Măsuri educative si sanctiuni extrajuridice

Sancţionarea minorilor care săvârşesc infracţiuni trebuie să corespundă particularităţilor

1
psiho-fizice ale acestora, să asigure educarea şi reeducarea lor. Se remarcă o continuă creştere a
preocupărilor în ceea ce priveşte diversificarea sancţiunilor aplicabile minorilor realizate de către
cercetările criminologice şi de psihologie pedagogică. Particularităţile infractorilor minori reclamă
măsuri de apărare socială adecvate, care să vizeze refacerea educaţiei deficitare a minorului, sub
forma măsurilor educative.În cazul minorilor care au săvârşit fapte penale şi care răspund penal
există un sistem sancţionatar mixt, format atât din pedepse cât şi din măsuri educative.
În toate sistemele de drept răspunderea penală a minorilor a fost tratată cu caracter
ocrotitor, accentul fiind pus pe măsurile educative. Potrivit art.100 al.l cod penai respectiv art.114
al.l din noul cod penal la alegerea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei săvârşite de starea
fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost
crescut şi a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Toate aceste
elemente trebuie să se aibă în vedere atunci când judecătorul alege sancţiunea între o măsură

educativă şi o pedeapsă.
Trebuie reţinut şi faptul că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei
măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.2 Dar în toate cazurile interesul
superior al copilului trebuie să fie luat în considerare cu prioritate.
Regulile de la Beijing precizează că justiţia juvenilă va pune accent pe bunăstarea
minorilor şi tinerilor şi se va asigura că orice reacţie faţă de acest tip de infeactori va fi
întotdeauna proporţională atât cu circumstanţele referitoare la fapte cât şi la persoana
făptuitorului.3 Deci circumstanţele individuale ale copilului vor influenţa sancţiunile pronunţate.
Măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite să
asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională, prin cultivarea în

conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. Măsurile educative în dreptul penal român sunt consecinţe ale
4
răspunderii penale şi se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune.

1
I. Durnescu, Manualul consilierului de reintegrare socială şi supraveghere, Editura Themis, Crai ova, 2002,
p.122
2
Art.100 alin.2 Cod Penal respectiv art. 114 alin.2 Noul Cod Penal
3
D. Balahur, Fundamente socio-juridice ale probaţiunii, Editura Bit, Iaşi, 2001, p. 149
4
Idem, p.123
 Criteriile care stau ia baza alegerii măsurii educative privesc gravitatea faptei, comportarea generală a minorului,

posibilitatea lui de a conştientiza, de a accepta că a încălcat o normă de conduită, posibilitatea lui şi a mediului din care face
parte de a se reeduca. Spre deosebire de pedepse, unde primează caracterul coercitiv, măsurile educative au caracter
preponderent educativ, de refacere sau corectare a procesului educativ al minorilor. Măsurile educative se aplică atunci când

se apreciază că minorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.

Mustrarea conform art. 116 alin. 1 noul cod penal este măsura educativă care constă în dojenirea minorului, în
explicarea gravităţii faptei săvârşite, în sfâtuirea minorului de a se purta în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-
i-se totodată atenţia că, dacă va săvârşi din nou o infracţiune, se va lua a măsură mai severă sau î se va aplica o pedeapsă.
Alineatul 2 al acestui articol prevede faptul că măsura educativă a mustrării nu poate fi aplicată minorilor care la data

