DICTIONAR DE SIMBOLURI

ADAM/CADERE ADAMICA

Adam și Eva sunt simbolul cuplului primordial care marchează începutul omenirii în mitologia mai
multor popoare și culturi .Din cauza păcatului comis, acest cuplu caută în permanență mântuirea .
literatură, pierderea paradisului apare adesea atât ca temă, cat și ca simbol . Printre scriitorii români
care au valorificat această idee se numără Mihai Eminescu(„ Sarmanul Dionis”, „Cezara”), George
Călinescu („ Enigma Otiliei”-in care Felix și Otilia alcătuiesc cuplul adamic, căzut într-o lume care și-a
pierdut irecuperabil esența paradisiaca. Felix împărtășește destinul de înger căzut, mai ales după
despărțirea de Otilia.)

ALB/DALB

Albul reprezintă fie absența, fie suma culorilor . Albul a fost culoarea morții și a doliului. La origine,
albul reprezenta o culoare neutră, arătând că nimic nu a fost, încă, împlinit . In vremurile noastre,
albul este o culoare a luminii și a strălucirii . Termenul „ DALB”, are rezonanță arhaica, nuanta sacra,
fiind folosit adesea in colinde. Sadoveanu atribuie culorii albe sensuri pozitive, Ion Creangă folosește
termenul „ALB” pentru a face aluzie la puritatea personajului și pentru a crea un oximoron (figură de
stil obținută prin alăturarea a doi termeni contradictorii). În poezia tradiționalistă a lui Vasile
Voiculescu, albul simbolizează sacrul ceresc, în antiteză cu sângele simbol al suferinței umane. La
Bacovia, albul sugerează indiferență fiind asociat adesea cu zăpada, care acoperă totul asemenea
plumbului.

ALBASTRU

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă: ea reprezintă transparența naturii, zidul aerului, al apei și
al diamantului . Albastrul ceresc reprezintă pragul dintre lumea umană și lumea de dincolo . Blazonul
de aur (reprezintă un desen semnificativ care simbolizează anumite familii conducătoare, de la nobili
până la regi) cu 3 flori de crin de aur al Casei Regale franceze arata originea crestina si suprateresta a
regilor Frantei. În literatură, în romantism, a apărut un motiv literar foarte cunoscut, cel al flori
albastre, semnificând dorul de dragoste și neuitarea. Acest motiv se regăsește în opera lui Eminescu,
iar sursa de inspirație a reprezentat-o Novalis. La Eminescu și la Novalis, motivul florii albastre
implică dorul și plasarea iubirii în eternitate și la folclor . In popor, unei flori de culoare albastră i s-a
dat numele de “floare-de-nu-mă uita” . Florile în cauză făceau parte din buchetul mireselor și
simbolizau persistenta iubirii dincolo de trecerea timpului.

ALBINA

Albina este asociată cunoașterii și inițierii. În mitologia românească, ea este considerată mesager
divin . In povestea lui „Harap-Alb”, de Ion Creanga, albina reprezintă unul dintre personajele care
îndeplinesc funcția de donatori, motiv literar des întâlnit în basmele populare. Personajele ajutătoare
și cele donatoare sunt o consecință pozitiva calităților omului și astfel, Creanga urmărește
maturizarea lui Harap-Alb, dând basmului caracter de bildungsroman.
DICTIONAR DE SIMBOLURI

AMURG

Este un moment intermediar, aflat în trezit și noapte, prilej pentru înfăptuirea unui miracol și
pentru Marea călătorie dintre viață și moarte . La Blaga, amurgul capătă adesea sensul reintegrării
cosmice. În poezia tradiționalistă a lui Vasile Voiculescu, amurgul este asociat cu ultima clipă de
singurătate omenească pe care o petrece Iisus în grădina Ghetsemani. Același efect de stingere apare
și în opera lui Nichita Stănescu. Amurgul din „Moromeți”reprezintă declinul familiei de tip patriarhal
și al unui întreg mod de existența, evenimentele având loc înainte și după al doilea război mondial.

APA/APA VIE/APA MOARTA

Semnificațiile simbolice ale apei pot fi reduse la teme dominante: origine a vieții, mijloc de purificare,
centru de renaștere (a cuiva). Ca toate simbolurile, apa conține sensuri diametral opuse: așa cum ea
este generatoare de viață, este și generatoare de distrugere și de moarte. Apele liniștite semnifică
pacea și ordinea, pe când apele amare reprezintă amărăciunea vieții.

