PROIECTAREA SISTEMELOR INFORMATICE

Sistemul informatic este folosit pentru stocarea, prelucrarea și generarea

informațiilor necesare pentru gestiunea activităților și fundamentarea deciziilor.
Folosirea sistemelor informatice aduce un plus de valoare organizațiilor, a
procrea apariția de tehnici suport pentru dezvoltarea sistemelor informatice.

1
Data este un model de reprezentare a informaţiei, accesibil unui anumit procesor
(om, program calculator). Cu acest model se operează pentru a obţine noi
informaţii despre fenomenele şi procesele lumii reale.

1. CLASIFICAREA DATELOR.

Datele se împart în două criterii:

- date elementare;
- date compuse.

Datele elementare numite şi scalari, sunt indivizibile, atât la nivel informaţional

cât şi la nivel de prelucrare, sunt identificate prin nume (identificator) şi au o
anumită valoare. Spre exemplu: prețul unui produs din factură.

Identificatorul datei (numele) este un simbol asociat datei pentru a o distinge de

alte date si pentru a o referi în procesele de prelucrare.
Atributele precizează proprietăţile datei si determină modul în care va fi tratată
în procesul de prelucrare:
- tip întreg, real, logic, sir de caractere etc.;
- precizia reprezentării interne: virgula mobila precizie simpla, virgula mobila
precizie dubla;
- modul de adresare a memoriei;
- valoarea iniţială etc.
Valorile datei se pot preciza prin enumerare şi sunt strâns legate de tipul datei .
Dacă pe parcursul proceselor de prelucrare data păstrează aceeaşi valoare este
denumită constantă. Pentru constante se utilizează ca identificator valoarea
acestora. Dacă valorile datei sunt diferite în timpul procesului de prelucrare
atunci datele se numesc date variabile sau variabile.

Cele mai des întâlnite tipuri de date elementare sunt:

 Numerice (numere întregi, reale și complexe)

 Logice (precizează starea de adevăr)
 Caracter (conțin simboluri alfanumerice)

2
Datele compuse sunt mulţimi de date elementare, omogene din punct de vedere
al descrierii şi al prelucrării. Datele compuse au apărut din nevoia de a descrie
din punct de vedere informaţional un anumit obiect sau proces din realitatea
înconjurătoare ale cărui caracteristici nu puteau fi sintetizate de un singur scalar.

În funcţie de modul de alocare a memoriei, există:

 Date de tip static (memoria este alocată la încărcarea programului );

 Date de tip dinamic (memoria este alocată în momentul execuţiei
programului).

2. COLECȚII DE DATE.

Colecțiile de date definesc mulțimi relativ omogene de date care descriu un

domeniu, un proces, o activitate sau un obiect al lumii reale.
Complexitatea problemelor economice se reflectă și în diversitatea și
complexitatea relațiilor dintre colecțiile de date. Între colecțiile de date există
corelații care trebuie să se regasească și între entități. Aceste legături permit
asocierea datelor, gruparea a două sau mai multor entităţi sau selectarea unui
anumit subset de membri în vederea prelucrării lor distincte. Legăturile se pot
realiza prin diverse modalităţi, cel mai frecvent fiind utilizată varianta de plasare
de atribute comune în cadrul entităţilor asociate.

3. MODELARE.

Termenul de „modelare” relevă reprezentarea unui obiect, fenomen sau proces

din lumea reală intr-un anumit sistem (informatic, matematic, fizic).

Un obiect reprezintă ceva bine definit care are o anumită structură, anumite
caracteristici şi o anumită funcţie. Un obiect se caracterizează prin:
- Proprietăţi, care reprezintă structura şi atributele unui obiect.
- Metode, care reprezintă acţiunile pe care poate să le efectueze un obiect.

Regasim două procese de modelare şi anume:

- modelarea datelor;
- modelarea prelucrărilor.
Aceste procese vor parcurge mai multe grade de abstractizare, obţinându-se
astfel trei tipuri de modele:

3
  Conceptual;
 Logic;
 Tehnic. (model ce poate fi implementat pe calculator).

-MODELAREA CONCEPTUALĂ-

Un model conceptual este un ansamblu de concepte şi reguli, permiţând

reprezentarea realităţii circumscrise domeniului supus informatizării. Utilizează
abstracţii reprezentând lumea reală ca pe o colecţie de entităţi şi de legături,
stabilite între acestea. Majoritatea modelelor permit definirea de restricţii
descriind aspectele statice, dinamice sau chiar temporale ale entităţilor.
Un exemplu de model conceptual al datelor este modelul Entitate – Asociere
( EA).

