Sămânţa

Seminţele provin din ovule

nefecundate. Ele, au forme,
mărimi, culori variate care
reprezintă criterii de recunoaştere
(de determinare) a speciilor, alături
de celelalte părţi ale plantei.
Sămânţa este un veritabil
organism viu care va da naştere
unui nou individ.
 Structura seminţei de fasole
Tegumentul – este un înveliş
impermeabil care protejează
sămânţa.
El are diferite culori.

tegumentul
Embrionul – este partea cea mai
importantă a seminţei. Conţine
deja toate părţile care vor da
naştere noii plante.

Muguraşul – care
va forma primele două Rădăcinuţa – care
frunzuliţe. va deveni rădăcină.
Tulpinuţa - care va
Cotiledoanele - deveni tulpină.
care, sunt ăn numar de
două la fasole şi conţin
rezervele alimentare
ale seminţei, care sunt
consumate în timpul
germinaţiei (încolţirii)
pînă când planta îşi va
forma organele
asimilatoare.
 Germinaţia seminţelor
Sămânţa trăieşte într-o stare latentă de somn, evită să încolţească
toamna pentru ca tinerele plăntuţe să nu îngheţe în timpul iernii.
Trezirea seminţei mature şi în bună stare la viaţa activă, ducând la
naşterea unei plante, se numeşte încolţire sau germinaţie
 Prima parte din viaţa unei plante
este germinaţia, cu care plantele
încep o nouă generaţie.
În germinaţie au loc procese ce
duc la formarea rădăcinii, tulpinii, a
primelor frunze.
 Etapele germinaţiei
În timpul germinatiei au loc procese
importante ce se petrec succesiv:
a)Îmbibarea – Seminţele puse în
sol se îmbibă cu apă, deci ele se
umflă.
b)Formarea plantulei -
Tegumentul seminţei crapă din interior
şi lasă să iasă rădăcinuţa care se
prientează vertical , în jos.
 c) Tulpina – După ieşirea
rădăcinii tulpiniţa creşte, se
orientează vertical în sus şi se
transformă în tulpină.
 d) Frunzuliţele – La fasole
cotiledoanele sunt scoase afară ,
pentru un timp mai realizează
fotosinteza.
Între timp muguraşul embrionului
formează primele frunze adevărate.
Cotiledoanele devin inutile şi cad.
 Când planta este capabilă să-şi
procure singură dioxidul de carbon din
aer cu ajutorul frunzelor verzi, apa şi
sărurile minerale cu ajutorul rădăcinii iar
rezervele seminţei sunt epuizate,
încolţirea este terminată – planta este
autotrofă
La unele plante cum sunt porumbul,
grâul, cotiledoanele rămân în sol.
 Condiţiile de germinare
Formarea plantelor din seminţe
depind de o serie de factori:
umiditatea şi temperatura.
Prezenţa acestora este
indispensabilă în timpul germinaţiei.
 Prezenţa apei – este necesară la
început pentru ca seminţele să se umfle,
tegumentul să crape şi să apară rădăcina.
Prezenţa aerului – este absolut
necesară. Seminţele respiră intens în timpul
germinaţiei. Ele au nevoie de oxigen pentru a-
şi folosi substanţele de rezervă, de aceea
solul trebuie lucrat înainte de însămânţare, el
trebuie bine aerisit.
 Temperatura – este foarte
importantă pentru fiecare specie.
Seminţele au limite de temperatură
bine stabilite pentru fiecare specie
(20C pentru varză, 90C pentru porumb,
100C pentru fasole etc), de aceea
agricultorii trebuie să respecte
calendarul însămânţărilor.
Lumina – este necesară o dată
cu apariţia primelor frunzuliţe pentru
ca plantele să se poată hrăni singure.
 O sămânţă trebuie să
îndeplinească anumite condiţii pentru
germinare:
Să fie matură (suficiente
substanţe de rezervă şi embrionul
format).
Să fie întreagă.
Să fie sănătoasă, neatacată de
paraziţi.
Să aibă putere de germinare
(ctaeva săptămâni pentru stejar, 2
ani păr, păpădie, 3 ani pentru fasole,
5 ani pentru napi.
Sfârşit