LITERATURA PENTRU COPII

Unitatea de învăţare 6.
GENUL LIRIC – FORME DE MANIFESTARE ÎN LITERATURA PENTRU COPII

Genul liric, reprezentat cel mai frecvent în literatura pentru copii prin texte în versuri (pentru
„tabloul în proză” vezi, de exemplu, Al. Vlahuţă, Alecu Russo, Geo Bogza, Nicolae Bălcescu etc.), are
ca forme specifice de manifestare lirica peisagistică, lirica portretistică şi lirica de tip contextual.

Pentru o clasificare din punct de vedere tematic a poeziilor pentru copii, vezi: Chiscop, Buzaşi,
2000, pp. 356-357: „poezia religioasă (rugăciunea, colindul, cântecul de stea); poezii care contribuie la
educaţia patriotică; poezii despre muncă şi profesiuni; poezii despre copii şi copilărie; poezii despre
natură şi vieţuitoare; poezii despre diferite evenimente aniversare (8 Martie, 1 Iunie etc.)”.

6.1. LIRICA PEISAGISTICĂ

Lirica peisagistică este concretizată, ca specie literară, în pastel – reflectând tablouri de

natură asociate anotimpurilor:
 primăvara: Oaspeţii primăverii, Cucoarele, Noaptea, Dimineaţa, de Vasile Alecsandri; Vestitorii
primăverii, de George Coşbuc; Pentru tine, primăvară, de Otilia Cazimir; Rapsodii de primăvară, de
George Topârceanu, Cântec de mai, de Goethe etc.;
 vara: Vara, de George Coşbuc; Lunca din Mirceşti, Malul Siretului, Concertul în luncă, Cositul,
Secerişul, de Vasile Alecsandri; Cine poate şti, de Ana Blandiana etc.;
 toamna: Sfârşit de toamnă, de Vasile Alecsandri; Rapsodii de toamnă, de George Topârceanu etc.;
 iarna: Iarna, Gerul, Viscolul, Miezul iernii, La gura sobei, de Vasile Alecsandri; Baba Iarnă intră-n sat,
de Otilia Cazimir; Iarna pe uliţă, de George Coşbuc etc.;
sau
 tema naturii, în general – asociată, de exemplu, motivului timpului: Revedere, Somnoroase păsărele,
Ce te legeni..., de Mihai Eminescu; Amurg, de Heinrich Heine; Peste culmile toate, de Goethe;
Marină, de Paul Verlaine etc.

APLICAŢIE
Daţi patru exemple de texte subsumate liricii peisagistice valorificabile în activităţile cu preşcolarii.

Particularizând, se remarcă, în poeziile lui George Topârceanu, „interesul pentru miniatură

(Rapsodii de toamnă, Balada unui greier mic etc.). Natura e percepută pictural, totdeauna însă cu
senzaţiile unui fin colorist. Toate anotimpurile solicită curiozitatea” (Ciopraga, 1970, p. 314).
„În Rapsodii de toamnă, cu necuvântătoare cărora li se atribuie particularităţi umane, poetul
face o pseudopictură de moravuri, surâzând sau înduioşându-se” (Ciopraga, 1970, p. 315), într-o
structură cu cinci tablouri, analizabile compoziţional (şi) prin relaţiile de independenţă, de dependenţă,
respectiv de interdependenţă dintre secvenţele acestora (Gherghina et al., 2005, p. 161).

437
ANGELICA HOBJILĂ

APLICAŢIE
Identificaţi, în pastelul Rapsodii de toamnă, de George Topârceanu, elemente care să justifice
afirmaţiile prezentate supra.

