! Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa!
Și-am încălecat pe-o roată și v-am spus povestea toată! ( sunet de final).
POVESTITOR varianta 2- Eeei, dragii mei, uite ala gogoașa și-a găsit locul în
burtica vulpii, după ce i-a păcălit pe bătrâni, pe iepuraș, pe lup și pe urs...dar,
nu i-a mers cu vulpea. Fiindcă o vorbă din bătrâni spune un adevăr anume...și
acela e că „Orice naș ....își are nașul!” Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus
povestea așa! Și-am încălecat pe-o roată și v-am spus povestea toată! ( sunet
de final).
Cântece gogoașa
https://www.youtube.com/watch?v=uUhTXOOf7A8
https://www.youtube.com/watch?v=NlV_JwAn0tY
https://www.youtube.com/watch?v=DJYflIf6B9w
https://www.youtube.com/watch?v=adshwYLJYAs
https://www.youtube.com/watch?v=8xf-mWU8V2c
https://www.youtube.com/watch?v=pct1uEhAqBQ&t=26s
https://www.youtube.com/watch?v=p5Qj-Bc8VzU