Sunteți pe pagina 1din 32

Eroziunea în suprafață și în

rigole
Matei Valentin-Adrian
Odăianu Denisa-Ionela
Cuprins
 1. Introducere
 2. Istoricul cercetării
 3. Descrierea siturilor experimentale și metodele utilizate
 4. Analiza relațiilor dintre precipitații, scurgere și eroziunea solului
 5. Evaluarea eficienței măsurilor de conservarea a solului în condițiile
unor precipitații extreme
 6. Evaluarea stocării apei în sol în zonele antierozionale echipate cu
centuri forestiere
 7. Estimarea eroziunii suprafeței în captări mici prin metode
convenționle și neconvenționale
 8. Concluzii
Introducere

 Definiții
Eroziunea în suprafață = Îndepărtarea solului de la
suprafață prin impactul provocat de picăturile de ploaie și
de fluxurile mici de apă de la suprafața solului.

Eroziunea în rigole = Are legătură cu eroziunea în suprafață


și se formează în urma concentrării apei în șanțuri(de
dimensiuni mici 1-200mm adâncime și lățime) care tind să se
îmbine.
Istoricul cercetării
 Problema eroziunii solurilor a fost inițial în atenția silvicultorilor (Antonescu,
cu lucrarea sa de la finalul secolului al XIX-lea), iar reglementările privind
controlul eroziunii erau conținute numai în codul forestier.
 Ionescu-Sisești (1925) – atrage atenția asupra daunelor majore pe care le
aduce eroziunea pe suprafețele agricole.
 1930 – Prima lege pentru îmbunătățirea terenurilor degradate:
- Protecția solului
- Consolidarea terenurilor degradate
- Reglementarea regiumului apei
 1940 – Înființarea Laboratorului de Eroziune a Solului la Institutul de Cercetări
Agronomice din Romania
 1954 – Înființarea Centrului de Cercetare pentru Controlul Eroziunii Solului la
Perieni
 1989 – O suprafață de aproximativ 2,2 milioane ha teren agricol a fost
amenajată cu măsuri împotriva eroziunii.
 1991 – Legea nr. 18
 2006 – Înființarea Centrului de Cercetare și Dezvoltare pentru Controlul
Eroziunii Solului Perieni
Descrierea siturilor experimentale și
metodele utilizate

Figura 15.1 Harta eroziunii totale (t ha-1 an-1) în România (Moțoc 1983
Măsuri de conservare a solului
 Agrofitotehnice:
- Restructurarea și relocarea categoriilor de utilizare a terenului
- Organizarea terenurilor agricole
- Stabilirea sortimentelor de culturi
- Stabilirea structurii culturilor
- Rotația culturilor
- Sisteme de recoltare
- Prelucrarea solului (arat, lucrări minime de prelucrare a solului)
- Refacerea fertilității solurilor erodate
 Controlul asupra eroziunii solului:
- Modelarea ( Nivelarea suprafeței terenurilor);
- Proiectarea și execuția de rețele de drumuri agricole;
- Terasarea;
- Scurgerea excesului de umiditate din subteran;
- Interceptarea și evacuarea fluxurilor pe pante;
 Silvicutură
- Centuri forestiere;
- Plantații masive de pădure;
Fig. 15.2 Rigole cu măsuri de conservare a solului a.Valea Țărnii. B. Ghelțag
Parametrii climatici

 Parametrii măsurați în două locații cheie:


● Centrul de Cercetare-Dezvoltare pentru Controlul Eroziunii Solului:
- Amplasarea unei stații automate prevăzută cu doi senzori pentru măsurarea,
înregistrarea și tranzmitere a unor parametri climatici: cantitatea de
precipitații, direcția și viteza vântului, temperatura aerului, umiditatea
solului la adâncimi de 20, 40, 60, 100cm, radiația solară, radiații ultra-
violete.
● În vecinătatea parcelelor unde se manifestă scurgerea în suprafață unde sunt
amplasate 3 tipuri de senzori și un pluviograf.
 Cercetările privind pierderea de apă, sol și nutrenți
- ● Parcele standard echipate cu trei rezervoare de 1000, 200 și 50L
- -Loturile au o suprafață de 100m2 cultivate cu porumb, grâu de toamnă,
sfeclă, fasole și soia respectând principiul rotației culturilor.
- - S-au efectuat măsurători ale eroziunii pe pante, prin metode topografice,
precum și măsurători ale scurgerii secțiunile de control, situate pe torent.
Tehnica preluată de la Departamentul de Agricultură al Conservării Solului Din
Statele Unite ( Brakensick și colab., 1979)
- ● Forarea solului la o adâncime de 100cm, la intervale de 10cm pentru
diferite culturi. Au fost prelevate probe lunar(20 de probe)
- - Umiditatea solului a fost determinată prin metoda gravimetrică.
- - Eroziunea solului a fost măsurată prin metode convenționale precum:
RUSLE(Renard, 1997) și ROMSEM(Moțoc și Sevastel, 2002); metode
neconvenționale: tehnica radionuclizilor; măsurarea izotopilor de Cesium-137
asupra celor 4 aliniamente care traversează domeniul de studiu.
Analiza relației dintre precipitații, suprafața
de scurgere și eroziunea solului
 Au fost studiate parcelele cultivate cu: grâu de toamnă, porumb, fasole,
ierburi perene(pârloagă).
 - Perioada studiului a fost de 28 ani (1985-2012)
Figura 15.3 Frecvența scurgerilor, a pierderilor de sol și a precipitațiilor care au declanșat scurgerile
între 1985 și 2012 : a.Parcele necultivate B. Porumb. c Fasole. D. Grâu de toamnă
Figura 15.4 Distribuția mediei lunare a
scurgerii (a), a eroziunii (b) și a coeficientului
deversare(c) în perioada 1985-2012
pe parcelele standard ocupate de porumb,
grâul de toamnă, fasole și ierburi perene.
Figura 15.5 Valorile medii anuale ale scurgerii și eroziunii în perioada 1985-2012
Figura 15.6 Tendința de reducere a eroziunii solului măsurată pe loturi experimentale cu utilizări diferite
Română

Tabelul 15.3 Variația precipitațiilor și a proceselor de drenaj pe parcele în perioade succesive de timp
Evaluarea eficacității măsurilor de
conservare a solului în condițiile unor
precipitații extreme
 Studiile din Bazinul Ghelțag se referă la trei dintre cele mai semnificative
precipitații înregistrate în ultimele două decenii
● 76,3mm în 29 august 2004
● 53,5 mm în 7 mai 2005
● 88,5mm în 5 septembrie 2007
Porumb: E=1-1,5t/ha
E = 20-24,t/ha
Grâu: E < 0,1t/ha
Figura 15.9 Comportamentul măsurilor împotriva eroziunii și a lucrărilor în timpul ploilor abundente
: a Depunerea sedimentelor pe traseele de arătură.
b Păstrarea sedimentelor pe platforma unei agroterase.
c Disiparea debitelor de către centurile forestiere.
d Câmp protejat de un dig
Figura 15.10 Partea dreaptă a Văii Țărnii: o imagine din 1966, când loturile individuale au fost dispuse pe direcția
dealurilor în sus și în jos.
b microrelief format prin ararea direcției în sus și în jos a dealului prin răsturnarea laterală a brazdei.
c Imagine din iulie 2007 cu terenul amenajat prin măsuri de conservare a solului.
E= 47-110t/ha E= 47-110t/ha

