UN GÂND PENTRU EMINESCU

Realizat de: Dragnea Roxana Gabriela

Clasa a-X-a B
 Mihai Eminescu (născut Mihail
Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani -
d. 15 iunie 1889, București) a fost
un poet, prozator și jurnalist român, socotit
de cititorii români și de critica literară
postumă drept cea mai importantă voce
poetică din literatura română.

Eminescu a fost activ în societatea

politico-literară Junimea, și a lucrat ca
redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului
Conservator.
A publicat primul său poem la
vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să
studieze la Viena. Manuscrisele poetului
Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ
14.000 de file, au fost dăruite Academiei
Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25
ianuarie 1902.
 Biografie
Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut
data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului
din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14
decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu și poeziile
lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu și preia
concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15
ianuarie 1850, în Botoșani. Această dată rezultă din mai multe surse,
printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia
(Domnească) din Botoșani; în acest dosar data nașterii este trecută ca „15
ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. Data nașterii
este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă
susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și
prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu
oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai
târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
 DEBUT ÎN LITERATURA
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În
12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot
o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare... la
mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La
mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25
februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a
lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îl convinge să-și
schimbe numele în Eminescuși mai târziu adoptat și de alți membri ai
familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.

Eminescu a fost un membru foarte activ al societății politico-

literară Junimea, unde fusese invitat de criticul și omul politic Titu
Maiorescu, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului
Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a
plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de
volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de
Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902
 Moartea și serviciul
funerar

Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4
dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de
sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul Românul anunța
ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus
publicului în biserica sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de
brad. Un cor dirijat de muzicianul C.Bărcănescu a interpretat litania "Mai am un
singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la
care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde D.Laurian
rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători o
pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul Șerban
Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Școala normală de institutori din București au
purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub "teiul sfînt"
din cimitirul Bellu cum scria chiar Caragiale în necrologul său, În Nirvana.
Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit
și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul
îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în
depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava
subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci"
Există teorii conspiraționiste care afirmă că ar fi murit ucis.
 GANDURI PENTRU EMINESCU
Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de
creatie, mai ales de cea in versuri. Este impins parca de o dorinta de
a-si asterne pe hartie sentimentele, fie cele de tristete, de singuratate,
fie cele de fericire, dragoste, entuziasm sau admiratie. Foarte putini
insa reusesc acest lucru. Nu e deloc usor sa gasesti cele mai potrivite
cuvinte care sa-ti exprime starea sufleteasca, sa reusesti sa-ti asterni
gandurile si sentimentele pe hartie intr-o rima perfecta, sa dai
versurilor un ton melodios, sa-i transmiti cititorului exact starea ta
sufleteasca. Deci, cu
alte cuvinte nu e deloc usor sa fii poet. Poate ca un adevarat poet sa
naste cu acest dar, sau poate frumusetea sa interioaara, sufleteasca il
transforma in poet. De aceea, cred ca un poet trebuie considerat
intotdeauna un geniu, pe buna dreptate.
Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de
poeti adevarati si deosebit de talentati, care ne-au lasat o opera
minunata de care putem fi intotdeauna mandri.
Deasupra tuturor insa, a stralucit mereu o stea, "Luceafarul"
poeziei romanesti, o stea care nu se va stinge niciodata si poate
niciodata nu va rasari alta mai stralucitoare decat ea. Aceasta
stea, acest "Luceafar" al neamului nostru si nu numai, este
Eminescu.
 Eminescu este poate cel mai de pret dar pe care ni l-a dat
vreodata literatura romaneasca, o adevarata minune care nu dureaza
"trei zile" precum se spune despre orice minune, ci va dura vesnic, va
ramane mereu vie in sufletele noastre.