judecării cauzei au devenit majori. în acest caz în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda sub forma zilelor-
amendă între 5-10zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 şi 100.000 lei sau munca în folosul comunităţii pe o
perioadă între 25 şi 50 de ore.
5
Libertatea supravegheată (sub supraveghere) este o masura educativa prevăzută de art. 103 Cod Penal constă în
punerea minorului, care a săvârşit o infracţiune, sub supraveghere deosebită pe timp de un an, în libertate.
Supravegherea poate fi încredinţată părinţilor minorului, după caz, celui care 1-a înfiat, sau tutorelui iar dacă
acestuia nu-i pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, atunci încredinţarea supravegherii pe acelaşi interval de
timp se poate acorda unei persoane de încredere, de regulă o rudă apropiată la cererea acesteia sau unei instituţii legal
însărcinată cu supravegherea minorilor.
Persoana sau instituţia căreia i s-a încredinţat supravegherea are obligaţia de a veghea îndeaproape
asupra comportării minorului de a înştiinţa instanţa dacă acesta se sustrage supravegherii, are rele comportări ori
a săvârşit din nou o faptă penală.
În perioada de supraveghere minorul poate fî obligat de către instanţă să se supună la una sau mai multe măsuri
alese în raport de împrejurare în care a săvârşit fapta, situaţia lui socială, condiţiile în.care trăieşte, dezvoltarea iui
intelectuală şi fizică, măsuri constând în obligaţia de: a nu frecventa anumite locuri;a nu intra în legătură cu anumite
persoane;a presta o activitate nerenumerată în condiţii de timp, loc, perioadă, determinate de instanţă ( a face curat la locul
6
unde a devastat spatiul, sa sprijine batranii intra-un centrul in cazul in care a agresat o persoana in varsta); obligaţia de a
7
frecventa cursurile învăţământului general obligatoriu.

Instanţa are obligaţia şi de a îneunoştiinţa şcoala sau unitatea la care minorul îşi desfăşoară activitatea despre
sancţiunea aplicată şi de a-i atrage atenţia asupra comportării lui în viitor. Dacă în timpul libertăţii supravegheate minorul se
sustrage de la supraveghere, ori are purtări rele sau săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, instanţa revocă libertatea

supravegheată şi dispune internarea minorului într-un centru de reeducare. Dacă fapta nouă este infracţiune

5
Conform proiectului Noului Cod penal
6
Ghid de practici instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori. Editura Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi,
2005, p. 124
7
Conform proiectului Noului Cod penal
instanţa ia măsura internării într-un centru de reeducare ori aplică o pedeapsă. Noul cod penal în acest caz mai adaugă o măsură şi
anume libertatea sub supraveghere severă.
Punerea în executare a libertăţii supravegheate se face în condiţiile art.488 cod procedură penală în şedinţa în care s-a
pronunţat hotărârea dacă minorul şl persoana desemnată cu supravegherea sunt prezenţi ori la un termen ulterior când se
dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor cărora le-a fost încredinţată supravegherea.

Noul cod penal prevede faptul că dacă minora! a devenit major la data judecării se dispune, în locul măsurii educative
a libertăţii sub supraveghere, amenda sub forma zilelor-amendă de la 10 zile de 20 zile, fiecare zi fiind socotită între 50 şî
200 000 lei sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă între 5 0 -150 ore.
Libertatea sub supraveghere severă8 este o măsura educativă nou introdusă în Noul Cod Penal constă în lăsarea
minorului în libertate şl includerea Iul în programele de reintegrare socială, acordarea de asistenţă şi consiliere pe o perioadă
cuprinsă între 1 -3 ani. Supravegherea este încredinţată instituţiilor legal însărcinate cu supravegherea minorilor sau
serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. Pe durata supravegherii severe minorul poate fi obligat să respecte
una sau mai multe dintre măsurile enumerate la libertatea sub supraveghere.
Ca şi în cazul libertăţii sub supraveghere, dispoziţiile cu privire la atenţionarea minorului,
încunoştiinţarea şcolii sau a unităţii la care lucrează minorul, la revocarea libertăţii sub supraveghere severă
şi înlocuirea acestei măsuri cu internarea în centrul de reeducare sau aplicarea unei pedepse sunt
identice.Dacă minorul a devenit major la data judecării, în locul acesteia se aplică pedeapsa amenzii sub
forma zilelor amendă sau muncă în folosul comunităţii, dar în cuantum şi durată mai ridicată faţă de situaţiile
precedente.
Internarea într-un centru de reeducare este măsura educativă mai severă este prevăzută de art.104 Cod
Penal şi se ia atunci când celelalte măsuri educative nu ar avea eficienţă, fie datorită comportării generale
nesatisfăcătoare a minorului, fie datorită pericolului social al faptei. 9Măsura internării într-un centru de
reeducare se ia în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a continua pregătirea
şcolară sau de a obţine o calificare profesională conformă cu aptitudinile sale.
În noul cod Penal această măsură se poate lua faţă de minorul care a săvârşit o faptă penală dacă
acesta are posibilitatea de a se îndrepta fără a i se aplica o pedeapsă şi în raport de gravitatea faptei şi
nevoile de reeducare a minorului. Măsura internării se ia pe durata nedeterminată fără ca minorul să
depăşească vârsta de 18 ani şi numai dacă are timpul necesar pentru reeducare până la majorat. Noul Cod
Penal prevede în mod excepţional că măsura educativă a internării poate dura până la împlinirea vârstei
educativă a internării poate dura până la împlinirea vârstei de 20 de ani, dacă minorul a comis fapta la o dată
apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite, nevoile de reeducare a minorului şi
necesitatea continuităţii procesului său de justifică aceasta.