Relevant pentru maniera de asociere tablou de natură – sentimente, gânduri ale eului liric este
şi un pastel de tipul Cine poate şti, un pastel de vară din creaţia Anei Blandiana:
„Cine poate şti / De unde vine vara / Şi încotro se duce / Cântând / Caravana ei verde şi aurie?
/ Unii zic c-ar veni / Din pământ, / Că-şi trage povara, / Fierbinte şi dulce, / Din bostănărie, / Că se naşte
în pepenii verzi, / În miezul lor / Strălucitor / Ca un palat / Luminat / De rubine, / Cu pereţi / De porfir şi
nestemate / Şi cu pardoseala purpurie. / Tot ce se poate, / Dar mie / Mi-a spus o fetiţă cuminte / Că-şi
aduce aminte / Cum vara vine din copilărie, / Şi cum, / În miros de lapte, de fân şi de fum, / Alunecă
de-aici, / Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, / Înspre bunici.”
Se remarcă, în versurile citate, epitetele cromatice cu rol în crearea cadrului specific
anotimpului invocat, vara; astfel, sintagme precum „caravana ei verde şi aurie”, „pepenii verzi”, „palat /
luminat / de rubine”, „pereţi de porfir şi nestemate”, „pardoseala purpurie” trimit, pe de o parte, către
bogăţia verii şi, pe de altă parte, către lumina şi strălucirea soarelui prezent implicit în tablou, către
bucuria, optimismul, jocul şi, într-o anumită măsură, către nostalgia fetiţei de odinioară.
Tabloul naturii vara se conturează treptat, multisenzorial (se aude cântec, se simte „fierbinte”,
gustul este „dulce”, se vede verde, lumină, strălucire, miroase a... amintire), din linii zglobii (cu debut
interogativ), cu alternări de imagini motrice („se duce”, „caravana”, „ar veni din pământ”, „vine din
copilărie”, „alunecă”, „trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici”), auditive („cântând”, „mi-a spus”),
vizuale („caravana ei verde şi aurie”, „pământ”, „bostănărie”, „palat”, „pardoseala purpurie” etc.) şi
olfactive („în miros de lapte, de fân şi de fum”).
Planurile se construiesc, pe orizontală („pământ”, „bostănărie”, „lapte”, „fân”, „pardoselă”,
„furnici”) şi pe verticală („palat”, „fum”, „fluturi”), asociind spaţiul („aici”) şi timpul (acum – marcat de
dominanta verbelor la indicativ prezent, dar şi „copilărie”, „caravană” – sugerând ideea de trecere,
potenţată de translarea între generaţii: de la „fetiţa cuminte” la „bunici”) într-un zbor-alunecare înălţător
şi lin, pe aripi de lumină caldă.
Un tablou creionat sensibil... cu tuşe colorate şi jucăuşe, ce permit regăsirea cititorului în acel
„dar mie...”, precum şi schiţarea – interpretativă – a unor nuanţe particulare, subiective, permise de acel
„ar veni”...

APLICAŢIE
Precizaţi cinci trăsături care să argumenteze apartenenţa textului de mai jos la lirica peisagistică:
„Alergând, ca de năpastă, / Au venit buluc pe coastă / Doi băieţi / Mai isteţi, / Să dea veste / La
neveste / C-au văzut în deal la stână, / Coborând din vârf de munte, / Peste ape fără punte, / Iarna sură
şi bătrână... // Mai târziu, mai pe-nserat, / A intrat şi baba-n sat: / Uite-o-n capul podului, / În văzul
norodului, / Pe-un butuc de lemn uscat, / Cu cojoc de căpătat, / Cu năframa de furat, / Cu catrinţa de
aba / Vântul să-l strecori prin ea! / Şi cum suflă-n pumnii reci, / Scoate pâcla pe poteci, / Iar pe fund de
văi destramă / Neguri vinete, de scamă... // Şi-au ieşit băieţii mici, / Mici şi mulţi / Şi desculţi, / Şi câţiva
mai măricei / Cu biciuşti şi cu nuiele / Şi cu prăştii subţirele, / Să alunge de pe-aici / Iarna cea cu gânduri
rele... / Doamna-gerului, bătrâna, / S-a sculat de la pământ. / Şi-nălţând spre cer o mână, / Ca o
cumpănă uscată / De fântână. // A pornit în jos pe vânt, / Încruntată, / Blestemând, / Şi-a lăsat în urma ei
/ Promoroacă şi polei; / Pe ogoare, / Corbi şi cioare / Prin păduri, / Lupii suri, / Şi de-a lungul drumului /
Numai scama fumului...” (Baba Iarnă intră-n sat, de Otilia Cazimir)

