pag. 4
CREZUL. INTERPRETARE
Ultimele articole ale Crecului
vorbesc concis despre Biseric’,
botez, inviere si viata viitoare
[Credem] intr-una sft, catoltee
[sobomiceasca] si apostoitca
Biserica
Biserica, adunarea sfanté a
poporului iui Dumnezeu, se
miirturiseste acum pe sine. Desi in
uzul actual termenul Bisericd pare a
se referi in general la Biserica lui
Hnistos, la origine era vorba despre
exprimarea continutului eclesial al
Biserici locale, a adundni liturgice
Comunitatea avea constiinta faptului
cB ceea ce ea experimenteaza in
adunarea liturgicé coincide in esentS,
dacé nu si in forme, cu experienta
Bisericilor lui Hristos de
pretutindeni. Articolul incearcé si
descifreze trasaturile de baz ale
experientel eclesiale prin intermediul
a patra atribute
tuna. De la inceput, apostolii si
teologit de dupa ei vorbeau altemativ
despre o Bisericd si multe Biserict
Sub aspectul realitétit concrete, este
vorba de multe Biserici, comunititi
crestine, fiecare experimenténd intr-o
manierd diferitd misterul apartenentei
Ja marea familie crestind. Complex,
intelegerea era insi cd — prin continut
~ exist o singurd BisericS, o singurd
experienté a poporulu lui
Dumnezeu, aga cum e recumatd in 1
Petru 2:9-10 sau in 2 Petru 1-2-4 ete.
Altfel spus, desi geografic, istoric,
etnic si cultural existé o multitudine
de Biserici, in esenti este vorba de 0
singurd Bisenic& a lui Firistos, mai
precis o singurd experienté
comunitard cu Tatal, prin Hristos, in
Dubul Sfint (cf 2 Corinteni 13:13),
in limitele aceleiasi traditii eclesiale
(cf 2 Tesaloniceni 2:15),
sit. Tr&situra fundamentald a
acestei comunitati sia experientei
sale este sfintenia, Desi manualele
modeme cautd si vorbeascd despre 0
sfintenie obiectiva (“fiinta Bisericit
este sffinta”, spre exemplu pentru ci
Biserica se aflé in “posesia” sfintelor
taine), perspectiva de altfel deloc de
- Partea a cincea -
Preot dr. Doru Costache
neghijat, termenul - de origine
‘iblicd — se referd totus la un alt
aspect. in Scriptura i in liturghie,
sfintenia este 0 calitate diving
comunicatd, impartisité comunitai.
Sfintenia este in egal masuré un dar
sio chemare, un dar dumnezeiesc si
0 provocare adresata comunitati (1
Corinteni 1-2), S-ar spune o&
Biserica este contextul sféint in care
se desfisoard o dinamicé a sfinteniei
‘Acest dinamism implicé o tot mai
intensé si stabild participare a
‘membrilor comunitati la viata
divin’. Aici nu mai este vorba doar
de moral, indispensabild la réndul
siu, ci despre evenimentul
participant la viata lui Dumnezeu
(cf 1 Ioan 1:1-4) Rezultatul acestei
articipani este manifestarea unet
viefuin de tip divinouman, ca
extensie a vietii lui Hristos insusi (cf
Efeseni 4:10-16)
catolicé [traducerea populars:
sobomiceasca]. Mai intai, o precizare
de ordin istoric. Crezul roménese
utilizeazd in acest punct slavonescul
“sobomiceasca” din ratiuni
apologetice mai mult sau mai putin
legitime. Sigur cf, confiuntatd cu
‘propaganda tniatisté in Transilvania
si Banat mai ales, Biserica ortodoxi
a trebuit si elibereze propria sa
identitate de orice conotatie romano-
catolicl. Asa se face c&a fost
‘promovat cu insistentd termenul mai-
sus amintit, El insé nu exprimd nici
pe departe sensul termenulut
original, athoitie, prezent de la bun
inceput in Crezul formulat la
Constantinopol (folosit ca atare pani
astiai de Biserica Ortodoxi Greacd,
atat in original, cét si in traducerile
‘modeme), termen care nu are nici 0
relatie cu romano-catolicitatea. Atat
termenul sobomicitate cat si ideea
romano-catolicittit se referd la
aspecte lipsite de semnificatie pentru
sensul oniginal, eclesial al atributului
hratholtite (catolica).
