Ce este pragmatismul?

y y

What is pragmatism(1904), William James(1842-1910) Context istoric si cultural:

Secolul XIX este o perioad din istoria omenirii caracterizat prin importante fenomene politice, ideologice i culturale. Dup r zboaiele napoleniene, Marea Britanie a devenit cea mai important putere mondial , controlnd un sfert din populaia globului i o treime din suprafaa teritoriilor de pe uscat. Secolul al XIX-lea a fost o perioad a inovaiei i a descoperirilor, cu rezultate notabile n matematic , fizic , chimie, biologie, electricitate i metalurgie, ce au constituit baza evoluiei tehnologice din secolul XX. Evenimente istorice importante:                   1804: Francisc al II-lea fondeaz Imperiul Austriac 1806: Sfntul Imperiu Roman este dizolvat ca o consecin a Tratatului de la Lunvi 1812-15: R zboiul din 1812 dintre Statele Unite i Marea Britanie 1815 - Congresul de la Viena redeseneaz harta Europei Napoleon cucerete o mare parte a Europei,dar este infrant la Waterloo in 1815 1821: Micarea revoluionar din iara Romneasc condus de Tudor Vladimirescu 1821-27: Grecia devine independenta 1848:au loc numeroase revoluii n Europa 1854-56: R zboiul Crimeii dintre Marea Britanie, Frana, Imperiul Otoman pe de o parte i Rusia pe de alt parte 1859: Cele dou principate romne, Moldova i iara Romneasc se unesc sub acelai domnitor 1861: Italia a devenit republic 1861-65: R zboiul Civil American 1870-71: R zboiul franco-prusac 1871: Otto von Bismarck a format Imperiul German i a devenit primul cancelar al Germaniei 1877: Principatele romne i proclam independena 1878: Tratatul de la San Stefano a confirmat independena Romniei, Serbiei i Muntenegrului 1879-84: R zboiul din Pacific dintre Peru, Bolivia i Chile 1885: Unificarea Bulgariei Evenimente culturale importante:

n art , realismul i romantismul de la nceputul secolului au l sat mai apoi loc impresionismului i postimpresionismului n a doua jum tate a secolului, Parisul fiind capitala mondial a artei. n America coala de pe rul Hudson era proeminent . Nume importante din pictura secolului al 19-lea includ: Paul Cezanne (Frana, postimpresionism), Eugne Delacroix (Frana, romantism), Paul Gauguin (Frana, post-impresionism, pictor), Vincent van Gogh (Olanda, post-impresionism), Claude Monet (Frana, realism, impresionism), Renoir (Frana, impresionism), Rodin (Frana, modernism, sculptor).

Multi mari compozitori au tr it in aceast epoca;ii putem enumera pe Ludwig van Beethoven(Germania,Clasic,Romantic), Georges Bizet(Franta,romantic), Brahms(Germania,romantic), Frdric Chopin (Polonia, romantic) Franz Liszt(Ungaria), Niccol Paganini(Italian), Franz Schubert(Austria) Piotr Ilyich Tchaikovsky (Rusia, romantic) Giuseppe Verdi(Italia,romantic) Richard Wagner(Germania,clasic). Literatura a prosperat n secolul al 19-lea. Unii dintre cele mai renumii scriitori i includ pe ruii Lev Tolstoi, Anton Chekov i Fiodor Dostoievski; englezii Charles Dickens, John Keats, i Jane Austen; scoianul Sir Walter Scott; irlandezul Oscar Wilde; americanii Edgar Allan Poe, Ralph Waldo Emerson i Mark Twain, i francezii Victor Hugo, Honor de Balzac, Jules Verne i Charles Baudelaire. Secolul al 19-lea a dat natere tiinei ca profesie. Termenul "om de tiin " a fost inventat n 1833 de c tre William Whewell. Printre ideile cel mai influente din acest secol au fost cele ale lui Charles Darwin, care n 1859 a publicat cartea Originea speciilor, ce a introdus ideea de evoluie prin selecie natural . Louis Pasteur a conceput primul vaccin mpotriva rabiei, i a f cut, de asemenea, multe descoperiri n domeniul chimiei, inclusiv asimetria de cristale. Thomas Alva Edison a dat lumii un bec practic ce putea fi folosit n viaa de zi cu zi. Karl Weierstrass mpreun cu ali matematicieni au aritmetizat analiza. Dar cel mai important pas n tiin , pentru acest moment, a fost ideile formulate de c tre Michael Faraday i de James Clerk Maxwell. Munca lor a schimbat faa fizici i a f cut posibil ca noua tehnologie s devin realitate. Se pot ad uga ca tr s turi principale ale acestui secol i perfecionarea nv mntului, eforturile pentru reducerea analfabetismului, constituirea de asociaii culturale, academii naionale, manifest rile expoziionale i preocuparea pentru urbanism ce a permis avntul arhitecturii. Astfel, secolul XIX reprezint unul de mare nsemn tate pentru cultur i a l sat o motenire bogat secolelor ce-i vor urma.

Romantismul este o micare artistic i filozofic ap rut n ultimele decenii ale secolului al XVIIIlea n Europa, care a durat mare parte din secolul al XIX-lea. A fost o micare contra raionalismuluicare marcase perioada neoclasic , ce se va pierde la apariia spiritului romantic. Iniial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai trziu forma unei mic ri. Autorii romantici au scris din ce n ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama uman , iubirea tragic , ideile utopice. Dac secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate i raiune, nceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoie i de eul interior.

Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului i parnasianismului, potrivit c reia valoarea fiec rui obiect i fenomen din lumea nconjur toare poate fi exprimat i descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui current

Noiunea de Realism se refer la un mare num r de curente n filozofie, care au ca element comun covingerea c fenomenele exist independent de contiina oamenilor, acioneaz asupra oamenilor i pot fi denumite prin cuvinte. n cazul admiterii existenei unei realit i independent de gndire, se vorbete despre un aa numit realism metafizic sau ontologic. Opus acestuia este realismul ce rezult din cunoatere, realismul epistemologic, care admite c lumea este ntr-adev r conoscibil , c opiniile noastre rezult n mod principial din observaia independent a

obiectelor existente, obiecte ale unei lumi identice tuturor observatorilor, a c rei cunoatere corespunde existenei reale. n filozofia limbajului se vorbete despre un realism semantic, cnd descrierea lumii exterioare se efectueaz prin fraze alc tuite dintr-un vocabular corespunz tor realit ii, rezultat al unei interpret ri, care poate fi adev rat sau fals . Deoarece n teoria cunoaterii se susine c exprimarea cunotinelor are loc doar prin intermediul limbajului, se poate constata tr s turi comune ntre realismul epistemologic i cel semantic Idealismul este o orientare fundamental n filozofie. Ca orientare monist (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste ea se opune materialismului prin soluia pe care o d raportului dintre spirit i materie sub aspectul primordialit ii. Grup rile idealiste ale filozofilor consider astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic i cauzal, spiritul. Orientarea idealist consider materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neag existena materiei.Pentru idealiti tot ce exist , exist n consecin datorit spiritului.In interiorul idealismului s-au ramificat dou suborient ri: una consider c entitatea primordial , spiritul este ceva situat in afar i independent de contiina individual - acesta fiind idealismul obiectiv - iar cealalt consider c esena lumii nu exist dect ca spirit al individului i tot ce exist n lume nu este dect produsul contiinei individuale din care omul nu poate iei orice ar face - acesta fiind idealismul subiectiv.

Introducere in psihologie : (Cap.1: Psihologie i tiin ) - (Partea a II-a: Istoria psihologiei) - William James i func ionalismul O alt abordare a psihologiei, formulat n 1890 a fost func ionalismul lui William James. Acesta este adesea descris ca fiind tat l psihologiei americane. James a privit mintea ca un proces, o func ie a organismului. La nivelul anului 1890 oamenii de tiin erau bine familiariza i cu ideea de baz emis de Darwin, conform c reia omul a evoluat din animale mai simple, iar James a raportat psihologia la teoria darwinian . William James a argumentat c , ntruct este util , con tiin a trebuie s fi evoluat. Cu alte cuvinte, aceasta are o func ie. James a sugerat c dac dorim s n elegem originea i scopul unui fenomen psihologic, ar trebui s ne ntreb m pentru ce este acesta folosit. James a publicat Principiile psihologiei n 1890, n dou volume groase i Psihologia: un curs mai scurt n 1892, ntr-un singur volum. O alt oper faimoas a lui William James este lucrarea acestuia despre psihologia religiei, Tipurile experien ei religioase n anul 1902.

n cartea sa Soiurile de experien a religioas (1902), James atrage un contrast ntre dou tipuri diferite de oameni, "Odata ce Nascut" i "de dou ori n scut." Odata ce oamenii Nascut sunt cei care par a fi biologic predispusi la fericire: ele au un copil de acceptare a vie ii a a cum este, i care refuz s fie deranjat de suferin ele intense i relele din lume. De exemplu James "n acest sens este Walt Whitman, i el citeaz descrierea Bucke RM de el:

El nu a vorbit niciodat peiorativ de orice na ionalitate sau clas de oameni, sau de timp n istoria lumii, sau fa de orice meserii sau profesii, nu chiar mpotriva oric ror animale, insecte, sau lucruri nensufle ite, nici una dintre legile naturii, nici una dintre Rezultatele acestor legi, cum ar fi boala, deformare, i moartea. El niciodat nu a plns sau bomb nea, fie de la vreme, durerea, boala, sau orice altceva. El niciodat nu a jurat. El nu ar putea foarte bine, deoarece el nu a vorbit n mnie i, aparent, nu a fost niciodat sup rat. El niciodat nu a expus frica, iar eu nu cred c vreodat m-am simtit. (Pag. 84) Cu toate acestea, dac v sim i i c este ceva n mod inerent n neregul cu universul, dac sim i c ceva este teribil de gre it cu modul n care lucrurile sunt i trebuie s fie remediate, atunci sunt de dou orin scut. Acestea sunt sufletele bolnave ale lumii, cele cu un comportament de pesimism naturale: Exist persoane a c ror existen este pu in mai mult dect o serie de zig-zaguri, ca i acum o tendin , iar acum un alt devine mna sus. R zboaiele lor de spirit, cu carnea lor, care doresc pentru incompatibles, impulsurile r t citoare ntrerupe planurile lor de cele mai deliberate, i vie ile lor sunt o dram lung de poc in i de efort de a repara gre elile i contraven ii. (P.169)

