Jordi Gil.

Psiholog BarcelonaTerapeut Gestalt

Adultul vindecă copilul interior

A fi un copil sărăc: Este un fapt că sunt sărac pentru că mi se dă puț in. Simt că sunt din
a doua sau a treia categorie. Părinții mei îmi oferă puțină demnitate de a fi. Doar ceea ce este necesar pentru a merge
tirându-mă, uneori mă privesc și îmi oferă o rază de dragoste. Aceste raze îmi dau speranță, m
esperanța crește și iar revine disperarea. Sunt loial sursei, chiar dacă nu iese niciuna
Găleată, aștept apa.
A fi un copil bogat: Părinț ii mei au încredere în mine ș i îmi oferă tot ce au mai bun, chiar ș i cu...
facilități și dificultăți. Mă ocrotesc din contactul lor fizic, sunt casa mea și mă însoțesc în
ieșirea mea în lume. Primesc dragoste pentru că sunt demn de respect și dragoste. Sunt viață. Mă simt
valorizat și simt valoarea mea. Sunt hrănit pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar trebui să fiu.

Există un copil interior bogat sau sărăcit în tine. Problema este ce să faci cu el. Este important să îți asumi
în mod plenar responsabilitatea noastră și a-l accepta. La final este adultul nostru care trebuie să ia și
îmbrățișează copilul interior, dincolo de părinții originali.
Eliberarea copilului nostru interior ne permite să ne dezburcăm de povara noastră neurotică.Suntem copii ai trecutului
și părinții viitorului.
În cadrul unui procesterapeuticde calitate persoana se aproprie de copilul său interior, confruntă dacă este
necesar cu părinții originali și, în cele din urmă, își ia viața în propriile mâini.
Pentru toate acestea, este necesar să ne conectăm cu copilul nostru interior, ceea ce implică să ne conectăm cu el.
dureri originale, pentru a-l vindeca treptat și pentru ca trecutul să nu ne mai interfereze și să putem trăi din
o formă plină.
Multe persoane uneori se opun laconectează-te cu copilul tău rănit , dar este necesar să treci prin
suferință pentru a-l putea elibera și oxigena.

Cele 7 experiențe ale lui John Bradshaw pentru a vindeca copilul

interior
ConformJohn Bradshaw, autorul lui "Înapoi acasă: Recuperarea și apărarea copilului său"
Interior”, pentru a intra în rana copilului interior ș i a o vindeca, se trece prin 7 experienț e sau stări:

1. A avea încredere: Pentru ca sufletul tău interior rănit să poată ie ș i din izolarea sa, trebuie să aibă încredere că
veț i fi acolo pentru el. Aceasta se întâmplă pentru a nu-l penaliza, a-l judeca sau a-l dispreț ui, de fapt deja
a suferit destul de mult. Are nevoie de un aliat care să-i ofere sprijin pentru a depăș i abuzul suferit. Aceasta
atitudinea este intrarea în muncă.
[Link]. Această acceptare implică să nu minimalizezi durerea ta ș i să nu justifici părin ț ii sau să ra ț ionalizezi.
în ce fel a fost rușinat. Faptul este că copilul tău a fost rănit și punct. Este necesar să nu
a pune unguent, machiaj sau anestezie la durere. A accepta înseamnă a te expune la ceea ce este.
3. Ș oc. Atunci când te conectezi cu rana copilului tău interior, este normal să te sim ț i pu ț in ame ț it.
Dacă ești sincer cu tine însuți, vei recunoaște că există multă durere, poate mult mai mult decât te...
te așteptai sau îți închipuiai. Conectându-te la durerea originală, totul este teribil pentru tine, este bine
semnal, pentru că ș ocul este începutul doliu. Este natural să te panică sau să intri în ș oc
văzând dimensiunile tragediei.
4. Ire. Ire este un răspuns la durerea primită de la părinții presupusi care ar fi trebuit să fie.
benefactores, dar care nu au fost astfel în multe momente. Este bine să fii supărat
deși este irațional, dincolo de bunele intenții părintești. Este necesar să fii supărat
și vrei să îți iei și să îți protejezi Copilul Interior Rănit. Furie sănătoasă apără ceva sau pe cineva.
Nu trebuie să țipi sau să insulți (deși este o posibilitate legitimă). Este sănătos să te simți
mâniat când simte abuzul. Ceea ce este, dincolo de inten ț ii sau dificultă ț i
Știu că părinții mei au făcut tot ce au putut ca adulți cu copiii lor răniți.
să fac în acelaș i timp că sunt pe deplin conș tient că acest lucru m-a rănit profund ș i că a
 a avut consecinț e dăunătoare pentru mine în viaț a mea, dintre care unele persistă ș i altele sunt
mun ț i pe care a trebuit să îi escaladez cu mult efort. Din această furie îmi iau puterea pentru
a pune capăt dinamicii vechi ș i a nu tolera abuzul care dominava sistemul meu familial. Acum
am responsabilitatea de a vindeca ș i a apăra tratamentul rănilor mele.
[Link]țe. Se intră în lamentare, în durerea pentru ceea ce a fost și pentru ceea ce nu a fost, pentru ceea ce ar fi putut
a fost și nu a fost posibil. Am fost victime. Aici intrăm în tristețea pentru propria copilărie și
por unul însuși. În această tristețe recunoaștem suferința noastră și începem să o distilăm. El
gheața începe să se descompună pe baza lacrimilor uscate sau umede, interne sau externe. Am fost
victimele ș i am fost trădaț i. După furie vine tristeț ea. Regretăm
necesități de dezvoltare nesatisfăcute.
6. Remușcare. Când ne întristăm din cauza a ceva, uneori ajungem să ne întrebăm ce
am fi putut face altfel. Acest lucru se întâmplă și când cineva moare,
remușcare, apare cu mai multă sau mai puțină intensitate, de exemplu, poate ne-ar fi plăcut.
a fi petrecut mai mult timp cu persoana decedată sau a-i fi manifestat cine știe ce. În
este caz este necesar să ajutăm copilul nostru interior rănit să vadă că nu era nimic ce el
ar fi putut face diferit pentru a modifica rezultatul, durerea sa provine din ceea ce i-a
au făcut, nu este al tău. Așa cum spunea Joan Garriga acum câțiva ani "erai prea mic pentru
a avea vină”. Predă-te, tu erai nevinovat, responsabilitatea aparț ine adultului.
[Link]. În rană ne sim ț im pe deplin singuri. Noi am fost cei răni ț i, fără
acompañament sau consolare posibilă. Aceasta este o solitudine profundă, asemănătoare cu rana noastră.

Reflecții finale pentru a vindeca copilul interior

Există chiar o rușine intimă pentru abandonul sau abuzul părinților noștri, ne
ne rușinăm de rănile noastre și ne izolăm cu ele. Ne simțim cu puțină demnitate de a fi.
Aceasta este singurătatea copilului nostru interior, pe care adultul nostru trebuie să o îmbrăț iș eze pentru a pune capăt
definitiv cu ea.
Trebuie să fim în ea înainte de a o îmbrățișa și de a putea să vindecăm rana.
Rămâi în ea, mai este puțin până la vindecare.