8
Conform proiectului Noului Cod Penal
9
Idem, p.124
 Criteriile care stau la baza liberării sunt cele care privesc sârguinţa la învăţătură, însuşirea pregătirii
profesionale şi existenţa unor dovezi temeinice de îndreptare a minorului. Libertatea poate fi revocată
dacă minorul are ulterior o comportare necorespiinzătoare dar şi în cazul în care acesta săvârşeşte din nou
o infracţiune pentru care nu este necesar aplicarea unei pedepse.
Conform art.109 Cod Penal internarea într-un centru de reeducare poate fi revocată dacă minorul în
timpul executării internării sau anterior începerii executării acesteia ori în perioada liberării până la împlinirea
vârstei de 18 ani săvârşeşte o infracţiune pentru care se apreciază că este necesar aplicarea pedepsei
închisorii.Executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare se face de organele de poliţie de la
locul unde se află minorul, acesta având obligaţia de a preda minorul centrului de reeducare. Măsura
educativă a internării într-un centru de reeducare a fost şi este una dintre cele mai folosite sancţiuni
aplicabile minorilor care răspund penal, instituţionalizarea minorilor în această formă fiind o alternativă
la pedeapsa închisorii.

Internarea într-un institut medical – educativ se ia faţă de minorul care, din cauza stării sale fizice,
are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie. 10Măsura internării mtr-un institut
medical educativ se ia pe o durată nedeterminată dar până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În noul Cod Penal se precizează că dacă minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune
internarea într-un institut medical-educativ până la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul măsurii
educative a internării într-un institut medical - educativ se poate dispune obligarea la tratament medical
şi amendă sub forma zilelor - amendă sau muncă în folosul comunităţii. 11
Aspectele privind revocarea internării, libertatea, revocarea liberării atât sub aspectul normelor de
drept material cât şi procesual sunt identice cu cele aplicate la măsura educativă a internării într-un centru
de reeducare.

În legatura cu pedepsele aplicabile m i n o r u l u i Codul Penal, art.52, prevede că „pedeapsa este o

măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a condamnaţilor". Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de
noi infracţiuni. Pedepsele se aplică de către instanţele de judecată şi pot fi privative sau neprivative de
libertate.Se poate spune că pedeapsa are, ipotetic, următoarele funcţii:12
 îndreptarea infractorului;
 împiedicarea de a comite noi infracţiuni;
 restabilirea ordinii juridice, în general şi în particular;exemplaritate faţă de infractor şi faţă de grupul social;
 intimidare (prevenţie) generală
În acuala reglementare minorii care răspund penal pot fi pedepsiţi cu amendă sau închisoare. În noua reglementare
pedepsele aplicabile minorilor sunt:
10
Art. 105 Cod Penal
11
Noul Cod Penal, art. 120
12
G. Neamţu, D. Stan, Asistenta Sociala. Studii şi aplicaţi, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.10
  închisoare strictă;
 închisoare;
 amendă sub forma zilelor amendă;
 muncă în folosul comunităţii
Pedepsele complimentare nu se aplică minorului şi de asemenea condamnărilor din timpul minorităţii nu atrag
incapacităţi sau decăderi.
Amenda ca pedeapsă aplicabilă minorului delincvent este o alternativă a faptelor nu deosebit de grave. Ea se aplică
atunci când nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare iar o măsură educativă ar fi ineficientă fie datorită imposibilităţii
13
executării, fie datorită timpului scurt până la majorat. Pedeapsa amenzii se aplică în limitele prevăzute de lege pentru fapta de
care se face vinovat minorul, limite care se reduc la jumătate.'
Executarea pedepsei amenzii aplicate minorului se face în condiţiile art.425 cod procedură penală fără a se răsfrânge
obligatoriu asupra părinţilor sau a persoanelor care îl au în întreţinere pe minor.Executarea pedepsei amenzii aplicată minorului

poate fi suspendată condiţionat, termenul de încercare fiind de 6 luni.

