Biofizică

Curs 1

M. Florescu
 Biofizică Medicală
• Biofizica este o ramură interdisciplinară
a științei, în care sunt aplicate metode și
teorii din fizică pentru a studia sistemele
biologice.
• Aceasta se întinde pe toate nivelurile de
organizare biologice de la scara
moleculară la organisme întregi și
ecosisteme.

M. Florescu
Biofizica poate fi aplicată în diferite
domenii în mai multe scopuri:

• Studierea fenomenelor fizice implicate in

functionarea sistemelor fizice, chimice, biologice;

• Cercetarea efectelor biologice ale factorilor

fizici asupra sistemelor biologice;

• Folosirea tehnicilor fizice pentru analiza

cantitativă și calitativă a sistemelor chimice și
biologice;

M. Florescu
 Biofizică si Fizică Medicală
Ramuri
• Neurofizica
• Cardiofizica
• Fizica corpului uman si animal (Biomecanica,
Bioelectromagnetism, Biomateriale si organe
artificiale)
• Tehnici de masuratori fiziologice
• Audiologie si acustica medicala

M. Florescu
 Biofizică si Fizică Medicală
-ştiinţe interdisciplinare-
Ramuri
• Fizica Radioterapeutica
• Fizica Radiologiei de Diagnostic si Imagistica
Medicala
• Fizica pt. Medicina Nucleara şi Radiobiologie
• Optica medicala
• Laseri medicali

M. Florescu
 Biofizică si Fizică Medicală
• Sunt studiate sistemele biologice la o scală de
lungime de la molecule unice, bacterii si celule
până la țesuturi și organisme intregi.

• Sunt folosite o varietate de tehnici fizice pentru

diagnostic și tratament:
– Microscopia optică, de forță atomică și electronică, de
fluorescență
– Determinarea structurii moleculare si tisulare prin
difracția de raze X,
– Analiza moleculara prin spectroscopia IR-VIS-UV,

M. Florescu
 Biofizică si Fizică Medicală
• Sunt folosite o varietate de tehnici fizice pentru
diagnostic și tratament:
– imagistica prin rezonanta magnetica (RMN si IMR), cu
raze X (radiografia, tomografia), ultrasunete (ecografia)
împreună cu alte metode experimentale:
– pensete optice (premiul Nobel 2018), citometrie în flux,
tehnici de biologie moleculara,
– Iradierea cu radiații ne-ionizante si ionizante.

M. Florescu
 Bibliografie
• Fizica – note de curs / M. Florescu,

• https://elearning.unitbv.ro/course/view.php?id=3313
• Fizica generala / Monica Florescu, Sorin Mihai Adam, Natalia Dihoiu
(2007)

• Curs de biofizica, Jean Vinersan, L. Vinersan, Irina Baran, Diana

Ionescu, Editura: Universitatea Carol Davila, Anul publicării: 2017.

• Curs de biofizica medicala pentru facultatea de asistenta medicala si

moase. Sectia Moase, Irina Baran, Editura: Universitatea Carol Davila,
Anul publicării: 2009.

• Biofizica medicala. Teste grila rezolvate, Jean Vinersan, Editura:

Universitatea Carol Davila, Anul publicării: 2017

M. Florescu
 Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de
unităţi de măsură

Mărimi fizice
• Corpurile din natura si fenomenele fizice sunt
caracterizate prin doua categorii de proprietăţi:
calitative si cantitative.
• Proprietăţile care pot varia cantitativ se numesc
mărimi fizice.

M. Florescu
 Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de
unităţi de măsură
Mărimi fundamentale şi mărimi derivate.

• Mărimi fundamentale. Aceste mărimi sunt

independente între ele, adică se definesc fără ajutorul
altor mărimi.
• Mărimi derivate. Derivă din mărimile fundamentale (se
definesc cu ajutorul altor mărimi). Astfel, de exemplu
viteza  a unui corp se defineşte prin relaţia:
în care: 𝑠
𝑣=
s = distanta parcursa şi 𝑡
t = intervalul de timp.

M. Florescu
Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de
unităţi de măsură
Grupul unităţilor fundamentale stabilite împreună cu toate unităţile
derivate recunoscute pe plan internaţional se numeşte Sistemul
Internaţional (SI).
Marimea fizica fundamentala Unitatea de masura
Lungimea (l). Metrul (m).
Masa (m). Kilogramul (kg).
Timpul (t). Secunda (s).
Intensitatea curentului electric (i). Amperul (A).
Temperatura termodinamică (T). Kelvinul (K).
Cantitatea de substanţă (molul ). Candela (cd).
Intensitatea luminoasa (I). Molul (mol)

Două unităţi de măsură suplimentare întregesc SI:

– Radianul (rad) – unitatea de măsură pentru unghiul plan.
– Steradianul (sr) – unitatea de măsură pentru unghiul solid.

