Tema 4: Mărfuri de construcție și instalații tehnico-sanitare

3. Materiale liante
Lianţii minerali sunt materiale naturale sau artificiale pulverulente, care în amestec cu apa
sau cu soluţiile unor săruri, formează o pastă plastică ce în timp se întăreşte, transformându-se
într-un solid rigid (are aspect de piatră), cu rezistenţă mecanică mare.
Lianţii minerali se împart în doua grupe:
- Nehidraulici: naturali (argilele); artificiali (lianţi pe bază de ghips, var aerian, ciment
magnezian pe bază de oxisăruri);
- Hidraulici: unitari (var hidraulic, ciment Portland, ciment aluminos); micşti (ciment
Portland cu adaosuri active, var gras cu adaosuri active).
Liantul organic bitumul este un produs foarte vâscos, greu volatil, închis la culoare,
obţinut ca reziduu al procesării ţiţeiurilor corespunzătoare. Cele mai utilizate bitumuri sunt
cele obţinute prin distilare, care se obţin prin distilarea în vid a ţiţeiurilor, la presiune de 17
torr si temperatura 370°C. Dacă distilarea are loc la presiuni inferioare, aceasta se
numeşte distilare în vid înaintat. Tipurile de bitumuri dure se obţin prin oxidarea cu oxigen
atmosferic la temperaturi ridicate.
3.1 Fabricarea varului
Varul conţine (90-95)% CaO, (1-5)% MgO, iar restul Al 2O3, Fe2O3 etc. şi este de culoarea
alb-gălbui. Se foloseşte în construcţii pentru obţinerea mortarelor, pentru zidărie şi tencuieli,
finisări şi zugrăveli etc.
Varul se obţine prin calcinarea pietrei de var, care conţine minim 95% CaCO 3, la
temperatura de 1200 °C, î n cuptoare verticale cu funcţionare continuă. Reacţia ce are loc este:
CaCO3 ↔CaO + CO 2
Descompunerea CaCO 3 este favorizată de scăderea presiunii CO2 în cuptor, sub valoarea
normală, ceea ce se realizează prin tiraj puternic. Căldura necesară se obţine prin arderea
combustibilului – gaz metan, păcură, cocs, - în prezenţa aerului, introdus în cuptor pe la baza
sa.
3.2 Fabricarea ipsosului
Ipsosul (2CaSO4 ∙H2O) se obţine prin arderea gipsului natural (CaSO 4 ∙2H2O) la
temperatura de (140-190) °C î n cuptoare rotative. El se livrează sub formă de praf alb, obţinut
prin măcinarea fină a produsului rezultat din ardere. În amestec cu apa formează o pastă care
se întăreşte după 5 – 10 min. şi se foloseşte pentru obţinerea unor forme plastice cu profi complicat,
tencuieli etc.
În amestec cu var şi nisip se foloseşte pentru obţinerea unor produse ceramice. În construcţii
ipsosul se foloseşte la operaţiile de finisare ale interioarelor clădirilor.
3.3 Fabricarea cimentului Portland
Cimentul Portland este liantul cel mai utilizat datorită proprietăţilor sale ce depind de
compoziţia chimică şi mineralogică, condiţiile de fabricaţie etc. Un ciment normal
Portland are următoarea compoziţie:
- silicat tricalcic (3CaO∙SiO2 ), simbolizat (C 3S ) , î n proporţie de 47%;
- silicat dicalcic (2CaO∙SiO2 ), simbolizat (C 2S), într-un procent de 28%;
- aluminat tricalcic (3CaO∙Al2O3), simbolizat (C 3A), în proporţie de 11%;
- feritaluminat tetracalcic (4CaO∙Al2O3∙Fe2O3), simbolizat (C4AF), într-un procent de 8%.
El se obţine prin arderea şi topirea materiei prime în instalaţii speciale. Cimentul se
obţine prin procedee: uscat, semiuscat, umed şi semiumed. Indiferent de procedeu, etapele
procesului tehnologic sunt: prepararea materiei prime, obţinerea clincherului şi obţinerea
cimentului.
 C i m e n t u l r e z u l t a t e s t e t r a n s p o r t a t p n e u m a t i c î n silozuri. Din silozuri cimentul
este ambalat în saci din hârtie sau în containere şi cisterne, montate pe vagoane sau
autocamioane.