În noul cod penal pedeapsa principală care poate fi aplicată minorilor sub forma zilelor amendă în mod direct
va fi în cuantum de la 50000 - 500000lei pe zi, pe o durată între 5 şi 180 zile şi ca alternativă la o măsură educativă atunci când
minorul la data judecăţii a împlinit 18 ani în cuantum şi pe durata menţionată anterior.
Neexecutarea cu rea credinţă a pedepsei amenzii atrage şi în cazul minorului înlocuirea acestei pedepse cu muncă
în folosul comunităţii ori închisoare dacă condamnatul nu îşi dă consimţământul şi dacă fapta care a atras condamnarea este
pedepsită cu închisoare sau închisoare strictă ca alternativă de sancţionare.
Ca pedeapsă privativă de libertate închisoarea se aplică minorilor care au săvârşit fapte penale deosebit de grave,
atunci când măsurile educative nu ar avea finalitatea cerută de art.52 cod penal, prevenirea săvârşirii de
noi infracţiuni atât în ceea ce-l priveşte pe minor cât şi în ceea ce priveşte potenţialii delincvenţi.
Când este aplicată minorilor, pedeapsa închisorii nu poate fi stabilită în limitele prevăzute de lege
pentru infractorii majori, condiţia specială a celor dintâi impune, în ceea ce îi priveşte, determinarea unor
limite mai reduse.14
Limitele de pedeapsă aplicabile minorilor sunt cele prevăzute de lege pentru infracţiunea
săvârşită, limite reduse la jumătate potrivit art. 109 cod penal.15 În toate cazurile, în urma reducerii, limita
minimă nu poate depăşi 5 ani. Atunci când legea prevede pentru fapta săvârşită pedeapsa închisorii pe viaţi,
pedeapsa aplicabilă minorului este închisoare de la 5 la 20 de ani.
După ce instanţa stabileşte ca alternativă a răspunderii penale a minorului aplicarea unei pedepse, va
proceda la alegerea tipului de pedeapsă, apoi va face individualizarea ei ţinând cont de circumstanţele agravante şi cele

13
Ghid de practici instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Editura Asociaţia Alternative Sociale,
Iaşi, 2005. p. 26
14
C.Turianu, op. cit, p.I64
15
Ghid de practici instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Editura Asociaţia Alternative Sociale,
Iaşi, 2005, p. 127
atenuante. Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind
compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp între 6 luni şi 2 ani.
Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, minorul poate fi supus
supravegherii părinţilor, adoptatorilor, tutorilor sau unei persoane de încredere la cererea acesteia ori. anei instituţii
de ocrotire16, minorul mai poate fi obligat să respecte una sau mai multe reguli de conduită conform art.
103 cod penal.
După împlinirea vârstei de 18 ani, până la expirarea termenului de încercare, minorul poate fi supus
măsurilor de supraveghere ori obligaţiilor enumerate la art.86 ind 3 cod penal. Nerespectarea obligaţiilor şi a
măsurilor de supraveghere la care a fost supus minorul după împlinirea vârstei de î 8 ani atrage revocarea suspendării
condiţionate.
Potrivit art.57 al. 3 cod penal şi art.3 ai. 2 din Legea nr.23/1969, minorii condamnaţi execută pedeapsa
închisorii separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere specială.Pentru minorii care au de executat
cel puţin 6 luni de închisoare ii se asigură condiţii pentru a continua cursurile învăţământului general obligatoriu, li
se asigură posibilitatea de a obţine o pregătire profesională conformă cu atitudinile lor şi gradul de
şcolarizare. Pentru cei care nu au pregătirea şcolară necesară de a urma cursurile unei şcoli profesionale li se
asigură condiţii pentru calificarea într-o meserie.
Minorilor care au de executat o pedeapsă mai mică de 6 luni li se asigură posibilitatea de a-şi completa
cunoştinţele de cultură generală. În timpul executării pedepsei închisorii, minorii nu vor fi folosiţi ia
muncă în condiţii de mediu toxic sau vătămător şi vor beneficia de un regim alimentar diferenţiat faţă de
majori pentru a li se asigura o dezvoltare fizică corespunzătoare.Cei care nu vor respecta disciplina locului
de detenţie vor fi sancţionaţi administrativ cu mustrare, izolare simplă de cei mult 10 zile, retragerea
dreptului de a primi vizite sau pachete pe o anumită perioadă.
În noul cod penal pedeapsa închisorii pentru minori condiţionată de natura infracţiunii, crimă sau
delict se aplică numai sub forma închisorii stricte şi a închisorii în limite reduse după cum urmează:
 când legea prevede pentru fapta săvârşită pedeapsa detenţiei pe viaţă minorii pot fi pedepsiţi cu
închisoarea strictă de la 5 -15 ani;când legea prevede pentru fapta săvârşită pedeapsa detenţiunii
severe, minorii pot fi pedepsiţi cu închisoare strictă de ia 3 la 12 ani;
 când legea prevede pentru fapta săvârşită pedeapsa închisorii stricte, pentru minori se poate aplica
pedeapsa închisorii stricte în limite reduse la jumătate faţă de majori fără ca minimul aplicabil să
fie mai mare de 3 ani;
 când legea prevede pentru fapta săvârşită pedeapsa închisorii (de la 15 zile la 1an), pentru minori
se poate aplica pedeapsa închisorii în limite reduse la jumătate.

