PROTECTIA SOLULUI IN

CAMPIA ROMANA
DREPTUL URBANISMULUI
Generalitati
Poluarea solului
Poluarea solului reprezinta orice
actiune ce duce la scaderea
fertilitatii, a capacitatii sale de a
sustine formele vegetale de viata
sau la dereglarea functionarii
normale ca support si mediu de
viata al plantelor. Poluarea se
manifesta prin modificari
cantitative si calitative ale
caracteristicilor fizice, chimice si
biologice ale solului.
Tipuri de poluare Principalii poluanti
Dupa natura poluarii: Poluarea solului poate fi cauzata
atat de substante ce intra in
 poluare fizica contact direct cu acesta ( deseuri
 poluare chimica depozitate necorespunzator,
pesticite si ingrasaminte chimice
 poluare biologica folosite in agricultura) cat si in mod
indirect de substante din atmosfera
 poluare radioactive sau din ape ( pulberi si gaze nocive
din aer, dizolvate de ploaie si
intoarse in sol, ape de infiltratie
care impregneaza solul cu poluanti
si ii antreneaza in adancime, rauri
poluate care infesteaza suprafetele
irrigate sau inundate).
Campia Romana

Câmpia Română este o câmpie

din sud-estul Europei, pe cursul
inferior al Dunării, cea mai
mare parte a ei (cca 80%)
situându-se pe teritoriul
României. Denumirea ei provine
de la fostul principat Țara
Românească, iar străinii o
numesc „Câmpia Valahă” (după
Valahia). Câmpia are extensii în
Serbia și Bulgaria, unde este
numită Câmpia Dunării.
Subdiviziuni

Subdiviziunile majore ale

Campiei Romane sunt: Campia
Olteniei, sectorul Olt-Arges,
Campia Bucurestilor, Baraganul,
Campia Estica, la care se
adauga Lunca si Baltile Dunarii;
fiecare subdiviziune majora are
o serie de subdiviziuni mai mici,
care vor fi mentionate in
caracterizarea subunitatilor
regionale ale Campiei Romane.
Relief
Campii piemontane
S-au format la iesirea unor rauri
(Arges, Ialomita, Dambovita,
Prahova, Buzaul, Ramnicul Sarat,
Putna) dintr-o zona mai inalta
(piemontul Getic sau Subcarpatii
Curburii), unde datorita nivelului
de baza local si rupturii de panta
are loc o depunere brusca a
aluviunilor mari, transportate in
reteaua hidrografica sub forma
unor campii de imprastiere (sau
delte continentale) cu aspect
piemontan.
Mai cunoscute sunt: Campia
Pitestilor, Campia Targovistei,
Campia Ploiestilor si Campia
Ramnicului).
Campii de subsidenta
Se formeaza datorita coborarii
lente (subsidentei) suprafetei
totpografice si genereaza cursuri
meandrate, baltiri, inmlastinari,
iar raurile au un caracter
divagant (ratacitor).
Mai cunoscute sunt: Campia
Titu, Campia Buzaului, Campia
Siretului Inferior.
Campii tabulare
Au o origine lacustra, sunt inmar
parte terasate datorita migrarii
orizontale si adancirii raurilor
mari (Jiu, Olt, Arges, Dunare) si
sunt acoperite cu loess (crovuri,
gavane, padine) devin mai
accentuate mai numeroase si
caracteristice.
Mai cunoscute sunt: Campia
Boianului, Campia Gavanu-
Burdea, Campia Burnazului,
Campia Vlasiei, Campia
Baraganului cu Baraganul
Calmatuiului, la nord si
Baraganul Ialomitei la sud si
Campia Brailei.
Clima
Temperaturi medii in lunile IULIE si IANUARIE
Clima
Precipitatii medii in lunile IULIE si IANUARIE
Geologie