Mihai Eminescu, in „Scrisoarea I”, face conexiune între întinderea nesfârșită a apei și tema potopului
apocaliptic. Pentru Mircea Eliade, „apele” simbolizează substanța primordială dar și un labirint din
care să poată ieși de prin moarte. Sadoveanu folosește “apa neagra” în romanul „Baltagul”pentru a
sugera moartea lui Nechifor Lipan, motiv preluat din folclor . Ion Creangă, folosește „apa vie” și „apă
moartă”, pentru a-l învia pe Harap-Alb. La Bacovia, “apa”, reprezintă o adevărată prezență
obsedantă, asociata adesea cu descompunerea.

APOCALIPSA

Apocalipsa simbolizează sfârșitul lumii, în diferite credințe și religii. Eliade vorbește despre aceasta ca
despre un mit universal. Tot în „Scrisoarea I”, Mihai Eminescu discută despre stingerea universului
într-o proiectare poetică fabuloasă, reutilizand simbolul și în alte opere . La Arghezi, teama de moarte
este cea care transformă universul cunoscut în imaginea apocaliptică. Lucian Blaga vede apocalipsa
într-un mod blând în poemul „Laude somnului”,și anume ca pe o retragere a naturii în sine . La fel ca
lui Arghezi, apocalipsa îi provoacă și lui Blaga, spaima dispariției universului.

APOSTOL

Apostol este numele dat fiecăruia dintre cei 12 discipoli ai lui Iisus Hristos. Termenul este folosit de
Liviu Rebreanu drept numele personajului principal din romanul intitulat „Pădurea Spânzuraților”. La
baza acestuia se află povestea fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, care, ca soldat român în armata
austro-ungară, încearcă să dezerteze în primul război mondial și să treacă în armata română. El este
simbol al dragostei de patrie și de popor, de adevăr și de frumos, care suportă consecințele fatale ale
gestului său.
DICTIONAR DE SIMBOLURI
ARAMA

Este un metal sacru, folosit din antichitate până în creștinism. Simbolul sugerează puterea, rătăcirea
eroului, coloritul naturii si forta distrugatoare a atacului. Este un simbol asociat cu prima vârsta a
ființei sugerând puterea, dar și răbufnirea. Printre scriitori, Mihai Eminescu este cel care folosește
simbolul în „Călin (file de poveste)”, unde arama face parte dintr-un pastel care descrie un spațiu
mirific și fabulos, care desparte lumea reală de spațiul de bază . Pe de altă parte, în “Scrisoarea a III-
a”, Eminescu folosește arama pentru a arăta forța distrugătoare a armelor.

ARGINTUL

Argintul este raportat la lună și contrastează cu aurul, reprezentând principiul feminin și pur. În
simbolistica creștină, argintul reprezintă înțelepciunea divină, dar în etica, acesta face referire la
obiectul lăcomiei și la degradarea conștiinței. În general, în poezia lui Eminescu, lumina de lună este
argintie și este un element feeric sau definitoriu pentru feeric specific romanticilor.

ARIPI

Aripile sunt simbolul cuvântului, ale dematerializării si al descatusarii. În orice tradiție, aripile se
cuceresc în urma unei educații inițiatice și purificatoare. În biblie, ele sunt un simbol constant al
spiritualității făpturilor care le dețin. Simbolul este utilizat de scriitori precum Eminescu, acesta
asociindu-le cu imaginile îngerilor. Pe de alta parte, la Charles Bndelaire, in poezia „Albatrosul”,
motivul sugereaza situatia apasatoare a artistului in lumea vulgara, meschina si plictisitoare. La
Nichita Stanescu, in poezia „Etimologie de toamna”, aripile ascutite pana la nori semnifica durerea
profunda de care poetul vrea sa se elibereze prin zbor. La G. Bacovia, „aripile de plumb”, sugereaza
disperarea sentimentului apasator de izolarre si de singuratate.

ARTIST/CREATOR

Reprezinta fiinta duala , sfasiata intre destinul istoric si cel [Link] capata numeroase sensuri in
[Link] romantici poetul este un damat (condamnat) care-si traieste cu dramatism
[Link] viziune propune si Arghezi intr-una din poeziile sale , sustinand ca poetul traieste 2
vieti una de cumplite umilinte in planul realitatii sociale si alta de inaltare sublima , prin intermediul
creatiei.

In romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, de C. Petrescu , Stefan Gheorghidiu
personajul principal traieste drama creatorului , deoarece el reface mitul Pigmalion , iar de aici
incepe o drama.