438
 
LITERATURA PENTRU COPII

6.2. LIRICA PORTRETISTICĂ

Lirica portretistică oferă modele de descriere literară, cu mare încărcătură afectivă, reflectând,
cel mai frecvent, elemente din planul uman: Mama, La oglindă, de George; Mama, de Nicolae Labiş;
Dăscăliţa, de Octavian Goga; Mamei mele, B. Heine, de Heinrich Heine etc., respectiv din planul naturii:
Puişorul cafeniu, Ariciul, de Otilia Cazimir; Fluturii, de Elena Farago etc.

APLICAŢIE
Daţi două exemple de texte subsumate liricii portretistice care pot fi valorificate, în ciclul primar, în
anotimpul de primăvară.

Literatura pentru copii ilustrează diverse forme de concretizare a liricii portretistice. Se disting,
astfel, creaţii în care se realizează:

(a) portretul unei fiinţe din planul uman (căreia îi sunt asociate sentimente puternice):
 „Uşoară, maică, uşoară, / C-ai putea să mergi călcând / Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi
pământ. / În priviri c-un fel de teamă, / Fericită totuşi eşti / Iarba ştie cum te cheamă, / Steaua ştie ce
gândeşti.” (Făptura mamei, de Grigore Vieru) – portret conturat pe ideea de înălţare, prin dragoste,
de translare între lumi, între planuri (celest – terestru, planul uman – planul naturii) şi de comuniune
micro- – macro-cosmos;
 „Spune-mi care mamă-anume / Cea mai scumpă e pe lume? / Puii toți au zis de păsări, / Zarzării au
zis de zarzări, / Peștișorii, de peștoaică, / Ursuleții, de ursoaică, / Șerpișorii, de șerpoaică, / Tigrișorii,
de tigroaică, / Mânjii toți au zis de iepe, / Firul cepii-a zis de cepe, / Nucii toți au zis de nucă, / Cucii
toți au zis de cucă, / Toți pisoii, de pisică, / Iară eu, de-a mea mămică. / Orice mamă e anume, / Cea
mai scumpă de pe lume!” (Cea mai scumpă de pe lume, de Nichita Stănescu) – portret realizat,
iniţial, implicit şi explicitat, în final, prin sentimentul asociat mamei, dragostea;
 „Uite-un cerc! Şi încă-un cerc!/ Şi-alte patru! Ia să-ncerc:/ Ce-aş putea să fac din ele/ cu creioane şi
vopsele?/ Ăsta mare ca o turtă/ n-ar putea să fie-o burtă?/ Mijlociul n-ar fi bun/ pentru cap? Ca să i-l
pun!/ Fac apoi din cele mici:/ două mâini – aici şi-aici – / iar din celelalte două/ fac picioarele-amân-
două./ BONDOCEL (că-aşa îl cheamă,/ fiindcă-i gras, de bună seamă)/ trage cercurile toate:/ Cum
se poate? Nu se poate!/ Şi se-ntreabă, şi-şi răspunde:/ OM să fie? Da; de unde!/ Auleu/ Să ştii că-s
EU.../ gol-goluţ şi mic şi greu!/ Ca să fiu un om întreg/ din călcâi/ la pălărie/ trebuie să îmi aleg/ mai
întâi/ o MESERIE!»” (Marcel Breslaşu) – portret construit grafic, prin trasări jucăuşe de elemente
fizice şi morale, conturând „un personaj memorabil” (Cândroveanu, 1988, p. 120), regăsit în volume
precum Ce o să fie Bondocel, Bondocel îşi alege o meserie;

(b) portretul unei fiinţe din planul naturii:

 „Aricioaica-n umbra florii/ Îşi grijeşte ariciorii,/ Îi tot spală de cu zori/ Pe botic şi ochişori.// Doar pe
spate, doar pe spate,/ Să-i băiască ea nu poate./ Ariciorii, aşadar,/ Stau cu spatele murdar.// Şi-s
spălaţi abia când plouă/ La o lună sau chiar două./ Bucuraţi-vă, măi pici,/ Că nu sunteţi pui de-arici!”
(Cum se spală ariciorii, de Grigore Vieru) – portret ludic, realizat cu note diminutivale, pus în relaţie,
pentru micii cititori, şi cu lumea copilăriei;
 „- Boc, boc, boc! / Boby este un boboc, / Galeş, galben şi bondoc: / - Boc, boc, boc! / Bate iar, bate
din nou, / Şade singur într-un ou. / Uşă nu-i, fereastră nu e, / N-are cine să-i descuie, / N-are bietul
de boboc / Înăuntru pic de loc! / - Boc, boc, boc! / L-a-ncuiat, plecând la piaţă, / Mama lui, măicuţa
raţă / Ca să-i cumpere, de-un ban / Boabe bune de susan. / Când s-a-ntors — bobocul nu-i, / Numai

439
ANGELICA HOBJILĂ

coaja oului. / - Unde-i Boby, să-i dau boabe, / Şi bobiţe, şi podoabe, / Unde-i Boby? strigă raţa / De
răsună dimineaţa! / Printre trestia înaltă, / Boby se plimba pe baltă / Bată-1 vina de boboc! / - Boc, /
- Boc. / Boc! (Bobocul, de Paul Anghel) – un portret amuzant reflectând „devenirea” puiului;
 „Am ieşit puţin la soare, / Zise melcul surâzând… / În căsuţa-mi de sidef / Nu mă ninge, nu mă plouă,
/ Nu m-atinge-un strop de rouă / Şi de câte ori am chef, / Dacă vremea e frumoasă, / Îmi iau casa la
plimbare, / Totdeauna sunt acasă…” (Melcul, de George Topârceanu) – exemplu de „autoportret”
ludic;

(c) portretul unui element al naturii:

 „Apare dintre nouri, dintr-o dată, / ca o prințesă veșnic întristată / și-și lasă-n ierburi seară după
seară, / ca după bal, pantofii mici de ceară. / Iat-o, c-o frunză chipul și-l subţie, / și-n țara ei cu
nevăzute ploi / mici veveriţe rochia-i sfâşie… / În lună este toamnă, ca la noi…” (Luna, de Gheorghe
Tomozei) – portret sensibil, cu trimiteri către lumi de basm, dar şi către trăiri umane;
 „- Soare, soare, frăţioare,/ Hai, dă drumul la izvoare,/ Scoate iarba din ţărână,/ Spune păsării să
vină!// - Pe izvor l-am slobozit,/ Pe ogor l-am înverzit,/ Păsărele vin, zglobii.../ Ce porunci mai am,
copii?” (Soare, soare, frăţioare, de Grigore Vieru) – un dialog simbol pentru comuniunea planurilor
(aici, reprezentate prin soare şi copii), premisă pentru portretizarea „fratelui”-soare;

(d) „portretul” unui obiect:

 „Unchiul Cucuruz/ Din Târgul de sus/ Astăzi mi-a adus:/ Două ciocănele/ Să mă joc cu ele,/ O lună
şi-o scară/ O prună şi-o pară/ Şi mi-a zis:/ «Nepoate/ Din acestea toate/ Fă-mi o păpuşică/ Frumoasă
şi mică». Şi eu i-am făcut/ Şi lui i-a plăcut./ Ştiţi cum am lucrat?/ Am pus sus o lună,/ Sub lună o
prună,/ Pe prună am crestat:/ Două punctişoare,/ Două linioare/ Sub prună, am pus para;/ Peste
pară – scara./ Iar sub toate cele:/ Două ciocănele.” (Cum am făcut eu o păpuşă, din vol. Păsărele şi
păpuşi, de Fl. Cristescu, apud Culea, 1923, pp. 191-193) – portret conturat din imagini şi gesturi
comune, inedit prin maniera în care se construieşte, treptat, păpuşa, odată cu rima (de aici, sugestia
de a folosi astfel de texte în asociere cu o activitate de abilităţi practice, folosind ca materiale: o
prună mică, o pară, o lună/ semilună tăiată din coaja unui fruct, două ciocănele de lemn sau două
beţişoare/ scobitori/ crenguţe înfipte în cerculeţe de fruct, două suluri de hârtie pe care sunt trasate
linii ca de scară).

