1.

Educaţia: definire; funcţiile şi formele

educaţiei

2. Factorii dezvoltării personalităţii şi

importanţa lor în activitatea de învăţare
Etimologie – lat. ,,educatio” = ,,creştere”,
„formare”, „hrănire”

-Modelare a personalităţii conform unor

scopuri stabilite în prealabil;
-Transformarea în sens pozitiv a fiinţei
umane;
-Ansamblu de influenţe care contribuie la
formarea şi dezvoltarea personalităţii.
 Educaţia – totalitatea influenţelor care
contribuie la dezvoltarea personalităţii
omului, de-a lungul întregii sale
existenţe;

 Pedagogia – ştiinţa care studiază

educaţia
1. Selectarea, prelucrarea şi transmiterea
valorilor de la societate la individ;

2. Dezvoltarea conştientă şi progresivă a

potenţialului biopsihic al omului;

3. Pregătirea omului pentru integrarea

activă în viaţa socială.
 Educaţia formală: instituţională, strict
organizată, condusă de specialişti, bazată
pe obiective educaţionale precise;
 Educaţia nonformală (extracurriculară):
instituţională (şcoală+parteneri), condusă
de specialişti şi colaboratorii lor, flexibil
organizată, bazată pe obiective
complementare;
 Educaţia informală: noninstituţională,
spontană, condusă în grupul social (familie,
prieteni), slab organizată, bazată pe
obiective personale / fără obiective clare.
 „Educaţia este însăşi viaţa” (J. A.
Comenius)

 Educaţia există pretutindeni, pe toată

durata vieţii;

 Şcoala, prin specialiştii săi, are rolul de a

influenţa, în mod pozitiv şi organizat,
dezvoltarea personalităţii elevilor.