M. Florescu
 Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de
unităţi de măsură
• Unităţile derivate sunt unităţile de măsură
corespunzătoare tuturor mărimilor derivate şi se
stabilesc în funcţie de unităţile fundamentale cu
ajutorul formulelor de definiţie corespunzătoare
mărimilor derivate, obţinându-se astfel formulele
de unităţi de măsură.
• În cazul vitezei, se obţine următoarea formulă de
unităţi de măsură: 𝑚
𝑣 𝑆𝐼 = = 𝑚𝑠 −1
𝑠

• indicele SI din formulă arată că unitatea derivată a

vitezei este în SI.

M. Florescu
 Submultiplii zecimali ai unităţilor de masura

PREFIX FACTOR DE SIMBOL

MULTIPLICARE AL
UNITĂŢII
deci 10 – 1 d
centi 10 – 2 c
mili 10 – 3 m
micro 10 – 6 
nano 10 – 9 n
pico 10 – 12 p
femto 10 – 15 f
atto 10 – 18 a

M. Florescu
 Multiplii zecimali ai unităţilor de masura

PREFIX FACTOR DE SIMBOL

MULTIPLICARE AL
UNITĂŢII
exa 1018 E
peta 1015 P
tera 1012 T
giga 10 9 G
mega 10 6 M
kilo 10 3 k
hecto 10 2 h
deca 10 da

M. Florescu
Marimi fizice scalare si vectoriale
• Marimi scalare sunt
exprimate doar cu ajutorul
unor valori (marime).
– Ex. timp, masa, densitate,
concentratie, etc.

• Marimi vectoriale sunt

caracterizate de marime,
directie si sens.
– Ex. forta, viteza, acceleratia, etc.

M. Florescu
Adunarea vectorilor – Metode grafice

M. Florescu
FENOMENE MECANICE
Cinematica mișcărilor mecanice

M. Florescu
M. Florescu
 Noțiuni de mecanică

Miscarea corpurilor.
• Miscarea mecanica, cea mai simpla forma de
miscare, se refera la modificarea pozitiei
corpurilor in timp.
• Se alege un un corp de referinta considerat in
repaus, de cele mai multe ori Pamantul sau un
alt corp legat de Pamant, caruia i se asociaza un
sistem de axe numit sistem de axe de referinta
(SR).
• Traiectorie = totalitatea punctelor prin care
trece corpul in miscarea sa.

M. Florescu
Cinematica punctului material
 Sistemul de referință
՜
cartezian
Vector de pozitie 𝑟 .
•Daca folosim coordonatele carteziene
atunci el poate fi scris sub forma:

𝑟Ԧ = 𝑥Ԧ𝑖 + 𝑦Ԧ𝑗 + 𝑧𝑘 r = x2 + y 2 + z 2

•i, j si k sunt versorii celor trei axe de

coordonate.
•Miscarea punctului P este cunoscuta daca
se stie functia: ՜
𝑟 =՜
𝑟 (𝑡)

•Respectiv:
x = x(t), y = y(t), z = z(t)
(ecuaţiile cinematice ale mişcării)

M. Florescu
 Sistem de Referinta si Deplasare
Miscarea mecanica, cea mai simpla forma de miscare, se refera la modificarea
pozitiei corpurilor in timp.

Ex. Om se misca prin tren cu cel mult 4 km/h fata de un alt

calator, in timp ce fata de Pamant are o viteza mult mai
mare.
y

O
x z

z
M. Florescu
 Deplasare si distanta

Deplasarea (linia albastra) ne arata cat de departe

se afla un obiect fata the pozitia initiala, indiferent
cum ajunge acolo ( . ).
Distanța parcursă (linia punctata) este măsurată
de-a lungul drumului efectiv.

M. Florescu
a. Vectorul deplasare.
  
r = r − r0
b. Vectorul viteza medie:

 r
v=
t
c. Vectorul viteza momentana (t → 0 ):

 r d r
v = lim =
t → 0 t dt
dx dy dz
v= i+ j+ k
dt dt dt
v = vx i + v y j + vz k
v = v x2 + v y2 + v z2
 Viteza medie
Viteza medie : marime fizica egala cu raportul dintre deplasarea
unui corp si intervalul de timp in care se realizeaza deplasarea.