Figura 15.11 Eroziunea suprafeței cauzată de precipitațiile din 9 septembrie 2007, pe parcelele agricole<
proprietate privată, arate pe direcția dealurilor în sus și în jos (a, b)
Evaluarea stocării apei în sol în zonele
antierozionale echipate cu centuri
forestiere
 Influența centurii forestiere asupra umidității solului este
cea mai evidentă în perioadele uscate. Una dintre acestea
a fost perioada septembrie 2006 - iulie 2007, când
deficitul precipitațiilor, comparativ cu media anuală (493
mm), a fost de 218 mm. Datele privind rezervele de apă
din sol pentru culturi diferite, pe loturi sub influența
centurilor forestiere, au fost comparate cu cele obținute
pe parcelele vecine, neinfluențate de aceste centuri
forestiere.
Fig. 15.12 Depozitarea apei din sol în Valea Țărnii în 2007, la intervale de adâncime
de 0-30 și 0-100 cm pentru următoarele culturi: a. grâu de iarnă. b mazăre
Figura 15.13 Imagini din iulie 2007 ale parcelelor de porumb situate:
a. o zonă între zonele forestiere.
b. în afara influenței centurilor forestiere
Estimarea eroziunii suprafeței în captări
mici prin metode convenționale și
neconvenționale
 Aplicarea modelului RUSLE a necesitat calculul fiecărui factor al
ecuației. Factorul de erozivitate a ploii pentru perioada 2004-2011 a
avut valoarea de 796 MJ mm / ha h. Analiza studiilor privind solul din
Valea Țărnii a arătat că 81,4% din suprafață a fost acoperită de soluri
argiloase medii, 9,5% din soluri argilo-iluviale, 6,7% din lut și 2,4%
nisipos. Pentru fiecare dintre aceste tipuri de sol, factorul K a fost
calculat și reprezentat pe o hartă împreună cu factorul P, model
digital(care include factorii L și S) și distribuția pierderilor de sol.
 În funcție de utilizarea terenului și structura culturilor, s-au constatat
valori ale factorului C de 0,003 pentru pauzele adăposturilor, 0,02
pentru drumurile de tabără și 0,35 pentru terenurile arabile. Valorile
factorului P au variat între 0,6 și 1,0 în funcție de amploarea
măsurilor de conservare a solului implementate în bazin.
b Harta distribuției factorului K.
e Distribuția pierderii
solului calculată prin
modelul RUSLE inclusă în
programul Idrisi Andes.

Ortofotoplan al Văii Țărnii

f Distribuția pierderii
solului determinată
de tehnica Cesium-
137

c Harta distribuției factorului C. d Modelul de altitudine numerică a terenului.


Tabelul 15.4 Calculul comparativ al pierderilor de sol din Valea Țărnii:
prin metoda RUSLE prin tehnica izotopilor Cesium-137
Concluzii generale
 Rezultatele obținute în urma cercetării
experimentale la RDCSEC Perieni au fost
comparate în timp scurt, iar unele măsurători
foarte vechi au fost efectuate în mai multe zone
din România.
 Degradarea terenurilor și expansiunea zonelor afectate în
perioada de timp 1990-2007 sunt consecințele a doi
factori importanți: impactul uman și evenimentele
climatice și hidrologice extreme. Prin decizii politice și
administrative, terenurile arabile au fost excesiv
fragmentate (mai puțin de 2 ha) și resursele financiare
precare ale proprietarilor au împiedicat aplicarea
tehnologiilor durabile de exploatare
 Valoarea medie a eroziunii în surafață și în rigole pentru
Europa este de aproximativ 1,2t/ha/an, iar pentru
România sunt de 4,2t/ha/an pe baza estimărilor făcute de
Ioniță et al.(2006)
 Analizând datele publicate de Institutul Național de Statistică (Bălteanu și Popovici
2010), factorii care exercită cel mai mare impact asupra calității solului sunt
diferite forme de eroziune, împreună cu seceta, excesul de umiditate și aproape că
s-au dublat în 2002 față de 1992.

Tabelul 15.6 Factorii de limitare a calității solului și dimensiunea zonei afectate (Bălteanu și Popovici 2010
VĂ MULȚUMIM
PENTRU ATENȚIE!