Pe baza acestor defini ii, s-ar putea crede c oamenii sunt ferici i odat n scu i n timp ce oamenii de dou ori Nascut sunt nemultumiti, dar, de fapt, James sus ine c unii dintre cei mai ferici i oameni sunt de fapt de dou ori n scut. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, atitudinea fa dorin de a face sens al lucrurilor. Aceast dorin de via de dou ori Nascut de multe ori duce la o "criz ", exprimat printr-o depresie patologic , de multe ori nso it de o puternic pozitiv este incompatibil cu starea emo ional rezolu ie de stat negativ ntrnegativ de baz , produce o contradic ie care g se te ntr-o transcenden

un sens nou, profund al iubirii de via . James ar fi luat propria "criz de sens", eveniment ca fiind un exemplu, dar n schimb el a discuta Lev Tolstoi. Iacov explic faptul c efortul de romancier rus de succes pentru a se restabili la s n tatea mintal a dus la mai mult de o revenire la starea lui ini ial . N scut de dou ori ajunge la un plan nou i mai mare: Procesul este unul de r scump rare, nu de simpla revenire la s n tate natural , i suferind, atunci cnd salvat, este salvat de ceea ce pare s -i o a doua na tere, un fel de profund con tient fiind de el se putea bucura nainte. (P.157) Acest sentiment de a fi "nascut din nou" este caracteristic de experien e religioase i mistice, dar poate fi extins la o experien n cazul n care exist un puternic sentiment de rennoire, dup un eveniment aproape de tragic. Acest lucru se ntmpl adesea ca urmare a unei boli debilitante sau o experien

moarte. Ca un exemplu, ia n considerare mul i dintre copiii cu cancer in faza terminala de la St Jude Spitalul de Copii. n loc de a fi nvins de boala lor, vina pe Dumnezeu sau lumea, ele prezint un entuziasm extraordinar pentru via de a realiza o fericire mai profund i un optimism care moralul povestea este clar ", totul va fi pentru cel i mai de durat . mai bun.": Provoc ri i tragediile pot fi v zute nu ca obstacole n calea fericirii, ci mai degrab ca mijloace

Metoda pragmatica = este o metoda care permite rezolvarea controverselor metafizice care ar putea ramane astfel interminabile. Consta in a deturna privirile noastre de la lucrurile prime,principia prime,categorii,necesitati presupuse pt a ne orientaspre lucrurile ultime spre rezultate consecinte ,fapte. Pragmatism= Curent filozofic de factur idealist-subiectivist , r spndit mai ales n S.U.A., care neag adev rul obiectiv proclamnd drept unic criteriu al adev rului numai ceea ce este util i avantajos. Emipirism -= Concepie gnoseologic care socotete experiena senzorial ca unica surs a cunoaterii, negnd valoarea abstraciilor. Empirism logic = variant a neopozitivismului care admite numai enunurile logice verificabile n mod nemijlocit prin percepiile fiec rui subiect n parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunnd la orice teorie, procedeaz la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrnse. 2. Folosirea exclusiv a experienei ntr-o activitate. Rationalism = 1. ncredere n raiune, n capacitatea acesteia de a cunoate realitatea. 2. Concepie n teoria cunoaterii care consider raiunea drept unic izvor al cunoaterii, afirmnd c necesitatea i universalitatea nu pot fi deduse din experien , prin generalizarea ei, ci numai din raiune, unde exist independent de experien , aprioric. Silogism = Raionament deductiv care conine trei judec i legate ntre ele astfel nct cea de-a treia judecat , care reprezint o concluzie, se deduce din cea dinti prin intermediul celei de-a doua. Umanism = micare cultural i orientare progresist a gndirii din epoca Renaterii, ap rut ca expresie a luptei mpotriva feudalismului i scolasticii, care a nsemnat o puternic afirmare a preocup rii fa de om, promovnd, n opoziie cu ideologia i cultura medieval , o cultur militnd pentru dezvoltarea multilateral a personalit ii, pe baza culturii antice. 2. ansamblul ideilor i concepiilor care exprim aprecierea demnit ii i libert ii omului, grija fa de om i de valorile materiale i spirituale ale existenei sale, caracterizat prin cerina dezvolt rii continue i multilaterale a personalit ii umane. Idealism = orientare fundamental n filozofie, opus materialismului, care consider spiritul, contiina, gndirea ca factor primordial, iar materia, existena obiectiv , ca factor secund, derivat. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenei, ca o realitate independent de contiina individului; ~ subiectiv = idealism care identific spiritul cu contiina individual , negnd existena independent a realit ii materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiv . 2. urm rire dezinteresat a unui ideal. 3. ~ fizic = denumire dat interpret rii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. Nominalism = curent n filozofia medieval care susinea c numai lucrurile individuale sunt reale, noiunile generale fiind doar simple nume i neexistnd independent de ele. 2. teorie burghez care susine n mod eronat c banii nu sunt o marf , nu au valoare intrinsec , ci doar una convenional , nominal .