Din punct de vedere tectonic,

Câmpia Română face parte din
Platforma Moesică. Soclul
platformei este de origine
hercinică, iar sedimentele
superioare sunt de origine
carpatică. Sedimentele datează
din mezozoic și din pleistocen.
În lunci, acestea sunt foarte
recente, datând din holocen.
Tipuri de soluri in Campia Romana
Pe cea mai mare parte din suprafaţa câmpiei se află molisoluri (cernisoluri, SRTS 2003), apoi
argiluvisoluri (luvisoluri, SRTS 2003) şi numai pe areale mici soluri ce aparţin altor clase.
Molisolurile (cernisoluri) sunt reprezentate prin mai multe tipuri ce au o dezvoltare mai largă în est şi sud, în zonele
de stepă şi silvostepă, unde se înregistrează un deficit de umiditate de peste 250 mm. În stepă (Câmpia Brăilei,
Bărăgan, Câmpia Galaţi) apar cernoziomurile propriu-zise care au: un orizont humifer gros, de culoare neagră, o
structură grăunţoasă ce permite o circulaţie activă a apei şi a aerului; carbonaţii levigaţi din orizontul superior şi
concentraţi în bază. Sunt soluri fertile, cu un potenţial agricol deosebit. Unde crovurile au desime mare, iar nivelul
freatic este ridicat, s-a individualizat local cernoziomul gleizat. Local există şi cernoziomuri salinizate, cernoziomuri
alcalizate, în profilul cărora intervine un orizont cu concentrare mare de săruri solubile care le diminuează mult
fertilitatea.

Argiluvisolurile (luvisoluri) sunt soluri formate sub pădurile de cvercinee ce ocupau cu secole în urmă suprafeţe largi
în centrul şi nordul Câmpiei Române. Există mai multe tipuri cu desfăşurare diferită: Solurile brun
roşcate (preluvosol, subtip rodic), Solurile brun – roşcate luvice (luvosol, subtip rodic), Solurile brune –
luvice (luvosol), Luvisolurile albice (luvosol).

Vertisolurile, (pelisoluri) cunoscute şi sub numele de cernoziomuri argiloase, au o desfăşurare largă pe câmpiile
înalte dintre Olt şi Neajlov. S-au format pe depozite fine, cu un bogat conţinut în argilă, situaţie care a împins la
impunerea câtorva caracteristici precum: textură grea, argiloasă, un conţinut slab – moderat în humus, compactitate
ridicată, permeabilitate şi regim aerohidric reduse, fertilitate bună pentru păduri de cer şi gârniţă şi mai redusă
pentru culture.

Tipuri de soluri in Campia Romana

Solurile hidromorfe (hidrisoluri) sunt legate de câmpiile de subsidenţă Titu – Potlogi, Sărata ca şi de sectoarele
joase, plane din Câmpia Târgoviştei, din luncile unor râuri mari; sunt lăcovişti (gleiosol) şi soluri gleice (gleiosol) care
au grosime mică, fiind o rezultantă a proceselor de gleizare. S-au format în condiţiile excesului de umiditate
determinat de existenţa pânzei freatice aproape de suprafaţă şi a proceselor de hidromorfism pe tot profilul.

Solurile halomorfe (salsodisoluri) se găsesc concentrate în nord – estul Câmpiei Române, unde excesivitatea
climatului a condus spre desfăşurarea unor procese de salinizare. Areale mai mari ocupă în Câmpia Săratei, în lungul
Călmăţuiului, în unele microdepresiuni din Câmpia Brăilei, în lunca Siretului, în lungul pâraielor ce se varsă în
limanele de pe stânga Râmnicului Sărat, în lunca Neajlovului şi Câlniştei, în lunca Bârladului etc. Sunt soloneţuri
(numit astfel în ambele clasificări) şi solonceacuri (la fel), soluri în care, datorită evaporaţiei intense s-a ajuns la
acumularea sărurilor din soluţiile ridicate prin capilaritate.

Psamosolurile (numit astfel în ambele clasificări) sunt soluri neevoluate axate pe acumulările bogate de nisip de pe
terasele Dunării şi de pe stânga Jiului din Câmpia Olteniei, apoi pe cele de pe dreapta Călmăţuiului de Buzău,
Ialomiţei, pe stânga Bârladului (Hanu Conachi). Aici nisipurile apar sub formă de dune cu înălţime diferită, separate
de microdepresiuni în mare parte fixate prin vegetaţie arbustivă, salcâm, sau cu culturi de viţă de vie terasate.

