Sistemul informational al intreprinderii

Este imposibil de a se incerca informatizarea unei intreprinderi ignorand contextul economic al

acesteia. O intreprindere este in fapt o organizatie, in care procedeele de toate formele,
informatizate sau nu, sunt puse in functiune cu intentia de a se raspunde cu prioritate cerintelor
clientilor [79].

Trecerea de la o economie de productie la o economie de piata acentueaza dificultatile

intreprinderilor de se adapta acestui nou mediu prin aparitia urmatorilor factori:

 cresterea continua a complexitatii produselor, a diversitatii si a calitatii lor, ca si scaderea

pretului de vanzare a acestora; acest ultim factor conduce la o concurenta acerba, a
produce la timp, de calitate si la un pret mai scazut, ceea ce demonstreaza ostilitatea
mediului in care evolueaza intreprinderea de astazi.
 cresterea continua a disponibilitatii produselor (termene scurte, fractionarea cererii in
timp..) si caracterul lor evolutiv; fereastra de deschidere a pietii s-a redus la 12-18 luni
pentru un produs, factori temporari de origine recenta caracterizeaza cel mai bine noul joc
al pietii si al stapanirii acestui mediu economic instabil.

In acest context economic instabil, ideea intreprinderii tayloriste este inlocuita de cea a
intreprinderii sistem si evolueaza spre cea a intreprinderii extinse.

In literatura exista o multitudine de definitii a notiunii de sistem. Retinem o definitie simpla,

comuna numerosilor intervenanti:

Un sistem este un ansamblu de elemente materiale sau nu (oameni, masini, metode, reguli..) in
continua interactiune transformand prin procesarea elementelor intrarile in iesiri. Ideea
intreprinderii ca un ansamblu de sisteme de informatii ilustreaza banalizarea si utilizarea
mijloacelor informatice.

Trebuie subliniat ca exista mai multe maniere de a intelege o intreprindere si anume, urmarind
ceea ce se lucreaza, pe cei ce lucreaza, pe cei ce conduc, ce este un client, ce este un furnizor,
si, mai general, urmarind rolul pe care trebuie sa-l joace. Obiectivul urmarit consta in construirea
unui sistem informational in legatura directa cu necesitatile, nevoile directe ale societatii,
corespunzand in acelasi timp cerintelor pietii si clientelei.

Sistemul de informatii prezinta in fapt raportul performantei intreprinderii, reprezentarea

strategiei si organizarii sale.

Studiul sistemului informational se plaseaza intr-o strategie de ameliorare globala si durabila

a performantelor intreprinderii. In acest context schema generala trebuie sa urmareasca din start
o abordare riguroasa si structurata inainte de a se defini o arhitectura informatica finala si o
traiectorie optima pentru implementarea acesteia.

Prima parte a studiului consta in stabilirea unui model de referinta care sa ofere garantia
acoperii ansamblului de domenii ale intreprinderii, si anume determinarea activitatilor necesare
pentru realizarea scopurilor intreprinderii si identificarea proceselor capabile sa ofere garantia
acoperii ansamblului de cerinte sau asteptari ale pietii si clientilor, ceea ce conduce la modelul
nivelului conceptual al sistemului informational descris la nivelul logic prin arhitectura sa
informationala aplicativa.

A doua parte a studiului permite concretizarea drumului de parcurs intre sistemul existent si
viitorul sistem. Starea legaturilor intre structuri, proceduri si sistemul informatic permite
examinarea acoperirii modelului prin organizare si mijloace informatice. Aceasta cale a permis a
se evidentia axele prioritare de actiune intr-o intreprindere, la nivelele organizatoric si structural,
care se constituie ca un preambul la punerea in practica a mijloacelor informatice.

Apropierea sistemica de conceptul de intreprindere presupune o buna definire si intelegere a

unor termeni ca sistem, analiza sistemica, modelare, obiect, simulare. Aceasta prima etapa
presupune a se fixa spiritul si contextul in care trebuie sa se desfasoare studiul acestui proiect.
Sistemul este un element identificabil care realizeaza o functie, este dotat cu o structura
evoluand in timp si intr-un mediu pentru a se finaliza o cerinta formulata initial. Reprezinta in fapt
un ansamblu de elemente in interactiune dinamica, organizate in functie de un scop.