Utilitarismul = Concepie care reflect interesele i st rile de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca nfloririi capitalismului n Anglia (sec. XIX). Teorie etico-filozofic care consider utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralit ii comport rii oamenilor. Pozitivismul = Curent filozofic idealist-subiectiv care neag rolul filozofiei ca o concepie teoretic general despre lume i ca metodologie general , susinnd c ea se bazeaz numai pe faptele verificabile experimental. Pozitivism logic = neopozitivism. 2.(Lit.) Denumire dat acelor tendine critice care adopt metodele scientiste n cercetarea literar . Modalit ile de creaie literar care tind s reproduc realitatea n faptele ei concrete, adesea n stare brut , netipizat . 3. Fel de a fi caracterizat prin tendina de a lua n considerare i de a urm ri numai avantajele; practicism, utilitarism. Teismul = Concepie filozofic religioas care admite existena lui Dumnezeu ca fiin absolut , supranatural i conduc toare a lumii. Darwinismul = Concepie evoluionist potrivit c reia speciile se transform treptat unele n altele prin interaciunea mai multor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulaia, lupta pentru existen i selecia natural . Darwinism social = curent n sociologie care extinde legile biologice ale luptei pentru existen i ale seleciei naturale la domeniul fenomenelor sociale. [< fr.darwinisme, cf. Darwin biolog materialist englez]. Panteismul = Concepie filozofic monist potrivit c reia divinitatea este identificat cu ntreaga natur . Ateismul = Concepie care const n negarea, fundamentat tiinific, a religiei, a credinei n miracole, n viaa de apoi. Charles Sanders Peirce (10 septembrie 1839 19 aprilie 1914) a fost filosof i logician american, considerat fondator al curentului filosofic pragmatism i, al turi deWilliam James, p rintele semioticii moderne. S-a n scut n Cambridge, Massachusetts i a fost fiul lui Sarah Hunt Mills i Benjamin Peirce, profesor de astronomie i matematic la Universitatea Harvard. Charles Peirce a obinut diploma n chimie la Harvard n 1859 iar n timpul liber studia filosofia. A fost un inovator n logic i matematic . Era critic fa de abord rile carteziene ale epistemologiei. A acuzat faptul c metoda ndoielii i-a ncurajat pe oameni s se prefac a se ndoi de ceva de care nu se ndoiau de fapt i a susinut c trebuie s ncepem de la ceva de care nu ne putem ndoi, progresnd c tre adev r, bazndu-ne mai degrab pe varietatea raion rilor noastre dect pe t ria vreuneia din ele. Mai trziu, anticartezianismul s u a luat forma unei doctrine critice a simului comun. Friedrich Wilhelm Ostwald (let. Vilhelms Ostvalds), (n. 2 septembrie 1853, Riga, Letonia; d. 4 aprilie 1932) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1909) pentru studiile despre echilibru chimic i viteza de reacie. A ndrumat pe Paul Walden i Walther Nernst. Pentru meritele sale din domeniul catalizatorilor lui Wilhelm Ostwald i s-a decernat Premiul Nobel. Aristotel (Greac : ) (n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai importani filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al colii peripatetice. Dei Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu siguran afirma c Aristotel este ntemeietorul tiinei politice ca tiin de

sine st t toare. A ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formal , Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelic a tiinelor naturale a r mas paradigmatic mai mult de un mileniu n Europa. Socrate (n. cca. 470 .Hr. d. 7 mai 399 .Hr.) (Greac : S krt s) a fost filosof al Greciei Antice. Socrate s-a n scut la Atena n dema Alopex, n 470 .Hr., adic la sfritul r zboaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moa ; tat l s u, Sophroniscos, era sculptor. Probabil c Socrate a primit educaia de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit s nvee muzic ,gimnastic i gramatic , adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte. John Locke (29 august 1632 - 28 octombrie 1704) a fost un filosof i om politic englez din secolul al XVIIlea, preocupat mai ales de societate i epistemologie. George Berkeley (12 martie 1685 14 ianuarie 1753) a fost un episcop irlandez cu descenden englez , filozof i teoretician n domeniul educaiei, continuator empirist-conexionist a lui John Locke. David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d.25 august 1776) a fost un filozof, istoric i economist scoian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanii cei mai de seam ai Iluminismului scoian. A fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic i religios, devenind celebru pentru modul curajos n care a abordat, de pe poziii sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personal sau originea virtuii. Contemporan cu Immanuel Kant, a respins i a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experien . Christoph von Sigwart (3.dou zeci i opt.1830-8.patru.1904) a fost un german filozof i logician . El a fost fiul filosofului Christoph Heinrich Wilhelm Sigwart (treizeci i unu august 1789 - aisprezece noiembrie 1844). Ernst Mach Perioada de viata: S-a nascut la 18 Feb 1838. S-a stins din viata in data de 19 Feb 1916, la varsta de 78 ani. Ocupatia: Fizician si filozof austriac Tara de origine: Austria James Clerk Maxwell(1831-1879 ) a fost un fizician scoian, autorul unui set de ecuaii care descriu legile de baz ale electrotehnicii. John Dewey (1859-1952) a fost un filozof, psiholog i pedagog american. Aparine grupului de psihologie funcionalist care a activat la gcoala de la Chicago. Poziia sa se detaeaz ca instrumentalist . A avut preocup ri speciale pentru problemele educaiei copilului. Ferdinand Canning Scott Schiller (1864-1937) a fost un filosof idealist britanic, nativ german. A creat o variant f i subiectivist a pragmatismului, denumit de el umanism. Dup Schiller lumea const n experiena subiectului i este o realitate nedeterminat , amorf , care se muleaz potrivit voinei arbitrare a acestuia.

Ralph Waldo Emerson (1803- 1882) a fost un poet i eseist american, liderul mic rii transcendentaliste de la nceputul secolului al XIX-lea.