La ongine, cuvantul catoltc
desemna conformitatea unei pe
dintr-un intreg cu intregul din care
face parte. Exact cu acest sensa
intrat apoi in vocabularal Biseriai,
pentrua desemna conformitatea unei
Biserici locale, adunarea liturgicd, cu
tot ceea ce reprezinta Biserica lui
Hristos. Asadar, atributul catolicdt
dezwaluie plenitudinea eclesiald a
comunitétit adunata in liturghie,
exprimgnd implicit unitatea
infrastructuralé a tuturor Bisericilor,
si mare legiturd imediat& cu ideea
‘unititit suprastructurale a acestora
(cain ideea sobomicitatii). $i mai
putin are legSturd cu ideea romano-
catolicitii, care atribuie exclusiv
episcopului Romei plenitudinea
eclesialititi, interpretand in cheie
imperiald raporturile dintre Bisericile
locale
apostolica. Atributul “apostolic”
indicd in primul rand originea
istoric& a Bisericii in veacul in care
au activat apostolii Mantuitorului; in
al doilea rand fidelitatea credintet si
a Vielii eclesiale fat& de critenile
predate de primi ucenici ai
Domnului; in al treilea rand
identitatea experientei eclesiale
contemporane cu experienta primelor
generatii crestine. in primul sens,
{intelegem continuitatea neintrerupté
a existentei Biseriai din veacul
apostolic si pénd astizi, continuitate
exprimatd mai ales prin succesiunea
episcopatului/hirotoniei. In cel de-al
doilea, este vorba despre conservarea
spiritului apostolic al traditiei, ca
sistem de referintS in intentorul
GAnuia se valideazd toate aspectele
doctrine: si practicit Biserici. In al
treilea, este vorba despre experienta
liturgicd si activitatea misionara si
filantropicé a Bisericii, in care
recunoastem triséturile poporului tui
Dumnezeu aga cum sunt descrise in
Nou! Testament
Metrturisesc wn bote:, spre tertarea
plicateior
Articolul se opreste asupra
identitatit crestine. Asa cum Biserica
este unicd, poarta de intrare in
poporul lui Dumnezeu este unicé:
botezul. Ceea ce defineste
par 5
ta paobial anu februare 2008 |pag.5
Creuuh.. pag 4
apartenenta noastré la poporul lui
Dumnezeu e starea de renastere
duhovniceasc, initiata prin botez,
mirungere si imp&rtégire, sustinutd
apoi prin celelalte sfinte taine ale
Bisenii (mértunisirea, cununia,
preotia si mastul) si efortul
personal, in cadrul comunitait
eclesiale Botezul repreainté
concentrat sila nivel personal tot
ceea ce este viata eclesialé
separarea de domnia intunericului si
participarea la domnia lumii,
lepddarea de pacat si urmarea c&ii
virtuti, iesirea din egoism si
deschiderea spre comuniune,
inceputul sfintini' omului.
Astept invierea mortilor si viata
veacuint ce va fi {traducerea
popularg: ce va sé fie]. Amin
Contrar celor mai multe filosofii
religioase, preocupate cu eliberarea
sufletului din relatia cu trupul st
materia, crestinistmul mrtuniseste —
{intemeindu-se pe faptul inviert tut
Hristos— cd trupul uman este la fel
de important ca si sufletul. Omul
intreg, suflet si trup, este creat de
Dumnezeu i purtétor al unei
amprente divine (“dupa chipul lui
Dumnezeu”), In aceste conditii,
mérturisim c& omul intreg, suflet si
‘rup, este chemat s& participe pentru
totdeauna la viata dumnezeiascd.
Or, pentru a intémpina vegnicia,
‘rupul uman trebuie pe de o parte si
revind la vial, iar pe de alta si fie
restructurat ori transfigurat, indltat
Ja nivelul unei forme supenioare de
organizare, spiritualizat. Ambele
aspecte sunt posibile prin puterea
tui Dumnezeu gi cerute de chiar
planul dumnezeiesc privind
etemizarea creatiei (Rm 8:19-23).
Chiar dacd toi vor invia, nu toti
vor experimenta la fel vepnicia
Credinfa noastré in viata viitoare nu
iignord faptul of toti vom fi judecatt
pentru maniera in care am tréit viata
de acum.
