PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

D EPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC , UVT
 P ROFESORUL ŞI DIMENSIUNILE
PSIHOSOCIALE ALE ACTIVITĂŢII SALE

 Profesia de dascăl

 Există o pondere majoritar feminină în asumarea acestei profesii – tendință

care se observă atît în UE/SUA/România.

 Cercetările făcute in acest domeniu arată faptul că femeile sunt în măsură

să evidenţieze dimensiunea afectivă şi expresivă (Cosmovici, Iacob,
1999/2008).
 C OMPETENȚE SOLICITATE
PROFESIEI DE DASCĂL
 a. competenţa profesională- îi permite profesorului să lucreze totdeauna cu
un public (clasa de elevi) şi să coopereze cu alţi profesori. El este un bun
organizator si această capacitate este completată de componenta etica.

 b. capacitatea de a întreţine raporturi satisfăcătoare cu eşaloanele

ierarhiei superioare: directori, inspectori. Profesorii sunt evaluaţi periodic,
se află constant sub presiunea controlului şi pentru a avansa trebuie să dea o
probă practică in faţa unor comisii.

 c. competenţa de a dezvolta bune relaţii cu „beneficiarii”- elevi, parinţi,

comunitate. Profesorul lucrează cu grupe de elevi si nu individual cu cîte un
elev.Comunitatea si părinţii supraveghează la rândul lor elevii.


 F UNCŢIILE PROFESORULUI
ÎN ŞCOALĂ

 a) organizator al procesului de învăţămînt

 b) educator

 c) partener al educaţiei

 d) membru al corpului profesoral

 F UNCŢIILE PROFESORULUI ÎN ŞCOALĂ
 a) Ca organizator al învăţării profesorul îmbină aspectele logice ale
transmiterii cunoştiinţelor cu aspectele psihologice. El este deci preocupat
atât de aplicarea principiilor didactice cât şi de implicaţiile psihologice ale
actului transmiterii: psihologia învăţării. Profesorul nu este doar un
transmiţător de informaţii, ci şi un antrenor care, prin întrebări analitice
stimulează gîndirea elevilor.

 b) Exercitarea funcţiei de educator se referă la felul in care profesorul îşi

înţelege misiunea. Funcţia de educator al elevilor exclude autoritarismul si
dirijismul. Profesorul nu trebuie să abuzeze de aşa numita „disciplinare”,
fiindcă aceasta poate duce la formarea elevilor ca persoane dependente şi
conformiste fixate pe anumite atitudini induse de profesor. El trebuie să fie
un model, un partener, un sfătuitor pentru elev şi trebuie să creeze în
clasă o atmosferă de siguranţă şi încredere încurajînd succesele fiecărui
elev in parte. Înainte de a transmite valori cognitive, profesorul transmite
elevilor valori morale. După Herbart, rolul profesorului este de a trezi
„virtuţi” si de a crea caractere.
 F UNCŢIILE PROFESORULUI
ÎN ŞCOALĂ
 c) Conceptul de partener al educaţiei se referă la
relaţiile profesorului cu alţi factori educativi, în special
cu părinţii. Şcoala este al doilea loc de socializare al
copiilor după familie, de aceea profesorul este un
consultant al familiei şi împarte cu aceasta răspunderea
formării copiilor.

 d) Ca membru al corpului profesoral, profesorul este

într-o strînsă relaţie cu ceilalţi profesori, cu directorii,cu
educatorii şi de aceea el nu poate să se izoleze de
problemele celorlalţi sau ale şcolii ca organizaţie. Ideea
de a lucra in echipă (team teaching) în vederea unei
acţiuni care tinde spre acelaşi rezultat presupune
discuţii între profesorii de specialitate.
 R OLURILE PROFESORULUI

 „Cum îşi înţelege profesorul menirea sa?

Acţionează el în numele statutului şi societăţii, al
părinţilor sau în calitate de apărator al copilului?
Se rezumă el la transmiterea cunoştiinţelor în
domeniul disciplinei sale, sau le prezintă elevilor
ca modele? Iată întrebări pe care şi le poate pune
orice profesor la intrarea in meserie.”(Cosmovici
Andrei, Iacob Luminița, 1999/2008 „Psihologie
şcolară”, Editura Polirom, Iaşi, pg.260)
 R OLURILE PROFESORULUI
 1. Abordarea executivă propune un profesor prin excelenţă executor. El se
preocupă în mod special de punerea în aplicare a obiectivelor didactice,
slujindu-se de cele mai eficiente metode. În plus, el urmăreşte să evalueze
efectele intervenţiilor sale şi le ia în seamă atunci când proiectează
interacţiunile următoare cu elevii.

 2. Din perspectiva abordării terapeutice, profesorul este o persoană

empatică, ce se îngrijeşte cu prioritate de problemele emoţionale şă
motivaţionale ale elevilor. Stima de sine, sentimentul eficienţei personale,
acceptarea de către grup, sunt socotite condiţii esenţiale ale participării
eficiente în şcoală.

 3. Abordarea elaboraţionistă îl concepe pe profesor ca un eliberator al

minţii elevilor, ca un factor activ în dezvoltarea armonioasă, cognitivă şi
morală a elevilor

R OLURILE PROFESORULUI
Profesorul reprezintă autoritatea publică, transmiţător de cunoştiinţe, evaluator al
elevilor, partenerul părinţilor în sarcina educativă, membru in colectivul şcolii.
Astfel profesiunea de profesor este încărcată de tensiune. Există adesea stări
conflictuale în care se găseşte profesorul, în special in relaţiile cu părinţi deoarece
aceştia solicită o atenţie specială a copiilor lor iar astfel profesorul e obligat să-şi
distribuie imparţial atenţia asupra elevilor.