Conceptia despre adevar a lui William James William James este considerat de catre quasi-totalitatea comentatorilor ca fiind unul dintre cei mai reprezentativi si mai influent si filosofi americani. Contributiile sale filosofice cele mai importante sunt pragmatismul si empirismul radical. Este demn de mentionat ca, ntr-una dintre lucrarile sale, el a precizat ca nu exista o conexiune logica ntre cele doua doctrine filosofice: Pentru a evita cel putin o ne ntelegere, permiteti-mi sa spun ca nu exista nici o conexiune logica ntre pragmatism, asa cum l nteleg eu, si o doctrina pe care am expus-o recent, denumita empirism radical . Aceasta doctrina sta pe propriile ei picioare. Cineva o poate respinge n ntregime, continuand sa fie un pragmatist. Alaturi de Charles Sanders Peirce, James este considerat a fi cofondator al pragmatismului. Meritul sau este acela ca, pe langa faptul ca a popularizat aspectele esentiale ale pragmatismului lui Peirce, a cautat sa si dezvolte pragmatismul, sa l orienteze spre noi directii si sa aduca propriile sale contributii n privinta solutionarii unor probleme cum ar fi aceea a definirii adevarului. Treptat, James a transformat pragmatismul ntr-una dintre miscarile filosofice dominante ale secolului al XX-lea. Lucrarea n care William James si-a expus, ntr-o maniera cuprinzatoare, teoria sa pragmatista a adevarului se intituleaza Pragmatism: A New Name for some Old Ways of Thinking. Dupa cum sustine filosoful american n aceasta lucrare, pragmatismul ( n sens restrans) este o metoda de investigatie care ne permite sa stabilim daca o idee este adevarata, prin determinarea gradului de concordanta care exista ntre respectiva idee si realitate (indiferent daca acea realitate este concreta sau abstracta). James recurge la o formula sintetica pentru a indica n ce consta metoda pragmatista. Iata care este aceasta formula: Atitudinea de a nu privi spre lucruri prime, principii, _ categorii _, necesitati presupuse; si de a privi catre lucruri ultime, rezultate, consecinte, fapte16. Abordarea pragmatista este, asadar, una teleologica, care acorda importanta consecintelor, rezultatelor finale pe care le are aplicarea unei idei (inclusiv la nivelul reactiilor emotionale si motorii ale subiectului) si care nu vizeaza identificarea principiilor prime. In opinia lui James, metoda pragmatista ne permite sa determinam care

este semnificatia ideilor noastre prin examinarea modului n care acestea sunt aplicate obiectelor n situatii experimentale. James considera ca termenul pragmatism poate fi utilizat ntr-un sens nca si mai larg, semnificand o anumita teorie a adevarului17. Pragmatismul poate fi considerat ca fiind o teorie genetica a ceea ce se ntelege prin adevar18. Asadar, n sens larg, pragmatismul este o teorie a adevarului. Trebuie facuta precizarea ca, atunci cand are n vedere acest sens al pragmatismului, James nlocuieste adeseori termenul de pragmatism cu cel de umanism. James sustine ca un filosof pragmatist poate caracteriza adevarul ca fiind o relatie care se stabileste ntre o idee (care poate fi o credinta, o opinie sau o judecata) si obiectul ei. Adevarul este o proprietate a unora dintre ideile noastre si consta n concordanta cu realitatea. In ce priveste falsitatea, aceasta este, la randul ei, o proprietate a unor idei ale noastre dar ea consta n discordanta cu realitatea. Aceste definitii ale adevarului si falsitatii sunt acceptate atat de catre pragmatisti cat si de catre opozantii lor rationalisti (numiti si intelectualisti ). Numai ca, dupa cum observa James, un pragmatist ntelege concordanta si realitatea ntr-o maniera diferita fata de un intelectualist. In conformitate cu conceptia intelectualista, o idee adevarata trebuie sa fie o copie a realitatii. In ce priveste relatia de concordanta dintre idee si realitatea pe care aceasta o reprezinta, aceasta este conceputa de catre intelectualisti ca fiind o relatie statica si inerta. Odata ce ai stabilit ca ideea ta este o copie perfecta a realitatii, deja stii ca ea este adevarata si nu mai trebuie sa afli altceva pentru a-i stabili veridicitatea. Din perspectiva pragmatista, nsa, aceasta relatie nu este una statica si inerta. Filosoful pragmatist se ntreaba cum se va realiza adevarul unei idei si ce influenta va avea veridicitatea acelei idei asupra vietii celui care o are. El ncearca sa afle care este valoarea practica a adevarului, judecand n termenii experientei. In opinia lui James: In momentul n care pragmatismul si pune aceasta ntrebare, gaseste raspunsul: Ideile adevarate sunt acelea pe care le putem asimila, valida, corobora si verifica. Ideile false sunt acelea pe care nu le putem trata n acest fel. Aceasta este, pentru noi, diferenta practica dintre a avea si a nu avea idei adevarate; asadar, este semnificatia adevarului, pentru ca ea este tot ceea ce se cunoaste despre adevar. Aceasta teza este cea pe care trebuie sa o apar. Adevarul unei idei nu este o proprietate stagnanta, inerent a ei. Adevarul i se ntampla unei idei. Ea devine adevarata, este facuta adevarata de catre evenimente. Veridicitatea ei este, n fapt, un eveniment, un proces: si anume, procesul de a se verifica pe ea nsasi, veri-ficarea ei. Validitatea ei este procesul valid-arii ei19. James ntelege prin verificare si validare consecintele practice pe care le are o idee sau o credinta. In opinia sa, atunci cand un filosof pragmatist vorbeste despre concordanta unei idei cu realitatea, el se refera chiar la aceste consecinte practice, care sunt satisfacatoare si utile n cazul n care ideea este adevarata. Dupa cum afirma James: ideile (care, ele nsele, sunt doar parti ale experientei noastre) devin adevarate n masura n care ne ajuta sa intram n relatii satisfacatoare cu alte parti ale experientei noastre20. Orice idee adevarata trebuie sa fie compatibila cu sistemul de idei pe care deja ni l-am format dar, n principal, ea trebuie sa ne permita sa avem o interactiune satisfacatoare cu lumea nconjuratoare. Ideile adevarate trebuie sa aiba valoare practica (cash-value n. n. D. B.) deoarece, potrivit lui James, o idee este adevarata doar n situatia n care are consecinte benefice. Nu numai ideile, ci si teoriile trebuie sa aiba valoare practica deoarece ele nu sunt altceva decat instrumente pe care oamenii le utilizeaza pentru a-si rezolva problemele. De aceea, ele trebuie judecate n functie de efectele pe care le au asupra comportamentului nostru. James sustine ca a poseda idei adevarate nseamna a poseda instrumente de actiune.