APLICAŢIE
Argumentaţi apartenenţa textului de mai jos la lirica portretistică:
„Fluturi albi şi roşii, / Şi pestriţi, frumoşi, / Eu îi prind în plasă, / Când mama mă lasă. / Eu îi
prind din zbor, / Însă nu-i omor; // Ci mă uit la ei, / Că sunt mititei, / Şi frumoşi, şi-mi plac, / Dar eu nu le
fac / Nici un rău, deloc. // Şi dacă mă joc / Cu vreunul, ştiu / Binişor să-l ţiu / Şi pe toţi, din plasă, / Îi ajut
să iasă, / Şi să plece-n zbor / După voia lor.” (Fluturii, de Elena Farago)

6.3. LIRICA DE TIP CONTEXTUAL

Lirica de tip contextual este raportată la:

 anumite momente/ evenimente istorice (includem aici şi lirica patriotică) – Hora Unirii, de Vasile
Alecsandri; Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, de Mihai Eminescu etc.;
 contexte particulare precum adormirea copilului – specia literară cântecul de leagăn; anumite
contexte sociale/ individuale: doina de haiducie, doina de jale, de dor etc.;

440
 
LITERATURA PENTRU COPII

 sărbători religioase – colindul, texte în versuri având ca temă sărbătorile de Crăciun, Paşte etc.:
Pomul Crăciunului, La Paşti, de George Coşbuc; Scrisoare către Moş Crăciun, de Valeriu Cercel; De
ajunul Crăciunului, de Elena Farago; Crăciunul copiilor, de Octavian Goga; Floriile, Paştele, de
Vasile Alecsandri etc.;
 sărbători omagiale (8 Martie, 1 Iunie etc.): De ziua mamei, de Elena Farago; 1 iunie, ziua copilului, de
Teodor Munteanu etc.;
 aspecte ale universului copilăriei – în general: Copilărie, de Ana Blandiana; Creion, de Tudor Arghezi,
în unele dintre coordonatele sale particulare – grădiniţa, şcoala: Cartea, de Virgil Carianopol;
Alfabetul, de Tudor Arghezi (care se poate constitui şi în „culegere” de ghicitori culte) etc.
(Adăugăm aici şi folclorul copiilor, pe care-l vom avea în vedere distinct, în unitatea de învăţare 8.)

APLICAŢIE
Exemplificaţi lirica de tip contextual valorificabilă în grădiniţă, respectiv în ciclul primar.

„Poeziile patriotice ale romanticilor paşoptişti şi ale poeţilor ardeleni au creat în secolul al
XIX-lea o epopee a eroismului românesc din epocile străvechi şi medievale şi au schiţat o geografie
mitică a spaţiului autohton” (Cojocaru, 2004, pp. 157-158).

APLICAŢIE
Comentaţi, prin grila de lectură a poeziei patriotice pentru copii, versurile de mai jos:
„Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare, / N-auziţi prin somnul vostru acel glas
triumfător, / Ce se-nalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare, / Ca o lungă salutare / Cătr-un falnic viitor?
// Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate? / Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc /
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate / Ce pătrunde şi răzbate / Orice suflet omenesc?”
(Deşteptarea României, de Vasile Alecsandri).

Cântecul de leagăn „a luat naştere din «necesitatea practică» de a crea acea atmosferă de
calm, căldură şi seninătate necesară liniştirii şi adormirii copilului mic” (Raţiu, 2006, p. 82).
Dominat, formal, de „diminutive şi exclamaţii duioase” (Gherghina et al., 2005, p. 157), „o
însemnătate deosebită o au «repetiţiile, refrenele, aliteraţiile, elementele onomatopeice [...]», purtând
pruncul, din primele momente ale existenţei sale, «în universul fermecat al cântecului şi al cuvântului»”
(Raţiu, 2006, p. 82).