Solurile aluviale (aluviosoluri) au o desfăşurare mare în luncile Dunării şi ale tuturor afluenţilor importanţi (Jiu, Olt,
Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa, Buzău, Siret etc.). S-au format pe aluviuni mai vechi sau mai recente, în sectoare joase,
frecvent inundabile dar şi pe grinduri şi porţiuni mai înalte inundate mai rar.

Tipuri de soluri in Campia Romana

Degradarea solurilor - cauze naturale

Cauzele degradarii solului sunt fie

naturale, fie legate direct sau indirect
de activitatea omului.
Procesele naturale, care duc la
degradarea solurilor sunt procesele de
modelare a reliefului care se
desfasoara cu mai multa putere decât
pot avansa procesele pedogenetice.
Acestea sunt: eroziunea, alunecarea,
curgerea, solifluxiunea, prabusirea si
într-o masura mai mica "creep-ul", iar
pe suprafetele de la baza
povârnisurilor, pe podul teraselor sau
pe lunci aluvionarea si coluvionarea.
Eroziunea

Prin aceasta notiune în sens restrâns,

se întelege actiunea de desprindere si
îndepartare a unor particole de
diferite forme si marimi din scoarta
terestra, datorita apelor curgatoare,
vântului, valurilor sau ghetarilor si
zapezilor.
Fiecare din acesti agenti pot avea rol
dominant în anumite regiuni sau în
anumite perioade, putând alterna sau
putându-se combina, în functie de
conditiile climatice si de apropierea de
marginea marilor sau a lacurilor.
Deflatia | Aluvionarea | Couvionarea
Salinizarea
Deflatia presupune odelarea reliefului datorita actiunii vântului, numita deflatie, are rol hotarâtor în regiunile
desertice, dar ea are un rol sensibil si în regiunile muntoase, în locurile unde acesta este puternic, sau în cele
colinare si de câmpie, unde nisipul are întindere mare si vegetatia este saracacioasa.

Aluvionarea cuprinde suprafetele cele mai mari si este mai usor de observat. În timpul viiturilor apele ies din
matca lor si acopera o parte din lunca, lasând la retragere un strat de aluviuni, variat ca grosime si textura, în
funcsie de marimea viiturii si de natura rocii din care provine materialul.

Couvionarea presupune depunerea unui material adus în suspensie sau prin rostogolire de pe povarnis pe unele
suprafete de pe podul teraselor sau de pe sesul luncilor, în apropierea povârnisurilor care le domina. Gradul de
degradare depinde de contrastul dintre însusirile solului evoluat, si însusirile fizico-chimice ale amterialului
colovial, depus peste acest sol.

Salinizarea presupune imbogatirea în saruri a solurilor sin anumite arii, cum sunt zonele de stepa si silvostepa.
Aceasta îmbogatire poate merge pâna la formarea de soluri, - asa zise - "halomorfe", soloneturi sau solonceacuri.
Degradarea solurilor – actiuni umane