Rezumat al credintei noastre,
Crecul riméne semnificativ pentru
toate generatiile crestine, cerdnd
totodatd succesive reinterpretéri,
menite 38 facd mesajul séu relevant
pentru experienta cresting din orice
timp si loc
1 ianuarie 2006
Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului
Duminica dinaintea Botezului Domaului
2 Timotei 4, 5-8, Maru 1,1-8
Coloseni 2,
Alina Vittoria Paraschiv
Traiectoria ontologica spre cele aie
Tatiiiut (Luca 2, 49) presupune
dezbracarea de trupul in care doar
camea “vorbeste”, renuntarea la
slava despre care credem cA ne
defineste — numele nostra cel bun in
ume, pocdinta/metanoia, Dar cum
s& sufle asupra noastré adierea
schimbarii, c&t& vreme nu vedemn
decdt cu trupul si, safocdnd vocatia
noastré de fiinte spirituale, ma
putem nici mécar sesiza adancul
propriel noastre morti sufletesti?
Prin Intruparea, Moartea si invierea
Sa, Hristos ne-a deschis,
posibilitatea unei vieti indumnezeite
in trup. Cand om intreg—trup si
suflet — mérturiseste prin stilul sau
de vials credinta in ucrarea Lut
Durnnezen (Coloseni 2, 12), se face
partas acestei lucrin, devine viu.
Aceasta au reugit sfinti, cu toti,
oameni ca si noi, dar cu toti,
deopotriva, deosebiti, pentru of s-au
angajat cu fiecare suflare si pand la
ultima in iupta cea buon (2 Timotet
4D)
Sfaturile Apostolului Pavel oftre
ucenicul su Timotei sunt relevante
pentru acest stil de viati-luptd, si
cred c pot fi “actualizate”
“personalizat", dupa miisura fleck
‘ia, sub indrumarea périntelui du-
Arca lui Noe
(comunicati de Dna, Prof. Melania
Oprea, Bucuresti)
Tot ce trebuie s& stiu despre viat’,
am invéfat dela... arca lui Noe
1. Ai gnja sé nu pierai barca
2. Amunteste-ti ca toti suntem in
aceeasi barcd
3, Planificd pentru viitor. Nu
plouase deloc cand Noe si-a
construit arca.
4 Pastreazi-te in forma bund. Cand
ai si fii de 600 de ani, cineva s-ar
putea si-ti ceara s& faci ceva cu
adevérat maret
5. Nuasculta de critic; du pan la
2; Luca 2, 20-21, 42-52
hovnic
Fit trecc in toate (2 Timatei 4,5):
deprinde-te s8-ti construiesti o
constiinté hristicd, discemamantul,
starea sufleteasci de intelepciune,
care poate deosebi Adevirul de
desarta inseldciune din predania
omeneascé (Coloseni 2, 8)
‘Surat real (2 Timotei 4,5)
primestele pe toate ca pe tnele
‘bune, primeste-te cu multumire, in
planul relatitlor cu sementi: ubeste-
fivrajmagi.
Fa lucru de evanghelist. siujba ta
fi-o deplin' (2 Timotei 4,5)
Intrupand un nou mod de viet’ in
Hristos, fiecare crestin dupa darul
séu implineste iucru de evanghelist,
‘amuntind lumii nasterea sa ca fiu al
imparatiel, anunfS moartea omulut
lipsit de credint§ si invierea unuia
nou, care la sfarsit va primi crotina
dreptaitt (2 Timotei 4,8),
C&utand s& triiascd simultan in
‘trupul séu neputincios acestea trei
dreapta cugetare, smerenia,
deplindtatea slujinii, omul vechi taie
x voinfa sa in intunericul gotulut
séu interior brese, prin care lumina
Botezului poate patrunde
vindecdtor, fesand nova fiinté in
Hristos
capat treaba care trebuie terminatd
6. Construieste-ti viitorul pe teren
inalt
7. Pentru siguranii, cilétoreste in
perechi.
8. Viteza nu e intotdeauna un
avantaj. $i melcii erau in area,
impreund cu leoparai
9. Cand esti stresat, lasé-te putin in
voia valurilor.
10. Nu ita, arca lui Noea fost
construité de amatori, Titanicul de
profesionisti.
11. Nu conteaza cit este de mare
furtuna; cénd esti cu Dumnezeu,
intotdeauna te asteapté un
curcubeu la sfirsit!
ata parbilélanuarie februari 2008 |