Nemaiauzita tragedie a girafei cu insomnie

Povestea noastră e despre girafa cu insomnie.

Girafa noastră avea o problemă cam gravă:
De o vreme încoace, de nesomn era bolnavă.
Se culca liniştită în patul ei din savană
Şi aştepta să îi vină moş Ene pe geană
Girafa se tot întorcea, se foia şi ofta
Veneau zorile şi ea nici un pic nu dormea.
De dimineaţă, treburile de girafă o aşteptau
Toate animalele din savană bucuroase se trezeau
Iar trista girafă, mai obosită decât s-a culcat
Trebuia, vrând-nevrând, să se scoale din pat…
Fără să doarmă deloc, azi aşa, mâine aşa
Girafa noastră începuse a se îngrijora
Pentru că spre soluţie singură nu găsea
cale
S-a gândit să ceară şi sfatul altor animale.
 O să-i întreb pe
hipopotamii care
locuiesc în lac
Cred că se pricep la
somn, în fond, numai
asta fac.”
„Nu poţi dormi? Ce
urât”, oftă hipopotamul
grăsan
„De n-ai somn liniştit, o
noapte îţi pare un an.
Când te culci, bea
nişte lapte”, o sfătui el
blajin,
„Sau chiar, şi mai bine,
un pahar-două de vin”.
Ce-or să zică de noi părinţii lor de-or citi??” „Nu vorbi de vin! Ăsta-i
Strigă girafa insomniacă uşor indignată un basm de copii
Dar se hotărî totuşi să urmeze sfatul pe
dată.
(Cel legat de lapte, bineînţeles)
Şi sperând, biata de ea, la un imediat
succes
A încălzit în seara aceea un pic de lăptic
 Un lucru de care însă girafa
nu-şi amintea
Pentru că de obicei îi
amintea mama sa
Era că încă din fragedă
copilărie
Laptele îi provoca o
groaznică alergie.
Şi uite aşa, imediat ce din
lapte a gustat
Nici nu apucase să se
întindă în pat
Când simţi o mâncărime
înfiorătoare
Imediat, scărpinându-se,
sări în picioare!
Pentru că girafele au gâtul
Tot scărpinându-se aşa, evident, n-a aţipit foarte lung
S-a făcut iar dimineaţă, şi girafa n-a dormit. Nici măcar să se scarpine
Când au venit zorile, i-a mai trecut alergia ca lumea n-ajung
Dar ce nu i-a trecut cu nici un preţ-aţi Sărmana girafă se freca de
ghicit, insomnia. un copac
Şi plângea disperată: „Acum
ce mă fac?”

