Organele plantei

Tulpina: alcătuire şi funcţii.

 Tulpina este un alt organ vegetativ
al plantei care participă la realizarea
funcţiei de nutriţie. Tulpina se află în
continuarea rădăcinii şi pe ea se
găsesc frunze, muguri, ramuri, şi, din
loc în loc, noduri.
 Tulpinile se împart, după locul în
care se dezvoltă, în:
• Tulpini aeriene
• Tulpini subpământene
• Tulpinile aeriene prezintă următoarele părţi componente:
– Tulpina principală pe care se găsesc tulpini (ramuri) secundare dispuse
oblic
– Nodurile sunt mici umflături care dau rezistenţă tulpinii şi constituie locurile
de prindere a frunzelor sau ramurilor
– Întrenodurile sunt distanţele dintre noduri, au lungimi diferite pe tulpină,
micşorându-se de la bază spre vârf
– Mugurii maronii sau verzi, sunt formaţi din mici solzi la exterior, tari şi
impermeabili, cu rol de protecţie, în interior se găsesc frunzuliţele mici alb-
gălbui
• După poziţia mugurilor, pe tulpină
deosebim:
• Muguri terminali, aşezaţi în
vârful tulpinii, prin ei se
asigură creşterea în lungime
a tulpinii
• Tulpina are creştere terminală (creşte
prin vârful ei); rădăcina are creştere
subterminală (celulele de creştere nu sunt
în vârf).
• Muguri axilari aşezaţi la
baza frunzelor (axilă sau
subsuoară).
• După organele la care dau naştere,
mugurii se pot clasifica astfel:
• Muguri foliari, care dau
naştere la frunze şi ramuri
• Muguri florali, care dau
naştere la flori. Aceştia sunt
mai mari. Cultivatorii îşi pot
da seama primăvara,
observând mugurii florali,
dacă planta are rod bun sau
nu.
 Tulpini aeriene
Tulpinile aeriene ale plantelor
prezintă o mare varietate de forme. Ele
se pot clasifica în:
 Tulpini aeriene ierboase sunt
verzi primăvara până toamna şi trăiesc
de obicei un an. Dar şi în cadrul lor
distingem mai multe forme şi anume:
• drepte, care datorită ţesuturilor lor
de susţinere şi a substanţelor pe care
le conţin stau drept (grâu, muşeţel,
mac, floarea-soarelui)
• volubile, care nu mai pot sta vertical
şi de aceea se răsucesc pe suport
(fasole, volbură, zorele)
• agăţătoare, acestea îşi formează
cârcei cu care se agaţă de un suport
pentru a sta drept (mazăre, viţa de vie)
• târâtoare, care nu mai pot sta drept
şi se târăsc pe sol (căpşuni)
 Tulpini aeriene lemnoase prezintă
fie un trunchi gros cu ramuri bine
dezvoltate, fie numai ramuri mai groase.
Ele sunt acoperite cu o coajă de obicei
maronie.
 La acestea deosebim două tipuri şi
anume: arbuşti şi arbori.
 Tulpini subpământene.
 Tulpinile subpământene sunt:
bulbul, tuberculul, rizomul.
Tuberculi
rizomul
 Structura internă a tulpinii
În tulpină se găsesc ţesuturi care vin din rădăcină asigurând continuitatea plantei.
Dacă facem o secţiune printr-o tulpină fragedă, ierboasă, vom observa următoarele
ţesuturi:
• Epiderma, care este un ţesut de acoperire
• Scoarţa, fomată din mai multe straturi de celule
• Cilindrul central, care cuprinde fascicule libero-lemnoase. Acestea au vasele
lemnoase aşezate spre interior şi vasele liberiene spre exterior
• Măduva.
 În rădăcină, vasele lemnoase
alternează cu cele liberiene, iar în
tulpină ele sunt grupate în fascicule
libero-lemnoase.
La tulpinile lemnoase unde xistă
creştere în grosime, în fiecare an se
formează celule noi între vasele
conducătoare. Acestea sunt inelele de
creştere care ne indică vârsta
copacului.
 Funcţiile tulpinii
Tulpina are următoarele funcţii:
• leagă toate organele plantei între ele;
• susţine frunzele, florile, fructele;
• asigură conducerea sevei în toate
părţile plantei prin vase conducătoare.

Prin această importantă circulaţie se

realizează o relaţie de legătură între
organele plantei.
 Tulpinile anumitor plante mai pot
îndeplini şi alte funcţii:
• depozitează substanţele de rezervă
(bulbul, tuberculul, rizomul)
• acumulează apa (cactus) ca o
adaptare la condiţiile de viaţă
• asigură înmulţirea plantei, părţi din
tulpina plantei pot servi ca organ de
înmulţire vegetativă.
Sfârşit!