Viaţa într-un muşuroi este foarte tumultuoasă .

Este multă activitate, multă agitaţie, ca într-o

familie numeroasă.
Dar, nimic nu este la întâmplare.
Fiecare îşi cunoaşte drepturile, dar şi obligaţiile şi
mai ales, fiecare ştie că toţi ceilalţi se bazează pe munca
fiecărui membru.
Se ştie doar foarte bine că muşuroaiele sunt foarte
bine organizate.
Aşa era şi în acest muşuroi. Multă muncă, dar şi
multă dragoste, veselie, prietenie.

Chiar acum, în viaţa unei furnici de frunte din muşuroi s-a întâmplat
MATERNITATE
un eveniment deosebit. Furnica Noricaaşteaptă cu sufletul la gură ca
din oul ei să apară puiul cu numărul 543. În taină spera să fie un
băieţel.
S-a gândit şi la nume. Îl va numi...Furnicel . Era la maternitate
în aşteptare. Deodată oul a crăpat şi un căpuşor mic cu nişte
antenuţe ca nişte aţişoare s-a ivit. Câtă emoţie! Şi doar nu era prima
dată . Apariţia fiecărei noi vieţi o emoţionează. Ce miracol!!!
Este adevarat! FIECARE NAŞTERE ESTE UN
ADEVĂRAT MIRACOL
 Furnica Norica era acum o mamă tare mândră.
Fiul ei era bucălat şi avea o feţişoară tare nostimă.
Surioarele şi frăţiorii lui au venit la maternitate curioşi să-l
vadă pe noul lor frăţior .
Toţi l- au îndrăgit imediat. Le-a plăcut şi numele ales.

Muşuroiul îşi continua viaţa cu acel du-te, vino, neîntrerupt

în timp ce la maternitate o furnică răpusă de emoţiile de peste
zi şi un bebeluş nostim (obosit şi el) dormeau liniştiţi,
zâmbind. Oare de ce?
 Timpul trecea în zbor şi pentru muşuroi şi pentru mamă
şi pentru Furnicel.
Dar se pare că soarta le rezervase o surpriză.
Mai mărişor fiind, Furnicel care începea să meargă, părea că
nu se poate descurca singur.
Cu disperare, mama ,şi-a dat seama ce avea micuţul.
Era orb.

Câtă tristeţe! Micuţul era vioi, s-ar fi jucat,

dar nu vedea jucăriile, nu se putea bucura alături
de frăţiorii şi surioarele lui. Şi mai grav, cădea şi se lovea mereu.
Dar ce era în sufletul mamei...?
Se gândea ce să facă, cum să facă, să-şi poată ajuta copilaşul.
Văzându-l aşa vioi şi isteţ şi-a legat tare multe speranţe de el.
Şi ce lovitură! Acum trebuia să se liniştească şi să judece
limpede.
 A luat imediat primele măsuri.
Nişte ochelari, ascundeau ochii lipsiţi de lumină, iar
un baston îl ajuta să se deplaseze pipăind terenul.
Era un început.
Ca să se poată şi el juca alături de ceilalţi, mama
i-a marcat trasee în camera de joacă.
Acum Furnicel era mulţumit, căci participa şi el
la activităţile copiilor.

Dar se iveau alte şi alte probleme.

Ceilalţi ieşeau să se joace afară căci era un timp minunat.
Furnicel a ieşit şi el dar câmpul era întins, locul era necunoscut
iar mititelul era dezorientat.
Nu ştia unde sunt ceilalţi, dar nici cum poate ajunge la ei, cum
să urce sau să coboare panta muşuroiului.
 Glasuri vesele răsunau peste tot, ţipete, alergare,...
Era o mare frământare.
Doar un copil era cuminte şi se gândea.
Se gândea cum îşi va putea rezolva problema.
Îşi dorea mult sa fie alături de ceilalţi să participe
cât mai mult alături de ei.
Trebuia să înveţe să se descurce indiferent unde s-ar
afla...Dar cum? Să marcheze toate traseele era imposibil...

N-a trecut mult şi o idee a încolţit în mintea lui.

Nu vroia să se lase copleşit. Trebuia să găsescă o ieşire.
Orice problemă are şi o rezolvare. De ce nu ,şi a lui.
Soluţia era să se ghideze după miros.
Se ştie că o persoană care are lezat un organ de
simţ, percepe mai intens cu celelalte simţuri.
Aşa îşi va rezolva el problema!!
 După ce drumul de la şi spre musuroi a fost marcat cu
un miros special, Furnicel a încercat sa vadă
dacă se va descurca.
Sub ochii miraţi ai celorlalţi a parcurs drumul simgur,
ghidându-se doar după miros şi pipăit.
În strigatele de bucurie şi de admiraţie a celor
prezenţi, Furnicel păşea plin de încredere.
Ideea lui a fost bună. Funcţiona!

Acum se putea plimba când dorea, cât dorea şi o

putea face şi singur.
Nu mai depindea de nimeni şi asta era foarte important.
Nici nu se mai simţea “mai altfel “ decât ceilalţi.
A înţeles un lucru important, care l-a făcut mult mai
sigur pe el.
Când viaţa îţi scoate în faţă tot felul de greutăţi să nu
te dai bătut. Pentru orice trebuie să fie o soluţie.
 Ce mândră era Norica de fiul ei!
Dar fraţii şi surorile lui?
Toată îngrijorarea mamei dispăruse.
Furnicel a dovedit că este puternic.
Va fi capabil să se descurce.

Victoria trebuia sărbătorită.

Dar cine dansează în mijlocul prietenilor?
Furnicel care are şi un nemaipomenit simţ
al ritmului , dansează cu cea care mai era încă
Miss Muşuroi