Fiecare dintre noi traieste ntr-o lume de realitati care pot fi utile sau nocive. Ideile care ne indica n mod exact la ce sa ne asteptam de la realitate, care ne permit sa facem o distinctie clara ntre ceea ce este util si ceea ce este nociv, sunt instrumente valoroase, care ne ghideaza n actiunile noastre. Spre exemplu, n situatia n care ne ratacim ntro padure si gasim o carare pe care se vad urme de pasi, este foarte important sa ne formam ideea ca, la capatul acelei carari, se afla o casa a unui om deoarece aceasta idee ne va determina sa cautam casa si sa ne salvam. In cazul n care ideea se dovedeste a fi adevarata iar noi reusim sa ajungem la o casa si sa ne salvam viata, atunci nseamna ca ea este si utila. Trebuie subliniat, nsa, ca aceasta idee adevarata este utila deoarece casa care este obiectul ei este utila. Dupa cum sustine James: Valoarea practica a ideilor adevarate este, n primul rand, derivata din importanta practica pe care o au, pentru noi, obiectele lor21. Despre o idee adevarata poti spune: fie ca _ este utila pentru ca este adevarata _ fie ca _ este adevarata pentru ca este utila _! Ambele formulari nseamna exact acelasi lucru, si anume ca avem de-a face cu o idee care a fost dusa la bun sfarsit si poate fi verificata22. In opinia filosofului american, adevarul este indisolubil legat de modul n care un moment al experientei noastre ne conduce catre alte momente ale experientei noastre, catre care merita sa fim condusi. O idee adevarata, pe care ne-o formam ntr-un anumit moment al experientei noastre, ne va ghida catre alte momente ale experientei, care vor fi avantajoase pentru noi. Adevarul unei idei consta chiar n aceasta functie de ghidare, care merita a fi realizata. Revenind la relatia de concordanta dintre idee si realitate, James sustine ca, pentru un pragmatist, o idee poate fi n concordanta cu realitatea chiar daca nu este o copie exacta a realitatii. Din perspectiva pragmatista: A fi n _ concordanta _, n sensul cel mai larg, cu o realitate poate nsemna doar a fi ghidat fie direct catre ea fie n mprejurimile ei sau a fi pus ntr-o astfel de relatie de functionare cu ea ncat sa o putem manevra pe ea sau ceva conectat cu ea mai bine decat daca am fi fost n discordanta cu ea23. Una dintre modalitatile de a fi n concordanta cu realitatea este aceea de a o copia. Pentru un pragmatist, aceasta nu este, nsa, modalitatea esentiala prin care o idee intra n concordanta cu realitatea. Esential este procesul de ghidare. Orice idee care ne ajuta sa intram n legatura fie practic fie intelectual cu realitatea, care se potriveste realitatii si ne determina sa ne adaptam mediului nconjurator, este suficient de concordanta cu realitatea pentru a fi considerata ca fiind adevarata. In esenta, concordanta consta n forta de ghidare a ideilor noastre, n capacitatea lor de a ne ajuta sa aranjam si sa conectam n fluxul experientei obiectele pe care aceste idei le denota. Potrivit lui James, orice idee adevarata functioneaza, astfel ncat nu putem explica n ce consta adevarul unei idei daca nu facem referire la aplicatiile ei, la posibilitatile ei functionale. In ce priveste conceptia sa asupra realitatii, James afirma ca: realitatea... nu nseamna nimic mai mult decat celelalte experiente conceptuale sau perceptuale cu care o experienta prezenta data se gaseste, n fapt, n legatura24. Aceasta afirmatie i- a determinat pe majoritatea comentatorilor sa considere ca filosoful american concepe realitatea ca fiind dependenta de minte. In sprijinul acestui punct de vedere poate fi invocata si o alta afirmatie a sa, potrivit careia: realitatea este o acumulare a propriilor noastre inventii intelectuale25. James da si exemple de astfel de inventii: notiunile de timp unic si de spatiu unic sau diverse distinctii, cum ar fi cele dintre ganduri si lucruri,