Analiza sistemica consta in a se defini limitele sistemului modelat, a se identifica elementele

importante si tipurile de interactiuni intre acestea si a se determina legaturile care le integreaza
intr-un tot organizat. Elementele si tipurile de legaturi sunt clasificate si ierarhizate.

Modelarea consta in a se construi o schema completa a relatiilor cauzale intre elementele

diferitelor subsisteme.

Simularea studiaza comportamentul in timp al unui sistem. Privind intreprinderea din exterior
ca o "cutie neagra" (fig. 1), se observa ca aceasta asigura functia de transformare a resurselor,
fluxurile fizice (materii prime si produse) si fluxurile financiare (plata furnizorilor, reglementarile
cu clientii).

Fig. 1 Functia de transformare si fluxurile la nivelul intreprinderii

Fig. 2 Subsisteme la nivelul intreprinderii

Intr-o a doua abordare continutul "cutiei" se defineste luandu-se in considerare fluxurile

determinate de functiile de productie, memorare si de conducere (fig. 2).

La nivelul sistemului operational se regasesc functiile de transformare ale fluxurilor relative la

produse si servicii, specifice activitatii unei intreprinderi, sistemul de decizie contine functiile de
conducere si de urmarire a resurselor, de definire a regulilor de transformare si de adaptare la
mediu, iar sistemul informational regrupeaza informatiile utilizate atat de functiile de
transformare cat si de cele de conducere.

Sistemul informational trateaza fluxurile informationale pe de o parte cu sistemul de decizie si

respectiv operational si, pe de alta parte cu mediul inconjurator (fig. 3). Fluxurile de informatii cu
polii clienti si furnizori sunt reprezentari ale fluxurilor fizice si financiare tratate de catre sistemul
de decizie si sistemul operational (fig. 3).

Fig. 3 Sistemul informational al intreprinderii

Conceptul de sistem informational acopera doua notiuni:

 realitatea intreprinderii in continua transformare, miscare, comunicare si memorare a

informatiilor, notiune care apropie sistemul informational de un obiect natural.

 sistemul, obiect artificial, construit de catre om pentru a se reprezenta activitatile, comunicatia

si memorarea in organizare.

Sistemul informational odata construit este o parte integranta a organizarii intreprinderii,

constituind de fapt suportul performantei acesteia.
 Se impun astazi standarde [23/88/126] pentru dezvoltarea unui sistem informational bazate
atat pe evolutiile anterioare (baze de date relationale), actuale (modele client/server) sau de
perspectiva (sisteme orientate obiect). Problematica sistemului informational al intreprinderii se
abordeaza in general din doua puncte de vedere:

 dezvoltarea pe nivele pentru a se formaliza viitorul sistem sub diferitele sale aspecte
(contributii la strategia intreprinderii, utilizarea regulilor de gestiune, aspecte organizationale si
tehnice). Se utilizeaza tehnicile de modelare (modele conceptuale, modele logice, etc) si
separarea activitatilor si datelor care permite o validare a descrierilor de implementare realizate si
un dialog intre diferitii participanti la procesul de informatizare a intreprinderii (utilizatori, factori
de decizie, organizatori, informaticieni).

 dezvoltarea pe etape (schema directoare, studii prealabile, etc.) vizand ierarhizarea deciziilor
necesar a fi luate pe parcursul proiectarii, dezvoltarii si punerii in functiune a noului sistem
informational ca si evolutia sa de perspectiva.

Aceasta dubla abordare permite stapanirea riscurilor (costuri, termene, influente asupra
personalului) si a efectelor noului sistem asupra intreprinderii (eficacitatea gestionarii,
ameliorarea performantelor, cresterea impactului comercial). Se favorizeaza introducerea noilor
concepte CIM, a noilor tehnologii (baze de date relationale, retele de comunicatii, etc.), ca si
evolutia sistemului informational in functie de schimbarile produse in intreprindere sau in mediul
in care aceasta evolueaza.