16
Art.110 Cod penal
 Minorii pot beneficia în cazul pedepsei închisorii stricte de trecere de la regimul închis la
celelalte regimuri semideschis şi deschis în condiţiile art.66 cod penal, regula fiind aceea că potrivit art.3 din
Legea 294/2004, minorii beneficiază de un regim deschis. Schimbarea regimului de executare se
hotărăşte de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în care minorul execută
pedeapsa. Atunci când pedeapsa este închisoare, regimul de executare este întotdeauna deschis. Minorii
aflaţi în executarea unei pedepse, privative de libertate beneficiază de programe speciale de asistenţă,
consiliere şi supraveghere realizate de compartimentul social-educativ cu participarea consilierilor de probaţi une, a
asociaţiilor şi fundaţiilor, a voluntarilor.
În noul cod penal se mai specifică de asemenea că minorii pe parcursul executării pedepsei nu pot fi
folosiţi la muncă în timpul nopţii sau în locuri care prezintă un grad de risc pentru sănătate ori dezvoltarea minorului.
Minorii mai beneficiază de un calcul derogator al părţii din durata pedepsei considerată ca executată pe baza
muncii prestate şi de o reducere a părţii din pedeapsa executată pentru a fi liberaţi condiţionat, atât în cazul pedepsei
închisorii cât şi a închisorii stricte, minorii pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei treimi din pedeapsa aplicată.
Munca în folosul comunităţii17 este pedeapsa principală nou introdusă în Codul Penal se aplică
deopotrivă majorilor şi minorilor. Pentru minori ea poate fi aplicată în mod direct într-un cuantum de 50 la 250 ore
muncă în folosul comunităţii, ori ca alternativă la o măsură educativă atunci când la data judecăţii minorul a devenit major,
în acest din urmă caz cuantumul fiind variabil în raport de măsura educativă aplicabilă de la 25 ore la 300 ore.
Această limită maximă de 300 ore muncă în folosul comunităţii o regăsim atunci când nu se poate aplica
măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Munca în folosul comunităţii se dispune numai cu acordul inculpatului şi numai pentru delicte pedepsite
cu închisoare sau închisoare strictă de cei mult 3 ani.În cazul neîndeplinirii obligaţiilor ce revin condamnatului se poate
dispune revocarea muncii în folosul comunităţii şi înlocuirea ei cu închisoare sau închisoare strictă.Munca în folosul
comunităţii poate constitui şi o alternativă la înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor amendă atunci când sustrage
cu rea credinţă plăţii amenzii.
Intervalul de timp pentru executare nu poate depăşi 120 zile, programul zilnic de muncă este mai redus faţă
de al majorilor atât atunci când desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ cât şi atunci când nu
desfăşoară asemenea activităţi.Locul de executare nu trebuie să pună în pericol dezvoltarea minorilor.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorilor18 se realizeaza prin derogare de la
sistemul ordinar de individualizare a închisorii stricte şi închisorii, în cazul minorilor termenul de încercare se
compune din durate pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. Dacă pedeapsa aplicată
este amenda sub forma zilelor amendă termenul de încercare este de 6 luni.

