Parcul Natural Portile de Fier

Parcul Natural Portile de Fier este o arie protejata de interes national,

situat pe teritoriile administrative ale județelor Caraș-Severin și
Mehedinți, situat, în cea mai mare parte a sa, în regiunea geografică
cunoscută sub numele de Defileul Dunării sau Clisura Dunarii.
Parcul national declarat prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, se afla in
sud-vestul Romaniei, limita sudica a acestuia fiind malul romanesc al
Dunarii.
 La est se invecineaza cu localitatea Drobeta Turnu Severin, la est cu
localitatea Socol (Caras-Severin). La nord, de la confluent Nerei cu
Dunarea , Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică și Mare, urmărește
interfluviul Dunării format de afluenții acesteia.
Se întinde pe o suprafață de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul
dintre cele mai mari parcuri naturale din România (locul 2), având în
componența sa 18 rezervații. Principala formă de relief sunt munții, în
componența sa intrând prelungirile sudice ale Munților Banatului
(Munții Locvei și Munții Almăjului), Munții Mehedinți și o parte din
Podișul Mehedinți.
 În Munții Almăjului se înregistrează altitudinea maximă din Parcul
Natural Porțile de Fier - vârful Teiul Moșului (alt. 968 m). Munții Locvei
se întind de la Nera (în vest) până la Valea Cameniței (în est).
Altitudinea maximă o ating în vârful Poiana Lisa (547,7 m) apoi coboară
treptat până în Valea Dunării și Valea Nerei. Între Valea Râlii și Coronini
(Pescarii), în partea de sud a Munților Locvei se desfășoară Depresiunea
Moldova Nouă, care a permis formarea ostrovului Calinovăț. Procesele
actuale de modelare (șiroire, torențialitate) au generat un microrelief
carstic cu văi torențiale cu aspect de mic canion. Munții Mehedinți și
Podișul Mehedinți se află parțial în Parcul Natural Porțile de Fier, pe
direcția vest-est, de la Valea Cernei, în vest, până la extremitatea estică
a parcului și coboară în altitudine de la nord la la sud și est.
 Parcul Natural Porțile de Fier se suprapune structurii tectonice în
pânză a Munților Carpați. Se remarcă patru unități majore: Unitățile
Danubiene, Pânza de Severin, Pânza Getică și Pânza Supragetică.
Unitățile Danubiene sunt prezente în partea centrală și estica a
Parcului Natural Porțile de Fier în arealul Munților Almăj și includ
un fundament metamorfic reprezentat prin gabrouri, serpentinite,
gnaise, șisturi metamorfice sericito-cloritoase, micașisturi, filite,
cuarțite etc.
Pânza de Severin este alcătuită din formațiuni sedimentare
flișoide de vârstă Jurasic superior - Cretacic inferior (Strate de
Sinaia). Pânza aflorează pe sectorul Orșova – Drobeta Turnu Severin
într-un afloriment spectaculos la Vârciorova, în amonte de Cazanele
Mari (viaductul Grăniceri) precum și la confluența dintre pârâul
Sirina și Dunăre.
 Pânza Getică aflorează în partea vestică a Parcului Natural Poțile de
Fier în arealul Munților Locvei și la est de Valea Cernei. Fundamentul
metamorfic este reprezentat prin șisturi metamorfice cu diferit grad de
metamorfism. Alături de acestea sunt prezente intruziunile magmatice
– masivul granitic de Sichevița și banatite și învelișul sedimentar al
Bazinului Reșița, cu depozite de vârstă Paleozoic mediu și superior
precum și Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne).
Pânza Supragetică prezintă fundament metamorfic, este o pânză de
forfecare de soclu, alcătuită din formațiuni cristaline prealpine și
depozite sedimentare paleozoice superioare și mezozoice, subțiri și
lacunare cu petice de eroziune. Intruziunile magmatice sunt
reprezentate de masivul de granitoide de la Sichevița, de vârstă
hercinică.
 Flora Parcului Natural Porțile de Fier este reprezentată printr-un
amestec de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană.
Totodată se constată coborârea în altitudine a unor elemente montane
și urcarea unor elemente sudice. Au fost descrise și identificate 171 de
asociații vegetale de cormofite cuprinse în 20 de clase de vegetație, din
care 26 sunt endemice.
Speciile endemice importante care se gasesc in Parcul National
Portile de Fier sunt: pinul negru, mararul Portilor de Fier, mieruta de
cataracte, laleaua cazanelor, garofita banateana, barba ungurului,
clopoteii cazanelor, breabanul, sorbul dacic, cimbrisor. Elemente
mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul, gârnița
, scumpia , mojdreanul, liliacul sălbatic , alunul turcesc .
 Vegetația din spațiul Parcului Natural Porțile de Fier este alcătuită din
păduri, tufărișuri, pajiști și grupări ruderale. Pădurea domină peisajul
general și aparține în majoritate etajului nemoral.
În arealul Parcului Natural Porțile de Fier au fost identificate 34 de
specii aparținând clasei Mammalia, care populează habitate diverse din
parc. Liliecii, elemente de origine mediteraneană, populează peșterile
din arealul parcului: Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Peștera Gaura
cu Muscă, Peștera fără Nume.
Carnivorele populează suprafețele montane împădurite din parc. Sunt
prezente atât prin speciile de mari dimensiuni cum ar fi ursul , lupul ,
vulpea , râsul cât și prin speciile de dimensiuni reduse, cum sunt
mustelidele: dihorul de casă , viezurele , jderul de copac . Din fauna
parcului nu lipsesc ierbivorele, fiind reprezentate prin cerb , căprior ,
porcul mistreț .
 În Parcul Natural Porțile de Fier au fost semnalate 14 specii de
amfibieni și 17 specii de reptile dintre care emblematică pentru parc
este Țestoasa lui Hermann. Dintre speciile de reptile amintim șopârla
de pădure , șopârla de ziduri , șopârla de camp , gușterul , balaurul și
vipera cu corn . De asemenea au fost identificate 205 specii de pasari.
În perioada de iarnă-primăvară pot fi observate pe suprafața lacului
și în zonele umede limitrofe acestuia un număr mare de păsări acvatice
cum ar fi: cormoranul mic , cormoranul mare , stârcul cenușiu , egreta
mare , rața mică , rața roșie , rața cu cap castaniu , rața motata,
ferestrașul mic , lișița .
 Construirea barajului de la Gura Văii s-a realizat în parteneriat cu
Iugoslavia în perioada 1964-1972, și a produs mutații semnificative la
nivelul ecosistemelor naturale și umane. Lacul de acumulare Porțile de
Fier I reprezintă cea mai mare amenajare hidrotehnică din România,
dar și din lungul Dunării. A fost construit în spatele barajului de la Gura
Văii care are o înălțime de 60,6 m. Lacul are o suprafață de 700 km² și
o lungime de 130 km.
În Parcul Natural Porțile de Fier transporturile feroviare sunt
prezente pe sectorul Drobeta-Turnu Severin-Orșova-Topleț, care se
desfășoară în sectorul Gura Văii-Orșova pe o singură linie electrificată,
pe care s-au construit numeroase tuneluri și viaducte din cauza
reliefului accidentat.
 Atractii turistice: Cetatea Ladislau, Cetatea Tri Kule, Manastirea
Vodita, Manastirea Sfanta Ana, Manastirea Mraconia, Chipul lui
Decebal, Pestera Chindiei, Pestera Haiducilor si Pestera Veterani.