ASCET

Este o ființă iluminată care a părăsit lumea și deșertăciunile ei, pentru rugăciune și comunicarea cu
Dumnezeu. Desprins de lume și de patimile ei, el devine filozof prin excelență și caută mântuirea
dincolo de ordinea profana. Sihastria a fost practicată încă de la începutul creștinismului și cei care o
practică sunt căutați pentru sfaturile lor. Un asemenea personaj, se întâlnește la Sadoveanu, („Fratii
jderi”) si in lirica lui Macendoski.
DICTIONAR DE SIMBOLURI

ASTEPTARE

Asteptarea se impune in special, prin poezia lui G. Bacovia. Ea anihileaza libertatea, degradeaza fiinta
si distruge sensul realitatii, asa cum se intampla si in nuvelele lui Caragiale. Blaga foloseste adesea
tema vietii ca asteptare si pregatire pentru „Marea Trecere”. La Eminescu, asteptarea accentueaza
solitudinea si amplifica sensul contemplatiei. („LUCEAFARUL”+„ION”).

AUR

Considerat prin traditie cel mai pretios dintre metale, aurul este metalul perfect. Este un semn al
absolutului si este asociat soarelui, ratiunii si cunoasterii. Este simbolul bogatiei materiale si spirituale
si, in literatura, este uneori asociat cu bogatia, cu iubirea sau cerealele.

BALAUR/DRAGON

Balaurul este paznicul comorilor ascunse si prezinta adversarul care trebuie infrant pentru a le
poseda. In mitologia biblica, lupta dintre Sf. Gheorghe si balaurul, reprezinta înfruntarea nesfarsita
dintre bine si rau. In poemul „Zburatorul”, de I. Heliade Radulescu, balaurul este o fiinta misterioasa,
care tortureaza prin dragoste o tarana fata. Atat I. Heliade Radulescu, dar si M. Eminescu, au folosit
in cele 2 opere, mitul popular al „zburatorului”.

BALTAG/SECURE

Baltagul este un topor cu taisurile plasate simetric, acestea făcând trimitere la „cele două tăișuri” ale
oricărei puteri. Simbolismul Baltagului ține de dualitatea=> moarte viață și poate fi și un instrument
de eliberare . Motivul este reluat de Mihail Sadoveanu în romanul omonim. Spre final, Gheorghiță îl
lovește pe bogza cu un baltag si fiul recuperează nu doar oile, dar și locul pe care îl avusese în lume
Nechifor și pe care îl luase ucigașul.

BAN

Dincolo de valoarea lui economică, banul are și funcții magice, forțe diabolice, este utilizat în vrăji și
este prezent în majoritatea operelor literare care tractează tema avbaritiei. In „Mara”, și în „Moara
cu noroc”, Ioan Slavici exploatează această temă și raportul distructiv dintre om și bani. In nuvela sa,
Slavici urmărește goana după bani a lui Ghiță, care îl face să-i cedeze lui Lică Sămădăul și care îl
dezumanizează spre final . Banul este un element central și in romanul „Enigma Otiliei”,de George
Călinescu, unde simbolul se îmbină cu tema paternității.
DICTIONAR DE SIMBOLURI
BISERICA

Biserica se află așezată în centrul lumii, conține semnificația genezei și permite ființei să dobândească
intuiția sacrului. Simbolul se regăsește în balada populară „Monastirea Argeșului”, și este reluat de L.
Blaga, în drama „Meșterul Manole”, biserica devenind simbol al valorii estetice eterne și al vocației
creatoare. În nuvela istorică „Alexandru Lăpușneanu”, biserica reprezintă și un spațiu pedepsitor,
trezind teama în sufletul personajului, la fel cum se întâmplă și cu Lică Sămădăul, în „Moara cu
noroc”.

BRAD

Bradul este considerat pomul vieții, are funcții in ritualele legate de toate cele 3 evenimente ale
vieții: naștere, nuntă și moarte. In poezia cultă, bradul apare ca element al peisajului solemn, al
perfecțiunii sau ca reper în lumea trecătoare . Blaga îl consideră o legătura eternă între cer și pământ,
iar Sadoveanu, în „Baltagul”, îl transformă în emblema spiritualității noastre.

BUSUIOC

Plantă protectoare, cu atribute purificatoare și simbol al iubirii statornice, busuiocul se află în strânsă
legătură cu semnificațiile botezului și ale apei sfințite, considerat avea proprietăți magice și în
culturile ne creștine. În literatură, busuiocul este un simbol al iubirii împătimite și al saltului
romanesc.

CAL

Este un purtător al vieții și al morții, dar și simbol al inconștientului și al dorinței nestăvilite. De cele
mai multe ori, pentru erou, calul este animalul benefic, dar poate fi oricând un aliat al demonului . în
„Povestea lui Harap-Alb”, calul îl ucide pe span și pregătește astfel întoarcerea lui Harap-Alb din
moarte .