17
Conform proiectului Noului Cod penal
18
Conform proiectului Noului Cod Penal
 În noul cod penal se face precizarea că pe durata termenului de încercare până la majorat minorul
poate ti supravegheat de părinţi, adoptatori, tutore, Direcţia de Asistenţă socială, Comisia de protecţie a Copilului,
Serviciul de Probaţiune.
După împlinirea vârstei de 18 ani minorul poate fi obligat să respecte măsurile de supraveghere
enumerate la art. 103 cod penal sau să execute munca în folosul comunităţii (art. 107 cp.) Şi în acest caz
observăm o inadvertenţă a legiuitorului, depăşirea limitei maxime a pedepsei cu muncă în folosul
comunităţii.
Dacă în cursul termenului de încercare minorul se sustrage obligaţiilor stabilite ori nu respectă
măsurile de supraveghere, după împlinirea vârstei de 18 ani, na execută muncă în folosul comunităţii,
suspendarea condiţionată poate fi revocată ori prelungit termenul de încercare. Atunci când pedeapsa
aplicată minorului este închisoare strictă, de cei mult 7 ani ori 5 ani în caz de concurs de infracţiuni şi sunt
îndeplinite şi condiţiile enumerate la art. l0l al.l cod penal, executarea pedepsei aplicate minorului poate fi
suspendată sub supraveghere. Termenul de încercare este compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de
timp de la 1 la 3 ani. Aceleaşi măsuri şi obligaţii pot fi aplicate minorului pe durata termenului de încercare în raport de vârstă
ca şi în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei poate fi însoţită de muncă în folosul comunităţii după ce a
împlinit vârsta de 18 ani, iar până la această vârstă se poate aplica o libertate supravegheată în condiţiile art. 107 cod
penal. După împlinirea vârstei de 18 ani se poate aplica minorului măsuri de supraveghere sau obligaţii dintre cele
enumerate la art. 103 cod penal. Art. 125 cod penal nu conţine dispoziţii care să reglementeze situaţia când minorul se
sustrage măsurilor de supraveghere, comunităţii, atunci când acestea însoţesc suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei.
19
Renunţarea la pedeapsa aplicabilă minorului se poate aplica în cazul minorilor şi atunci când constituie
un delict sancţionat cu închisoare strictă de cel mult 2 ani. Această modalitate de soluţionare a cauzelor penale
cu un pericol social redus este condiţionată de natura faptei şi de aspecte care ţin de persoana făptuitorului. Se
poate aplica atunci când minorul nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul şi există motive temeinice din care să
rezulte că se poate îndrepta fără a i se aplica o pedeapsă.
Amânarea aplicării pedepsei minorului20se poate dispune în cazul faptelor considerate delicte,
pedepsite de lege cu închisoare sau închisoare strictă de cel mult 5 ani, dacă minorul nu are antecedente a
acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilităţi de reparare a pagubei şi dacă după săvârşirea faptei a
avut o comportare din care să rezulte existenţa unor dovezi temeinice că se poate îndrepta fără a executa
pedeapsa.Amânarea pronunţării pedepsei după ce a fost stabilită se face ca şi în cazul majorilor pe o
perioadă de cel mult 2 ani, timp considerat „perioadă de probă”. Minorul, până la împlinirea vârstei de 18 ani poate

19
Conform proiectului Noului Cod penal
20
Conform proiectului Noului Cod penal
fi încredinţat supravegherii ori poate fi obligat să respecte una din măsurile prevăzute de art. 117 al. 3 cod penal iar după
împlinirea vârstei de 18 ani, legea nu permite ca în perioada de probă condamnatul să fie supus altor măsuri de
supraveghere. Această măsură este condiţionată atât de natura faptei cât şi de persoana făptuitorului.