Cultivând anumite plante de care este

nevoie pentru hrana si îmbracaminte,
omul a sapat si a arat solul din timpuri
foarte îndepartate. În acest fel, el a
distrus covorul vegetal si a afânat
solul, astfel încât apele din precipitatii
au început sa-l atace mai puternic
dacât înainte. În aceeasi masura solul
a avut de suferit tot mai mult;
grosimea orizontului arat a crescut, iar
pe povârnisuri a avut loc si o deplasare
spre baza a particulelor de sol, un fel
de "creep" antropic. În acest fel, omul,
fara sa vrea, a ajutat mult
desfasurarea eroziunii pe întinderi tot
mai mari, în unele locuri fiind chiar
factorul principal al dezlantuirii
acestui proces.
Actiuni umane asupra solului
Desfundarea
Desfundarea sau aratul solului cu
pluguri mari în vederea plantarii
vitei-de-vie are efecte foarte
daunatoare pe povârnisuri, pentru
ca întregul profil de sol este
inversat; orizontul superior ajunge
la adâncime de circa 1m, în timp
ce orizontul inferior, sau chiar roca
nisipoasa este adusa la suprafata.
În unele locuri, unde solul este
relativ tânar si cu profilul scurt el
se pierde prin materialul marnos
rascolit de pe povârnis. În acest fel
solul este supus unei eroziuni
puternice, care poate duce, pe
unele arii, la înepartarea totala a
lui.
Aratul
Aratul cu unelte mecanice grele si
la ceeasi adâncime mai multi ani la
rând duce la formarea unui strat
compact, cu structura stricata,
numit talpa plugului sau hardpan.
Existenta acestui strat are urmari
însemnate asupra dezvoltarii
plantelor, atât direct prin
împiedicarea dezvoltarii normale a
radacinilor, cât si indirect, prin
schimbarea circuitului normal al
apei în sol, datorita lipsei
structurii.
Extragerea materiei organice
Extragerea materiei organice, prin recoltarea
plantelor cultivate si strângerea tuturor resturilor
de plante(paie, coceni), duce la saracirea
treptata a solului în humus. Potrivit rezultatelor
unor cercetari facute de un colectiv de la
Timisoara, condu de profesorul C.V.Oprea,
efectuate la intervale de 10-15 ani, asupra
rezervei de humus din grupele de soluri cu cea
mai amre raspândire pe cuprinsul tarii, pierderile
anuale de humus variaza între 0,5-1,5 t/ha,
respectiv, 50-150 kg/ha azot, la care se adauga
fosforul, potasiul, magneziul, molibderul, fierul,
cobaltul, sulful, s.a.
Surse de poluare a solului in zona Campiei Romane
In cadrul Campiei Romane, principalele activitati care au ca si consecinta fenomenul de poluare a
solului sunt agricultura, industria si dezvoltarea marilor orase.
 Surse de poluare

Agricultura Industria Municipalitatile

Expluatarea terenurilor agricole influenteaza gradul de Deseurile industrial au devenit Marile aglomerari urbane sunt
poluare a solului prin urmatorii factori: in ultimul timp prin amploarea principalele raspunzatoare pentru
volumelor vehiculate, o poluarea mediului datorita
• Pesticidele amenintare reala nu doar numarului mare de activitati social-
• Excesul sau carenta elementelor nutritive datorita pentru depozitarea economice ce elibereaza in mediu
utilizarii ingrasamintelor azotoase duce la cresterea neconforma si infiltratiile de cantitati enorme de substante
aciditatii solului. substante toxice pe care le periculoase.
provoaca solului cat si pentru
• Saturarea datorita folosirii iresponsabile a sistemelor faptul ca in procent de 90-95%
de irigatii sunt depozitate si doar 24%
din ele poseda autorizatie de
• Compactarea solurilor datorita cresterii gradului de mediu.
mecanizare a lucrarilor agricole.
• Formarea crustei si a unui strat de oxizi de fier din
cauza incendierii ierburilor sau a resturilor vegetale
din culturile agricole
• Excesul de apa datorat atata factorilor naturali cat si
factorilor antropici.
Masuri pentru limitarea consecintelor
negative

realizarea depozitelor reducerea utilizarii

de deseuri conforme si inchiderea si plantarea perdelelor de ingrasamintelor chimice
implementarea unui “curatarea” gropilor de arbori si mentinerea si implementarea de
management integrat al deseuri neconforme suprafetelor impadurite solutii pentru obtinerea
deseurilor ingrasamintelor naturale

respectarea perioadelor
realizarea unui sistem
utilizarea judicioasa a de repaus si refacere epurarea eficienta a
centralizat si riguros
pesticidelor pentru terenurile apelor uzate
controlat pentru irigatii
agricole
Legislatia romana si cea europeana in
privinta poluarii solului
Prin Hotararea privind modalitatile de investigare si evaluare a poluarii solului si subsolului, aparuta in Monitorul Oficial al
Romaniei in data de 23 noiembrie 2007, se reglementeaza modalitatile de investigare si evaluare a poluarii solului, in
scopul identificarii prejudiciilor aduse acestora si stabilirii responsabilitatilor pentru refacerea mediului geologic.