Δ𝑥
deplasarea 𝑣𝑥 =
viteza medie = Δ𝑡
Δ𝑦
timp 𝑣𝑦 =
Δ𝑡

Vectorul viteza contine informatii legate de directia

deplasarii:
vectorul deplasare
vectorul viteza =
timp
՜ Δ𝑟
𝑣 =
Δ𝑡
M. Florescu
 Viteza momentană
Viteza momentana reprezinta viteza medie in limita in care
intervalul de timp considerat devine foarte mic (infinitezimal)
Vectorul viteza momentana este întotdeauna tangent la
traiectorie.

𝑑𝑥 𝑑𝑥
𝑣=
𝑑𝑡
𝑣Ԧ =
𝑑𝑡

Graficele prezinta in functie de timp:

(a) viteza constanta
(b) viteza variabila.
M. Florescu
 Accelerația
Acceleratia este marimea fizica egala cu viteza de
variatie a vitezei.
Δ𝑣
var iatia vitezei 𝑎=
acceleratia = Δ𝑡
timp

Acceleratia este o marime fizica vectoriala.

՜ Δ𝑣
𝑎 =
Δ𝑡

M. Florescu
 Acceleratia momentana

Acceleratia momentana reprezinta acceleratia medie in

limita in care intervalul de timp considerat devine foarte mic
(infinitezimal).

𝑑𝑣
𝑎=
𝑑𝑡

M. Florescu
 Căderea liberă
Aproape de suprafața Pământului, toate obiectele
experimenteaza aproximativ aceeași accelerație numită
accelerație gravitațională, g.

Acesta este unul dintre cele

mai comune exemple de
mișcare cu accelerație
constantă.

M. Florescu
Căderea liberă

În absența rezistenței
aerului, toate obiectele cad
cu aceeași accelerație, g,
deși acest lucru poate fi greu
de spus prin testare într-un
mediu în care există o
rezistență a aerului.

M. Florescu
 Căderea liberă

Accelerația gravitațională la
suprafața Pământului este de
aproximativ 9.82 m/s2.

1 2
𝑦 = 𝑦0 + 𝑣0 𝑡 + 𝑔𝑡
2

M. Florescu
CINEMATICA MIȘCĂRILOR
 Tipuri de miscari
• Mişcările particulelor pot fi clasificate după forma
geometrica a traiectoriilor corpurilor. Astfel pot fi
mişcări:
– Rectilinii, traiectoria este o linie dreapta.
– Curbilinii, traiectoria este circulara, eliptica, spirala,
etc.

• După felul acceleraţiei miscarile se împart in

miscari:
• Uniforme (a = 0).
𝑑𝑎
• Uniform variate (a = const, 𝑑𝑡
=0 ): accelerate sau
incetinite.
• Variate (a  const, ).
M. Florescu
 Miscarea rectilinie cu acceleratie
constanta
Viteza medie cu care se deplaseaza un obiect intr-un interval de timp este:

Aceleratia constanta este:

 Mişcarea periodică
• O mişcare se consideră periodică în
cazul în care punctul material se
reîntoarce mereu în aceeaşi poziţie, avand
aceesi directie si acelasi sens, la intervale
constante de timp.

• Exemple:
– Miscarea circulară
– Miscarea oscilatorie

M. Florescu
 Mişcarea periodică

• Intervalul de timp T (s) în care mobilul realizeaza

o miscare completa se numeşte perioada
mişcării.
Δ𝑡
𝑇=
𝑛

• Marimea inversa perioadei se numeste

frecvență (Hz)si este egala cu numarul de
miscari efectuate in unitatea de timp.
1
𝜐=
𝑇
2𝜋
• Frecventa unghiulara (rad/s): 𝜔=
𝑇
= 2𝜋
M. Florescu
 Miscarea circulara uniforma
Miscarea circulara uniforma este miscarea intr-un cerc
cu raza constanta.

Vectorul viteza momentana este intotdeauna tangent la

traiectorie = cerc.

M. Florescu
 Mişcarea circulara

• În cazul unei mişcări circulare oarecare viteza pe

traiectorie sau viteza liniară este:
𝑑𝑠 𝑑(𝜙𝑅) 𝑑𝜙
𝑣= = = 𝑅 = 𝜔𝑅
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡

• unde  este unghiul de rotaţie al razei vectoare R,

• Viteza unghiulară  este:

d
=
dt
 Mişcarea circulară

Pentru ca in miscarea circulara uniforma vectorul viteză

variaza in timp putem vorbi de acceleratie care are două
componente:
• radială sau centripetă (pe directia razei R),
• tangențială.