Obosită şi tristă, girafa merse, în fine
La prietena ei cea mai bună, zebra cu buline.
(Zebrele au dungi în mod obişnuit, e corect
Faptul că aceasta e cu buline să nu vă pară
suspect
Sunt tot felul de poveşti, unele mai ciudate
În cea de faţă zebrele au buline colorate)
„Aşa deci?Ai insomnie?” zise zebra cu buline
„Să îţi spun ce leac am eu atunci când nu dorm
prea bine.
Dacă sunt prea supărată de atâtea griji, nevoi
Ca să aţipesc îndată, mă apuc să număr oi”.
Girafa avea încredere în prietena sa.
„Dacă zice ea că-i bine, păi atunci voi
număra.”
Şi când se face iar vremea de culcare
Girafa noastră se pregăteşte de
numărătoare.
O oaie, două oi, uite-aşa timpul trece
Dar imediat ce număratul ajunse la
zece
Girafa, care nu prea se ţinuse de carte
Îşi dădu seama că nu ştie ce vine mai
departe.
„Ce urmează după zece? Vai de mine,
am uitat!
Se vede că la matematică deloc n-am
învăţat!”
Pentru că nu-şi amintea singură, fără doar
şi poate,
Girafa se apucă să-şi caute cartea de
mate.
Manualul de aritmetică nu fu de găsit
În schimb, găsi cărţi de muzică şi gătit
Chiar şi o culegere de literatură comparată
Dar ce folos, nicăieri cartea căutată.
Tot scormonind prin volume, vremea
somnului s-a dus,
Şi girafa din nou geană pe geană n-a pus.
„Nu merge cu oile, să întreb pe cineva
mai deştept.
Mă duc la elefant, am auzit că-i un
animal înţelept.”
„Ai ceva pe conştiinţă”, i-a zis
elefantul încruntat.
„Când ai conştiinţa curată adormi
imediat!”
„Ce e aia conştiinţă?” întrebă girafa
neştiutoare.
„Înseamnă că ai făcut cuiva un rău
foarte mare
Şi acum te simţi vinovată, chiar fără
să ştii
Aminteşte-ţi, cere-ţi iertare, să vezi
cum vei adormi.”
Girafa s-a chinuit deci să-şi aducă
aminte
Când a fost ultima oară când nu
fusese cuminte.
S-a gândit, s-a gândit, nimic rău nu
făcea
Dimpotrivă, toată lumea din savană o
iubea
Girafa i-l culegea pe dată ca să îi facă pe
plac.
„Conştiinţa mi-e curată!” Strigă girafa
bucuroasă.
„Am şi eu un merit că-i viaţa-n savană
frumoasă”.
Dar vezi că gândindu-se aşa, mai rău a
obosit
S-a făcut dimineaţă, şi girafa tot n-a dormit.
E clar”, zise ea cu tristeţe,” trează până
dimineaţă!
trebuie să mă resemnez cu insomnie pe
viaţă.
Acum, iarăşi, obosită, eu mă duc la treaba
mea.
Să am ceva energie, ce-ar fi să-mi fac o
ciocolată caldă?”
Şi cum a sorbit girafa din ciocolata aromată
A cuprins-o-un somn cum nu mai avusese
niciodată!
S-a culcat, şi, liniştită, a dormit pân-la
amiază
Iar de-atunci nu s-a întâmplat toată
noaptea să stea trează.
Cu acestea fiind rostite, povestea s-a cam
sfârşit
Cu girafe, insomnie şi cu final fericit.
 POVESTEA
PUIULUI DE GIRAFĂ
 – Știți povestea lui GÂT-LUNGILĂ?

– Ciudat nume! – Mama-girafă știe

– Mă plictisiți!
N-am mai auzit toate poveștile
Oricare din noi e un
de el. scrise și nescrise.
GÂT-LUNGILĂ …
Hai la ea!
 Mama-girafă avea mare chef
de vorbă, așa că nu s-a lăsat
rugată de două ori.

Vara era pe sfârșite. Vacanța aproape că

se încheiase. Gino, puiul de girafă număra zilele
rămase până la începerea școlii.
 SEPTEMBRIE
L 1 8 15 22 29

M 2 9 16 23 30

M 3 10 17 24

J 4 11 18 25

V 5 12 19 26

S 6 13 20 27

D 7 14 21 28

Dacă azi e 9 septembrie, câte zile

mai sunt până pe 15?
Gino și-a pregătit nerăbdător ghiozdanul. Avea
creioane colorate în toate culorile .

Enumeră culorile
curcubeului!
Ziua cea mare a venit. Cu ghiozdanul în
spate, Gino a plecat spre școală.

– Bună dimineața, GÂT-

LUNGILĂ sau domnule
PRĂJINĂ!
 Nedumerit, Gino s-a uitat în jur să-l vadă și el pe așa-zisul
GÂT-LUNGILĂ .

– O fi vreun cocostârc pe
aici ?!

S-a uitat în luciul apei ca într-o oglindă. A înțeles cine era GÂT-
LUNGILĂ .
Voi v-ați dat seama?
 Gino crescuse, doar trecuse o vară!
Voi cu câți centimetri v-ați înălțat?

– Vor râde toți prietenii de mine!

– Vin și eu cu
voi, prieteni!

– Așteptați-mă și
pe mine, vă rog!

– Salut, Gino!
Te pot însoți?
Gino s-a bucurat că și-a regăsit prietenii. Gâtul
său lung nu îl mai incomoda. Era chiar un
avantaj: vedea înaintea celorlalți ce surprize
putea oferi drumul.
 – Povestea are în ea mai
multe povești. Gino și
prietenii lui au povestit, tot
drumul, ce au făcut în
vacanță. Voi, dragi școlărei,
ce vă amintiți din zilele de
vară multe și frumoase?

– Nu vreau să se încheie povestea aici.