Nivelele de modelare pentru o intreprindere se pot stabili sesizand ideea ca, modelarea
informatiilor vehiculate si tratate de sistemul informational se descompune pe trei nivele (fig. 4):

Fig. 4 Nivelele de modelare ale intreprinderii

 nivelul conceptual: informatiile sunt legate de scopurile finale ale intreprinderii si sunt definite
impreuna cu modalitatile de reactie pe care mediul inconjurator le poate solicita intreprinderii;
aceasta definitie face abstractie, atat pe cat este posibil, de restrictiile legate de organizare. Acest
prim nivel se constituie in descrierea cea mai stabila a sistemului, realizand in fond totul legat de
finalitatile intreprinderii care sunt mult mai rar puse in discutie decat modalitatile de functionare.

 nivelul logic sau organizational: informatia necesara unui participant (om sau masina) pentru a
putea sa-si indeplineasca propriul rol in cadrul intreprinderii constituie subiectul de reflectie la
acest nivel. Acest nivel se descompune in doua vederi, una externa a sistemului de informatii si,
una logica de organizare a datelor pentru prelucrare.

 nivelul fizic sau operational; se finalizeaza reprezentarea mijloacelor care trebuie sa fie efectiv
puse in functiune pentru a se gestiona datele si a se activa prelucrarile.

Proiectul construirii unui sistem informational se axeaza pe urmatoarele etape principale:

 schema directoare (generala),

 studiul pe domenii de activitate,

 studiul de detaliu si studiul tehnic pe proiecte,

 realizarea, punerea in functiune si evolutia.

Din punct de vedere al schemei directoare se impune o abordare strategica in vederea

atingerii obiectivelor strategice pe termen mediu [23/24/83]. In acelasi timp este necesar a se
analiza disfunctionalitatile majore care ar putea afecta buna functionare a intreprinderii,
analizandu-se atat punctele forte cat si cele mai slabe ale sistemului. Se defineste deasemenea
un obiectiv pe termen scurt pentru ameliorarea sistemului existent. Schema directoare strategica
vizeaza obiectivele si realizarea consensului pentru modificari pe termen lung, iar schema
directoare operationala isi propune definirea metodelor specifice de realizare si de punere in
functiune.

Paralel cu lucrarile biroului de proiectare se constituie grupe de lucru specializate pentru

atingerea obiectivelor operationale. Sincronismul schimbului de date intre aceste grupe si biroul
de studii este responsabilitatea celui care conduce sistemul informational pentru ca lucrarile sa se
articuleze de o maniera coerenta cu orientarile majore din schema directoare.

Schema directoare se poate realiza in mai multe etape [23]:

 constructia modelului de referinta pe baza caruia se poate defini arhitectura viitorului sistem
informational,

 evaluarea sistemului existent care va permite efectuarea unui bilant al procedeelor si

mijloacelor existente in raport cu obiectivele si evolutiile prevazute,

 identificarea temelor de dezvoltare,

 constructia scenariilor de evolutie prin cercetarea solutiilor operationale si evaluarea lor,

 organizarea punerii in functiune (planificarea proiectelor, planificarea bugetului, etc.),

 urmarirea planului si actualizarea schemei directoare.

Acest proiect trebuie sa se situeze intr-un context calitativ, bazat pe valorile intreprinderii
constituind fundamentele unei functionari coerente si omogene. Piata si cerintele clientilor trebuie
sa aiba o influenta primordiala in strategia globala a intreprinderii. Ameliorarea principalelor valori
ale intreprinderii se poate masura prin indicatorii rezultanti:
 reducerea termenelor prin diminuarea timpului de raspuns la cereri, dezvoltarea adaptarilor
pentru aplicatiile client, fabricatie si punerea la dispozitia clientului a produsului, eliminare
stocuri,..),

 conformitatea produselor si procedeelor cu solicitarile clientilor prin omologarea procedeelor si

produselor (ISO 9000),

 flexibilitate (realizarea de produse modulare),

 optimizarea (integrarea de functii suplimentare)

Modelul activitatilor este constituit din domenii in care sunt regrupate activitatile elementare
care concura la indeplinirea dezideratelor finale ale intreprinderii. Acest model trebuie sa acopere
toate domeniile determinand activitatile interne si care sunt in permanenta interactiune intre ele
si cu mediul extern intreprinderii (partenerii externi). Aceste interactiuni se caracterizeaza in mod
special prin schimbul de informatii esentiale pentru desfasurarea activitatilor.

Schema directoare operationala se realizeaza pentru:

 punerea in practica a strategiei intreprinderii;

 evaluarea noilor oportunitati tehnologice pentru reinnoirea sistemului informational;

 organizarea schimbarilor organizatorice operationale fara a se afecta buna functionare a

intreprinderii.