Accelerația radială (centripetă):

𝑣2
𝑎𝑅 = 𝑎𝑐𝑝 = = 𝜔2 ∙ 𝑅
𝑅

M. Florescu
Mişcarea oscilatorie armonică
• Dacă un punct material se deplasează în
timp de o parte şi de alta a unui punct fix,
numit punct de echilibru, spunem că avem
o mişcare oscilatorie a punctului
material.

M. Florescu
Mişcarea oscilatorie armonică
• Daca miscarea oscilatorie este descrisa
de legi de miscare exprimate cu formula
de mai jos atunci mişcarea este
oscilatorie armonică.

• Elongaţia (x şi y) şi reprezintă distanţa

punctului la un moment dat fata de pozitia
de echilibru.
𝑥 = 𝐴 cos 𝜙 = 𝐴 cos( 𝜔𝑡 + 𝜙0 )
𝑦 = 𝐴 sin 𝜙 = 𝐴 sin( 𝜔𝑡 + 𝜙0 )

M. Florescu
Mişcarea oscilatorie armonică
• Amplitudinea mişcării, A, reprezintă
elongaţia maximă.
• Faza mişcării, , este argumentul funcţiei
armonice (cos  sau sin ).
𝜙 = 𝜔𝑡 + 𝜙0

– 𝜑0 = faza inițială
• Pulsaţia (frecvenţa unghiulară), .
2𝜋
𝜔= = 2
𝑇
M. Florescu
Forța
O forță este o împingere sau tragere.
Un obiect în stare de repaus are nevoie de o
forță să-l deplaseze;
un obiect în mișcare are nevoie de o forță pentru
a schimba viteza sa.

Mărimea unei forțe poate fi măsurată

utilizând o scală cu arc (dinamometru).

M. Florescu
 Principiile mecanicii

Principiul inerţiei (Lex prima)

• Orice punct material îşi păstrează starea de
repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atâta
timp cât asupra sa nu acţionează alte corpuri
care să-i schimbe această stare.

• Sistemele de referinţă în care este valabil principiul

inerţiei se numesc sisteme de referinţă inerţiale (SRI).

M. Florescu
 Principiul inerţiei (Lex prima)

Inerția corpurilor
• Proprietatea unui corp de a-si menţine starea de
repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, în absenţa
acţiunilor exterioare, sau de a se opune la orice
acţiune exterioară care caută sa-i schimbe starea de
mişcare se numeşte inerţie.
• Principiul inerţiei nu este valabil faţă de orice sistem
de referinţă.

M. Florescu
 Principiul fundamental
(Lex secunda)
• Acest principiu stabileşte legătura dintre
mărimile dinamice şi cinematice.

• Experimental s-a stabilit că acţionând asupra

unui corp cu forţe diferite, corpul respectiv
capătă acceleraţii diferite, însă raportul dintre
forţă şi acceleraţie este constant pentru corpul
dat.
• Această mărime caracteristică fiecărui corp în
parte se numeşte masa corpului m.

M. Florescu
 Principiul fundamental
(Lex secunda)
• Ecuatia principiului fundamental se scrie:
𝑑 𝑣Ԧ
𝐹Ԧ = 𝑚𝑎Ԧ = 𝑚
𝑑𝑡

• Se numeşte impuls ( ՜𝑝) al punctului material

produsul dintre masa şi viteza punctului material.
• Ecuaţia principiului se poate scrie:

𝑑(𝑚𝑣)Ԧ 𝑑𝑝Ԧ
𝐹Ԧ = =
𝑑𝑡 𝑑𝑡

M. Florescu
 Principiile mecanicii
– Principiul fundamental (Lex secunda)

• Expresia principiului fundamental ne permite sa

intelegem ce se intampla in cazul accidentelor,
cand corpurile se opresc brusc.

 d (mv ) dp
F= =
dt dt
• Variatia impulsului in unitatea de timp devine
extrem de mare si ca urmare se dezvolta forte ce
pot produce facturi, zdrobiri si socuri mecanice (nu
prin lovire directa).
 Principiul acţiunii şi reacţiunii
(Lex tertia)
• Fiecărei acţiuni i se opune întotdeauna o reacţiune,
egală în modul şi de sens contrar.

• Forţele de acţiune şi de reacţiune nu se echilibrează

una pe alta deoarece sunt aplicate simultan unor corpuri
diferite (de-a lungul dreptei care uneşte cele două corpuri).

