Universitatea Appolonia Iasi

Facultatea de Medicina Dentara

PROIECT
Biofizica medicala

ELEMENTE DE BIOFIZICA
RADIATIILOR

Cucos Daniela
Grupa I
Anul I MD

Cuprins

I.Tipuri de radiatii;
II. Mecanisme fizice ale
interactiunii radiatiei cu materia
vie;
III. Aplicatii in biologie si
medicina;
IV. Bazele fizice
ale unor tehnici de investigare si
tratament;
V. Utilizarea radiatiilor X in
stomatologie;
VI. Tehnici si metode radiologice
folosite in diagnosticul
stomatologic;

VII. Aspecte radiologice in caria

dentara.

I.
Radiatiile reprezinta propagarea in spatiu a
unor campuri de forte sub forma de unde sau
fluxuri de particule.
Radiatiile pot fi clasificate in functie de
natura:
Electromagnetice (EM); reprezinta
propagarea,sub forma de unde
transversale, a variatiilor campului
electromagnetic;
Elastice; reprezinta propagarea, sub forma
de unde longitudinale, a vibratiilor unui
mediu elastic;
Corpusculare; sunt formate din fascicule
de particule de mare energie(viteza).
In functie de energie, radiatiile se impart in:
Ionizante; radiatii de mare
energie,capabile sa produca ionizarea;

 Neionizante; radiatii de energie mica,

insuficienta pentru ionizare.
n funcie de frecvena sau lungimea de und
cu care radiaia se repet n timp si spaiu,
undele electromagnetice se pot manifesta n
diverse forme si este mprit dup criteriul
lungimii de und n cteva domenii, de la
frecvenele joase spre cele nalte:
radiaiile (undele) radio-se folosesc pentru
transmiterea semnalelor de televiziune,
pentru comunicaii prin satelit i telefonie
mobil;
microunde-sunt folosite att n comunicaii
ct i n cuptorul cu microunde, care se
bazeaz pe absorbia relativ puternic a
radiaiilor de aceast frecven n ap i
materiile vegetale i animale;
radiaii infraroii-este foarte util n
analize fizico-chimice prin
spectroscopie;se mai utilizeaz pentru
transmiterea de date fr fir dar la
distane mici, aa cum este cazul la
aproape toate telecomenzile pentru
televizoare i alte aparate casnice;
radiaii luminoase;

 radiaii ultraviolete-este responsabil

pentru bronzarea pielii;
radiaii X (Rntgen)- sunt folosite de mult
vreme n medicin pentru vizualizarea
organelor interne;
radiaii ""-se produc in reactiile nucleare.

II.
La interactiunea cu substanta, radiatia
cedeaza o parte din energia ei. Energia
cedata se transforma in alta forma de
energie, producind diferite
efecte.Interactiunea radiatie-subtanta se
realizeaza la diferite nivele de organizare a
materialului absorbant:
la nivel molecular, ducind la efecte
termice,excitari vibrationale si rotationale
ale moleculelor,reactii chimice;
la nivel atomic,producind excitari ale
electronilor sau ionizari;
la nivel nuclear,determinind excitari ale
nucleului sau putind declansa reactii
nucleare.
Radiatiile pot provoca modificari structurale
profunde ale substantei.

III.
Undele radio si microundele au o serie de
efecte biologice si sunt utilizate in tehnici
fizice de cea mai mare importanta in biologie
si medicina, cum ar fi rezonanta magnetica
nucleara(RMN) si rezonanta electronica de
spin(RES).
Radiatiile infrarosii au efecte
termice.Terapia cu IR e indicata in inflamatii
locale superficiale:
furunculoza,reumatism,tulburari ale
circulatiei periferice. Iradierea intregului
corp sau a unei portiuni importante e
recomandata in boli caracterizate de
metabolism diminuat (obezitate,diabet
gras,intoxicatii cu metele grele,reumatism
degenerativ cronic inactiv).
Radiatiile Ultraviolete: la iradierea UV se
intensifica prin amplificarea proceselor
oxidative, se mareste concentratia de calciu
si fosfor din sange, e stimulata reactia de
aparare a organismului.Iradierea locala e
indicata in unele forme de
reumatism,artroza,afectiuni
dermatologice(acnee,eczeme) si
alergice(astm bronsic).Iradierea generala e
folosita in profilaxia si tratamentul

rahitismului,spasmofilie, anemii
secundare,stari de convalescenta si
oboseala.

