SIMBOLURI IN RONDELURILE LUI ALEXANDRU

MACEDONSKI

Rondelurile macedonskiene au fost scrise între anii 1916-1920 şi aparţin creaţiei de maturitate a
poetului, care le-a publicat în volumul intitulat Poema rondelurilor abia în 1927. Volumul
cuprinde cinci cicluri, fiecare având titluri semnificative: Rondeluri pribege, Rondelurile celor
patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan.
Teoretician al simbolismului românesc, Alexandru Macedonski este preocupat de muzicalitatea
versurilor, de efectele sonore ale cuvintelor, armonizând unitar temele majore ale liricii
macedonskiene, între care tema damnării, deziluziile, starea depresivă ori starea de extaz sunt
semnificative în lirica sa. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză,
este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei
literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică
cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața[7] și au rămas notabile
polemicile sale cu Vasile Alecsandri[8][9], Mihai Eminescu [10][11] și Ion Luc

Constiinta esteticului il indreapta pe Macedonski spre rigoarea formei fixe. Rondelurile

staumarturie a orgoliului sau de estet. Atat de cizelate si armonioase, ele devin practic
inanalizabiletematic. Exista un anume moment in care incordarea lirei asupra sonoritatilor,
asupra aspectelor formale ale cantecului lasa in umbra ideea poetica. incarcand savant expresia,
se diminueaza fortasamburelui ideatic. () Fiecare rondel in parte nu comunica decat placerea
frumosului, dar toate laun loc instituie o stare, cuprind obsesia capitala a poetului: regasirea unui
univers al linistiiabsolute, a unui univers ludic, delicat si blajin."(Dana Dumitriu - Postfata la Al.
Macedonski. Poezii, Editura Minerva, Bucuresti, 1972, p. 25

In creatille sale Alexandriu Macedonski pune accentual pe simbolistica anumitor termieni

Prezenta unor simboluri si a motivelor literare precum: rozele, amurgul, gradinile, marea
noapte (care reprezinta simbolul cel mai puternic al lumii care se indreapta spre neant,
spre abisul existential) inscrie aceasta poezie in lirica simbolista.

Laitmotivul poeziei-rozele-simbolizeaza puritatea,frumusetea,gingasia naturii;acestuia i se

alatura,de fiecare data,constructia atributiva "ce mor",care denota perisabilitatea lor,manifestata
atat in plan exterior,"in gradini",cat si in cel interior:"si mor si-n mine".Prezenta pronumelui
personal de persoana intai,marca gramaticala a eului lirc,interiorieaza mesajul poeziei si
sugereaza,totodata,corespondenta dintre natura si sentimentele umane.Destinul individului este
similar cu cel al rozelor,a caror atingere prezenta este pusa in antiteza cu trecutul lor,fapt care
accentueaza starea de tristete care domina intreaga poezie:"S-au fost atat de viata pline".Ca si
speranta efemera in eternitatea clipei,rozele mor,lasand in urma nostalgia poetica. Trecerea
timpului este sugerata prin repetarea cuvantului "vremea";aceasta trecere implica moartea si jalea
in momentul perceperii "fiorului"mortii.Jalea si fiorul anticipeaza destinultragic al florilor din
gradini "Amurgu-ntristator"este un simbol al sfarsitului de viata,completat de "valmasaguri de
suspine".Moartea,numita metaforic "marea noapte care vine",este intampinata cu resemnare
deflorile care "duioase-si pleaca fruntea lor”. Imaginea „rozei" a fost concepută încă de la
început ca o sinestezie, reunind senzaţii olfactive şi vizuale: „şi tot parfumate şi ele". Roza este
aici simbolul unei regenerări, a unei permanenţe în efemeritate, tradusă gramatical prin prezenţa
adverbului „mai" şi a adjectivului demonstrativ „acele". Se stabileşte astfel o corespondenţă între
o stare de spirit, abstractă, dar entuziastă şi titanică - „când ceru-l credeam pe pământ" şi un
element al lumii exterioare, aparţinând concretului - „roza". Aspiraţia spre absolut, optimismul şi
încrederea deplină în forţele vitale ale eului se exprimă în al doilea catren prin metafore cu
valoare simbolică, dar formulate destul de plat: „falnic avânt". Prezenţa stelelor aşează această
aspiraţie metaforică în zona cosmicului, a eternului, depăşind cadrul concret al universului
terestru: „Priveam, dintre oameni, spre stele". Repetiţia primelor versuri se constituie într-un
refren al speranţei şi încrederii: „Mai sunt încă roze - mai sunt

." Grifonii sunt o imagine interesantă, ilustrând stilizarea şi gustul poetului pentru mitologia
antică. Ei sunt animale fabuloase cu cioc şi aripi de vultur şi trupul de leu, apartenenţa la ambele
categorii sporindu-le natura solară. Grifonul este legat atât de cer, cât şi de pământ, ceea ce-l face
un simbol al celor două naturi, umană şi divină. Prin urmare, poezia va reprezenta prin asocierea
cu grifonii o mântuire a umanului prin condiţia sa celestă, o cale de reunire a celor două planuri.

„Razele" sunt simbolul care va realiza corespondenţa dintre o noţiune abstractă, cum e
imaterialitatea poeziei şi un element din lumea concretă, lumina.

Cuprinde-al nemuririi vin". „Vinul nemuririi" este o conotaţie interesantă la nectarul/ ambrozia
băută de zei nemuritori în Olimp, adăugându-i- se şi simbolurile creştine ale mântuirii şi
purificării.

murgul" este momentul sfârşitului zilei, al trecerii către noapte, care aici sugerează moartea.
Această conotaţie este subliniată prin epitetul „- ntristător". Antepunerea epitetului următor -
„marea noapte" dezvăluie misterul şi profunzimea simbolului nopţii, dar şi iminenţa lui

simbolul„rozei", aici conotând apropierea de moarte, se stabileşte o corespondenţă simbolistă

între suflet şi natură. Ele se află amândouă în anotimpul crespuscular al morţii.

Cupa de Murano este un simbol al artei pure, lipsită de contact cu realitatea, arta își extrage
sensurile și finalitățile chiar din propria alcătuire.

In concluzieAlexandru Macedonski a inaltat unul dintre mai insemnate monumente poetice ale
limbiinoastre. Originalitatea lui incontestabila, indrazneala conceptiilor si atitudinilor lui,
farmeculcantecului sau, cand jubiland de bucurie, cand dulce si melancolic, forta si
fecunditateaimaginatiei sale, armonia savanta a lirei pe care o instruna, nenumaratele-i initiative
poetice caresi-au gasit atati imitatori si continuatori, toate acestea fac din Macedonski unul din
cei mai mari poeti ai literaturii romane .(Tudor Vianu )