M. Florescu
 Principiul independenţei
acţiunii forţelor
• Un corp sub acţiunea simultană a două
forţe descrie diagonala unui paralelogram
având ca laturi aceste forţe, în acelaşi timp
în care ar descrie separat fiecare latură
sub acţiunea forţei corespunzătoare.

M. Florescu
Principiul independenţei acţiunii
forţelor
• Cand actioneaza mai multe forte:

෍ 𝐹Ԧ = 𝑚𝑎Ԧ

[𝑚]𝑆𝐼 = 𝑘𝑔
𝑚
[𝐹]𝑆𝐼 = 𝑁 = 𝑘𝑔 ⋅ 2
𝑠

M. Florescu
 Legea atracţiei gravitaţionale
• Greutatea corpurilor este dată de legea
atracţiei universale, formulate de Newton:
• Două corpuri oarecare se atrag reciproc cu o
forţă ce are direcţia de-a lungul liniei ce uneşte
centrele celor două corpuri, fiind proporţională
cu produsul maselor ambelor corpuri (m1, m2) şi
invers proporţională cu distanţa r dintre centrele
lor.
𝑚1 𝑚2 𝑟Ԧ 𝑚1 𝑚2
𝐹Ԧ = 𝑘 𝐹=𝑘
𝑟2 𝑟 𝑟2

• unde k este constanta gravitaţională.

𝑘 = 6,67 × 10−11 𝑁 ⋅ 𝑚2 /𝑘𝑔2

M. Florescu
 Tipuri de forţe
Greutatea corpurilor. Forţa de atracţie
gravitaţională
• În sistemul de coordonate legat de Pământ, prin
greutatea unui corp se înţelege forţa cu care acest corp
apasă asupra unui suport orizontal, adică forţa cu care
corpul este atras de Pământ.

𝐹Ԧ𝐺 = 𝐺Ԧ = m𝑔Ԧ
• FN – forta de reactiune normala.

𝐺Ԧ + 𝐹𝑁 =0 𝐺 − 𝐹𝑁 = 0
M. Florescu
Accelerația gravitațională

Accelerația gravitațională variază pe

suprafața Pământului din cauza:
- altitudinii,
- geologiei locale, și
- formei Pământului, care nu este
destul de sferic.

M. Florescu
 Tipuri de forţe

Tensiunea din fir

Când un cablu sau frânghie

trage de un obiect, se spune
că este sub tensiune, iar forța
pe care o exercită se numește
o forță de tracțiune.

M. Florescu
 Tipuri de forţe

Forta de frecare

M. Florescu
Aplicații care implică frecare, pante
Pe o scara microscopică, cele
mai multe suprafețe sunt aspre.
Detaliile exacte nu sunt încă
cunoscute, dar forța poate fi
modelată într-un mod simplu.

Pentru frecarea
cinetică, alunecare,vom
scrie:

este coeficientul de
frecare cinetică și este diferit
pentru fiecare pereche de
suprafețe. M. Florescu
 Aplicatii care implica frecare, pante

Frecarea statică este forța de frecare între două

suprafețe care nu sunt în mișcare unul de-a
lungul celuilalt. Frecarea statică împiedică
obiectele aflate pe o pantă să alunece, și
păstrează obiectele în repaus atunci când este
aplicată pentru prima dată o forță.

M. Florescu
Aplicatii care implica frecare, pante

M. Florescu
 Forţa de elasticitate.
Forţa de elasticitate. Legea lui Hooke
• Deformarea unui corp reprezintă o formă aparte
de mişcare şi anume deplasarea părţilor
componente ale unui corp, una faţă de alta, sub
acţiunea unor forţe exterioare.

• Dacă deformaţia unui corp dispare complet

atunci când încetează
՜
acţiunea forţelor
deformatoare, 𝐹 , deformaţia se numeşte
elastică.

M. Florescu
 Forţa de elasticitate.
Forţa de elasticitate. Legea lui Hooke
• Conform principiului acţiunii şi reacţiunii forţelor, în
corpul deformat va apare o reacţiune՜
care se opune
deformării, numită forţa elastică 𝐹 𝑒𝑙 .
𝐹Ԧ𝑒𝑙 = −𝐹Ԧ
• Experimental s-a obținut pentru deformarea elastică a
unui corp :
Δ𝑙
𝐹 = 𝐹𝑒𝑙 = 𝐸 𝑙 𝑆 = 𝑘 ⋅ Δ𝑙
0

unde
l reprezintă deformarea absolută,
k este coeficientul de elasticitate care depinde atât de
dimensiunile iniţiale ale corpului, cât şi de materialul din
care este format.

M. Florescu