IV.
Una din tehnicile frecvent folosite in
cercetarea biomedicala este
autoradiografia,cu variantele
ei,autohistoradiografia si autocitoradiografia.
Autoradiografia se bazeaza pe fixarea unor
izotopi radioactivi in anumite organe si
formatiuni.Radiatia emisa este apoi
inregistrata pe o emulsie
fotosensibila,obtinandu-se o harta a fixarii
izotopului.
Autohistoradiografia este o tehnica
similara,dar in loc de organe intregi se
folosesc preparate histologice. Dupa
prelevarea organului se prepara
sectiuni(cupe) histologice, care se acopera(la
intuneric) cu o emulsie fotografica. Dupa
expunere se developeaza si se fixeaz,lama
fiind preparata histologic(colorata etc.) si
examinata la microscopul optic.
Autocitoradiografia e o metoda
similara,urmind fixarea izotopului radioactiv la

nivel celular. Preparatele sunt pregatite prin

metode citologice,dupa exigentele
microscopiei electronice.
Diagnosticul radiologic se bazeaza pe
absorbtia,transmisia a radiatiilor X de catre
diferite tesuturi.
Scintigrafia se bazeaza pe fixarea a izotopului
intr-un organ tinta si in anumite structuri ale
acestuia.
Tomografia defineste obtinerea de imagini
numai a structurilor situate intr-unul sau mai
multe plane paralele.Se pot utiliza diversi
factori fizici: raze X, izotopi
radioactivi,ultrasunete sau RMN.

V.
Razele X au o aplicaie spectaculoas n
medicin: medicii reuesc s vad interiorul
corpului uman fr s apeleze la interventia
chirurgical. Rezultatul acestui proces de
fotografiere a interiorului unui corp opac
poart numele de radiografie. Radiatiile sunt
folosite astfel in scop diagnostic,dar prezinta
si utilizare terapeutica,ajutand la combaterea
dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave
(tratarea cancerului). Un adevrat triumf al

analizei radiologice a structurii cristaline a

fost stabilirea structurii moleculelor ADN-ului
(acidului dezoxiribonucleic), care intr n
compoziia cromozomilor nucleelor celulare
ale tuturor organismelor vii. Toate aceste
realizri s-au dovedit a fi posibile datorit
faptului, c lungimea razelor Rontgen este att
de mic, nct cu ajutorul lor se pot vedea
structurile moleculare.

VI.
Termenul de radiografie dentara se refera de
fapt la radiatia care se utilizeaza pentru a
imprima imaginea pe film. Radiografia este un
element de diagnostic extrem de important.
Aceste imagini ii arata medicului stomatolog
multe aspecte care nu sunt vizibile la
examinarea simpla a cavitatii bucale. De
aceea, radiografiile sunt o parte esentiala a
unei examinari corecte si complete. Pentru a
realiza un control corect, este important sa fie
folosite radiografiile, pe langa examenul
vizual.
Introducerea imagisticii prin tomografia
computerizata cu fascicul conic (CBCT) in
domeniul maxilo-facial a deschis orizonturi noi

pentru utilizarea imagisticii tridimensionale

(3D) ca instrument de diagnosticare si
planificare a tratamentului pentru specialistii
in ortodontie, parodontologie, implantologie si
chirurgie orala - maxilo-faciala.
Prin tomografia computerizata cu fascicul
conic se obtine intregul volum intr-o singura
rotire in jurul capului pacientului, ceea ce
rezulta intr-o expunere mult mai mica la
radiatii.Imagistica tridimensionala creata de
CBCT permite o mai buna diagnosticare,
planificare a tratamentului si monitorizare,
precum si o analiza mai buna a rezultatelor.
Tipuri de radiografii dentare:
1. Radiografiile dentare intraorale sunt cele
mai utilizate in stomatologie, deoarece ofera
o imagine detaliata a dintelui si permit
medicului sa observe carii, radacina, osul si
stadiul de dezvoltare a dintelui.
Radiografie cu film muscat sau Bitewing.
Radiografia evidentiaza coroanele dintilor,
aratand in acelasi timp dintele de sus si cel
corespunzator de jos. Medicul poate observa
din acest tip de imagine cele mai intalnite
probleme stomatologice: caria, tartrul,

pierderi in densitatea osoasa si boli gingivale.

