Simbolul: Semnificația generală: Semnificația în unele poezii:

simbolul ,, luminii” Simbolizează bunătatea, viața, cunoașterea, În poezia,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ” de Lucian Blaga,
adevărul și speranță. Deasemenea lumina acest simbol sugerează ideea că cunoașterea prin iubire nu risipește(nu
simbolizează speranța în existența unui loc stivește cu lumina ei) vraja(frumusețea) lumii, fiindcă a cunoaște prin
de refugiu. iubire înseamnă a te contopi cu obiectul: ,, Eu cu lumina mea sporesc a
lumii taină‒ / şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micşorează, ci
tremurătoare/ măreşte şi mai tare taina nopţii,/ aşa îmbogăţesc şi eu
întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister...”
simbolul ,, lunii” Luna reprezintă ochiul universului, elemen- În „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu, luna este martorul tuturor eveni-
tul esențial al cosmosului, martoră a realită- mentelor,, Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gânduri-
ții pământești. Totodată luna poate fi simbo- lor dând viață, suferințele întuneci...”.
lul răului, al energiilor dușmănoase.
simbolul ,, apei” Reprezintă infinitatea posibilităților, simbo- În poemul,, Paradis în destrămare” de Lucian Blaga, apa din fântâni
lul fertilității, înțelepciunii, harului și virtu- (simbol al eternității „ mumă”) ,, refuză gălețile lor” și reprezintă un
ții. Totodată apa semnifică pacea, puritatea, semn al pierderii capacității genetice.
liniștea și simbolizează originea creației. A- Apa ca simbol al genezei o întâlnim în poemul „Luceafărul” de Mihai
pa e generatoarea vieții, dar și a morții. Eminescu: marea este cea care simbolizează geneza. Luceafărul se arun-
că din cer în mare spre a se naște ca tânăr zeu al apelor, prezentându-se
prima oară fetei de împărat: „Și apa unde-a fost căzut/ În cercuri se
rotește,/ Și din adânc necunoscut/ Un mândru tânăr crește.”
simbolul ,, pietrei” Este un simbol al permanenţei, al stabilităţii Acest simbol se regasește în poezia,, Printre stânci de piatră seacă” de
şi al durabilităţii. Piatra brută este viața Mihai Eminescu.
omului, implicit persoana umană, la
începuturile sale și în starea sa naturală. Un
simbol menit să ne facă să contemplăm
asupra naturii noastre imperfecte, dar și să
ne dorim altceva, să ne îmbunătățim.
simbolul ,, cerului” Semnifică o manifestare directă a transcen- În poezia „Luceafărul” de Mihai Eminescu, cerul sugerează principiul
 denței, a puterii, a perenității, a sacralității, patern: „ Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea”.
ceea ce nici o ființă de pe pământ nu poate
atinge. Deseori reprezintă absolutul aspirați-
ilor omului, ca plenitudine a căutării, ca loc
posibil al perfecțiunii spiritului său.
simbolul ,, ochiului” Ochiul este asociat cu lumina și capacitatea În poezia „Sara pe deal” de Mihai Eminescu, ochii simbolizează
de percepție spirituală. Albul ochilor sim- conștiința individuală: „ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară”.
bolizează puritatea văzduhului, limpezimea, În„ Legământ” de Grigore Vieru, ochii sugerează viața: „ Stinge-mi-s-or
iar pupila‒stelele de pe bolta cerească. ochii mie”.
Simbolul ,, cuvântu- Reprezintă expresia gândului, creația și în- Este marcat în poezia„ Bibliotecile” de Vasile Romanciuc: „ pentru
lui” vățătura. săbiile neruginitoare/ ale cuvântului”.
simbolul ,, păsării Este un simbol al învierii, al renașterii, al
Phoenix” forței de viață.