 Un alt conflict poate cel mai important este acela dintre transmiterea
cunoştiinţelor de specialitate şi calitatea de educator al profesorului. După
Geissler meseria de profesor presupune ca acesta să fie atât informator ce
transmite informaţia, partener ce sfătuieşte si îndrumă, model ce oferă cerinţe
morale, examinator ce se străduieşte să fie obiectiv şi imparţial, educator ce
transmite valori-orientari de viaţă şi e preocupat de om şi de „educat” cât şi
specialist axat pe predare şi instruire. El are deci mai multe roluri aflate într-o
tensiune.

 instrucţia în educaţie este necesară, dar în acelaşi timp instrucţia este motivată şi
stimulată de educaţie.
 R OLURILE PROFESORULUI
 Geissler sintetizează astfel contradicţiile îndeplinirii rolului de profesor:

 -informatorul transmite, păstrând distanţa rece impusă de ştiinţă;-partenerul

sfătuieşte, apelează, admonestează, îndrumă, frânează;

 -modelul stabileşte şi oferă cerinţe morale;

 -examinatorul se străduieşte să fie obiectiv şi imparţial;

 -educatorul e preocupat îndeosebi de om, de „educat” ca partener în relaţia comună.

El transmite valori- orientări de viaţă;

 -specialistul se axează pe predare şi instruire unitară.

Avem de a face deci cu o tensiune intra-roluri, care se rezumă la:

 -partener contra examinator;

 - informator contra distribuitor de şanse;

 -model contra specialist.

 R OLURILE PROFESORULUI
 Anita E. Woolfolk menţionează următoarele roluri:

 Profesorul, ca expert al actului de predare-învăţare:

 el poate lua decizii privitoare la tot ceeace se întâmplă în procesul de învăţământ.

 Profesorul, ca agent motivator:

 declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şidorinţa lor pentru activitatea de învăţare.

 Profesorul, ca lider:

 conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident
al elevilor, un substitut al părinţilor, obiectde afecţiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate etc.

 Profesorul în ipostaza de consilier:

 Este un observator sensibil al comportamentului elevilor,un îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora.

 Profesorul, ca model:

 prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile şi comportamentul său esteun exemplu pozitiv pentru elevi.

 Profesorul, ca profesionist reflexiv:

 se străduieşte tot timpul să înţeleagă şi să reflectezeasupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze şi să analizeze
fenomenele psihopedagogice cucare se confruntă.

 Profesorul, ca manager:

 supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cuceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori. Profesorul are
de-a face cu un tip special demanagement, şi anume „managementul clasei”. Acesta include toate deciziile şi acţiunile
solicitate pentru menţinerea ordinii în clasă.
 S TILUL PROFESORULUI ŞI BAZELE PUTERII
 K. Lewin = stilurile de leadership


SALE
Grupurile de copii executau aceleaşi sarcini, în acelaşi cadru. Cele trei tipuri de conducere, a
căror eficienţă s-a testat, au fost leadershipul:

 Autoritar / cel democratic / şi cel laissez- faire.

 Liderul autoritar se caracteriza prin aceea că el lua toate deciziile privind organizarea grupului
şi activităţile desfăşurate în grup. El nu împărtăşea copiilor planul de ansamblu al activităţilor şi
nici criteriile de evaluare a performanţelor individuale sau de grup. Evoluţia sa presupunea
exercitarea unui control strict.

 Nici adultul care juca rolul liderului democratic nu participa prea mult la activităţi. El însă
evita să iasingur decizii, invitând grupul să participe la stabilirea manierei de organizare.
Copiilor le era oferită posibilitatea de a alege de fiecare dată când solicitau un sfat cu privire la
îndeplinireasarcinii: liderul sugera cel puţin două alternative, lăsându-i să hotărască ei înşişi.
Mai mult, membrii erau liberi să se asocieze cu cine doreau în vederea realizării sarcinii. Ei
aveau cunoştinţe despretoate etapele ce urmau a fi parcurse până la atingerea scopului
comun.

 În sfârşit, liderul laissez- faire traduce un rol pasiv al adultului. Acesta îşi limita participarea
cât mai mult cu putinţă, lăsând în seama copiilor toate iniţiativele. El afişa o atitudine
prietenoasă, dar prin tot ceea ce făcea, sugera indiferenţă şi neimplicare: ezita atunci când era
pus în situaţia de a da sugestii şi evita în mod constant orice evaluare a ideilor ori conduitelor
participanţilor.
 S TILUL PROFESORULUI ŞI
BAZELE PUTERII SALE
 Deşi, în majoritatea cazurilor, conducerea
democratică este mai indicată, având ca
rezultaterelaţiile amiabile dintre elevi,
performanţele înalte şi acceptarea profesorului de
către clasă, în unele condiţii stilul autoritar se
dovedeşte şi el util (Detsch şi Hornstein, 1978).

 Când sarcina este structurată, liderul se bucură de

simpatia membrilor şi are puterea de a
recompensa şi pedepsi, conducerea autoritară
poate determina obţinerea unui randament
excelent. De aceea, profesorii eficienţi sunt
aceia ce ştiu să ţină o dreaptă cumpănă
între controlul strâns şi exigent şi deplina
libertate de decizie a clasei.