CARTE

Cartea este simbolul universului. Totodată, ea apare ca simbol al tainei divine care nu este dezvăluită
decât inițiatului. In poezia„Testament”, de Tudor Arghezi, cartea este o treaptă în marea trecere
universală, rezultatul transformării uratului în frumos și moștenirea spirituală transmisă urmașilor.
Marin Preda arată, în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, că pentru omul fără cultură și
mulțumit cu superficialitatea, cartea este un spațiu în care acestea se simte pierdut și pe care
încearcă să o distrugă prin ardere. Marin preda nu face aluzie doar la practicile regimului comunist și
ale altor regimuri totalitare, ci realizează o frescă a mentalității secolului al XX-lea, anticipând
prelungirea acestei concepții în secolul următor.
DICTIONAR DE SIMBOLURI

CASA

Alături de cetate și de templu, casa se află în centrul lumii, fiind imaginea universului. Ea este un
simbol feminin, legat de ființa maternă, o axă între cer și pământ . In literatura română, cel mai
frumos omagiu adus casei este realizat de Ion Creangă în lucrarea „Amintiri din copilărie”. Pentru
Lucian Blaga, casa și locurile din jurul ei reprezintă un loc sacru, magic, legendar și mitic, regăsindu-se
sub aceeași formă și în lucrări Argheziene.

CASTAN

În China, castanul corespundea vestului și toamnei. Traditia a făcut din castan un simbol al
prevederii, deoarece fructul sau servea drept hrană pentru iarnă.

CASTEL

Castelul este un simbol al protecției, iar ceea ce se întâmplă în interiorul său amestecă dorința de
posesiune cu dificultatea acesteia. El este considerat adăpostul unei puteri misterioase și
imperceptibile. Castelul negru este imaginea infernului, a neîmplinirii, și a singurătății. Castelul alb
este simbolul împlinirii, al unui destin desăvârșit și al perfecțiunii spirituale. Castelul prezentat de
Eminescu in „Luceafarul”, simbolizează inconștientul, dorința irealizabilă și perisabilitatea muritorilor
în raport cu eternitatea Luceafarului.

CAVOU

Cavoul, în contextul poeziei bacoviene este un spațiu al somnului vecin cu moartea, căci întregul sens
al poeziei bacoviene este prăbușirea lentă în moarte sub apăsarea plumbului. Motivul este dominant
în poezia simbolistă, poetul devenind prizonierul unui spațiu întunecat, apăsător și rece. În poezia
„Plumb”, de George Bacovia, cavoul simbolizează imposibilitatea ieșirii din spațiul unei lumi în care ți
se refuză împlinirea aspirațiilor, iar verbele la imperfect, prelungesc această stare, plasând eu liric,
într-o nemișcare eternă în aparență.

CALATORIE

Simbolismul călătoriei este extrem de bogat și face parte din seria de încercări pregătitoare ale
inițierii, ca progres spiritual. Călătoria implica adesea trecerea podurilor și ea este exprimarea unei
dorințe de schimbare interioară și nu se împlinește decât în interiorul ființei. În toate literaturile,
călătoria simbolizează o aventură, și o cercetare în perpetuu refuz de sine. In „Povestea lui Harap-
Alb”, de Ion creangă, extinsa călătorie pe care o face protagonistul se îmbină cu motive literare
precum cel al podului si al labirintului, iar autorul urmareste evolutia personajului pe parcursul ei,
dand scrierii un caracter de bildungsroman. Motivul călătoriei în romanul „Baltagul”, de M.
Sadoveanu, împletește călătoria reala Vitoriei cu cea simbolică, în moarte pe care o face Nechifor.
DICTIONAR DE SIMBOLURI

CAMASA

În tradiția celtică, aceasta este simbolul ocrotirii . faptul de a-ți da cămașa de pe tine, este un gest de
profundă generozitate .

CAPRIOARA

În esență, căprioara este un simbol feminin, ea o pun în duse agresivității dominatoare. Căprioara
este în întâlnită, printre altele, în mitologia greacă, unde capătă mai multe roluri, printre care și acela
de simbol al zeiței Artemis.

CEAS/CEASORNIC

Acesta este un instrument aflat în strânsă legătură cu dorința de a manipula sau de a evita scurgerea
timpului .

CENUSA

Simbolismul cenusii este determinat de faptul că ea reprezintă un rest al focului, lipsa valorii și
perisabilitatea, în ritualul nuvelei „Moara cu noroc”, de I. Slavici, termenul cenușa este repetat și
asociat cu imaginea celor cinci cruci, totul căpătând accente tragice.