Modelul EA urmăreşte obţinerea unei reprezentări fidele, utilizând concepte

specifice, a realităţii (problemei de rezolvat ce urmează a fi informatizată).
Această reprezentare a lumii reale se va realiza făcându-se abstracţie de orice
restricţie fie ea informatică sau organizatorică.
Conceptele de bază ale modelului Entitate Asociere sunt:
- ENTITATEA care reprezintă un obiect al realităţii caracterizat printr-o existenţă
proprie, cu o identitate şi o mulţime de caracteristici care exprimă proprietăţile
acestuia. În activitatea de modelare interesul se focalizează pe definirea tipurilor
de entităţi aparţinând problemei de rezolvat şi nu pe entităţi care reprezintă
realizările tipurilor de entităţi.
De exemplu, tipul de entitate STUDENT desemnează ansamblul studenţilor
caracterizaţi prin aceleaşi trăsături comune: număr matricol, nume, data-naşterii,
localitatea, facultatea, specializarea etc.
- ATRIBUTUL defineşte o proprietate distinctă a unei entităţi. Fiecare atribut
prezintă un domeniu, adică o mulţime de valori admise.
- ASOCIEREA dintre entităţi exprimă legătura stabilită dintre acestea şi rolul pe
care îl joacă fiecare entitate participantă la legătură. Exprimând o legătură dintre
entităţi ea nu are o existenţă de sine stătătoare. O asociere poate prezenta unul
sau mai multe atribute proprii cu rol de a caracteriza, explicita, legătura stabilită
între entităţile participante la asociere. Tipul de asociere se defineşte ca
ansamblul legăturilor, prezentând aceiaşi semnificaţie, dintre entităţile
aparţinând la două sau mai multe tipuri de entităţi.

4
Exemplu Entitate – Asociere :

Un profesor lucrează la o disciplină cu un grup de studenţi, unora dintre aceştia (maxim 10)
conducându-le şi proiectul de semestru la disciplina respectivă:

Modelul EA este completat de restricţiile de integritate ce definesc cerinţele pe

care datele trebuie să le respecte pentru a fi corecte şi coerente în raport cu
realitatea pe care o reflectă. Restricţiile de integritate privesc:
- valorile pe care le pot lua atributele entităţilor şi asocierilor;
- valorile identificatorilor entităţilor;
- rolurile jucate de entităţi în asocierile la care participă;
- asocierile stabilite între entităţi.

-MODELAREA LOGICĂ-

Modelarea logică reprezintă aducerea modelului conceptual într-o formă în care

prin precizarea anumitor metode de organizare şi prelucrare a datelor, sunt
stabilite anumite cerinţe informatice pe care modelul trebuie să le îndeplinească.

-MODELAREA TEHNICĂ-

Reprezintă aducerea modelului logic într-o formă precisă, dependentă strict de

hardware-ul (calculatoarele, reţeaua de calculatoare, echipamentele de
transmisie a datelor, etc.) şi de software-ul (sistemul de operare, limbajele de
programare, SGBD-ul (Sistemul de gestiune al bazelor de date), alte programe
utilitare, etc.) ce vor fi efectiv utilizate, prin modificarea componentelor definite
la nivel logic funcţie de facilităţile oferite de echipamentele şi produsule
informatice folosite.

5
4. PREZENTAREA ETAPELOR REALIZĂRII UNUI SISTEM
INFORMATIC.

Sistemul informatic are un ciclu propriu de viață, care începe cu decizia de

realizare, cuprinde faza de elaborare, faza de utilizare, faza de perfecționare și se
încheie cu decizia de abandonare in forma existentă și înlocuirea cu un nou
sistem.