Vezi, de exemplu, cântecul de leagăn Nani, pui!, de Otilia Cazimir:

„Dormi, fetiță somnoroasă, / Să-mi crești mare și frumoasă, / Să-i fii dragă orișicui... / Nani, pui!
// Dormi cu mama, băiețel, / Să-mi crești-nalt și subțirel / Și frumos cum altul nu-i... / Nani, pui! // Somnul
dulce și cuminte / Vine-ncet să vă alinte / Fără știrea nimănui. / Nani, pui! // Să vă pună sub perniță /
Jucăria lui pestriță, / Jucăria visului... / Nani, pui! // Luna plină și albastră / Doarme-n crucea cerului, /
Dorm și stelele-n fereastră, / Doarmă și măicuța voastră... / Nani, pui!”,
în care se regăsesc mărcile enumerate supra:
 diminutive denumind, afectiv, universul copiilor („fetiţă”, „băieţel”, „subţirel”, „perniţă”, „măicuţa”);
 „exclamaţii duioase” redate repetitiv, sub forma unui refren: „Nani, pui!”;

441
ANGELICA HOBJILĂ

 aliteraţii şi asonanţe: repetarea consoanelor s/ ş în primele versuri (asociere cu sunetul specific

liniştirii – sss/ şşş); accentul pus pe vocala închisă u, în finalul ultimele două versuri ale fiecărei
strofe;
 repetiţii lexicale: formele verbului a dormi, asociate atât fiinţelor din planul uman („dormi, fetiţă”,
„dormi, [...] băieţel”, „doarmă şi măicuţa”), cât şi elementelor din planul naturii (aici, plan celest, ca
premisă a invocării ideii de înălţare, prin vis: „luna [...] doarme”; „dorm şi stelele”);
 structuri simple;
 elemente prozodice cu melodicitate lină: rimă împerecheată (primele catrene) şi încrucişată (ultima
strofă);
 mărci ale subiectivităţii cu rol în sublinierea relaţiei/ dragostei mamă – copii („să-mi creşti”, „măicuţa
voastră”);
etc.

Poezia pentru copii, mai mult decât să construiască/ transmită semnificaţii, îi ajută pe copii să-şi
valorifice senzaţiile, dar şi să-şi optimizeze relaţiile cu sine şi cu ceilalţi (Coats, 2013, p. 140).

Poeziile asociate planului religios se concretizează, cel mai frecvent, în texte actualizate în
contextul celor mai mari sărbători (Crăciunul, Paştele), dar şi ca formă a rugăciunii. De exemplu:
 „Stăpâne, slăvile Ţi le-ai deschis;/ Mă-ntrebi ce vreau şi, uite, eu Îţi cer/ Să-mi fie gândul floare de
cais/ Şi limpezi ochii, să privesc spre cer;/ Aprinde-n pieptul meu o nouă stea,/ Ca să mă ardă,
bulgăre de foc,/ Şi-o mână dă-mi, s-o ţin în mâna mea,/ Ca pe-un buchet sfinţit de busuioc.” (Rugă,
de Zaharia Stancu, din Antologie de poezie religioasă românească pentru copii).

În literatura de specialitate se realizează distincţia între: „colinde de copii, cu urări de viaţă

lungă şi sănătate care, adesea, se sfârşesc prin cereri de daruri”; „colinde de flăcăi, evocând
dragostea feciorului pentru fata iubită sau având un conţinut eroic, vânătoresc”; „colinde cu caracter
religios, legate de naşterea lui Hristos” (Raţiu, 2006, p. 86).
Particularizând, „în colindele de copii urarea este întotdeauna directă şi, deşi concretă în
enumerarea celor dorite şi chiar a darurilor pretinse în schimb, are un caracter general şi se cântă la fel
la toate casele” (ILR 1, 1964, p. 19).