Actiunile minime pentru evaluarea poluarii solului sunt: investigarea geologica, hidrogeologica, geochimica si geofizica.
Hotararea stabileste urmatoarele cazuri in care se realizeaza investigarea si evaluarea poluarii solului:
 la constatarea unei poluari potential periculoasa pentru sanatatea oamenilor si pentru mediu;
 la elaborarea bilantului de mediu;
 la stabilirea obligatiilor de mediu, in cazul schimbarii statutului juridic alterenurilor pe care s-a desfasurat o activitate
cu impact asupra mediului;
 la identificarea unei surse potential poluatuare a solului si subsolului;
 periodic, pentru urmarirea evolutiei in timp a siturilor contaminate a caror remediere se realizeaza prin atenuarea
naturala, bioremediere sau metode de remediere de lunga durata;
 la monitorizarea siturilor dupa incheierea programelor sau proiectelor de curatare remediere sau reconstructie
ecologica;
 in cazul producerii de accidente care conduc la poluarea terenului , dupa indepartarea sursei si a poluantilor deversati
in mediul geologic.
Legislatia romana si cea europeana in
privinta poluarii solului
Investigarea si evaluarea poluarii mediului geologic pentru amplasament si zonele
adiacente parcurg urmatoarele etape:
 analiza si interpretarea datelor existente – autoritaea competenta analizeaza raportul
geologic de investigare si poluare si decide daca situl respectiv este contaminat,
potential contaminat sau zona necontaminata;
 investigarea si evaluarea preliminara – in cazul in care exista un risc potential pentru
oameni si mediu, autoritatea competenta hotaraste trecerea la aceasta etapa;
 investigarea si evaluarea detaliata – in cazul in care concentratia unuia sau a mai multor
poluanti depaseste valorile pragului de interventie, este obligatorie realizarea acestei
etape. Scopul acesteia este de a delimita spatial zona poluata, clarificarea naturii si a
intensitatii poluarii identificate, structura mediului geologic si caile de migrare si
transport a poluantilor. Rezultatele evaluarii si investigarii detaliate sunt cuprinse in
raportul geologic final. In baza acestui raport, autoritatea competenta decide daca
poluarea mediului geologic din amplasament are un impact semnificativ asupra sanatatyii
oamenilor si a mediului si solicita elaborarea studiului evaluarii de risc.
Legislatia romana si cea europeana in
privinta poluarii solului
Prin Hotararea privind refacerea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate, aparuta in
Monitorul Oficial al Romaniei in data de 26 noiembrie 2007, se stabileste cadrul legal pentru desfasurarea actiunilor de
curatare, remediere si reconstructie ecologica a zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate.
Aceasta hotarare se aplica poluarii mediului geologic, produsa de activitati cu impact semnificativ si terenurilor in care
ecosistemele terestre au fost afectate.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste metodologiile de refacere a solului in urma analizei
raportului geologic final de investigare si evaluare, luand in considerare urmatoarele:
 caracteristicile si functiunile solului, ale formatiunilor geologice si ale apelor subterane;
 tipul si concentratia, gradul de risc pe care il prezinta poluantii, organismele sau microorganismele nocive;
 distributia poluantilor in mediul geologic;
 volumul solului poluat sau al subsolului care necesita tratarea, localizarea, adancimea si accesibilitatea acestuia;
 obiectivele refacerii mediului geologic si intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora;
 raportul cost/beneficu al metodologiilor de refacerea mediului geologic;
 destinatia terenului dupa refacerea mediului geologic si posibilitatea utilizarii acestuia, avand in vedere potentialul de
dezvoltare al zonei sau folosinta terenului preconizata pentru viitor.
Realizat si prezentat de:
 ing. Dinca Ioana-Anca
 ing. Dragan Adrian
 ing. Drumen Lucian
 ing. Iamandi Marcela Doina
 ing. Nitescu Dragos
 ing. Onu Alexandra
 ing. Rotaru George

VA MULTUMIM!