Acest tip de proiect este intotdeauna axat pe arhitectura resurselor informationale si tehnice.

Rezultatele asteptate de la schema directoare constau in furnizarea arhitecturii generale a

sistemului informational prin intermediul unui sistem de referinta care va servi pentru arhitectura
informatica viitoare si orientarile de organizare.

De o maniera foarte pragmatica este necesar de a se face simultan un planning privind

resursele umane si finaciare.

Realizarea modelului de referinta presupune:

 o abordare progresiva de tipul calitatii totale,

 fixarea termenele de realizare,

 aplicarea principiilor JIT.

Schema generala trebuie sa permita descompunerea in domenii omogene si independente,

mai facil de stapanit. Studiul prealabil pe domenii permite a se defini cum trebuie sa se
procedeze, toti participantii exprimandu-si ideile proprii despre ceea ce se asteapta.

Principiul JIT aplicat pentru conducerea diferitelor etape trebuie sa conduca la urmatoarele
idei de baza:
 studiul trebuie sa atinga obiectivele strict necesare fiecarei etape;

 trecerea de la o etapa la cea urmatoare nu se poate face decat daca precedenta este complet
validata;

 nu se efectueaza studii a caror necesitate nu este imediata pentru ca evolutiile conduc la

devalorizarea foarte rapida a "stocurilor de inteligenta".

Ca obiectiv final sistemul informational trebuie sa conduca la:

 realizarea concordantei cu obiectivele intreprinderii,

 luarea in considerare a noilor optiuni de gestiune si organizare,

 exploatarea noilor oportunitati tehnologice,

 ameliorarea rentabilitatii investitiilor.

Modelarea unui sistem informational consta in necesitatea determinarii unui camp de studiu
dupa patru axe: structuri, functii, tehnologii si resurse (umane, finaciare, informatice, industriale).

Sistemul informational trebuie sa contribuie la dezvoltarea intreprinderii de o maniera

rationala si rentabila. Principalele decizii care trebuies luate pe parcursul dezvoltarii sunt:

 definirea obiectivelor majore conforme cu strategia intreprinderii;

 implicarea principalelor directii operationale in analiza solutiilor retinute;

 definirea misiunii si a componentei echipelor de proiectare;

 validarea lucrarilor efectuate de grupele de proiectare pentru fiecare etapa de dezvoltare;

 stabilirea prioritatilor si respectarea termenelor.

Compartimentul de proiectare modeleaza activitatile si fluxurile informationale ale

intreprinderii, iar orientarile fixate conform strategiei intreprinderii permit construirea unei
arhitecturi de referinta. Arhitectura informatica urmarita este astfel definita impreuna cu
traiectoria de urmat pentru indeplinirea obiectivelor, regulilor si prioritatilor intreprinderii.

Modelul de activitati este constituit din domenii care regrupeaza activitatile elementare
pentru a se atinge finalitatile intreprinderii. Aceste domenii interactioneaza permanent intre ele si
cu mediul in care lucreaza intreprinderea. Schimbul de informatii este deci esential pentru viata
intreprinderii.

Dinamica comportarii unei intreprinderi in mediu sau de viata este caracterizata prin doua
cicluri principale:

 ciclul de viata al unui produs,

 ciclul unei afaceri.

 Procesele care se desfasoara in aceste cicluri permit a se raspunde asteptarilor pietii si
clientilor. Performantele acestora dupa indicatorii definiti mai sus determina performantele
intreprinderii. Contributia sistemelor informationale la performantele intreprinderii se traduce prin
punerea rapida la dispozitie a informatiilor decisive pentru a se obtine cea mai buna reactie si
accelerarea celor doua principale cicluri de activitati:

 dezvoltarea de noi produse utilizand metodele ingineriei concurentiale pentru a se reduce

"Time to Market"

 JIT, reducerea costurilor si ameliorarea calitatii in realizarea afacerilor, programelor si

proiectelor in sistemele CIM

Sistemul informational urmarit, care la nivel conceptual este reprezentat prin modelul de
referinta, este descris la nivelul logic prin arhitectura sa informationala si aplicativa. El este
completat cu orientarile tehnologice pentru nivelul fizic. Aceste domenii informationale sunt
ansamble de informatii coerente utilizate in activitatile intreprinderii pentru a se atinge scopurile
finale conform modelului de referinta. Un sistem informational este compus din patru domenii
principale care constituie referentialul intreprinderii:

 considerarea cerintelor pietii si clientilor;

 definirea sistemului integrat;

 realizarea sistemului;

 conducerea.