Etapele realizării unui sistem informatic sunt:

o analiza sistemului informațional existent (analiza de sistem);

o proiectarea sistemului informatic;

o elaborarea si testarea programelor;

o implementarea sistemului informatic;

o exploatarea curentă și menținerea în funcțiune a sistemului informatic.

a) Analiza sistemului informațional existent urmarește delimitarea ariei de

cuprindere a sistemului și formularea cerințelor și restricțiilor globale de
realizare. Pentru a atinge acest scop, în această etapă se face un studiu
amanintit al sistemului existent, se apreciază masura în care sistemul
existent este capabil să raspundă în continuare exigențelor conducerii
științifice a agentului economic, se apreciază oportunitatea realizării unui
sistem informatic și se formulează principalele restricții și cerințe pentru
viitorul sistem informatic.

b) Proiectarea constă în definirea modelului de ansamblu (conceptual) al

sistemului informatic, ținând seama de evaluările făcute în etapa
anterioară, dar și în transformarea modelului conceptual stabilit anterior
într-un model tehnic, operațional.

c) Elaborarea programelor are la bază soluțiile stabilite în proiectare și

urmărește scrierea și testarea individuală a programelor utilizand medii si
tehnici de programare adecvate.

d) Implementarea sistemului informatic constă în verificarea modului de

comportare practicaă a modelului proiectat și realizat în vederea trecerii
lui in exploatare curentă.

6
 e) Exploatarea curentă și menținerea în funcțiune urmărește atât îndeplinirea
obiectivelor inițiale ale sistemului informatic cât și adaptarea acestuia la
modificările intervenite în cerințele informaționale ale beneficiarului.

5. METODE DE ORGANIZARE A DATELOR.

Există două metode de organizare a datelor:

- în fişiere clasice;
- în baze de date.

-ORGANIZAREA DATELOR ÎN FIȘIERE-

Fişierul reprezintă o colecţie organizată de date, omogenă din punct de vedere al

conţinutului şi al prelucrării, stocată pe un suport de memorie externă.

Orice fişier este definit prin următoarele elemente:

 de natură externă:
- nume și extensie fișier;
- caracteristicile suportului de memorie;
- atribute;
- data creării, a ultimei accesări și modicări;
- lungimea.
 de natură internă:
- conținutul informațional (fișier de date, fișier de program, fișier de text,
fișier grafic, etc);
- modul de organizare a conținutului (secvențial, relativ, secvențial-
indexat);
- modul de acces la înregistrări (secvențial, direct).

Datele într-un fişier sunt structurate în înregistrări logice. Organizarea

înregistrărilor într-un fişier poate fi privită atât ca organizare logică cât şi ca
organizare fizică.

- ORGANIZAREA DATELOR ÎN BAZE DE DATE-

O bază de date (database) este o colecţie de date corelate din punct de vedere
logic, care reflectă un anumit aspect al lumii reale şi este destinată unui anumit
grup de utilizatori.
7
Bazele de date pot avea dimensiuni (număr de înregistrări) extrem de variate, de
la câteva zeci de înregistrări (de exemplu, baza de date pentru o agendă cu
numere de telefon) sau pot ajunge la zeci de milioane de înregistrări (de
exemplu, baza de date de plată pentru plata taxelor şi a impozitelor). Utilizatorii
unei baze de date au posibilitatea să efectueze mai multe categorii de operaţii
asupra datelor memorate:
- Introducerea de noi date (insert);
- Ştergerea unora din datele existente (delete);
- Actualizarea datelor memorate (update);
- Interogarea bazei de date (query) pentru a regăsi anumite informaţii, selectate
după un criteriu ales.

-AVANTAJELE ORGANIZĂRII DATELOR ÎN BAZE DE DATE FAȚĂ

DE ORGANIZAREA DATELOR ÎN FIȘIERE-

Organizarea datelor în baze de date prezintă mai multe avantaje:

 asigurarea independenței relative a programelor față de structura datelor;
 asigurarea unei redudanțe minime și controlate a datelor;
 asigurarea unor facilități sporite de utilizare;
 securitatea datelor;
 păstrarea integrității datelor.
Organizarea datelor în fișiere determină:
 modicicarea în structura unui fișier obligă la modicarea tuturor
programelor care utilizează fișierul a cărui structură a fost modificată.

BIBLIOGRAFIE.
1. Luminița ȘERBĂNESCU – Baze de date.
2. http://sinf.ase.ro/cursuri/psi/PSI%20-%20Curs%201%20IE.pdf
3. https://www.rasfoiesc.com/educatie/informatica/METODOLOGII-DE-
REALIZARE-A-SIS58.php
4. http://sinf.ase.ro/cursuri/ie/cursul_7_2.pdf
( accesat la data de: 18.04.2024 )