Pentru efectuarea acestui tip de radiografie se
introduce filmul in gura pacientului si acesta
trebuie sa efectueze o muscatura cat mai
naturala.
Radiografie retroalveolara periapicala.
Aceasta ofera o imagine a intregului dinte, de
la coroana pana la radacina si osul in care
aceasta este ancorata. Radiografia ajuta
medicul sa identifice unele dintre cele mai
comune probleme: caria, abcesul dentar,
modificari in densitatea osului, boli gingivale,
starea lucrarilor de restaurare, prezenta
tartrului, dinti impactanti sau fisuri. Filmul
este amplasat in interiorul gurii, fiind tinut fie
de un dispozitiv special, fie de degetul
pacientului.
Radiografie ocluzala - maxilara si
mandibulara. Acest tip de radiografie este mai
mare decat primele doua si evidentiaza
localizarea si dezvoltarea dintilor. O
radiografie ocluzala cuprinde intreaga arcada,
fie cea superioara, fie cea inferioara. Este
utilizata pentru a vedea dintii care inca nu au

erupt, fracturi de maxilar, chisturi, abcese si

obiecte straine.
2. Radiografiile dentare extraorale sunt
efectuate cu filmul in afara cavitatii bucale si
au dimensiuni mult mai mari. Acestea sunt
concentrate pe maxilar si craniu, oferind o
imagine de ansamblu a danturii. Radiografiile
extraorale contin mai putine detalii si sunt
utile pentru a monitoriza dezvoltarea si relatia
dintilor cu maxilarul si oasele fetei.
Radiografie panoramica sau
Ortopantomografie. Radiografia panoramica
ofera imaginea intregii danturi si a maxilarului
pe un singur film. Acest tip de radiografie
capteaza imaginea unor locuri mai greu
accesibile, cum ar fi maselele de minte sau
articulatiile temporo-mandibulare.
Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de
fata si profil. Acest tip de radiografie
evidentiaza intregul craniu si este folosita
pentru a examina dintii in legatura cu
maxilarul si profilul pacientului.

 Salivografie sau Sialografie. Reprezinta

evidentierea glandelor salivare intr-o
radiografie, cu ajutorul substantelor de
contrast. Salivografia permite diagnosticarea
unor afectiuni specifice glandelor salivare blocaje, boala Sjogren, etc.
Tomografie computerizata dentara. Aceasta
evidentiaza structurile interioare ale corpului
in imagini bidimensionale. Tomografia
computerizata dentara este utilizata pentru a
identifica probleme legate de oasele fetii, cum
ar fi tumori sau fracturi, de catre specialistii in
endodontitie, implantologie si chirurgie bucomaxilo-faciala.

VII.
Caria dentara reprezinta afectiunea
stomatologica frecventa,fiind rezultatul
actiunii factorilor exo- si endogeni,
caracterizat printr-un proces distructiv
evolutiv al substantelor dure dentare.

Radiodiagnosticul in carie simpla

Examenul radiografic are rol in:
o Depistare in cazul localizarilor greu
accesibile examenului fizic;

o Aprecierea gradului de interesare a

structurilor dentare;
o Controlul corectitudinii tratamentului.
Caria devine evidenta radiografic din
primele stadii, prin dezagregarea
componentei minerale a smaltului se
produce o reducere a densitatii calcare si
a absorbtiei razelor x.
Cariile de radacina se evidentiaza doar
radiografic.
Radiografia evidentiaza factorii
etiopatogeni mai ales cei legati de carie i
de tratamentul ei sa de factorii traumatici.

Bibliografie
http://ru.scribd.com/doc/90370693/Aplic
atii-Ale-Radiatiilor-x-in-Medicina

 Constantin Dimoftache; Sonia HermanBiofizica Medicala

http://www.medicistomatologi.ro/infodent/radiografiedentara

http://www.slideshare.net/navid242/curs2-radiodiagnosticul-cariei-dentare