1. Problematica informatizarii intreprinderilor industriale

Numeroase intreprinderi care utilizeaza mijloacele informatice in procesele de realizare a

produselor se gandesc ca, pentru a realiza cat mai bine proiectele, trebuie sa achizitioneze sau
sa-si reinnoiasca parcul de PC-uri sau de statii de lucru puse la dispozitia angajatilor din diversele
compartimente ale intreprinderii pentru activitatile tehnice, economice, organizatorice sau
comerciale. Dezvoltarea de noi produse conduce intreprinderile la achizitionarea de noi software-
uri complementare celor cu care sunt deja echipate sau specializate pe meserii. Integrarea
acestor noi software-uri este o decizie importanta pentru ca pe langa aplicatie trebuie sa se ia in
calcul evolutia sistemelor de operare, a suportului hardware, a noilor tehnologii.

Pentru a se alege in deplina cunostinta de cauza trebuie sa se dispuna de un larg evantai de

software disponibil pentru sistemele de operare existente in mod curent pe piata, asociate unor
platforme hardware performate.

Starea de legaturi a sistemelor instalate in intreprinderile industriale a aratat la un moment

dat ca ele sunt in primul rand la originea pericolului unei puternice inchidereri informatice
interservicii sau chiar in interiorul aceluiasi serviciu. Aceasta situatie s-a datorat manierei in care
intreprinderile industriale sau echipat initial cu sisteme asistate de calculator pentru diferitele
compartimente. La origine, inainte de a echipa diferitele lor servicii, fiecare grupa a realizat un
studiu de oportunitate a investitiei, seturi de incercari pentru a verifica conformitatea sistemului
cu nevoile proprii. Ca urmare a acestor studii serviciile implicate au achizitionat sistemele care au
aparut corespunzatoare cu necesitatile proprii, fara a se coordona intre ele. Astfel sau achizitionat
sisteme de origini si marci diferite care s-au dovedit deseori in utilizare incompatibile intre ele,
favorizand la un moment dat in mod paradoxal inchiderea informatica interservicii. Pornind de la
asteptarile exprimate de clientii lor, problemele acestei inchideri informatice interservicii pe care
am evocat-o au condus la nasterea unei nevoi latente catre sistemul informational in toata
dimensiunea sa (sistemul de informatii tehnice, de gestiune, economice, comerciale,
organizatorice).

Inainte de a rezolva aceasta problema generala intreprinderile au dorit in primul rand sa

poata sa faciliteze comunicarea diferitelor sisteme intre ele, dintre care multe le-am relevat ca
fiind incompatibile intre ele, sa aiba la dispozitie sisteme de operare omogene si sa poata
gestiona toate datele de produs generate de sistemele specializate [79].

Astfel un autentic sistem care sa satisfaca nevoile exprimate sau latente ale intreprinderii nu
se poate limita la PC-uri performante, statii de lucru performate sau la software-uri dedicate.

Un adevarat sistem trebuie sa integreze componentele urmatoare:

 o arhitectura client-server deschisa, capabila sa integreze diferitele sisteme existente in

intreprindere;

 software-uri intermediare care sa permita punerea in functiune in mod concret a acestei

arhitecturi client-server;

 un sistem de gestiune a datelor specifice pe fiecare domeniu de activitat, DBMS;

 un server sau mai multe servere care sa suporte aceste software-uri intermediare si de
DBMS - Data Base Management System (SGBD - Sistem de gestiune a bazelor de date) ca si
bazele de date globale sau specifice fiecarui sistem.

Daca alegerea unui furnizor de servicii s-a banalizat de a lungul anilor pentru intreprindere, ea
facandu-se din ratiuni de perfecta stapanire a ciclurilor de productie si a mijloacelor de dezvoltare,
astazi ea a redevenit critica. Noile arhitecturi ale sistemelor informationale sustinute de dezvoltarea
modelelor client-server, noile tehnologii (retea, middleware,..) si noile mijloace de dezvoltare sunt
tot atatea competente pe care intreprinderile utilizatoare sunt constranse a le cauta in exteriorul lor.
Fenomenul client-server este ca un adevarat flux marin, astazi peste 80% din cererile de oferta
pentru noi proiecte fiind pe baza conceptelor client-server.