dintre materie si minte, dintre subiecti permanenti si atribute schimbatoare sau dintre conexiunile cauzale regulate si cele fortuite. In opinia filosofului american, astfel de inventii nu sunt un produs al mintilor indivizilor actuali, ci al mintilor stramosilor nostri, carora le-a fost mai usor sa se adapteze unei realitati pe care o concepeau n acest mod. Atribuindu-i realitatii aceste caracteristici, ei au reusit sa supravietuiasca. In virtutea utilitatii lor, a functiei lor adaptative, aceste inventii intelectuale au fost, apoi, transmise de la o generatie la alta. Comentatorii considera ca, din cauza faptului ca James concepe realitatea ca fiind dependenta de minte, el nu poate sa explice ntr-o maniera satisfacatoare cum se realizeaza consensul ntre punctele de vedere ale mai multor cercetatori diferiti cu privire la o tema investigata. Dupa cum observa Susan Haack, una dintre cele mai importante reprezentante ale pragmatismului american contemporan: spre deosebire de Peirce, James nu poate face apel la constructia reala a lumii pentru a explica de ce, n experienta pe termen lung, ne putem astepta ca opiniile sa convearga; iar el este preocupat mai mult de adevar n concret decat de adevar n abstract, manifestand un disconfort n legatura cu notiunea de verificabilitate si preferand sa vorbeasca despre adevaruri particulare verificate n prezent26. James se axeaza asupra adevarului concret, verificat n prezent, despre care sustine ca are un caracter temporar. El considera ca adevarul pe care l putem verifica n prezent se poate dovedi n viitor, prin prisma noilor experiente pe care le vom avea, ca fiind o falsitate. Este demn de remarcat faptul ca, dincolo de diferentele existente n ce priveste modul n care James si Peirce concep realitatea, ambii filosofi americani sunt failibilisti. Punctele de vedere ale lui James expuse n cadrul lucrarii Pragmatism: A New Name for some Old Ways of Thinking au fost amplu dezbatute de catre numerosi comentatori nca din timpul vietii sale. Filosoful american a considerat, nsa, ca multi dintre acesti comentatori i-au interpretat gresit opiniile cu privire la adevar, motiv pentru care a scris o serie de articole polemice n care a ncercat sa clarifice o serie de chestiuni punctuale n ce priveste conceptia sa pragmatista despre adevar. Aceste articole au fost publicate n anul 1909, n lucrarea intitulata The Meaning of Truth: A Sequel to Pragmatism. Intr-unul dintre aceste articole, intitulat The Pragmatist Account of Truth and Its Misunderstanders, James afirma urmatoarele: Descrierea adevarului oferita n volumul meu intitulat Pragmatism continua sa se confrunte cu ne ntelegeri atat de persistente, ncat sunt tentat sa dau un scurt raspuns final. Ideile mele pot foarte bine sa merite a fi respinse dar ele nu pot fi respinse pana cand nu sunt concepute n forma potrivit a. Caracterul fantastic al conceptiilor gresite actuale arata cat de nefamiliar este punctul de vedere concret pe care pragmatismul l asuma27. Constatand ca propria sa conceptie despre adevar a fost gresit nteleasa, James cauta sa remedieze aceasta situatie identificand principalele ne ntelegeri si ncercand sa le clarifice, pe rand, pe fiecare dintre acestea. Una dintre ne ntelegeri este aceea de a considera ca pragmatismul este doar o reeditare a pozitivismului, pentru ca atat filosofii pragmatisti cat si cei pozitivisti afirma ca noi nu putem avea acces la adevarul real, absolut, ci doar la un adevar fenomenal, relativ, care este suficient pentru a ne satisface nevoile practice. Observatia pe care o face James, n ncercarea de a elimina aceasta ne ntelegere, este aceea ca un pragmatist nu face distinctie ntre un adevar absolut si un adevar relativ, ci doar ncearca sa ofere cea mai completa caracterizare a adevarului care poate fi data. In opinia lui James, o alta ne ntelegere este aceea de a sustine ca pragmatismul este, n primul rand, un apel la actiune. El admite ca unul dintre motivele pentru care s-a ajuns la aceasta ne ntelegere l constituie utilizarea termenului pragmatism, termen care sugereaza actiunea, dar tine sa sublinieze ca pragmatismul are, n primul

