PORUNCA a V-a din DECALOG

“Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani
multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie”
(les. 20, 12).
ELEVĂ: OLARU ȘTEFANIA

CLASA a X-a A

Pergament cu Decalogul-Jekuthiel Sofer, 1768, Bibliotheca Rosenthaliana, Amsterdam

Decalogul (Cele 10 porunci), (din cuvintele grecești δεκα, deka, „zece” și λoγoς,
logos, „cuvânt”) a fost primit de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. Decalogul este
parte din Legea lui Moise și respectat ca o premisă de bază în lucrarea mântuirii pentru
creștini, dar și în multe alte culturi și civilizații.
Distribuirea celor zece porunci primite pe Cele doua Table ale Legii, table de piatra,
scrise cu degetul lui Dumnezeu nu este aceeasi in toate bisericile crestine. Astfel la romano-
catolici pe tabla intai se gasesc trei porunci si pe a doua sapte, la protestanti cinci porunci
fiecare tabla, iar la ortodocsi pe prima tabla sunt patru porunci iar pe a doua sase porunci.

Cele zece porunci sunt ghidul pe care trebuie să-l folosim pentru a ne găsi calea spre
Dumnezeu şi spre o vieţuire dreaptă. „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim
poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5, 3), pentru că ele ne ajută să
înţelegem că adevărata viaţă este comuniune de iubire sinceră şi generoasă.
 Spiritualitatea creştină ortodoxă a păstrat importanţa Decalogului ca îndreptar pentru
viaţa omului în societate, în vederea mântuirii. Astfel, cele zece porunci ale Decalogului sunt
cuprinse în cărţile de rugăciuni ale Bisericii noastre, în catehisme, în manualele de
Religie sau în Îndreptarul de Spovedanie.
Porunca a V-a din DECALOG, “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine
si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie” este
singura porunca din Biblie,insotita de o promisiune. Dumnezeu adauga fagaduinta aceasta
pentru a indemna si mai mult la implinirea poruncii, caci pe ea se intemeiaza buna randuială
în familie și in orice fel de viată obștească.
Familia este locul unde se invata valorile fundamentale. Daca familiile noastre sunt
unite,pline de dragoste cu totii vom fi fericiti,dar daca familiile se dezintegreaza,suntem cu
totii afectati Parintii sunt comorile date de Dumnezue pentru copii,la fel cum sunt si copii
pentru [Link] sunt cei care trudesc pentru noi,cei care se roaga pentru [Link] aceea,ei
trebuie pretuiti,respectati si tratati cum se [Link]-i pe parintii nostrii,Il ascultam
pe Dumnezeu si avem si garantia unei vieti fericite.
A cinsti pe parinti inseamna:
-A-i iubi, adica a le dori si face tot binele cu putinta. Iubirea fata de parinti este si o porunca a
firii; de aceea o si gasim la toate popoarele, chiar si la toate vietuitoarele, oricat de salbatice ar
fi ele.
-A asculta de ei. “Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate”
(Efes. 6, 1). “Fiule, pazeste povata tatalui tausi nu lepada indemnul maicii tale” (Pilde 6, 20).
- A nu-i supara cu ceva si a ne purta fata de ei cu toata cuviinta, vorbind despre ei si cu ei
numai de bine. “Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa sa fie dat mortii, ca a grait
de rau pe tatal sau si pe mama sa si Sangele sau este asupra sa” (Lev. 20, 9).
- A-i ajuta la nevoie, mangaindu-i in necazuri si inseninandu-le batranetile. “Fiule, sprijineste
pe tatal tau la batranete si nu-l mahni in viata lui” (Int. Sir. 3, 12).
Pilda in privinta aceasta este insusi Mantuitorul Hristos, cand, rastignit pe Cruce, a incredintat
pe sfanta Sa Maica ucenicului Sau prea iubit, Ioan, ca sa aiba grija de ea (Ioan 19, 26-27).
- A ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutorarea lor, cand sunt in viata, iar dupa moarte, pentru
odihna sufletelor lor, implinindu-le vointa cea din urma si pastrandu-le frumoasa amintire.
Copiii au datoria sa cinsteasca, asemenea parintilor lor, pe toti oamenii care intr-un fel
oarecare poarta grija de binele si fericirea lor. Asa sunt: preotii, care se ingrijesc de mantuirea
lor sufleteasca, invatatorii, care le lumineaza si imbogatesc mintea cu invataturi folositoare
pentru viata, nasii de Botez.
In cele zece porunci nu gasim o porunca deosebita cu privire la datoriile parintilor fata
de copii. Dar nici nu-i nevoie, fiindca acestea sunt ceva foarte firesc. Daca si animalele isi fac
datoria de a hrani si creste puii lor, cu atat mai mult trebuie sa faca aceasta omul, care este
faptura cea mai aleasa a lui Dumnezeu, inzestrata cu judecata.
Dupa cum dragostea copiilor fata de parinti este o porunca, la fel si dragostea
parintilor fata de copii este tot o porunca a legii firesti. Din ea rasar simtamintele cele mai
alese, pe care invatatura crestina cauta sa le indrepte spre slava lui Dumnezeu si fericirea
credinciosilor Sai.
Dupa invatatura Bisericii, copiii sunt un dar dumnezeiesc de mare pret; de aceea grija
parintilor pentru ei inseamna o mare raspundere.
Văzut din exterior sau în mod superficial, Decalogul sau Legea lui Dumnezeu pare o
sumă de prescripţii formale şi de reguli stricte, aflate adesea în contrast evident cu
mentalitatea omului modern secularizat. Totuşi, în esenţa ei respectarea celor zece porunci
este mai mult decât o simplă formalitate. Ea este o căutare a vieţii în comuniune cu
Dumnezeu şi cu semeni, care implică şi o luptă cu tot ceea ce se opune realizării acestei
comuniuni. Această luptă se bazează pe credinţa în valoarea relației şi cooperării dintre divin
şi uman şi pe importanţa exerciţiului libertăţii responsabile, spre realizarea comuniunii de
iubire.

BIBLIOGRAFIE:
1) [Link]
2) [Link]
responsabilitate-fata-de-semeni/
3) [Link]
mama-ta/
4) [Link]