Sunteți pe pagina 1din 1
pag. 8 SALUTUL PACII Preot Doru Costache Probabil & sunt uni dintre noi care incd se mira de practica salutulti p&cii, pe care am reluat-o in biserica noastra in noaptea sfintelor pasti (2005). $i pe undeva cu oarece dreptate, pe de o parte, din moment ce sunt secole de cénd nitualul ortodox a pierdut acest moment. Pe de alt’ parte insd, gestul salutului/sdrutului pacit se practic neintrerupt de cdtre cleric, in altar, dnd mérturie despre ve- chea practic’ apostolic a Bisericit hui Hristos Ceea ce m-a determinat si extind aceasta imbratisare citre toti participantii la sfinta liturghie sunt deopotriv considerente de ordin teologic si practic Din punct de vedere teologic, liturghta, care se concentreazi pe adunarea poporului lui Dumnezeu spre aducerea impreund a jertfei si spre participarea la masa euharisticd (sfanta impartésanie), nu-si poate ‘implint sensul fra impacarea celor de fat. Timp de peste un mileniu, salutul pacii a fost practicat neintrerupt in biseni, din vremea sfintilor apostoli, cao conditie necesara savarsini liturghiei. La originea acestui gest se afld chiar indemnul Méntuitorului: “dacd iti vei aduce darul la altar si acolo iti vei aminti o& fratele (aproapele) tu are ceva impotriva ta, lasi-ti darul acolo, in fata altarulu, mergi mai inti $1 impaci-te cu fratele thu, si doar apoi intoarce-te si ofera- darul” (Matei 5:23-24), Numat impacéndu-ne, sau, cum spune textul liturghiei, “iubindu-ne unii pe alti”, putem duce sfinta slujire pand la capat. Din punct de vedere practic, reintroducerea acestui gest era necesara la noi, ca o confirmare liturgicd si deopotriva un stimulent al realititit pe cale dea se nastein parohia noastré: comuniunea. Or, comuniunea nu este o realitate ce poate fi experimentata de oameni instrainati si invrgjbiti. Este un fapt cunoscut cf oamenii, fie copii, fie adulti, au nevoie de manifestiri concrete ale relatiilor dintre ei Daca vrdjmasia si viclenia din ochi spun uneori mai mult decat gestunle on cuvintele, prietenia si comuniunea au totugi nevoie de 0 diversitate de manifestari vizibile S& dai ména cu cei/cele de lang tine implicd familiaritate, prietenie, dispombilitate. Este ca si cum it recunosti pe cei din jur siinacelasi timp te asi recunoscut/recunoscuté de ei... Sunt convins o& pentru multi dintre noi acest moment a devenit realmente unul al realei im- pacin si apropieri Oricum, dincolo de nedumerinile unora, va indemn cu toata stéruinta s& continuim practicarea acestui gest (reintrodus deja chiar si in unele biserici din Bucuresti) si mai ales si incercim si dim continut gestulut. Doar astfel, realmente ‘impécati si infiatiti, vom sivarst ‘Grd pacat shujirea si vom deveni ceea ce Domnul ne-a chemat s& fim: “semintie aleas&, preotie ‘imparditeascd, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu” spre a vesti “in lume bundtatile celui ce v-a chemat din intuneric la lumina sa cea minunata” (cf. 1 Petru 2:9-10) Doar astfel vom reflecta in liturghia noastra comuniunea dumnezeiascd a Treimii celei de-o fiintS si nedespartite Odihna si lupta in Hristos Duminica a 27-a dupa Rusalii; Efeseni 6, 10-17; Luca 13, 10-17 Alina Vittoria Paraschiv Ceea ce apare evident din indemnurile Apostotulut este realitatea stémit de iuptivin care descinde cregtinul odata botezat. O Iupté dusi in haral Domnulti cu tumea nevizutd a ingenilor cScuti, a uneittrtlor diavolulut Efeseni 6,11) Cat suntem de constienti de aceasta permanent Tupté la care am fost chemati atunai cand am ales: Mat lepéid de satana st de tof siujttorit int $t de toate Iucrirtie iut..? Cat ii permitem lui Hristos s& lumineze intunericul necunogtintei de Dumnezeu ce domneste inlduntral nostry, noi, cei care ar trebui si ducem tumina invierii cu fiecare gest al nostru spre toti st spre toate? Dupé succesiunea de adund parcé toat’ oameni “bogati"din pildele duminicilor antentoare, ai ror ochi sufletesti ramseserd pironiti asupra materiei, in imaginea femeii girbove deazi se “bogitia” de patimi. inloc s& priveasc& spre Ziditonul su, s8 se bucure de haina slave, sufletul omului incdtusat de ingelare st& indoit pénd la pmént, intors cu totul spre finitudinea farinet sale, citre tSréna trupului su lipsit de suflarea Sfantului Duh Unmirind din expectativa sabatului manifestinile libertiti noastre ca neascultare, Domnul Milet il trimite pe Fiul Siu s& reaminteasc omului unde sii fie tinta vederii, unde cugetarea Prin botez, Hristos ne invité Ia lupta propriet noastre eliberdni, asaltati find denoianul duburilor util, ne propune startul reconstructiei fiintiale spre aseménarea cu Dumnezeu in Pace s& iesim, intr odilina acestui Nume al Domnului, in fata constiintei noastre, in fata semenilor nostri, dar purtnd toate armele lui Dummezeu pentru a putea lupta impotriva uneltirilor diavolului it pooh anu februare 2008 |