Alegerea unei firme pentru constructia unui sistem informational a devenit critica pentru ca de
multe ori este suficient ca un client sa exprime o cerinta pentru ca o firma de profil sa pretinda a
avea solutia in domeniu.

De aceea se solicita in general referinte despre lucrari similare la o alta societate, in sensul
realizarii a cel putin unei aplicatii similare intr-un context tehnic apropiat de cel propriu intreprinderii
in cauza, element esential in alegere.

Fermitatea de care dau dovada intreprinderile vizavi de furnizorii lor demonstreaza locul
central ocupat de sistemul informational in cadrul gestiunii intreprinderii si a activitatilor sale.
Renuntarea la furnizorii traditionali nu este un subiect tabu, mai ales daca acestia nu evolueaza cu
viteza necesara in domeniu.
 Natura proiectelor de dezvoltat si locul pe care il ocupa in strategia intreprinderii trebuie sa
ghideze responsabilii in alegerea furnizorilor. Trebuie sa se faca in mod clar distinctia intre
dezvoltarea de aplicatie si proiectarea arhitecturii sistemului informational.

Aceasta, mult mai complexa decat dezvoltarea, debuteaza pe un cadru formal care va trebui
apoi respectat pentru mai multi ani. Aceasta arhitectura va defini localizarea datelor si a prelucrarilor
pentru viitoarele dezvoltari, interfetele de respectat si, mai mult normele care se vor utiliza. Meseria
de constructor de arhitecturi este extrem de dificila de asumat de catre micile firme datorita
multiplelor competente pe care le solicita, cu toate ca uneori ele aduc entuziasmul si inovatia care
nu se gaseste intotdeauna la cei mari.

Pentru a se realiza un sistem informational astazi este din in ce mai necesar a avea echipe
pluridisciplinare, firmele de profil trebuind sa faca sa colaboreze mai multe corpuri profesionale.
In afara stapanirii noilor mijloace de dezvoltare, trebuie sa existe competente din ce in ce mai
largi care nu se mai pot cantona intr-un singur mediu. Interoperabilitatea sistemelor impune
cunoasterea mai multor medii hardware si software. Aceasta situatie conduce numeroase firme la
dezvoltarea de competente pe diferite DBMS-uri (Oracle, Informix, Sybase, O2, etc.), sisteme de
operare (Unix, Windows NT, Netware, etc.) si a deveni multidisciplinare, pentru diversele domenii
ale intreprinderii necesar a fi acoperite.

Trebuie sa existe o foarte buna stapanire a fiecarui element al ansamblului, pentru ca in client-
server totul este importamt: serverul joaca rolul cheie, DBMS-ul este o piesa hotaratoare,
interfata grafica este foarte importanta, iar fara retea nu exista client-server. Aceste competente
tehnice trebuie sa fie din in ce mai ridicate si strans legate de competentele de organizare si de
analiza a proceselor, deoarece introducerea client-server in intreprindere este cel mai adesea
ocazia unui "business process reengineering". Delocalizarea sediilor bazelor de date si prelucrarile
distribuite, distribuirea sistemelor de informatii ridica probleme de punere in functiune
operationala a aplicatiilor la nivelul posturilor client.

Logistica de desfasurare este foarte delicata intrucat ea contine in mod frecvent mai multe
statii de lucru si servere sau sisteme de operare de tipuri diferite, inscriindu-se intr-o forma de
globalitate pe care de regula numai cativa mari constructori o pot oferi. Inca de la prima punere in
functiune incluzand configuratia si parametrajul posturilor de lucru (PC-uri, statii grafice,..) si a
serverelor, ca si formarea utilizatorilor, este necesara preocuparea pentru mentenanta aplicatiilor
care ridica probleme particulare, in special in ceea ce priveste coordonarea diferitelor versiuni.

Pentru a raspunde preocuparilor clientilor sai fata de introducerea modelului client-server, IBM
a efectuat un studiu privind factorii cheie ai reusitei unei astfel de actiuni, pe 24 de intreprinderi
utilizatoare reprezentand sectoare de activitate variate si cu proiecte client-server diferite.