TEMĂ DE REFLECŢIE
Comentaţi ponderea, locul şi rolul colindelor în activităţile derulate, în grădiniţă/ ciclul primar, în perioada
premergătoare Crăciunului.

Ancorarea copilăriei în universul grădiniţei/ şcolii este marcată, liric, prin poezii asociate
diverselor conţinuturi abordate la aceste categorii de vârstă. De exemplu:
 alfabetul/ literele mari de tipar/ sunetele iniţiale ale unor cuvinte: „Vă voi spune-acum povestea / Cu
un tren nemaivăzut, / Că s-a dus în lume vestea / Pe la școli, când a trecut. // În vagoane, iată, are /
Strofe multe, trase-ncet / De-o locomotivă care / Se numește Alfabet. // A// Semnul A, luați aminte! /
Primul e-n alfabetar! / Și se află în cuvinte: / Apă. Arc. Abecedar./ Se asemuie cu-o scară, / Hai,

442
 
LITERATURA PENTRU COPII

urcați! Și, cu încetul, / Până către primăvară, / Veți parcurge alfabetul! [...] // D // Am tăiat un măr în
două / Și ce credeți c-am aflat? / Jumătățile amândouă/ Într-un D s-au preschimbat! / Îl descopăr în
cuvinte: / Dana. Dulce. Dac. Doi. Dinte. [...] // G // Undiță, după figură, / Ține-un peștișor în gură. / Eu
cu G am scris aseară: / Gumă. Garofiță. Gară. [...] // M // Așezați, cum vi se cere, / Vârf la vârf, două
echere! / Este M, de bună seamă, / De la: Muncă. Mână. Mamă. […] // X // Două spade, nu prea late,
/ La mijloc încrucișate, / Este X. De-l căutați, / În excursie-l aflați! // Z // Seamănă cu N culcat, / Sau
c-un fulger desenat! / Azi îmi vine la-ndemână / Să citesc: Zbor. Zâmbet. Zână.” (Trenul alfabetului,
de George Zarafu);
 cifrele/ numerele: „Hai să ne jucăm / Și să numărăm! // [...]1 // Una este luna, / Mama mea e una! /
Unu pare-un ac ce coase / Cu o ață de mătase! […] // 4 // Patru roți trăsura are, / Patru labe, un
cățel, / Scaunul, patru picioare / Și măsuța mea la fel! // În caiet, un băiețel / Patru, când a desenat...
/ Semăna c-un scăunel / Răsturnat! […] // 8 // Două cercuri oarecare, / Cap la cap de le așez, /
Cifra opt pe loc mi-apare / Și-i ușor s-o desenez! / Lângă patru nuci de pun / Alte patru, opt adun!
[…] // 10 // Desenez un ghiocel / Și un soare lângă el.” (Trenul cifrelor, de George Zarafu);
 literele/ numărul de sunete/ litere din cuvinte date: „- Măi viţele, mu-mu-mu,/ Câte litere ştii tu?/ - Mu-
mu-mu, mu-mu, mu,/ Numai două, mai mult nu!/ Măi răţoiule, mac-mac, mac,/ Câte litere îţi plac?/
- Mac-mac-mac, mac-mac-mac,/ Numai trei, atâtea-mi plac!/ - Găinuşo, cot-co-dac,/ Câte litere îţi
plac?/ - Cot-co-dac, cot-co-dac,/ Doar cinci litere îmi plac.” (Câte litere ştii?, de Grigore Vieru);
etc.

APLICAŢIE
Valorificând practica pedagogică, exemplificaţi trei secvenţe de activităţi/ lecţii în care să fie folosite, în
grădiniţă/ ciclul primar, (fragmente de) texte din sfera liricii de tip contextual.

ÎNTREBĂRI
Ce autori din literatura română au creat texte ce pot fi subordonate liricii peisagistice?
Dar din literatura universală?
Ce tipuri de texte includeţi în lirica de tip contextual?
Dar în lirica portretistică? Exemplificaţi.

443