rand, un caracter teoretic si abia apoi caracter practic. Primordiala este constituirea si armonizarea ideilor pragmatiste, n timp ce punerea lor n practica, aplicarea acestor idei la nivelul vietii de zi cu zi, reprezinta un obiectiv secundar pentru un pragmatist. O a treia ne ntelegere identificata de catre James este aceea de a considera ca pragmati stii se priveaza pe ei nsisi de dreptul de a crede ca exista realitati exterioare, din moment ce afirma ca adevarul credintelor noastre consta n verificabilitatea lor iar verificabilitatea consta n modul n care ele functioneaza pentru noi. Filosoful American ine sa sublinieze, nsa, ca aceasta definitie a verificabilitatii nu l mpiedica pe pragmatist sa considere ca fiecare credinta adevarata denota un obiect real, independent de ea. O alta ne ntelegere, aflata n stransa legatura cu aceasta, este cea potrivit careia un pragmatist nu poate fi realist din punct de vedere epistemologic pentru ca el sustine ca adevarul credintelor noastre consta n faptul ca ele ne ofera satisfactii. Or, din moment ce satisfactia este o conditie subiectiva, rezulta ca, din perspectiva pragmatista, adevarul este ceva pur subiectiv iar credintele adevarate sunt stari afective. James considera ca: este dificil sa scuzi o astfel de parodiere a opiniei pragmatiste28 si subliniaz a ca pragmatistii resping n mod explicit orice interpretare non-realista a functiei cunoasterii. In opinia sa, toti pragmatistii accepta ca exista o realitate independenta de ideile noastre, care este n concordanta cu acestea, doar ca ei ncearca sa stabileasc a n ce consta concret aceasta concordanta si care sunt satisfactiile pe care ea ni le poate aduce. Pragmatistul considera ca satisfactia este indispensabila pentru constituirea adevarului unei idei dar nu este si suficienta. Chiar daca ne aduce satisfactii, o idee nu poate fi adevarata daca nu denota o realitate independenta de ea. O idee este ntotdeauna adevarata despre ceva deoarece: nu poate fi adevar daca nu exista nimic despre care sa fie adevarat29. James afirma n mod explicit ca: pe parcursul ntregii mele discutii, eu raman un realist epistemologic30. Cea de-a cincea ne ntelegere poate fi sintetizata n cateva cuvinte: ceea ce spune pragmatistul despre adevar este inconsistent cu actul sau de a spune acel lucru. Prag matistul sustine ca adevarul este un atribut al credintelor persoanei dar atunci cand face o astfel de afirmatie se contrazice pe el nsusi deoarece aceasta afirmatie exprima un adevar absolut. James considera, nsa, ca nu exista nici o contradictie ntre ceea ce spune un pragmatist despre adevar si actul sau de a o spune pentru ca, atunci cand face o afirmatie cum este cea mentionata, un filosof pragmatist nu contrazice continutul afirmatiei, ci doar o exemplifica, le mpartaseste celorlalti o credinta a sa. El le spune ca, n opinia sa, adevarul la nivel concret este un atribut al credintelor noastre iar credintele sunt atitudini care urmeaza unor satisfactii pe care le avem. Pragmatistul constata ca aceasta credinta a sa n ce priveste adevarul i aduce mari satisfactii si doreste sa le-o mpartaseasca si celorlalti, pentru ca se gandeste ca ar putea sa fie si ei satisfacuti de aceasta credinta. El nu exprima un adevar absolut, ci le mpartaseste celorlalti adevarul sau si ncearca sa i convinga si pe ei sa adopte acest adevar. James observa faptul ca exista comentatori care considera ca pragmatismul nu explica ce este adevarul, ci doar cum se ajunge la adevar. El sustine ca si aceasta este o ne ntelegere deoarece pragmatismul explica ambele lucruri. In momentul n care precizeaza n ce fel se poate ajunge la adevar, un pragmatist explica, implicit, si ce este adevarul la care se poate ajunge. El cauta, ntotdeauna, sa determine care sunt relatiile concrete care se stabilesc ntre idee si realitate. Aceste relatii i permit pragmatistului sa explice cum ajunge acea idee sa fie adevarata dar, n acelasi timp, ele sunt cele care constituie adevarul respectivei idei. O a saptea ne ntelegere identificata de catre filosoful american este aceea de a considera ca pragmatismul ignora interesul teoretic. Acest punct de vedere se sprijina

pe observatia ca pragmatistii sunt interesati doar de consecintele practice ale ideilor noastre si sustin ca adevarul unei idei consta n functionarea practica a acesteia. Ja mes recunoaste ca, atunci cand si-au formulat punctele de vedere, pragmatistii nu au fost suficient de atenti la nuantele limbajului. Ei au optat, n mod nefericit, pentru denumirea de pragmatism, care are conotatii practice si le-a permis criticilor sa afirme ca pragmatismul nu este o filosofie, ci doar viziunea asupra lumii a unor oameni de actiune. James tine, nsa, sa precizeze ca pragmatistii sunt preocupati de analiza teoretica si ca, n ciuda faptului ca si concentreaza atentia asupra concretului, asupra functionarii la nivel practic a ideilor noastre, aceasta nu nseamna ca ei ignora interesul teoretic. O ultima ne ntelegere pe care James insista sa o clarifice priveste punctul de vedere potrivit caruia pragmatismul ar fi o forma de solipsism. Filosoful american admite ca pragmatismul este compatibil cu solipsismul dar aceasta nu nseamna ca ar fi mai apropiat de solipsism decat de o alta doctrina metafizica. El considera ca pragmatismului i pot fi aduse diverse completari, astfel ncat acesta sa ajunga sa fie compatibil si cu agnosticismul contemporan sau cu idealismul. In urma unor astfel de completari, pragmatismul si-ar depasi, nsa, obiectivul sau primordial (acela de a analiza natura functiei cunoasterii) si ar deveni o teorie metafizica pierzandu-si, astfel, unul dintre meritele sale principale, acela de a fi doar o teorie epistemologica. In forma sa original a, pragmatismul este integral episstemologic si poate constitui fundamentul mai multor doctrine metafizice, nu doar al solipsismului. Potrivit lui James: Unul dintre meritele pragmatismului este acela ca este n ntregime epistemologic. El trebuie sa asume realitati; dar nu face presupozitii n privinta alcatuirii lor si cele mai diverse metafizici l pot utiliza ca fundament al lor. In mod cert, el nu are o afinitate speciala cu solipsismul31. Tentativa lui James de a clarifica o serie de teze ale sale despre care el considera ca au fost gresit ntelese de catre anumiti comentatori, nu i-a determinat, nsa, pe acestia sa renunte la punctele lor de vedere. Criticii pragmatismului (dintre care ies n evidenta intelectualistii) au continuat sa sustina ca nu este vorba despre simple ne ntelegeri, ci despre deficiente reale ale teoriei pragmatiste a adevarului. Din acest motiv, ei au formulat obiectii la adresa teoriei, prin care au cautat sa scoata cat mai clar n evidenta aceste deficiente. Un reprezentant al pragmatismului clasic care a ncercat sa sintetizeze obiectiile intelectualiste si sa le raspunda a fost John Dewey. Voi prezenta mai tarziu, n cadrul acestui studiu, atat obiectiile cat si raspunsurile lui Dewey. Inainte de aceasta, nsa, ma voi axa, n randurile ce urmeaza, asupra expunerii conceptiei despre adevar a acestui filosof american.