Cele 24 de proiecte studiate au aratat:

 o intarziere in mai mult de 2 cazuri din trei;

 o depasire de buget in mai mult de un caz din doua;

 o schimbare a arhitecturii tehnice pe parcursul proiectului sau in faza de desfasurare in mai

mult de 8 cazuri din 10;
  o schimbare in organizare (utilizatori si echipa informatica) cauzata de proiect in mai mult
de doua cazuri din 3;

 o conducere a proiectelor in peste 70% din cazuri de catre directiile utilizatoare.

In urma acestui studiu IBM a dezvoltat o metoda de evaluare a proiectelor client-server.

Pornind de la aceste criterii de facto, fiecare proiect este pozitionat pe un grafic pe de o parte dupa
gradul de maturitate al organizarii intreprinderii (utilizatori si echipa informatica) in raport cu
proiectul, iar pe de alta parte dupa nivelul de complexitate al proiectului. Paradoxal, primul criteriu
de alegere a unei statii de lucru (WS) este software-ul. Bogatia cataloagelor de software suportata
de un constructor este limitata, dar valoarea ofertei nu se limiteaza numai la numarul de software-
uri care pot lucra cu performante bune pe echipament (astazi nici un constructor de forta nu
propune mai putin de 2000 de aplicatii care pot lucra pe versiunea sa de UNIX) ci si la prezenta
standardelor majore pentru componentele sistemului integrat si din domeniul grafic sau la calitatea
transferului. Constienti de acest lucru constructorii de statii de lucru colaboreaza tot mai strans cu
producatorii de software. Din punct de vedere al sistemelor de inginerie asistata de calculator piata
statiilor de lucru grafice aflata intr-o puternica expansiune se poate imparti in cateva game, in
functie de penetrarea pe piata [sursa: Mithec, publicatie specializata CAD]:

 statii de gama foarte joasa, care costa mai putin de 15 000 $ reprezentand aproximativ
30% din piata;

 statii de gama joasa, care costa mai putin de 20 000 $, reprezentand 38% din piata;

 statii de gama medie , care costa pana la 35 000 $, reprezentand 25 % din piata;

 statii de gama inalta, care costa pana la 45 000 $, reprezentand 5 % din piata;

 statii de gama foarte inalta, care costa peste 50 000 $, cele mai puternice ajungand la 180
000 - 200 000 $, reprezentand 1-2% din piata.

Se poate afirma pe baza acestui studiu ca piata statiilor de lucru se situeaza practic intre
nivelele doi si trei. Acelasi studiu efectuat pe piata franceza demonstreaza ca intre 1993 si 1995 s-a
realizat din punct de vedere al volumului de vanzari a statiilor grafice o crestere de 25%.

Principalii cinci producatori pe piata mondiala sunt Silicon Graphics (Indy XL, Indy XZ, Indigo2,
Onyx, Challenge, Power Challenge, Power Onyx), IBM (RS/6000 42T cu sistem de operare AIX
1.3,..), Digital (Alpha Station 250/UNIX, Alpha Station 200/Windows NT, Alpha Station 250
4/266 /DEC Ultrix,..), Sun (Sparc Station 20 model 71/Solaris 2.4, ..), Hewlett-Packard (HP
715/100 XC/ HP-UX 10.0,..).

In fig. 5 se prezinta comparativ cinci statii grafice de gama medie.

Nume RS/6000 42 T Model 715/100 Alpha Station 250 Indy Sparc Station 20
XC 4/266 Model 71
Firma IBM Hewlett-Packard Digital Equipment Silicon Sun
Graphics
Sistem de AIX 1.3 HP-UX 10.0 DEC Ultrix Irix 5.3 Solaris 2.4
operare
Ecran Color 17 " Color 20" Color 21" color 19" Color 20"
Procesor Power Pc 604 PA-7200 Alpha 21064 A R4400SC superSPARC-II
Frecventa
 Bus PCI P 32 biti, 118 PCI P 267 Mb/s S bus P 320 Mb/s
Mb/s
Adaptor grafic GXT 500D Visualize 24 ZLXp-L1 XZ Turbo GX
Pret configurat
UC adaptor

(F HT)
Memorie 16 Mo 32 Mo 32 Mo 32 Mo 32 Mo
standard